Pauza

Avand in vedere situatia prezentata anterior, voi lua o pauza de o saptamana sau ceva mai mult de blog, sa-mi fac ordine in lucruri, in viata, sa-mi inchei colaborarea cu fruntea sus, sa ma concentrez asupra lucrurilor urgente si importante, sa-mi pun cap la cap ideile, sa vad cat le pot materializa… si… am nevoie de o pauza si de liniste, sa ma deconectez un pic!

Le cer scuze de pe acum celor care vor astepta mai mult la poarta moderarii, la fel cum le multumesc inca o data tuturor celor care au avut o vorba buna, o incurajare, o idee pentru mine!

Va pup si voi reveni curand cu forte proaspete, povesti noi si chef de scris! 🙂

Jobless

Cine a zis ca ziua de marti e norocoasa pentru scorpioni, sa se mai gandeasca! Nu cred ca voi uita prea curand ziua de ieri, 28 septembrie 2010!

Luni am aflat de la sefu’ ca vom avea vizita a doua zi, pe sefa din Bulgaria, un nene din Cehia si tanti de la HR pe Europa, s-au facut schimbari si vin sa ne anunte, e o intalnire de business ca toate celelalte. Mi s-a parut mie un pic dubios ca vin doar pentru atat, de obicei se anunta pe mail cine vine, cine pleaca, ce se schimba etc, dar am zis sa nu fiu paranoia. Marti au venit, ne-au prezentat un ppt cu niste situatii sa ne scoata ochii, ne-au spus ca s-a hotarat la nivel global ca se unesc doua regiuni, deci vor disparea posturi, iar noi suntem foarte costisitori (in conditiile in care targetul de vanzari a fost depasit cu 30%). Apoi ne-au luat la discutii separate. Imi crescuse tensiunea, imi bubuia inima, ma simteam foarte nelinistita. Totusi, am zis sa nu fiu nebuna si sa nu-mi imaginez lucruri care nu sunt.

Cand am ajuns in fata lor si mi-au povestit mi s-au muiat picioarele. Culmea, eram atat de calma, senina si zambitoare incat nu ma recunosteam. Ideea e ca se va inchide reprezentanta, iar noi trebuie sa ne cautam si sa ne gasim (sau nu) job. Sincer nu ma asteptam. Cred ca inca sunt in stare de soc…

Imi pare rau ca s-a intamplat asa, imi pare rau ca sunt printre cei sacrificati, imi pare rau ca legea nu e mai binevoitoare cu numarul de salarii compensatorii… imi pare rau de sefii mei, ca n-o sa mai gasesc eu asa sefi (cred ca si daca eram propriul meu sef nu eram asa de ingaduitoare cu mine), de colegi, de tot. 26 octombrie va fi ultima zi de munca. La naiba, fix cu o zi inainte de plecarea la training-ul in Germania!!! 😥 Care se duse pe apa sambetei! Mai naspa e ca-mi luasem bilet la concertul Linkin Park de pe 27 de la Koln. Ma oftic, ma oftic, ma oftic!!!

Deci da, aseara mi-am updatat CV-ul si am inceput sa trimit. Multumesc anticipat tuturor celor care ma sustin, mi-au cerut CV-ul si incearca sa ma ajute! Sunt foarte optimista, oricum, nici nu ma gandesc ca nu-mi voi gasi job! Iar faptul ca am demarat in paralel un proiect, voi povesti despre el in maximum doua saptamani, personal… poate a fost un semn. Din facultate am plecat cu ideea ca trebuie sa muncesc pentru mine, nu pentru altul, asa ca m-am gandit ca ar fi cazul sa ma apuc. Asta in timp ce voi aplica pentru joburi si ma voi duce la interviuri. Si mi s-a spus sa vin la munca si sa-mi fac treaba bine, desi gandul meu o sa fie aiurea, la cum rezolv situatia. Ah, asa-mi venea sa-i zic tanticii aleia de la HR… no shit, and I’m stupid, I don’t know how to do my job and I need instructions! Da’ am fost atat de zen, nu stiu cum am reusit, am fost extrem de amabila, zambitoare si draguta, desi ma lovise trenul, vorba ceea. Oricum, tot raul spre bine si nimic nu e intamplator!

