De multe ori visam si cand ne trezim rar ne aducem aminte exact ce-am visat. Sau ne aducem aminte doar franturi, sau uitam imediat ce ne uitam pe fereastra sa vedem cum se prezinta ziua ce ne asteapta. Explicatii psihilogice ar fi garla, nu stau sa le dezvolt ca nu sunt de specialitate. Dar sa vezi un film despre subiectul asta, chiar e interesant. Am auzit numai de bine despre „Inception” si am fost sa-l vad.

Si mi-a placut tare! Si m-am regasit intr-unele lucruri de acolo, am vazut cum se lucreaza pe subconstient… nu prea am inteles eu cum reuseau sa intre unii in visele celorlalti, dar era o stare indusa si erau sedati la un moment dat… se ajunsese deja la nivelul 3 in vis, adica vis in vis in vis… super interesant… doar pentru a ajunge in visul cuiva si a-i inocula o anumita idee in subconstient. Odata ideea inoculata, totul se schimba…

Superbe decorurile create in vis, spectaculoasa „impaturirea” unei bucati de oras, cum iti imaginai se crea imediat dar… nu aveai voie sa creezi lumea ta de vis din amintiri, ca odata cu amintirile alea aduceai si lucruri negative in lumea de vis. Clar am fost fascinata, dar totodata ingrozita. De ce?! Pentru ca nu-mi sunt straine lucrurile spuse despre atacurile psihotronice, armele psihologice, hipnoza etc. Sunt multe lucruri care nu sunt scoase la iveala si accesibile tuturor, pentru ca nestiinta inseamna control mai mare. Dar poate e timpul ca unele lucruri sa se afle si nu pot fi spuse direct, pentru ca devarul doare, nu e perceput corect de catre toata lumea si poate crea panica mare, de aceea este totul ambalat sub forma de „fantasy”… what if… ca omul sa spuna „ia uite ce film misto realizat, super povestea… now back to reality”. Mai nasol e ca in film oamenii aia ajunsesera sa nu mai stie care e realitatea si care e visul, la ce nivel sunt in vis etc.

Leo di Caprio face un rol excelent, a reusit demult sa iasa din tiparul „baiatul dragut din Titanic” si sa-si mentina cota de actor valoros. Si cica frati-miu seamana cu el. 😛

Ei bine, in film, trezitul se facea daca te loveai, erai impuscat, sareai sau cadeai in gol etc. Cate vise de-astea n-am avut! Cand cadeam in gol si ma trezeam inainte sa ma fac praf, cand mi se intampla ceva urat si ma trezeam plangand si apoi respiram usurata ca a fost doar un vis… De cate ori am visat ca mi-au cazut dintii, in anul respectiv a murit cineva. Sper sa nu mai visez, nu mai vreau! Foarte rar tin minte ce visez, sau tin minte pana la prima privire aruncata pe fereastra, parca atunci automat se declanseaza un mecanism care sterge tot. Putine au fost visele pe care le-am tinut minte aproximativ cap-coada. Si totusi, daca stau sa ma gandesc bine… inceputul visului… pe ala nu cred ca mi l-am amintit niciodata… sau de la ce a pornit un anume vis… pe langa asta… se trece dintr-una intr-alta, personaje si lucruri fara legatura se leaga intr-un mod atat de firesc in vis… si ma gandesc ca ori sinapsele mele sunt defecte, ori subconstientul e ceva ce mai avem de lucrat ca sa-l intelegem. Totusi, mi-a placut ca am tinut minte visul asta si mi l-am repetat in cap pana cand am ajuns la calculator sa-l scriu.

Am citit eu undeva, cand inveti pentru un examen, cand te culci, pune cartea sub perna, in timpul somnului subconstientul citeste. Am facut experimentul asta. Ce-i drept, nu dormi prea bine, visezi tot felul de chestii (probabil subconstientul e un pic solicitat), dar m-am dus la examene atat de linistita… si a fost bine. Nu stiu daca functioneaza la toata lumea, nu stiu daca la mine a fost doar efectul placebo, dar cei curiosi pot incerca.

Filmul e de vazut si de catre sceptici si de catre cei care cred in lucruri de-asteaun pic mai parapsihopupu. Il recomand cu caldura. Enjoy!