Lună: august 2010

august 31, 2010

Weekend cu dragoste

Weekend-ul asta am asistat la unirea destinelor a doi oameni care-mi sunt extrem de apropiati si dragi. A fost un eveniment mult asteptat de familie, de prieteni si m-am simtit tare bine sarbatorind alaturi de ei. E vorba de varu’ Marius, care, dupa ce a facut cununia civila anul trecut si botezul la inceputul verii, a trebuit sa presteze si felicitari, masa si dans, sa dixtreze neamurile.

Asa ca sambata dimineata eram la coafor sa ma fac frumusica. Tanti de acolo mi-a executat un coc frumos, nu de tantica, ci tineresc, prins foarte bine ca sa ma pot zbantui in voie si alta mi-a dat 23 de ani (mai tarziu la nunta cand mi-am cunoscut o verisoara de a carei existenta nici nu stiam, mi-a dat 21 de ani si tot in aceeasi seara un prieten de-al lu’ varu’ a zis ca sunt ’86-’87…muah, merci!)! 😀 Astfel, cu zambetul pe buze, m-am machiat cu portocaliu si chiar imi sta bine, m-am chinuit vreo juma’ de ora sa-mi pun genele, dar rezultatul a fost pe masura si a tinut super. Am fost gata aproximativ la timp sa plecam spre Pitesti, locul de desfasurare a ostilitatilor. Ajunsi acolo, m-am echipat cu rochia de la H&M (love it 4 it’s style), pantofii luati cu 2 zile inainte, m-am accesorizat frumos, l-am frezat pe copilu’, l-am stresat pe tata sa ia aparatul si am plecat acasa la miri.

Bai, ce fata frumoasa! De mireasa zic. Mi-era atat de drag sa ma uit la ea, era superba, varu’ e un norocos, stiu eu sigur! Nepoata-mea m-a topit iar, e o gagalice minunata, o iubesc rau… cand m-a vazut iar a inceput sa-mi gangureasca frumos cum face ea de fiecare data, apoi a inceput sa chiraie. Am luat-o in brate si-a tacut instant, se holba cu ochii aia mari frumosi albastri la mine si o molfaia pe suzi… e o scumpa si o dulce… dar na, are cu cine sa semene!

La biserica a fost scurt si cuprinzator, exact asa cum ar trebui sa fie, nu cum am vazut la alte nunti. Restaurantul a fost foarte frumos aranjat, l-am vazut si gol si plin de lume, arata tare bine pentru nunta, se preteaza evenimentelor. A avut niste interpreti de muzica populara si a avut trupa de la Happy Hour pentru fondul muzical. Mi-a placut foarte ca tineretul a stat la etaj si ceilalti jos, vorba Liviei, „voi astia de sus de stati la balcon cu paharul, asa ca la club, miscati-va jos si dansati”. N-a fost cazul meu, mi-am rupt picioarele pe hore si sarbe, am dansat cu placere pana m-am facut lac de apa si cand ma racoream o luam de la capat.

Mireasa a fost furata cu alai mare, nu stiu ce s-a intamplat, ca n-am fost printre autori. Eu l-am anuntat pe varu’ ca de obicei la ce nunti am fost am furat mirele si, deci, si el va fi furat. Aiurea! Pai ce, am putut sa ma inteleg cu el?! Chiar si cand mi-am luat aliati sa-l convingem… nimic!

Imi pusesem mai demult in gand sa le fac mirilor o surpriza muzicala, dar am zis ca ma voi orienta acolo pe loc. N-au vrut sa-mi zica pe cine au invitat sa cante, asa ca, m-am bazat pe noroc. Trupa de la Happy Hour e foarte misto, ca prestatie live, dar si ca oamenii care o compun. Am stat la palavre cu Madalina, blonda, si e super de treaba. Pe Alina am intrebat-o cand ne-am intalnit pe hol daca vor canta „Lele„… asta-mi venise in cap ca as putea canta cu ei si, cand mi-a zis ca nu mai canta gen folclor, m-am desumflat si am zis ca asta e, nu mi-a iesit surpriza. Noroc cu un impuls primit (merci mult!), ca am fost trimisa jos sa cant… era „I love rock ‘n roll„… si am zis ca poate cant. Parca tot n-aveam curaj. Nu stiu ce-aveam, ca nu-mi sta in fire sa fiu timida, mai ales la de-astea. Ei bine, cand am auzit acordurile de la „The Best„, parca mi-au crescut aripi, am prins curaj si m-am apropiat de scena si i-am cerut Alinei microfonul. Mi l-a dat si-am urcat pe scena. Nu-mi dau seama cum au reactionat instrumentistii atunci, nici toata lumea care dansa, stau acum si incerc sa-mi amintesc o expresie a cuiva si am un mare blank in cap. Stiu doar ca am urcat pe scena si am cantat din suflet piesa aia, in duet cu Madalina, am trait-o intens si parca timpul s-a dilatat. Au fost cateva minute de nedescris ca senzatie! Multa lume imi stia pasiunea pentru cantat, ca merg la karaoke, dar mai nimeni din cei prezenti nu ma auzise cantand. Am primit feedback pozitiv si-am fost atat de fericita ca am putut sa-mi indeplinesc visul de-a canta o piesa la nunta lui Marius… yessssssss!

