Lost … and found

Nu voi vorbi despre serialul meu preferat, ci despre lucruri pierdute. Pot afirma ca nu mi-am pierdut niciodata nimic, la modul chei, portofel, bani, carduri etc. Dar de ratacit, le-am ratacit intr-un mare fel si am rasuflat usurata cand le-am gasit.

Stiindu-ma destul de organizata si cu memorie buna, ma frustreaza maxim cand memoria de scurta durata imi joaca feste. Si, daca am mai avut in trecut probleme cu amintirile din ziua precedenta, n-am niciuna daca ma intrebi de chestii de acum hat-hat. Cea mai fresh amnezie a fost azi de dimineata. Cu cheile de la masina.

Floricica mandra plecand de acasa, verific geanta sa ma asigur ca am tot ce-mi trebuie. Ceva lipsea la inventar. Cheile de la masina. Wow… super! Ada, descalta-te si intoarce-te si cauta cheile! In toate gentile cu care ai umblat in ultimele zile, in sertare, in buzunare… cheile parca se evaporasera. Ma cuprindea panica si scenarita incepea sa se faca simtita din ce in ce mai tare. Daca le-am pierdut? Si daca le-a gasit cineva si s-a urcat si dus a fost cu masina mea?

Ada, gandeste-te exact ce-ai facut ieri! Ai plecat de la serviciu, ai fost la cumparaturi, ai ajuns acasa, ai inchis masina… si… pauza! Ce-am facut cu cheile alea??? De ce am in cap o imagine cu mine vorbind la telefon si jucandu-ma cu brelocul de la chei?! M-am fatait prin casa cand faceam asta? Le-oi fi pus prin baie/bucatarie prin vreun dulap? Hmmmmmm… deci, am venit cu-cumparaturile, aveam geanta, sacose, laptop-ul… am inchis masina si am bagat cheile in geanta. Care geanta? Ca nu sunt! Le-oi fi bagat pe langa si mi-au scapat? Si daca e asa, am pus-o! Daca le-a gasit cineva si nu mai gasesc nici masina, sau o fi dormit vreun aurolac in masina?! Aiaiaiaiaiaiaiiii, e groaznic sa nu-ti amintesti!

Pana la urma am cedat psihic si am luat cheile de rezerva sa nu intarzii prea mult la serviciu. Pe drum scenarita nu mi-a dat pace, la birou la fel. Asa ca am decis sa mai caut inca o data prin genti. Daca poseta a fost verificata amanuntit, nu acelasi lucru il pot spune si despre geanta laptop-ului. Si ghici?! Cheile erau intr-unul din multiplele buzunare ale gentii laptop-ului. Pfiuh! Ce bine!😀 Stiam eu ca nu-s chiar asa de ramolita si am bagat cheile in geanta, care geanta, eh, un fleac, detalii!

Am mai patit-o cu portofelul, l-am cautat innebunita cum niste ani, statea atat de bine pe scaun sub un maldar de haine…! Deci da… bine ca macar am noroc sa-mi regasesc lucrurile! Ah, nu mai bine le pierdeam si aveam noroc pe alte planuri?! Ma intreb si eu asa… dar mai bine sa nu vorbesc asa, ca nemultumitului i se ia darul!

Sper sa ma fac bine candva… dar stiu ca nu sunt singura… si asa ma bucur sa stiu asta!

14 gânduri despre &8222;Lost … and found&8221;

  1. primaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
    semeni cu fii-ta😀

  2. A douaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
    Eu am un talent la pierdut cercei😆 Nu stiu cum fac, dar mereu pierd cate unul. faza haioasa e ca am acasa o cutiuta cu toate modelele ( dar cate un cercel din fiecare ) si de gasit rar se intampla.. Stiu ca acum o saptamana a gasit dl marmot la el in masina un cercel pe care il pierdusem acum o luna ( a facut curatenie si el pe sub scaune, ca altfel nu stiu daca il mai gasea :p )
    mi-a placut faza :
    „Si daca e asa, am pus-o! Daca le-a gasit cineva si nu mai gasesc nici masina, sau o fi dormit vreun aurolac in masina?! „

  3. @Crocoditza: NU vreau sa seman cu tine!😀

    @Marmotica: Cercei am mai pierdut si eu, si bratari, dar chestii vitale ca telefon, portofel, chei nu, si nici n-am de gand!