Deci, pana ma va chema si pe mine cineva la un interviu, ar fi bine sa spun ce stiu sa fac, nu?! Am absolvit marketing, sunt mama organizarii (a se vedea gunoierelile si alte adunari), sunt responsabila si imi asum greselile si realizarile, am o memorie de elefant, nu uit nimic, pun suflet in ceea ce fac, stiu sa ma comport in situatii limita, ma descurc sa rezolv probleme de comunicare, incalceli de acte si toata gama asta, sunt creativa, plina de idei si ma duce capul, trebuie doar sa aiba cineva incredere in mine. Am nevoie de responsabilitati, program incarcat si activitate. Imi place la nebunie sa cant, deci cu placere angajati-ma sa cant la evenimente, cant bine si ieftin, va cant si va incant cu repertoriu national si international de mai multe genuri. Iubesc copiii si in special bebeii, am si experienta, deci sunt buna si de baby sitter. Pe langa asta, sunt dispusa sa invat lucruri noi!

Oricum, cine a citit macar printre picaturi blogul asta, stie ca sunt o persoana pe care te poti baza, ca sunt de cuvant si stiu sa fiu om. In general tratez oamenii asa cum mi-ar placea mie sa fiu tratata si, daca sunt motivata, sunt the best person to work with!

As ruga foarte tare haterii sa se abtina, mistocarii la fel, bocitoarele idem!!! N-am nevoie de mila, am nevoie de o recomandare eventual. Nu cer nimic moca, sunt dispusa sa muncesc din greu. Nu pot sta acasa pe banii vreunui fat-frumos ca nu am fost crescuta in spiritul asta, deci trebuie sa fiu activa. Deci, daca auziti ceva de vreun job, va rog sa ma anuntati, de la sfarsitul lui octombrie sunt libera de contract. Multumesc!

Nu inteleg barbatii

Imi pare rau, dar pe unii chiar nu-i pot intelege! Stiu ca in general femeile trebuiesc iubite, nu intelese, barbatii sunt aia care au nevoie de intelegere… iar daca nici eu nu sunt intelegatoare… atunci nu stiu ce sa mai zic!

Cred ca sunt un magnet pentru situatii tampite, luate din comediile cu liceeni, altfel nu-mi pot explica. Deci, cum e sa navighezi linistita in miez de noapte si sa piuie telefonul… „Ce faci? Iesi undeva?” Pai fratemeleu, la ora asta ma intrebi tu pe mine? Hmmm… ma rog, nu ies, am treaba maine etc, vorbim. A doua zi imi vad de treaba, aruncand ochii pe telefon randomly, dar in niciun caz des si in niciun caz asteptand vreun telefon de la o persoana anume (asa vezi cine te iubeste si cine nu… asta apropo de „sunt aici, de ce sa te mai sun?!”Pino 😆 ). Pe la un 12 fara suna telefonul pentru prima oara. „Ce faci? bla bla bla… hai, iesi in oras?” Nu, sunt deja si ma simt foarte bine unde sunt… Deci se repeta istoria, si cu totul alta persoana. Pfuai!

Si m-au apucat bazdacii!!! Bai nene, daca vrei sa ma vezi, ma suni, daca vrei sa ne intalnim, anunta-ma totusi cu niste ore inainte, mai ales ca stii ca sunt nebuna cu pregatitul inainte si nu-mi plac spontaneitatile astea! Si… ma scuzati… daca tu pana la ora 12 nu stii ce faci, de ce le futezezi si altora feng shui-ul?! Si de ce astepti pana la o ora tarzie sa ma suni? Sunt cumva „the last resort”? Apai, mai scuteste-ma! Si, fiind grup mare, i-am intrebat pe baieti daca sunt eu nebuna sau nu. Mi s-a confirmat teoria cu last resort, dar si varianta cum ca „saracu’ baiat” o fi crezut ca sunt deja in oras si vroia sa se lipeasca si el de eveniment… hmmm, scuze, scuze… dar na, e greu sa spui ce vrei clar si concis!