Pe langa faptul ca mi-au spus ca am voce buna si initial s-au panicat cand am luat microfonul, crezand ca le voi face praf piesa, unul dintre ei mi-a spus ca seman cu Elena Gheorghe. Este a nu stiu cata persoana care-mi spune asta… o tot aud din facultate… ok, asa o fi. Da’… chiar asa de tare seman? 😀

Fratiorul meu golan a stat cu mine la masa, dar nu prea mi-a scos peri albi, a fost cuminte si chiar s-a distrat. Motivul aveam sa-l aflu mai tarziu. Da, foarte tarziu m-am prins ca s-a trotilat. M-am agitat, am urlat la el… so what?! Radea de ziceai ca era fumat. Chiar ma mirasem eu cum de danseaza el sarbe… bine, cam impleticit, ce-i drept, dar stiam ca are doua picioare stangi. L-am pus sa stea cuminte intr-un colt sa nu-l vada mama. Nu mai stiu ce-a facut, chiar n-am stat cu ochii pe el, nu stiu cand a baut si ce, mi-a zis mai tarziu ca vin facut spritz. Bineinteles ca mama s-a prins si-a venit val-vartej la mine… l-a certat ea, l-am certat eu… si el saracu’ „Hai ma, Ada, lasa-ma sa ma simt si eu bine! Acum simt ca plutesc. Cea mai tare nunta, pe cuvant! Stiu ca maine o sa fiu un om mort, c-o sa ma omoare mama!” 😆 Bine ca nu i s-a facut rau!

Dupa parerea mea, s-a terminat cam repede nunta, pe la 4 jumatate, drept urmare, n-am vrut sa dorm, asa ca, dupa un tur al Pitestiului, ca ne-am ratacit, am stat la sueta cu doi prieteni de-ai lu’ varu’ si-am povestit cate-n luna si-n stele, am notat niste faze, vorbe de duh… know-how, ce sa mai! …pana s-a facut ora sa eliberam camerele si sa mergem la ciorba de potroace.

Da, deci mi-a placut foarte la nunta, a trecut extrem de repede si-mi pare tare rau ca s-a terminat. Sincer, a zburat timpul pentru ca eu am constatat ca am fost foarte inteligenta si n-am poze… nici singura, nici cu mirii, nici cu ce prieteni mai vroiam sa ma pozez. Sa vedem ce-oi avea pe la fotograf, dar pentru alea mai am de asteptat. Pana una alta, poze, asa, de samanta:

august 26, 2010

Roma in imagini + ce-am uitat sa mai zic

Si… dupa cum ziceam, mi-am adus aminte ca am uitat niste chestii sa mai zic, si trebuiesc spuse:

  • la Colosseum sunt oameni imbracati in soldati romani cu care poti face poze. Sunt smecheri, atentie! Ii intrebi cat costa sa faci poze cu ei si iti spun ca n-au un tarif fix, sa dai cat te lasa inima, just a tip. Ei bine, am facut 3 poze. Vroia sa ma si pupe ala… i-am zis ca fara de-astea si apoi am vrut sa-i dau tip… m-am scotocit prin portofel si n-am gasit mai mult de 50 de centi. Am zis ca aia e, tip e tip si gata. Cred ca a considerat ca l-am jignit, ca mi-a dat banii inapoi si a zis: 5 euro! 😯 Ce l-am boscorodit, mincinosu’ naibii… mai vroia sa ma si pupe si tot eu sa-l platesc!
  • am uitat sa spun despre italience ca, pe langa faptul ca nu-s imbracate grozav, asa cum am vazut eu in nord, majoritatea au o uniforma: Luis Vuitton. Bineinteles, false! Ca sunt negrii aia cu gentile puse pe cearceaf la colt de strada… cu un sistem imgenios de-a le strange imediat si-a lua-o la goana cand vin carabinierii. Daca 2 din 10 au Vuitton original e bine. Si toate merg cu mana in erectie etaland vuitonul. Ce uram eu gentile astea pana acum… acum sa nu le vad!!!
  • la biserica unde se afla La Bocca della Verita am dat peste un ghid foarte amabil. Am intrat in biserica, se vedea de la 7 poste ca fusese ortodoxa, ne-am uitat, ne-am invartit si am vrut sa intram la subsol, intr-un fel de cripta. Ghidul oprea oamenii si le explica ce e acolo, spunandu-le ca in mod normal e gratuit sa intre acolo, dar, pentru biserica, ar fi frumos sa dea 1 euro de persoana. M-am uitat la simo, ea la mine, si i-am zis ca vreau sa intru, ea parca n-ar fi dat 1 euro… si vine ghidul la noi, ne intreaba ce limba vorbim sa stie cum ne zice. I-am zis ca engleza si apoi ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus, Romania. „A, sunteti romance… ce tare! Va rog, domnisoarelor, sa poftiti, pentru dumneavoastra este gratis!” 😀 Cand ne-am intors a zis ca-i era dor sa vorbeasca romaneste, ne-a mai dat niste ponturi, niste explicatii, a fost foarte ok.
  • probabil au zis-o multi, dar o s-o mai zic si eu inca o data: au o inghetata DEMENTIALA!!! Am bagat la greu, chiar daca era cam scumpa. Cea mai buna am mancat-o undeva de la o gelaterie de langa Santa Maria Maggiore, unde am avut inspiratia sa cer inghetata de ciocolata neagra. Doamne Dumnezeule, cum a putut sa fie! Wooooooow! Chiar nu m-a interesat cand italianul de acolo s-a gandit la prostii si a inceput sa chicoteasca atunci cand i-am zis ca vreau „dark black”, a fost cea mai buna ever! Si mai vreaaaaaaaaau! Si ce ma fac… ca acilisea nu gasex?! 😥
  • m-au suparat rau cu ceva. In tot orasul sunt nu stiu cate obeliscuri, au avut si ei un fel de Gaudi al lor, care era pasionat de Egipt… si deci au numeroase obeliscuri asezate in diverse piete. Numai ca in varful obeliscurilor au pus, ghici… cruci. arata ca la balamuc, n-au nicio treaba, obeliscurile sunt de piatra si-au un mot de fier in varf. Oribiiiiiiiiil… m-am suparat! Eu stiu ca si la ei sunt multi habotnici, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-si lase amprenta peste tot… mai multe nu comentez, ca s-ar putea sa-mi iau rosii si oua in cap de la preacuviosi si nu asta era ideea. Ideea era ca obelisc + cruce not nice at all!
august 25, 2010

Aventuri in amor… de-a-ndoaselea

Dupa cum am promis, voi povesti fazele hazoase, memorabile, de ras, de plans, de ciuda, nervi… mai toate nebuniile ce mi se par mie ca merita mentionate din calatoria asta… in primul rand pentru mine si pentru memoria mea care cumva va trebui sa se pastreze in forma si abia mai apoi pentru amuzamentul si ochii cititorilor.

