Barbatul… acest animal biped care poseda ceva inteligenta, dar se comporta ca un copil, este raul necesar fara de care viata ar fi plictisitoare iar noi, femeile, cred ca ne-am scoate ochii una alteia (nu ca vreun barbat ne-ar putea opri daca suntem cu capsa pusa…).

El este o fiinta simpla si relativ usor de inteles. Pentru unele. Exista si exemplare mai complicate si trebuiesc nervi tari sau instructiuni de folosire pentru acestea. Si totusi, ce ne facem cu ei? Ca nu-i putem lua de la 0 si sa-i educam, ca mai apoi sa nu ne convina rezultatul, asta face mamica lor. Era la un moment dat o reclama „nu mai esti barbatul de care m-am indragostit”, care ilustreaza exact ce si cum. Barbatii sunt ca niste copii, trebuie tratati cam la fel la orice varsta, pasionati de gadget-uri, comportament infantil in unele situatii, in altele se lasa dirijati si dusi de nas cum vrem noi. Mereu am spus ca barbatii au nevoie de grija, atentie, ingrijire (bibelouri pretioase), ei, in timp trec din grija mamei in grija iubitei/sotiei. Mai lipseste un proces verbal de predare-primire, ca-n rest…

Cu toate astea, sunt niste draguti. Cand vor ei. Sau mai mereu. Ca au parte de ingaduinta „lasa-l, e barbat, ce vrei?!”. Dar de cate ori nu s-a intamplat ca dupa o dezamagire in dragoste sa-i bagi pe toti in aceeasi oala si sa-ti vina sa-l strangi de gat pe primul nevinovat ce-ti iese-n cale? Si sa spui ca nu-ti mai trebuie, ca nu sunt buni decat pentru reproducere si pentru tocat nervi. Oho, de nenumarate ori!

Cu toate astea, nu stau lucrurile chiar asa! Se ia fiecare om in parte, cu bune si cu rele si se acorda credit pana la proba contrarie. Pe langa asta, am multi prieteni barbati, mai multi decat femei, ma inteleg mai bine cu ei si ii inteleg mai bine. Poate ca sunt eu mai baietoasa, sau ma pun la mintea lor, cu toate astea, am invatat multe de la ei. I-am vazut cum reactioneaza fata de sexul opus, am notat replici, atitudini, strategii si cam stiu sa-i citesc. Dar la unele chestii tot nu-i inteleg si, cand am vreo surpriza neplacuta, ajung la concluzia super emisa de o prietena de-a vara-mii: „MENNNNN”!

Interactionand cu specia asta, de-a lungul timpului s-a tot modificat si imaginea mea despre barbatul ideal. Clar el nu exista!!! Exista doar oameni normali, cu probleme, cu vise, sperante, planuri, cu hobby-urile si ciudateniile lor, cu bune si cu rele. Trebuie sa-i iubim asa cum sunt si, cand gresesc, ii balacarim (ca sigur merita!), apoi iar ii iubim si tot asa. Monotonia e plictisitoare si, vorba ceea, „rau cu rau dar mai rau e fara rau”.

Azi e ziua barbatului. Conform celor de la Bergenbier. Ca oficial este pe 19 noiembrie (habar n-am stiut, pana azi cand am gugalit). Ei bine, atunci… La multi ani, domnilor! 🙂