Ca sa fie bine, sa nu fie rau, vorba Mondenilor… a doua zi mai am parte de doua intamplari. Vorbind cu un amic pe mess, imi spune ca i s-a pus pata pe mine unui prieten de-al lui, ca-i da id-ul meu si tot asa. Da-i-l, frate, daca insisti! Si ma adauga. Si-mi apare o self-picture cu ochelari de soare „jmecheri”. O, Doamne, ma gandesc, o sa ma amuz teribil! Dar hai sa-i dam omului credit sa vedem ce are de zis. Si ma ia cu „Aaaaaaaaaaa, te stiu, alergai prin parc”. Deja ma lasau nervii. Ii spun ca n-are de unde sa ma stie, ca n-am mai calcat prin parcul cu pricina de hat-demult, daramite sa mai si alerg. Ii spun ca stiu de unde ma stie. Imi da invite la web. Dau decline… cine stie cum mi se afisa in toata splendoarea, si nu, chiar nu vroiam sa vad nimic (si eu paranoia). Vede ca dau decline da buzz. Grrrrrrrrr!!! Ca vai, ca sa-l vad etc. Bine frate, hai! Apoi imi cere o poza. Deci parca eram fix in sceneta aia din Mondenii cu cocalarul si pitzipoanca, ma amuzam teribil numai facand in minte legatura asta. Ii explic ca nu pupa nicio poza cu mine, ca exista destule pe net daca stie unde sa caute, mai ales ca amicul asta imi spusese ca ma vazuse in lista lui de feisbuc. Ei bine , atunci s-a dezlantuit circul… ca sunt o stresata, ca nu suport buzz-ul, ca nu vreau sa-i dau poza, ce pacat de mine… Frate, nici macar nu te-ai prezentat, nu mi-ai spus cum te cheama… ai luat-o razna? Oricum, omu’ foarte ofuscat, a zis ca s-a hotarat sa-mi dea ignore pentru ca nu merit sa ma faca fericita. 😆

Colacul peste pupaza si a treia persoana care m-a scos din minti a fost aseara un ex. Nu tinem legatura, nu am ramas in cine stie ce relatii, ca n-a fost cazul. Si dupa ce ma saluta ma intreaba de sanatate. Vorbim banalitati, imi spune ca a fost vreo 4 ore prin centrul vechi, bla bla. Apoi vine bomba: „Ce faci? Vrei sa ne vedem, sa mergem in parc, la o plimbare, inghetata ceva, ca e frumos afara?”. Era aproape 10, tocmai ii spusesem ca ma uitam la un serial dupa ce iesisem din baie, el fusese deja nu stiu cate ore prin oras… si ma intreaba asta??? 😯 Bai nene, sunt eu nebuna, sau frecventele noastre nu se pupa deloc? Daca aveai chef sa ne vedem, de ce nu m-ai sunat cand te-ai dus in centrul vechi de exemplu? L-am balacarit bine, ca nici c-a mai avut replica.

Deci, futu-i mama ei de spontaneitate la ore total nepotrivite, in momente total aiurea! Eu nu stiu ce-si inchipuie unii, probabil cum ca stau cu ochii lipiti de ecranul telefonului si, la prima invitatie, nu conteaza ora si in ce conditii eu spun da fara niciun stres… adica sunt un fel de permanently available. Pfuai, frate, chiar nu! Daca vrei sa ma vezi, ia anunta-ma tu din timp! Trebuie sa-mi fii mult prea drag, sa insemni ceva important pentru mine ca sa imi dau programul peste cap pentru tine! A nu se intelege gresit, ca fac totul dupa un plan bine stabilit, spontaneitatile mele ies foarte misto…

Oricum, daca sunt eu aia nebuna, o sa incerc sa ma tratez, pana una alta… tind sa cred ca putini mai sunt ok. Sau poate sunt eu prea inabordabila? Sa ma lumineze si pe mine cineva… pana una alta, voi face ce simt si ce-mi dicteaza instinctul, ca de inteles barbatii… mai am de lucrat.

Guns N’ Roses, inca o dorinta implinita

Concertul de aseara chiar a fost un prilej de bucurie pentru mine, imi doream mult sa-i vad, cam de cand eram adolescenta. Desi initial trebuia sa fim o gasca mare si vesela, s-au restrans randurile, dar chiar n-a contat. Chiar daca am avut bilete la Normal Circle, cu plebea, cum imi place mie sa zic, a fost foarte ok, s-a vazut si s-a auzit excelent. De vazut, pe ecrane, ca pe Axl l-am vazut din cand in cand mic pe scena.

Trupa care a cantat in deschidere, Danko Jones, nu mi-a placut. Avea stil promitator, dar toata lumea vroia Guns, iar ei n-au stiut sa faca atmosfera… si solistul m-a innebunit de cate ori a spus „fuck” si „fucking”. Ma asteptam ca Guns sa intarzie, deci n-a fost o surpriza pentru mine.