  • o stewardesa a fost extrem de explicita cu noi „asigurati-va ca bagajele dumneavoastra sunt SIGURANTATE in compartimentele de deasupra…” iar alta cand a zis cu vesta de salvare a copiilor, ca trebuie activata din avion… a zis „childrens„
  • e plin de romani… si turisti, si de-aia de traiesc acolo si de hoti si de cersetori. Suntem mai rau decat chinezii, am invadat tot. Nu are rost sa spun ca acolo sunt o gramada de nenorociti care ne fac de ras… nu voi intra in detalii, voi spune doar ca am fost socata cand am vazut doi tigani langa un centru comercial care erau tare mandri de ei ca furasera o curea… au venit cu noi in tren pana la aeroport unde s-au indreptat tacticos catre sosiri… normal, la plecari nu era prada bogata. I-as impusca!
  • am observat o noua moda, cu lenjeria intima la vedere. Dar nu asa doar un pic, ci cat mai mult, cat mai tot. Adica barbatii aveau pantalonii pe juma’ de buca, doar asa, cat sa nu cada de pe ei, in rest vazandu-se nu numai banda de la chiloti, ci aproape in toata „splendoarea” lor. Iar la gagici se poarta sutienul la vedere… de tot!!! Adica daca ai rochie fara bretele, nu-ti iei sutien la fel, nuuuuu, iti iei de-ala normal sa se vada bretelele. Sau daca ai maieu de-ala legat de gat si cu spatele gol, din nou, iti iei sutien normal, sa se vada bretelele plus partea din spate a sutienului, ca doar na… e trendy. Si asta am vazut-o de la pustoaice, la femei de varsta mamei, de la italience, la englezoaice, frantuzoaice si alte natii… Si eu care-mi faceam griji pentru ca mi se vedea un pic o bretea pe langa breteaua maieului…
  • mi-a mancat zilele liftul ala de la hotel. Avea o voce de tanti care, pe langa faptul ca anunta etajele in italiana si engleza, mai spunea si ca liftul coboara sau urca… de parca nu stiam directia cand ma urcam in el. Ok, o data, de doua ori, de noua ori… da’ mai lasa-maaaaaa!!! „L’ascensore scende… lift goes down…” 😆 
  • am invatat noi metode de agatat. Am ras cu Simo 100 de ani, urmariind strategiile unui grup de englezi si mai precis a unuia dintre ei, care era cel mai rasarit. In Piazza Spagna, unde se aduna seara multa lume sa stea la o barfa, sa se mai odihneasca, sa admire lumea care trece, sa gate etc. sunt multi turisti si ies multe mici/mari povesti intre oameni. Ei bine, grupul asta de englezi era la vanatoare. Se duceau la nu stiu ce petrecere si vroiau sa mai ia fete. Unul din ei a venit si la noi si ne-a intrebat ceva gen „What are you doing tonight / wanna drink something tonight„, n-am fost prea atenta si vorbea si cu prune-n gura, accentul specific… si cand mi-am ridicat privirea intrebator si-am zis „what” l-am speriat, ca a zambit timid si-a zis „don’t worry, nevermind”. In schimb pisi ala dragut vana de zor. Le ochea si marea pasul inspre ele, le zicea niste chestii, unele se topeau, altele il flituiau… depinde. Oricum target-ul era clar… blondute si cu aspect de englezoaice… probabil ca erau prada sigura, habar n-am de ce era foarte bine definit criteriul asta. La un moment dat a vorbit mai mult cu un grup de 3 gagici, fiind toti 4 dispusi in cerc. Intens o vrajea pe blonda din stanga lui. La un moment dat aia s-a plictisit, a inceput sa se uite in jur, a mai facut niste poze, s-a uitat la ele… timp in care asta si-a indreptat atentia spre cea din fata lui. Cand blonda noastra a vazut asta, subtil asa, si-a schimbat locul, trecand ea in ijloc, adica fix in fata lui. Am ajuns la concluzia ca daca nu te baga in seama, trebuie sa ai grija sa te arunci in raza lui vizuala… pana la urma o sa te observe! 😆 E excelent sa stai pe margine si sa observi lucruri!
  • un italian ne-a intrebat ce limba vorbim ca, chipurile, nu i se pare cunoscuta. I-am spus ca romana si ca sa nu para ca nu i-a convenit m-a intrebat daca vorbesc italiana. Nu vorbesc, inteleg aproape tot. Si ne-a intrebat daca suntem in vacanta, cat stam, daca ne place, daca am venit sa incercam distractiile oferite de Roma, daca mergem in club. I-am retezat-o spunandu-i ca am venit sa vizitam, dar ca nu mergem in club, ca viata de noapte ca in Romania n-am vazut pe nicaieri, asa ca nu ma impresioneaza nimic. s-ar fi oferit el sa ne fie ghid prin cluburi, dar cand a vazut asa, a zis ca „you want to be the boss… you came to Italy and you want to be the boss with italian men”… si asa m-am amuzat si i-as fi zis ca „ai uant tu da bi da best”… apoi a inceput sa comenteze cu un amic de-al lui „sei bellissima”… mhm, merci, ti-am zis ca inteleg!
  • la metrou l-am vazut pe unul cum incerca sa le vrajeasca pe doua tipe. Am schimbat magistrala si eu care credeam ca nu sunt romani, il aud pe amicul lui spunand ofticat de tipele alea ca sunt mincinoase si asta fraier ca l-a pus sa mearga dupa ele. Apoi vin in spatele nostru pe scara rulanta. Si asta zice: „Ce draguta e fata asta… asta din fata”. Eu nu stiam cum sa ma abtin din ras. S-a tot uitat in spate, eu muream de ras… dar nu s-a prins. Am mers impreuna in metrou, ba chiar s-a mutat pe un scaun mai aproape, sa studieze mai bine. Si era dragut, al naibii! Asa ca la coborare… i-am zambit frumos, a zambit si el si i-am spus „Asa e, tot romancele sunt cele mai frumoase!” am iesit din metrou si pe-aci ti-e drumul. M-am simtit atat de bine… l-am lasat cu gura cascata, dar chiar ma gandeam ca poate iese din metrou si vine dupa mine, mi-era un pic aiurea. A fost de filme faza!
  • mi-am gasit rochie pentru nunta lu’ varu’ … am cautat si-am probat multe, faza e ca n-am gasit nimic sa ma dea pe spate… nu stau stralucit la capitolul moda, aici nordul e baza, nu capitala… si tot H&M, iubirea mea, m-a salvat. Ce-i drept, cu o rochie de cocktail, dar accesorizata misto si pe caldurile astea, merge numai bine pentru nunta.
  • nu mi-a placut nici de ei, nici de ele. Iar daca la ei mai gaseai cate-o exceptie, la ele nu… daca vedeai o gagica misto, sigur era romanca. Ei slabanogi si piperniciti, ele mari si grase, deformate si neingrijite. Chestia cu neingrijitul e universala, sunt niste neslpalati, ce mirosuri am suportat la metrou… pfuai. Ei ca ei, dar la ele mi se pare inadmisibil. Cand le-am vazut manichiura si pedichiura lipsa, mi s-a facut rau.. adica oja sarita de vreo saptamana lasata asa, parul la subrat crescut si lasat in voia lui. Maica, iti cumpar io acetona, numai s anu te mai vad asa! Iar daca ai vreo metoda speciala de epilare cu ceara produsa de albine regale si astepti sa-ti creasca parul odata cu fagurii care-ti produc ceara speciala mirobolanta de epilat, macar ia-ti maneca, sa nu se vada, nu-ti lua maieu si-mi ridici mie mainile in auobuz/metrou sa te tii de bara si sa-mi lezezi retina!!!
  • per total Roma nu mi s-a parut un oras la care sa-mi ramana inima si sa spun wow. Stiu, sunt subiectiva, cunosc oameni lesinati dupa Roma, care s-ar muta acolo sau ar reveni oricand. E la fel de aglomerat si murdar ca Bucuresti-ul, e o nebunie de natii, un amestec turbat, un vacarm… astfel ca topul meu de pana acum Barcelona, Venetia si Viena nu s-a schimbat!

