In acest frumos weekend presarat cu ploaie fix cand nu trebuia, am fost la nunta unui fost coleg de facultate, totodata si de liceu si mi-a placut foarte. Despre el am mai povestit aici si aici, ne leaga amintiri incepand dintr-a noua, tabere, petreceri, proiecte (numai eu stiu cat am muncit) si cand mi-a spus ca se insoara, m-am bucurat pentru el, iar invitatia la nunta a fost o surpriza placuta si m-am dus cu drag.

Asa ca iacata-ma-s sambata aranjata ca o floricica solicitandu-l pe tata sa ma arunce din masina la petrecere, ca n-aveam pe unde sa parchez si vroiam sa beau si eu ceva alcoolizat. Am ajuns la nunta odata cu ploaia, nu mi-am stricat machiaj sau coafura, i-am fentat pe miri intrand prin spate, am ciocnit sampanie, ne-am pupat, i-am felicitat… si nu am putut sa nu-i spun Otiliei cat de frumoasa era! Mi-a placut rochia la nebunie! Am pozat-o de cate ori am avut ocazia.

„Campul de lupta” a fost sala mare de la CCA, locul unde-am avut noi balul la final de facultate. Uof, alte amintiri frumoase! Initial eram asezata la o masa mica si retrasa, cu Razvan, colegu’ cu moastele si alte doua colege de liceu, dar s-a schimbat schimbarea si-am ajuns la o masa mare, alaturi de colegi de liceu. M-am simtit in elementul meu, mi-a facut placere sa-i revad pe toti, am depanat amintiri, am povestit, ne-am pozat, am pus tara la cale, ne-am hlizit, ne-am bucurat ca nu ne-am mai adunat in formatia asta de ani buni, am dansat pana nu mi-am mai simtit talpile… a fost o nunta wow!

Pe langa atmosfera, dans, voie buna, a trebuit sa-mi respect traditia initiata acum niste ani, cea cu furatul mirelui. 🙂 Dar, nu stiu cum se face, ca am fost luata pe sus si cand s-a furat mireasa. Am participat la negocieri si-a iesit ca Plutto trebuie sa dea o sticla de whisky, sa danseze salsa si sa-i faca o delcaratie Otiliei. S-a descurcat de minune, aveam emotii la salsa aia, desi n-ar fi trebuit, ca ne-au surprins placut pe toti cu dansul de inceput, unde-au avut o intreaga coregrafie si ne-au lasat cu gura cascata! Cine il stie pe Plutto intelege uimirea noastra. Oricum, nesuferitii astia toata seara au facut misto de el, din „Mirel” si „Miresel” nu l-au scos! 😆

Si, cum ziceam, l-am furat si pe Plutto. Oricum, l-am anuntat sa stie, sa nu faca vreo faza, i-am explicat ca la cate proiecte am facut pentru el, ar fi culmea sa nu ma lase sa-mi fac damblaua! 😛 Si l-am dus aproape, unde-am dus-o si pe Oti, pe bancuta in fata la Odeon. Deh, daca mai toti eram fara masini… unde sa fugim?! Bine ca n-au fost ursuzi sa se supere si nici noi n-am exagerat cu timpul de rapire. Asa, toata lumea a fost foarte multumita, iar chestia asta a avut efectul scontat si anume sa ne amuzam. Iar cererea mirelui pentru a se intoarce a fost ca mireasa impreuna cu fetele sa danseze Pinguinul. Da, ce rau mi-a parut! 😛

La aruncatul buchetului ne-a aliniat Otilia ca la armata, s-a intors cu spatele si l-a aruncat… fix pe directia mea… mi-a udat rochia si l-am prins undeva prin dreptul genunchilor, reactii lente, dom’le! Deci pot spune ca macar o data-n viata am prins si eu buchetul! Si mi-au pus voalul pe cap, toata lumea care cu felicitari, care cu urari, care cu misto-uri… pfuai! Chiar am intrebat daca era planificat ceva cu buchetul ca sa stiu cine ma injura, se pare ca de data asta am avut noroc. Jartiera a prins-o un fost coleg, si-a pus-o bentita si asa a plecat de la nunta. Am stat ceva cu voalul ala… Oti, esti o eroina, e stresant, simti ca ai un par luuuuung si enervant care-ti tine de cald.

Bineinteles ca am plecat printre ultimii, asta pentru ca m-am simtit tare bine, iar nunta a fost un succes si sunt convinsa ca toti ne vom aminti cu placere! Si punand tara la cale, am stabilit ca impreuna cu un coleg si-o colega, vom organiza la anul intalnirea de 10 ani de la absolvirea liceului! Doamne, ce trece vremea! Dar e datoria noastra sa ne face viata frumoasa, nu?! Si sa zambim cat mai mult, sa avem motive s-o facem si sa avem amintiri de neuitat! Am zis!

Casa de piatra Otilia si Radu!!! 🙂