Show-ul a fost frumos, Axl in forma, a cantat ca pe cd, la fel ca si Steven Tyler in iunie, artificiile, focul, laserele si trupa intregind atmosfera. Si a fost una rock! Recunosc, de pe ultimul album nu stiu mai nimic, poate doar franturi, deci ignoranta de mine in prima parte n-a stiut melodiile. Am recunoscut „You Could Be Mine„, „Live and Let Die„, apoi a cantat printre alte piese, melodiile consacrate „Welcome to the Jungle„, „November Rain„, „Sweet Child of Mine„, „Don’t Cry„, „Knockin’ on Heaven’s Door„, incheind apoteotic cu „Paradise City„.

M-am zbantuit si am trait intens melodiile, unele m-au facut nostalgica, altele m-au facut sa zambesc, dar pe multe dintre ele le-am legat de amintiri dragi. Mi-a placut foarte mult ca si-a prezentat instrumentistii care, la randul lor au avut fiecare cate un solo. Chitaristii sunt buni, chiar daca nu se compara cu Slash. Cel mai mult mi-a placut solo-ul pianistului, am avut mai tot timpul senzatia ca a cantat acordurile de la „Knockin’ on Heaven’s Door„, urechile mele asa au auzit. Nici Axl n-a fost mai prejos, din solo-ul la pian a trecut la „November Rain„. Eheeeeee, cate amintiri! Si acum am albumul „Use Your Illusion” pe caseta, ascultam, derulam si tot asa. Asta pe langa faptul ca era blues-ul nelipsit de la orice bairam pe vremea tineretilor mele, pretext de a strange-n brate mai mult de 3 minute persoana care-ti placea. Desi n-am inteles niciodata de ce are un clip atat de trist, de ce fata aia moare la nunta ( o fi racit de la ploaie, o fi facut pneumonie si papa 😆 ) e una din melodiile mele de suflet si va fi mereu parte din categoria „obsesii muzicale permanente„.

Dupa vreo ora de cantat, timp in care a epuizat vreo 10 piese, plus a schimbat niste sacouri, ma gandeam ca vor pleca, ca mai sunt cateva piese si gata, eram un pic dezamagita. Cam atunci a inceput „Sweet Child of Mine” si lumea a inceput sa fie frenetica, sa se dezlantuie. Eu personal nu ma omor cu piesa asta, dar na, e cunoscuta. Apoi atmosfera a mers ca unsa. Pe „Knockin’ on Heaven’s Door” mi-am intins corzile vocale la maxim, cantand din toti rarunchii. O stiu pe de rost de cand eram a 6-a. Imi aduce aminte de perioada Palatul Copiilor cand am fost la Botosani la un festival si-am cantat cover, eram trupa mare, solist era Laurentiu de la Asha.

Pe toata piesa „Don’t Cry” am avut pielea de gaina… de la primele acorduri toata marea aia de oameni canta, asa ca Axl a intervenit undeva dupa a doua strofa. A fost incredibil. Mi-a placut tare! Este si va ramane in topul personal piesa number one Guns N’ Roses! Finalul a fost „Paradise City„, toata lumea a cantat, au zburat confetti, iar versurile parca descriu Bucurestiul („Take me down tot the Paradise City where the grass is green and the girls are pretty… take me home”).

Am plecat de acolo multumita de ce-am vazut, categoric nu regret ca n-am plecat in delegatie! Cum cateva piese imi sunt dragi tare, cum e o trupa de a carei existenta stiu de cand eram de-o schioapa, normal ca mi-am dorit sa-i vad! Chiar n-a contat ca Axl e acum mai gras, are mustata si se vede ca timpul nu l-a iertat. A cantat de nu se poate!!! Intr-adevar, fara Slash nu e acelasi lucru, dar a sunat bine si componenta asta.