Simona, daca am uitat vreo faza importanta, da-mi doua palme, shmaf-shmaf si-mi voi revizui atitudinea completand postul, care deja e kilometric! 😀

august 24, 2010

Vacanta romana

Dupa cum am planuit cu Simona (mai mult ea decat mine), iata ca am ajuns si la Roma. Mare metropola, capitala unui mare si vechi imperiu, somptuoasa, fascinanta, plina de viata, ca doar na, toate drumurile duc la Roma… iar noi nu puteam rata!

Inca ma gandesc cum sa structurez povestea, daca o structurez cronologic, cu tot cu ce-am vazut si aventurile aferente sau intai sa scriu o poveste „turistica” si apoi sa scriu un alt post cu fazele memorabile ale acestei calatorii, ca au fost din plin. Cred ca daca las fazele memorabile pentru un post separat, vor avea efect mai mult, sunt si de bine si de rau, plus impresiile mele extrem de subiective… rabdare si tutun si veti vedea ce aventuri minunate am avut.

Era sa ni se inchida check-in-ul in fata aici la avionogara Baneasa, ne-au pus sa ne platim bagajele, 30 de euro si pisi de la casa respectiva se misca in reluare… Simo era la casa, eu la check-in cu un deget ridicat spre fatuca de acolo amenintand-o ca fac scandal daca imi inchide check-in-ul in fata. Cu un minut inainte de inchidere am predat bagajele, injurand Blu Air-ul ca pe net nu se putea bifa chestia aia cu bagajul, dar sa trecem peste. Am ajuns in imensitatea de Fiumicino, ne-am descurcat sa ajungem la tren. Simoneta, care e o descurcareata si-o desteapta a citit pe forum si n-am luat bilet direct spre oras, care costa 11 euro, ci am luat Fiumicino-Parco Leonardo-Ostiense, din doua bucati, la 2 euro 90. Dupa care se trece la metrou si se merge mai departe… ma rog, e mai ieftin oricum decat cu taxi-ul. Din aeroport ne-am cumparat Roma card, 25 euro, cardul care ofera gratuitate la primele doua obiective turistice vizitate, gratuitate 3 zile pe mijloacele de transport si reduceri la celelalte obiective turistice, este insotit de ghid si de harta, e o unealta pe care-o recomand cu caldura. Uitandu-ne pe geam, nu ne-a impresionat extraordinar privelistea, dar nu ne-am descurajat, am gasit destul de repede hotelul, ne-am lasat bagajele si am fugit la galeriile Borgese, unde aveam programare. Programare + card = scutit coada si bani si intrat lejer. Acolo te lasa sa stai 2 ore, dupa care te dau afara, sunt extrem de multe picturi si sculpturi de vizionat, pe doua etaje. Ei bine, noi cam in jumatate de ora-40 de minute am terminat de vizionat. Suntem ignorante? Poate. M-au impresionat tavanele incaperilor, in rest, picturi, sculpturi… sunt o profana care nu intelege arta, ce sa fac?!

