Nu voi vorbi despre serialul meu preferat, ci despre lucruri pierdute. Pot afirma ca nu mi-am pierdut niciodata nimic, la modul chei, portofel, bani, carduri etc. Dar de ratacit, le-am ratacit intr-un mare fel si am rasuflat usurata cand le-am gasit.

Stiindu-ma destul de organizata si cu memorie buna, ma frustreaza maxim cand memoria de scurta durata imi joaca feste. Si, daca am mai avut in trecut probleme cu amintirile din ziua precedenta, n-am niciuna daca ma intrebi de chestii de acum hat-hat. Cea mai fresh amnezie a fost azi de dimineata. Cu cheile de la masina.

Floricica mandra plecand de acasa, verific geanta sa ma asigur ca am tot ce-mi trebuie. Ceva lipsea la inventar. Cheile de la masina. Wow… super! Ada, descalta-te si intoarce-te si cauta cheile! In toate gentile cu care ai umblat in ultimele zile, in sertare, in buzunare… cheile parca se evaporasera. Ma cuprindea panica si scenarita incepea sa se faca simtita din ce in ce mai tare. Daca le-am pierdut? Si daca le-a gasit cineva si s-a urcat si dus a fost cu masina mea?

Ada, gandeste-te exact ce-ai facut ieri! Ai plecat de la serviciu, ai fost la cumparaturi, ai ajuns acasa, ai inchis masina… si… pauza! Ce-am facut cu cheile alea??? De ce am in cap o imagine cu mine vorbind la telefon si jucandu-ma cu brelocul de la chei?! M-am fatait prin casa cand faceam asta? Le-oi fi pus prin baie/bucatarie prin vreun dulap? Hmmmmmm… deci, am venit cu-cumparaturile, aveam geanta, sacose, laptop-ul… am inchis masina si am bagat cheile in geanta. Care geanta? Ca nu sunt! Le-oi fi bagat pe langa si mi-au scapat? Si daca e asa, am pus-o! Daca le-a gasit cineva si nu mai gasesc nici masina, sau o fi dormit vreun aurolac in masina?! Aiaiaiaiaiaiaiiii, e groaznic sa nu-ti amintesti!

Pana la urma am cedat psihic si am luat cheile de rezerva sa nu intarzii prea mult la serviciu. Pe drum scenarita nu mi-a dat pace, la birou la fel. Asa ca am decis sa mai caut inca o data prin genti. Daca poseta a fost verificata amanuntit, nu acelasi lucru il pot spune si despre geanta laptop-ului. Si ghici?! Cheile erau intr-unul din multiplele buzunare ale gentii laptop-ului. Pfiuh! Ce bine! 😀 Stiam eu ca nu-s chiar asa de ramolita si am bagat cheile in geanta, care geanta, eh, un fleac, detalii!

Am mai patit-o cu portofelul, l-am cautat innebunita cum niste ani, statea atat de bine pe scaun sub un maldar de haine…! Deci da… bine ca macar am noroc sa-mi regasesc lucrurile! Ah, nu mai bine le pierdeam si aveam noroc pe alte planuri?! Ma intreb si eu asa… dar mai bine sa nu vorbesc asa, ca nemultumitului i se ia darul!

Sper sa ma fac bine candva… dar stiu ca nu sunt singura… si asa ma bucur sa stiu asta!