Si da, mi-am dorit sa vina Aerosmith, Guns… au venit, i-am vazut, mi-a placut. Urmatoarele trupe pe care mi le doresc aici sunt Bon Jovi, Linkin Park si U2. Iar la Bon Jovi imi voi lua bilet langa scena, stiu eu de ce! 😀

PS: N-au cantat o piesa care mie imi place foarte:

Cuvinte cheie de gugaleala XXVIII

Si, ca sa nu credeti ca mi s-a inecat toata flota, si sa nu va ingrijorati ca nu va mai scriu (am altele pe cap, sunt si chefless si am si un proiect personal de care trebuie sa ma ocup), am facut o selectie a celor mai tari gugalitori din ultima vreme si, va spun, m-am distrat copios. Si, cum nu sunt egoista, iata-i:

rasu i pentru pudra – rasu-i pentru buna dispozitie, pentru sanatate, ce-are sula… aaaaaa… pudra cu prefectura?!

cum cuceresti un barbat prins – daca e prins, nu e deja cucerit?!

din 10 femei 9 sunt curve – buna statistica, ce sa zic… 😛

de ce prefera femeile sentimentele in loc – in loc de ce? de bani? alea sunt rarisime

femeia scorpion e modesta? – nu, e realista

melodia da sunt l mol men – 😆 😆 😆 Cassa Loco – La mall

din porci frati se nasc porci normali – nu mai am cunostinte de genetica atat de temeinice, dar stiu ca, din cand in cand, daca e posibil, e bine sa se evite si sa se aduca altul, sa se primeneasca rasa

m-am trezit cu o toanta in pat – esti norocos, multi seara se culca cu zane si se trezesc cu zgripturoaice… alcoolu’ asta 😆

apa fierbinte in tancul cu lichid de par – asta n-am aplicat in beauty session-ul meu, nici nu vreau sa stiu ce inseamna

cum si-ar dori un varsator sa fie o femeie – perfecta

ratzushca 23 hi5 – ai gresit adresa, aici suntem pe wordpress

cum scapi de o vecina nebuna – cam asa

invata machedoneste – nu ma tenteaza

femeile curve ce putem face? – profitati 😆

cum intorci un scorpion la tine – hmmm… scorpionul nu linge unde a scuipat

seful meu are grija de mine – depinde in ce fel 😛

pedepse petrecere burlacite – eu stiam ca e cu distractie, nu cu pedepse

operatie amigdale sex oral – da, probabil cand te operezi de amigdale, tre’ sa iei o pauza de sex oral 🙂

rochii lungi cu spatele gol – preferatele mele

miss zambetul verii cosmo – avem, avem, uite-o! si are si un blog tare

sunt barbat si nu vreau sa astept o femeie – si eu care stiam ca de obicei femeile sunt alea grabite

pule pa tava mancaruri – nu stiu sa gatesc, n-am reteta, imi pare rau 😆

jocuri de tuns pana raman chele – nu vreau sa joc!

plosnita de pat – ce curatenie e la tine acasa de ai plosnite…

de ce mati dus de linga voi poiezii – te-au dus pentru ca-chinuiai limba romana

desene cu fetitele paor pac – 😆 😆 😆 mama ei de engleza dupa ureche

pot combina mtoclopramid cu no-spa? – da, merg in aceeasi perfuzie, dupa o betie crunta

Si asta-i cea mai tare, am ras si inca rad, incerc sa-mi imaginez si nu pot… gradul de stupizenie sau naivitate… 😆 😆 😆

cost operatie strugurel in penis – auuuuuuuuuuuuu 😆 😆 😆

Va urma!

Rautacisme

Draga hater-ule,

Iti spun aici oficial, de fata cu toata lumea ca te chinui degeaba. Degeaba dai comentarii rautacioase in care ma faci albie de porci, ca de la spam nu vei iesi in veci amin! Degeaba imi explici ca nu sunt, nu pot, nu stiu, nu merit, nu voi fi, nu voi face, nu voi ajunge, nu voi gasi, nu voi rezolva etc etc… toate astea pentru ca in viziunea ta sunt o curva! E dreptul fiecaruia sa faca fix ce vrea cu viata lui si nimeni n-are dreptul sa judece asta, cu atat mai putin tu!

Ca daca intr-adevar ai avea cojones, ai veni si mi-ai spune toate lucrurile astea in fata! Dar, cum nu ai, preferi sa te ascunzi in spatele unui titlu nobiliar, recte conte si, protejat de o adresa falsa, arunci cu noroi si spurci in toate partile. Cu ce te-o ajuta, pe cuvant daca inteleg?! Oare te-o face sa te simti mai barbat? Oare e o placere sadica?

Crede-ma ca nu ma ating jignirile tale si, daca incerci sa-mi stirbesti cumva din increderea in mine, daca ai cumva impresia ca ma umilesti si ma faci sa ma simt de rahat… wrong! N-am niciun stres, cum vad numele acolo, iti sterg comentariul, nici nu-l citesc, deci nu te mai osteni!