Dupa ce ne-am cazat si ne-am schimbat, am luat iar metroul si-am mers undeva aproape de Fontana di Trevi, am mers pe stradute si am gasit-o. Ne-am pozat, am stat si-am admirat furnicarul de lume, bineinteles ca ne-am pus si noi dorinte si-am aruncat banuti peste umar sa se indeplineasca apoi am plecat tot pe stradute sa ne mai plimbam prin imprejurimi.

A doua zi a fost programat Colosseum-ul. Metrou pana acolo, iesit si speriat de coada imensa. Un indicator salvator ne-a aratat ca noi astia cu card putem trece ca prin branza si am scutit o coada de cel putin 2 ore. Colosseum-ul intr-adevar m-a impresionat, e o imensitate, plina de istorie, parca simti atmosfera vremurilor trecute cand te plimbi pe acolo. Din pacate accesul nu se mai permite in catacombe, asa ca ne-am multumit cu partea care se putea vizita. Apoi am vazut toata partea de ruine din zona, si aici am intrat gratis pe baza cardului. Dupa ce-am vazut pietre, pietre si iar pietre am ajuns in Piazza Venezia, de unde am luat la picior Via Corso si am ajuns in Piazza del Popolo. Am gasit in sfarsit si un H&M, fericire maxima… maxima am spus!!! 😀 cum toata lumea statea pe trepte, am adoptat si noi pozitia sa ne mai odihnim. Am mancat si-am luat metroul spre Piazza Spagna, unde, la fel, ne-am odihnit pe trepte, dar de data asta ne-am si distrat. Vorba Simonei, de mult nu m-am mai distrat asa stand in fund pe niste trepte, am observat lumea, stilul de vanatoare si agatat al unor pusti englezi, al unor italieni, am palavragit de-ale noastre si am zis ca vom urca cele 300 (?) de trepte venind in alta zi.

Sambata a fost dedicata Vaticanului. Adica jumatate de zi. Am intrat in San Pietro, am stat putin, ca noi cautam de fapt altceva, Capela Sixtina, unde aveam deasemenea rezervare. Noroc cu Simo, 19 euro de persoana platiti pe net, si am scutit o coada de vreo 3-4 ore, jumatate din ea in soare. Am muncit mult pentru niste poze cu un fel de glob, sa iasa fara oameni in ele… cam greu apoi am luat la rand aproximativ toate cele 1000 (vorba vine) de camarute pana am ajuns in vestita Capela Sixtina, unde mi-am sucit gatul holbandu-ma la tavan. Da, superb intr-adevar… pacat ca nu mai e ca in alti ani cand, asa am auzit eu, se intra pe grupulete, timp limitat si te lasau sa te asezi pe podea pe spate sa poti privi in voie tavanul.

Cautand cu ardoare alt H&M mai mare, Simona avea adresele din Roma si, in afara de cel de pe Via Corso, toate erau in mall-uri, asa ca nu ne-a ramas decat sa mergem la mall, vai ce sacrificiu! 😆 Am luat un autobuz de la Termini, gara lor mare si am mers pana la capat. Soferii lor de la Atac (RATB-ul nostru) circula ca nebunii, cam cu viteza… am ametit de cat am mers stanga, dreapta, stanga etc etc. Orasul parea pustiu, totul inchis… am trecut prin niste zone destul de dubioase. La mall, alta viata, acolo traia lumea de fapt. Oricum, stam mai bine la capitolul asta, adica Porta di Roma nu mi s-a parut vreo mare senzatie de mall, Baneasa si AFI sunt muuuuuult peste. Dar ne-am facut damblaua cu H&M-ul si ne-a apucat noaptea pe acolo, am ajuns la hotel rupte.

Duminica a fost ziua in care am facut turul Romei in bus de-ala deschis, la inceput am facut turul complet si apoi am coborat la ce statii ne-a interesat. Am gasit un tur ok ca pret, 18 euro valabil 48 de ore hop-on hop-off, restul sunt mai scumpe,  City Sightseeing si, daca pastrezi biletul, in alte orase partenere ai 10% reducere, e o intreaga retea. De aici mi-au venit niste idei cum am putea si noi sa avem asa ceva, dar voi face post separat cu acest subiect, ca e foarte mult de scris. Cu bus-ul am vazut doua biserici foarte frumoase, Santa Maria Maggiore si Santa Maria delli Angeli, biserica unde se afla La Bocca della Verita, castelul fost inchisoare cu podul aferent, in rest nu prea ne-am dat jos din bus. Apoi am mers din nou la Fontana di Trevi si pe jos pe stradute pana la Piazza di Spagna, unde ne-am mai distrat din nou, dar nu atat de bine ca si cu doua seri in urma. Am gasit magneti cu preturi intre 1 euro si 5 euro bucata, oferte 4 la 10 euro, 5 la 10 euro, 6 la 10 euro, depinde de model, noi am luat ultima varianta si abia apoi i-am gasit pe cei cu 1 euro, intre Fontana di Trevi si Piazza Spagna, asta pentru amatorii de ponturi.

