… o sa fac ce vreau eu!!!

Asa am spus multi ani de zile, fiind ferm convinsa de asta. Dar nu a fost chiar asa. Revelatia a venit cand am implinit 18 ani si-mi inchipuiam ca intreaga lumea e a mea, iar eu sunt libera sa fac ce ma taie capul. Nimic mai gresit! Eram inca a 12-a, aveam meditatii, de invatat, de dat un bac, de intrat la facultate… asa ca am mai indurat. Si intr-adevar, la facultate am facut ce-am vrut eu: ma machiam, mergeam in cluburi, nu mai aveam ora fixa de intrat in casa… chiar s-a simtit o imbunatatire in libertatea mea.

Apoi am inceput sa ma simt constransa de faptul ca vroiam mai mult, mi se parea foarte cool sa muncesti, sa ai banii tai, sa n-ai de invatat… si abia asteptam sa termin si facultatea sa ma angajez, sa-mi pot lua toate nebuniile care-mi facusera cu ochiul de-a lungul timpului si sa plec pe unde mi se punea pata. N-am avut un salariu mare si am invatat sa nu ma intind mai mult decat mi-e plapuma. Ai mei m-au crescut si educat in spiritul „fara datorii” si le sunt extrem de recunoascatoare pentru asta!

Si, venind vorba de ei, mereu m-au impulsionat, prin metode mai mult sau mai putin pozitive/negative, sa fac ceva, sa am realizari, sa evoluez, sa invat, sa fiu independenta financiar etc… si pana la urma, si mare, si tot nu fac chiar tot ce vreau eu! 😆

Dar asa e in viata, nu poti sa faci mereu numai ceea ce vrei, pentru ca actiunile tale pot avea repercursiuni asupra persoanelor din jur. Vorba unui prieten, „suntem animale sociale” (i-am zis sa vorbeasca in numele lui, ca eu nu ma simt 😛 ). Pe langa asta, pentru a face fix ce te trazneste, ai nevoie si de resursele necesare. Plus o doza de indiferenta. Si, de obicei, persoanele care fac fix numai ce vor, nemaitinand cont de prietenii, promisiuni, eventual principii si alte mici detalii de genul asta… sfarsesc prin a ramane singure. Prevad cuiva apropiat un asa viitor, si-mi pare rau pentru el, sper doar ca, atunci cand se va trezi, sa mai gaseasca oameni ingaduitori. Dar mai am eu o vorba… orice om merita o a doua sansa, dar numai UNA!

Initial am vrut sa scriu un cu totul alt post, dar asta a iesit. Vroiam sa scriu ceva legat de asta, a face fix ce vrei, pana unde mergi cu chestia asta si cat, voluntar sau nu, ii faci pe altii sa faca ce vrei tu. Sunt persoane care au un talent fantastic de a-i manipula pe ceilalti si, culmea, sa-i faca sa creada ca a fost ideea lor. Probabil ni s-a intamplat tuturor la un moment dat.

Iar lucrurile nu ies mereu asa cum vrem, pentru ca intervin diversi factori, ne adaptam lor si mai mergem si cu valul, ca altfel riscam sa devenim niste mici tirani singuri si nefericiti. Si sa savuram maxim putinele momente in care chiar putem face fix ce vrem noi!

PS: Experimentul meu cu nesunatul s-a incheiat cam cum ma asteptam. Asa se cern oamenii din jur, ma bucur ca am mai deschis un pic ochii si poate ca „toantele” isi vor reveni si vor merge totusi in rai. 😛