  4. norocul vostru ca le gasiti!!!😉 eu am obicei sa le pierd asa de bine…. ca le gasesc dupa ani!! HA HA HA

  5. Da’ ce, scorpie, ne renegi, nu vrei sa semeni cu neamu’ tau? :O
    Si eu pierdeam cercei si… cam atat cred..am pierdut eu si bani, nu-i vorba,de gasit, niciodata n-am avut noroc :))

  6. Join the club … eu as putea fi regina aiuritilor pe bune!
    Cred ca am mai povestit cum mi-am cumparat niste lenjerie de la un magazin de unde imi mai luasem. N-am probat-o, am luat ce marime tineam eu minte ca imi luasem in trecut. Cand am ajuns acasa, de curiozitate, am vrut sa compar etichetele, doar ca nu imi mai gaseam perechea de chiloti „veche”. Si da-i si cauta … am rasturnat casa cu fundu’ in sus, sertare, cosul cu rufe de spalat, tot-tot! Mai sa fie, cum sa pierzi asa ceva ??? Adica stiu cum😆, dar nici asta nu-mi aminteam !😆 Intr-un final am cedat si am intrat in baie sa fac un dus. Unde credeti ca erau ? Da, pe mine … #-o

  7. @Black Angel: Nasol moment!

    @Hubba Bubba: Nu reneg pe nimeni, singura pe care-am renegat-o, pt 2 ore, a fost Croco.😛

    @Joaninha: Foarte tare povestea, chiar asa n-am patit-o… inca!😛

  8. Ca bine ai mai descris crizele mele de memorie, cand parca e un facut cand ai mai mare si mai mare nevoie, cand arde dom’le si iti trebe ceva, ia-l de unde nu-i! Si da-i si cauta si rascoleste, si te trezesti ca bunicuta : cu ochelarii pe nas..
    Bine ca le-ai gasit, mama lor de chei!😀

  9. nici nu stii ce fericit o sa faci un barbat intrebandu-l zilnic … nu mi-ai vazut cheile de la masina sau acel nu mi-ai vazut portofelul cu carduri (inclusiv cele de la el) ? Ma tot intreb ce ne-am face ca barbati daca n-am avea acest gen de ‘excitement’ zilnic in viatza noastra de la voi !… probabil zic eu cu rautatea mea relatia noastra ar deveni mai interesanta si mai matura am reusi sa trecem de chei si portofele … ca tot vorbeai de infantilismul barbatului cindva !

  10. @Aia cu Paru: Panseluto, nebunie mare cu chestiile astea, dar ce sa-i faci?! Batranetile!

    @Un Soricel: Mi se intampla rar chestii de-astea, pt ca de obicei sunt organizata si stiu unde-mi pun lucrurile. Ar fi stresant sa depind de memoria cuiva, sa-mi spuna unde mi-am pus cine stie ce. Infanitilitatea n-are nicio legatura aici.

  11. Aiurit sunt si eu. Si din pacate risc sa mi-o iau din cauza asta.Ultima boacana:am uitat portofelul la birou. M-a oprit politia in trafic. Si cand mi-au cerut talonul, apoi permisul si rca-ul, am ramas paf cand am constatat ca nu le am. Norocul meu ca sefu’, care a plecat dupa mine si sta in aceeasi zona, a fost putin mai in spate si le-a luat sa mi le aduca. Si am scapat, cu apostrofarile si mistoul de rigoare, dar fara amenda. Apoi, ieri a venit instalatorul si, ca sa ma vad cu el, trebuia sa ma sune cand e prin zona. Credeti ca mi-am gasit telefonul? NU !!! Norocul meu ca „telepatia intre gemeni functioneaza”, ca m-a sunat fratiorul si am gasit telefonul…sub perna. Unde nu ma gandeam niciodata ca l-as fi pus! Deeeeci…se poate si mai rau.

  12. Si eu mai ratacesc telefonul si ma sun de pe fix.😆

  13. Hahaha, cu telefonul si euu, dar ce faci cand pierzi telecomanda? Ca pe aia nu ma pot suna de pe fix =)) Noroc ca nu ma mai uit prea des la tv :))

  14. Eu sunt dezordonata si mnoh…imi aranjez in caracteristica-mi ordine lucrurile si las timpul sa treaca.Apoi mi se pune pata ca imi trebuie un anumit lucru si-l caut pana ametesc ca tot nu dau de el.Si mama…da,uite…daca le puneai in ordine….Da…bine:))
    Numai cand nu-mi simt telefonul in buzunar si deja gata…panichez,
    Dar ca si tine,nu ma tratez prea curand:-??

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s