Ziua de luni, cea in care am plecat, am luat din nou bus-ul si-am facut o tura, pe linia albastra, alt traseu decat cel din ziua precedenta, dar care avea statii cam in aceleasi locuri. Dupa un tur, alte poze si alte 1000 de grade, asa cum a fost in fiecare zi, sauna in aer liber, am baut la apa cat n-am baut intr-o luna… am mai mers pe la cateva magazine, la hotel, luat bagajul si spre aeroport. Puturosii astia nu mucesc toata ziua, casa de bilete s-a inchis la 13:30, iar noi pe la 14 si ceva eram la tren si vroiam sa luam tot asa ca la venire, ca daca luam bilet direct era mai scump. Dupa aventuri, ne-a lamurit conductorul ca la Parco Leonardo e casa de bilete in centrul comercial si pana la urma am ajuns cu bine la aeroport.

Aici alta bucurie, am mai platit iar pentru bagaje, de data asta 20 de euro si direct la check-in. In imensitatea imensitatii, Fiumiciono, am facut check-in-ul intr-o parte si-am mers vreo 10 minute pana la control pasapoarte, dupa era un mare duty-free si apoi poarta. Vorba vine, ca avea un tren care te ducea la un terminal cu mai multe porti, terminalul avea litere si apoi porti numerotate, inca o imensitate cu alte magazine si aici. Si, surpriza, inca se lucreaza la extindere. Cu o intarziere de vreo 10-15 minute am plecat si-am ajuns la noi acasa unde, chiar daca mai naspa decat Italia, dupa cum zic unii, e ACASA!!!

Iar povestile si fazele hazoase, naspa, de speriat, de tinut minte si zambit peste ani… in postul urmator! 🙂

august 17, 2010

Cuvinte cheie de gugaleala XXVII

Daca va intrebati ce fac gugalitorii mei in perioada asta, va spun eu: sunt mai cuminti, de, e perioada de concedii, e canicula si nu mai functioneaza creierul ca lumea, deci nu mai au dileme existentiale prea multe pe care sa le caute la mine pe blog. Si, cum peste tot exista exceptii, avem ceva cautari interesante:

nu imi este dor – nici mie!

din ce cauza poate muri un hamster – poti sa-l lasi liber prin casa, sa iasa pe balcon si sa intre pe teava de scurgere a apei si ajungand la capat sa cada si sa moara. i s-a intamplat vara-mii

femeile scorpion sunt cele mai frumoase – multumesc, stiam! 😳

cele mai decoltate rochii lungi de nasa – nu sunt casa de moda… inca… ma gandesc serios sa incep o afacere cu rochiile mele si ale prietenelor mele… sa le inchiriez pentru diferite evenimente

melodia cu niste fete la cuafor e amor – quiero mamasita fais favor / yo quiero estar la cuafor e amor 😉

o pisica care merge pe destok – Pisico, de cand nu te-am mai vazut, te facusi si acrobata, tre sa-mi arati, bre, si mie cum se merge pe destok… desi eu te vaz mergand pe chetuok 😛

iubire cu principii – grea iubirea asta, dar da, se mai tine cont si de cateva principii de bun simt, in rest go with the flow

casablanca as vrea sa ne intalnim la mol – Cassa Locco bueiiiii! e tare piesa, dar si mai tare e asta!

cum sa te razbuni pe scorpioni – cata naivitate! vai de curu’ tau dupa aia! 😈

de ce vrea o femeie sa ramaneti prieteni – ca sa se razbune mai usor

am supt pula casa trec clasa – mai stai o tura, ca tot nu stii sa scrii corect!

mi se infunda nasul si imi suna urechea – du-te la ORL

ce porecla se potriveste numelui catalin – se stieeeeeee… Buletin!!! 😀

minore care fac hadjob – sper ca e un job cinstit, da?!

l-am prins cu alta ce ii spun – papapapapapapapapapapapapapapapapapaaaaaaaaaaaa

ce importanta au pentru arabi femeile – niciuna 😆

pot lua no-spa in combinatie cu metoclopramid – e o combinatie buna sa te dregi dupa betie

nicole scherzinger operatii – are Nicole operatii? 😯 nu pot sa creeeeeed 😆

PS: La multi ani, TATA!!!

august 16, 2010

Inceputul visului

De multe ori visam si cand ne trezim rar ne aducem aminte exact ce-am visat. Sau ne aducem aminte doar franturi, sau uitam imediat ce ne uitam pe fereastra sa vedem cum se prezinta ziua ce ne asteapta. Explicatii psihilogice ar fi garla, nu stau sa le dezvolt ca nu sunt de specialitate. Dar sa vezi un film despre subiectul asta, chiar e interesant. Am auzit numai de bine despre „Inception” si am fost sa-l vad.

Si mi-a placut tare! Si m-am regasit intr-unele lucruri de acolo, am vazut cum se lucreaza pe subconstient… nu prea am inteles eu cum reuseau sa intre unii in visele celorlalti, dar era o stare indusa si erau sedati la un moment dat… se ajunsese deja la nivelul 3 in vis, adica vis in vis in vis… super interesant… doar pentru a ajunge in visul cuiva si a-i inocula o anumita idee in subconstient. Odata ideea inoculata, totul se schimba…

Superbe decorurile create in vis, spectaculoasa „impaturirea” unei bucati de oras, cum iti imaginai se crea imediat dar… nu aveai voie sa creezi lumea ta de vis din amintiri, ca odata cu amintirile alea aduceai si lucruri negative in lumea de vis. Clar am fost fascinata, dar totodata ingrozita. De ce?! Pentru ca nu-mi sunt straine lucrurile spuse despre atacurile psihotronice, armele psihologice, hipnoza etc. Sunt multe lucruri care nu sunt scoase la iveala si accesibile tuturor, pentru ca nestiinta inseamna control mai mare. Dar poate e timpul ca unele lucruri sa se afle si nu pot fi spuse direct, pentru ca devarul doare, nu e perceput corect de catre toata lumea si poate crea panica mare, de aceea este totul ambalat sub forma de „fantasy”… what if… ca omul sa spuna „ia uite ce film misto realizat, super povestea… now back to reality”. Mai nasol e ca in film oamenii aia ajunsesera sa nu mai stie care e realitatea si care e visul, la ce nivel sunt in vis etc.

