Acum 10 ani am ajuns intr-un loc unde multi inca viseaza sa ajunga… in America! Era vacanta inainte de clasa a 12-a si ai mei s-au gandit ca daca tot au prieteni acolo, plus de renovat casa, ar putea sa ma trimita la ei toata vara, ca sigur imi va placea si voi avea o vacanta de neuitat!

Eram foarte incantata, ca voi simti pe propria piele „the American way of life”, ma voi afla in tara tuturor posibilitatilor si ma voi intoarce cu povesti si cu o experienta superba. Pe vremea aia, Tarom inca facea cursa de New York. Am stat la business 😛 si am calatorit pe ruta Bucuresti-Satu Mare-New York (asa era atunci, se facea escala la SM sau TM si la intoarcere se venea direct). Si… la Satu Mare pe cine vad eu pe hublou? Nimeni altul decat… Ghita Muresan! O imensitate de om, dar cu privire blanda si cu mult bun simt. A stat paralel cu mine si am intrat in vorba. Mi-a recomandat locuri pe care sa le vad, m-a intrebat cat stau, ce tari am mai vizitat… discutii de genul asta, foarte relaxate, eu la randul meu intrebari cu duiumul… cred ca nimeni nu l-a intervievat asa ca mine. 😛 Si da, am luat si autograf… il pastrez cu drag!

Ajunsa la destinatie, m-au preluat gazdele si-am mers la ei acasa, in statul vecin, New Jersey, intr-un orasel numit Garwood. Dupa toate politeturile, discutiile si lamuririle… m-a doborat oboseala, schimbul de fus orar s-a simtit si m-am culcat.

De acum eram in vacanta. In casa unor oameni pe care nu-i cunosteam, care munceau mai toata ziua, cu o fiica mai mica decat mine cu vreo 3 ani, dar mai inalta c-un cap si de tz-shpe ori mai mare ca mine! 😀 Dar nu conteaza, sunt in tara aia frumoasa, de-o vedeam la teveu, o sa fie wow!

Eu, in stilu-mi caracteristic, nu prea m-am inteles cu fiica lor, pentru ca ar fi vrut sa fiu o mica marioneta… „mum, Ada are atitudine cu mine!” … eu eram mirata, ca nu cunosteam exact sensul, dar m-am lamurit pe parcurs si am ajuns la un numitor comun. Neterminand inca scoala, am fost intr-o zi si eu, curioasa din cale afara. Imi inchipuiam atmosfera aia misto de liceu gen „Saved by the Bell” si am vrut sa vad cat se pupa cu realitatea. Cam asa arata… numai ca elevii n-au nicio legatura. Dupa ce m-a prezentat, toata lumea roia in jurul meu, intrebandu-ma cate-n luna si-n stele… „wow, you live in Europe! how cool!”, „hmmm, Romania… is it in Italy?”, „do you have tv’s in Romania?”, „what do you learn in school?”, „the girls are as beautiful as you?”, „so, do you speak English, Romanian, Spanish and you know some French… woooooow! awesome!” … dar cea mai tare a fost de departe „see, this is one cent… 100 of these…” si eu am zis, „yes, I know, one dollar”, replica „you’ve learned fast”! 😆 M-am simtit foarte bine vazandu-i ca-s cam tampitei si cam ignoranti.

Dupa episodul asta am cam aflat ce puteai face in oraselul ala… sa mergi la supermarket si sa mergi in parc. Mda! Si-am mai cunoscut vecini, amici de-ai gazdei, unii haiosi, altii mai putin… per total ei aveau o impresie buna despre mine, eu asa si-asa despre ei. Eram cea mai mare dintre ei, in rest aveau intre 13 si 15 ani. Cand m-au intrebat „do you smoke weed” mi s-au muiat picioarele. Ulterior mi-au explicat si ce e weed. Pe atunci fumam, ca un copil teribilist ce eram… si am facut rost de tigari, pe care le fumam cu fata gazdei. Abia atunci vocabularul meu in materie de expresii s-a imbogatit, eram picata din luna… si astia faceau misto de mine. Acolo am invatat ce inseamna „awesome”, „hook up”, „make out”, „make up”, „blow job”, „hang out”, „chillin'”, „hand job”, „what’s up” si alte balarii de genul.

Usor, usor am aflat cam cum stau lucrurile pe acolo, obiceiurile casei, cum sunt oamenii, mentalitati, stil de viata etc. Gazdele mele si-au mentinut stilul de viata, facand doar cateva exceptii pentru mine, astfel ca ma trezeam tarziu si nu era nimeni acasa, ei la serviciu, fiica la summer school… ma plictiseam si ma uitam la televizor. M-am ingrozit: multe canale dedicate proceselor, americanii sunt procesomani si au niste reguli stupide rau, altele cu soap opera si restul cu talk show-uri. Remember Jerry Springer? Ei bine, majoritatea erau in stilul asta. Si ce mi-au vazut ochii acolo… pfuai… de exemplu tema de emisiunea „I slept with my daughter’s boyfriend”… certuri, balacareli! Copii rebeli care-si chinuiau parintii… erau adusi in emisiune si dusi in bootcamp, un fel de tabara de reeducare, unde se lucra mult pe psihic, dar cu stimulare negativa, se facea militarie si peste o luna erau mielusei… numai emisiuni asa!

Intr-o seara, stand la palavre in gasca in fata casei cu fiica gazdei si amicii ei, unul, Vinny (tot timpul cand il vedeam imi venea sa cant „hey cousin Vinny, yo cousin Vinny, is there anything that you could do for me”), m-a intrebat ce am de gand sa fac dupa ce termin liceul. Si i-am spus ca ma voi duce la facultate, cred ca pe vremea aia nu eram foarte hotarata ce voi urma. Mi-a oferit solutia: „Come and live in America! With me!” Vorba de la Revelion, „pai cum sa nu?! sigur ca da!”… dupa ce am vazut mai multe, nu mi s-a mai parut asa cool sa traiesti acolo. Dar despre asta si alte intamplari, in episodul urmator!

– va urma –