Leo di Caprio face un rol excelent, a reusit demult sa iasa din tiparul „baiatul dragut din Titanic” si sa-si mentina cota de actor valoros. Si cica frati-miu seamana cu el. 😛

Ei bine, in film, trezitul se facea daca te loveai, erai impuscat, sareai sau cadeai in gol etc. Cate vise de-astea n-am avut! Cand cadeam in gol si ma trezeam inainte sa ma fac praf, cand mi se intampla ceva urat si ma trezeam plangand si apoi respiram usurata ca a fost doar un vis… De cate ori am visat ca mi-au cazut dintii, in anul respectiv a murit cineva. Sper sa nu mai visez, nu mai vreau! Foarte rar tin minte ce visez, sau tin minte pana la prima privire aruncata pe fereastra, parca atunci automat se declanseaza un mecanism care sterge tot. Putine au fost visele pe care le-am tinut minte aproximativ cap-coada. Si totusi, daca stau sa ma gandesc bine… inceputul visului… pe ala nu cred ca mi l-am amintit niciodata… sau de la ce a pornit un anume vis… pe langa asta… se trece dintr-una intr-alta, personaje si lucruri fara legatura se leaga intr-un mod atat de firesc in vis… si ma gandesc ca ori sinapsele mele sunt defecte, ori subconstientul e ceva ce mai avem de lucrat ca sa-l intelegem. Totusi, mi-a placut ca am tinut minte visul asta si mi l-am repetat in cap pana cand am ajuns la calculator sa-l scriu.

Am citit eu undeva, cand inveti pentru un examen, cand te culci, pune cartea sub perna, in timpul somnului subconstientul citeste. Am facut experimentul asta. Ce-i drept, nu dormi prea bine, visezi tot felul de chestii (probabil subconstientul e un pic solicitat), dar m-am dus la examene atat de linistita… si a fost bine. Nu stiu daca functioneaza la toata lumea, nu stiu daca la mine a fost doar efectul placebo, dar cei curiosi pot incerca.

Filmul e de vazut si de catre sceptici si de catre cei care cred in lucruri de-asteaun pic mai parapsihopupu. Il recomand cu caldura. Enjoy!

august 11, 2010

Vara torida si-o parte de vacanta

Dupa cum spuneam, am promis ca voi mai relata din vacanta mea la mare. Pe scurt, toata saptamana a fost una linistita, cu relaxare, plaja, somn. am avut grija de pielea mea si, daca pana acum ma dadeam cu crema cu grad de protectie maxim 10, acum am trecut la 25. Pe langa asta nu se putea sta pe plaja intre 12 si 17, deci n-am exagerat si am obtinut un bronz care ar face-o invidioasa si pe Tyra Banks! 😀

M-au omorat copiii… deci se sparsese conducta cu copii, o gramada de familii si viitoare mamici. Ce face criza asta din oameni! 😛 M-am topit dupa un pusti de 3 ani, David, ca a venit la mine si m-a intrebat cum ma cheama dandu-mi intalnire a doua zi pe plaja. La asa ochi albastri n-am rezistat, drept urmare ne-am jucat pe plaja si ne-am balacit zile la rand.

Distractia mare a inceput vineri seara cand mi-a venit gasca, dupa ce i-am disperat cu telefoane „Da’ ati plecat?”, „Da’ cand plecati?”, „Unde sunteti?”, „Cand ajungeti?”, „Hai, mai veniti azi?!”. La o ora onorabila am plecat spre The Mission, la Tiesto. Vorbisem cu colegu’ Cip, care mi-a explicat ca vineri Gaia, sambata Office dupa Mission. Si asa m-as fi clubarit, ca nu mi-a placut Tiesto decat vreo juma’ de ora din ce-a pus! Si eram atat de pornita incat le-am explicat ca eu as fugi si singura la club, hai nu vineri, dar sambata la Office. In balamucul maxim de acolo un prieten ma tot intreba „La opt fix? De ce asa devreme? Ce e la opt fix?” 😆 Tarziu a inteles ca era vorba despre Office, dar gata, s-a impamantenit vorba, mergem la „Opt Fix”! 😛

Dupa ce-am plecat de acolo, i-a apucat foamea pe mancai. Asa am ajuns in buricul Mamaiei, sa-si cumpere ei, ghici… shaorma! Si le-am spus ca ce bine ar fi fost daca eram intolita de club, ma lasau la Gaia, mancau si veneau si ma luau dupa aia. Ce misto-uri faceau de mine ca sunt la maieu, slapi si pantaloni scurti si ce distractie ratez… am ajuns „acasa” pe la 5:30 dimineata. M-a apucat tusea si nu puteam sa dorm. Dupa 5 minute am auzit un click de bricheta. Clar, varutza nu dormea, m-am imbracat si-am iesit. Am plecat pe plaja, am vorbit de-ale noastre, am vazut rasaritul, apoi, ca niste rele ce suntem pe la 7 si ceva am trezit lumea sa-i taram pe plaja.

Seara fomistii mei au fugit La Scoica sa manance, era f aproape. Eu i-am avertizat, ca vor imbatrani acolo si le-am spus de teapa mea de anul trecut. Nu m-au crezut. Cam de pe la 10 la 1 noaptea au stat pe acolo, umplandu-ma evident si pe mine de nervi… astfel ca le-am urat in gand sa le stea in gat! 😛

Trecand peste aspectele astea am ajuns cam cu jumatate de ora inainte sa intre Fatboy Slim pe scena, m-am intalnit cu Cip, Luci, Sorinache si alti prieteni de-ai lor, plus cu un prieten bun de la mare care a venit cu prietena si-a stat cu noi. N-am simtit cand au trecut doua ore, am trait intens muzica aia, Fatboy Slim e genial, inca sunt marcata… mi-a placut raaaaaaaau! Va dau trei mostre, adica melodiile mele preferate si… abia astept urmatoarea reprezentatie! Fatboy Slim is fucking in heaven, Fatboy Slim is fucking in heaven…!!! (I’m #1 so why try harder)

Si cam asta fu dixtractia mea pe litoral. Mai urmeaza bucatele de vacanta, party-uri si alte evenimente, dar toate la timpul lor.

august 9, 2010

Zambet cuceritor si vara torida

Planuisem sa plec pe 31 iulie la mare, intr-un concediu odihnitor, cu plaja, somn si muuuuuuuulta relaxare, pana weekend-ul trecut, cand imi venea gasca si ne petreceam la The Mission. Ei bine, planurile mi-au fost date peste cap, dar intr-un mod cat se poate de placut.

Facebook-uind eu intr-o zi, mi-a atras atentia un banner… pe care am intrat… mi-am inscris poza si cam atat. E vorba de concursul „Zambetul verii”, organizat de cei de la Blend-a-Med in colaborare cu Cosmopolitan. Mi-am postat pe wall si am tinut vreo 3 zile statusul cu rugamintea pentru un vot. N-am primit multe, doar 37. Multumesc oricum mult de tot pentru aprecieri si comentarii. Si am primit telefon cum ca sunt printre cele 10 finaliste care au castigat un weekend la Iaki 😯 , in acel weekend urmand a se desemna „Zambetul verii”, posesoarea lui urmand sa apara pe coperta Cosmopolitan de septembrie.

Si nu puteam sa cred, am fost convinsa ca e teapa pana cand m-am dus sa ridic biletele. N-am castigat nimic in viata mea, si acum, brusc, da norocul peste mine! Noroc cu juriul! 🙂 Asa ca iata-ma vineri, pe 30, cu o zi mai devreme, dis-de-dimineata urcandu-ma in tren cu destinatia Mamaia via Constanta. Am ajuns printre primele si le-am cunoscut pe rand pe fete: Anca, Steluta, Geo, cele doua Gabi, Andreea si Camelia. Pana la urma am fost 9 fete… din motive obiective.

Ne-am imprietenit rapid, apoi ne-am bucurat de tot ce ni s-a oferit pe tava… rasfat, soare, mancare buna, zbenguiala la piscina, poze. Am primit si un trandafir… eram toata un zambet (ca na, doar de-aia am fost aleasa 😛 ), m-am bucurat de tot din jur si m-am simtit extraordinar in pielea mea. Seara am avut o cina cu organizatorii, unde ne-au studiat, am povestit… apoi am adoptat un program light, o plimbare si o mica zbantuiala la Cucaracha.

Ziua de sambata a fost cea in care, pe plaja hotelului Vega, a avut loc finala concursului. M-am intalnit la lift inainte cu Dani (Neata cu Razvan si Dani) si m-a tachinat un pic la concurs, pe stilul caracteristic. Varuta cand a vazut ca m-am inscris mi-a spus ca as merita sa fiu finalista. S-a adeverit. Apoi a spus ca simte ca nu voi fi eu castigatoarea, desi voi fi printre preferate. Asa a fost. Iar eu am simit ca Gabi va fi castigatoarea… mi-a fulgerat cu o seara inainte un gand prin minte. Nu stiu sa explic… dar feeling-urile mele nu ma inseala! 😀 M-am bucurat mult pentru ea, merita, e extrem de expresiva, e o finuta si are un zambet de revista, exact ce trebuia. Faza foarte misto e ca nu au fost invidii deloc, ba chiar ne-am inteles super si am ramas prietene toate.

Dupa concursul asta, a fost momentul pozei Cosmopolitan facuta din avion, a iesit super, apoi aroganta Zu si concursul de miss bikini. A fost o zi super, iar dupa-amiaza am avut-o libera sa ne destrabalam cum vrem. Piscina a fost la loc de cinste, iar seara dupa cina, ne-am clubarit la Office. Nu mi-a placut cine stie ce, la Bellagio a fost mai frumos. Ajungand in camera cam pe la rasarit, dupa 2 ore de somn, ne-am adunat la micul dejun, am mai povestit si mai toata ziua ne-am plimbat, am stat la umbra… si fiecare am plecat, ramanand cu amintiri frumoase, poze la fel, zambete de milioane si o experienta frumoasa si pozitiva.

Eu din Mamaia m-am mutat in Navodari, unde mi-am inceput programul de relaxare si bronz intens toata saptamana ce-a urmat, adica saptamana trecuta. Despre ce-am mai facut pe la marea cea mare, in postul viitor! 😀

august 9, 2010

Am revenit

Nu stiu cine mi-a dus dorul si cine nu… nici nu vreau sa aflu… cert e ca m-am intors cu povesti multe, amintiri placute, noi prietenii, o durere de gat groaznica (sper sa nu degenereze), sunt mulatra 😛 … si am avut parte de multe surprize in ultimul timp, m-am bucurat de fiecare, stiu ca mai urmeaza si abia astept… si vin si povestile, insotite de cateva poze! Muah!