Daca ai o baza reala a ceea ce spui, te astept sa-mi spui in fata, daca ai curajul sa vii sa-mi spui face to face mizeriile pe care le scoti din taste pe net, nu mai am niciun comentariu. Asta in ciuda faptului ca ma cunosc bine si nimeni n-ar avea de ce sa-mi spuna marlaniile scrise de tine!

Asta e prima si ultima data cand voi spune asta, stiu cine esti si de unde sa te iau, dar nu ma voi injosi, soarta va avea grija de tine si roata se va intoarce, toate se platesc in viata asta, nu in alta, cand vei avea parte de lucruri naspa, sa-ti aduci aminte de cuvintele mele! Nu doresc nimanui raul, fiecare primeste ceea ce merita!

Cum sa ai un weekend super

Ca efectul sa fie garantat, se incepe de joia. Cand primesti musafiri, si nu asa pe oricine, ci rubedenii, cum ar fi fiica mea adoptata, Marmotica. Si, ca o mama responsabila ce sunt, am hranit copilu’ cu o salata de ton, ne-am delectat cu capuccino cu frisca, am asezonat totul cu o barfa light si cu vizionare de poze si a iesit o seara extrem de relaxanta. Nici nu simteam ca lucrez a doua zi.

Vineri dupa job m-am vazut cu fetele mele, mami Luiza, Simona si Ana. Am mancat libanez mmmmmmmmmmmmmmmmmm!!! Am povestit din vacanta, am pus tara la cale, am facut poze si pe cuvant ca nu stiu cand a trecut timpul. Mereu ni se intampla asa, ne intalnim si stam, povestim, ne hlizim si ne trezim ca suntem singurele din local. Da’ ce frumos a fost! Si mai vreau!

Sambata am fost la un eveniment. Foto. A fost o premiera pentru mine si probabil nu numai pentru mine. Alex Mazilu, care face niste poze wow, a adunat mai multi pasionati in initiativa „Dependent de Fotografie” si a dat semnalul de adunare dis-de-dimineata. Din pacate, prea putini au raspuns apelului, desi multi s-au aratat receptivi. Adicatelea din vreo 110 confirmati, am fost vreo 10. „Nu stiu, nene, nu stiu”, vorba Simonei, da’ eu cand zic ceva, aia fac, am zis prezent, am fost prezenta! Ba chiar mi-am pus si telefonul sa sune sa ma trezesc! Si nu-mi pare rau, pentru ca am cunoscut niste oameni foarte draguti, pasionati de fotografie pana la nivelul profi. Si care m-au acceptat si pe mine, o mare atehnica posesoare de aparat foto de vacanta. 😛 Si uite asa, un grupulet de oameni cu aparate foto a inceput sa colinde pe strazi, si sa pozeze ce li se parea interesant. Am fost in zona Calea Victoriei-Cismigiu-Centrul vechi si chiar am facut poze reusite, eu mai putin decat ceilalti. Si cum nu puteam incheia intalnirea decat cu ceva bun de baut savurat la o terasa, la un schimb de idei, o poanta si-un zambet, am ramas in centrul vechi povestind si stabilind ca trebuie sa repetam experienta. Ca sa n-avem vorbe la proces, voi pune cateva din pozele facute de mine, nu de ceilalti.

Sambata seara a fost seara de clubareala cu prietenii. Little black dress, tocuri stiletto, muzica buna, atmosfera, sucit gatleje… deci duminica zi de odihna si relaxare. Ei bine, nu toata, pentru ca a avut grija Simo sa ma scoata la un frapuccino buuuuuuun si la o felie de tort de ciocolata… si mai buuuuun! 😀 Bonus, am vazut-o pe Bianca Dragusanu live! 😆

Si-am incheiat weekend-ul cu un film haios rau. E vechi, dar eu cum nu sunt cinefila si daca vad filmele acasa pe calculator, adorm, nu-l vazusem. E vorba de „40 days and 40 nights”, m-am amuzat foarte, am oftat visator la unele faze, mi-a placut foarte scena cu orhideea si-am mai bifat un film care, cand a  aparut, am zis c-o sa-l vad.

Saptamana usoara! Si acum poz(n)e:

Vreau

Vreau totul! TOTUL, ma intelegi?

Te vreau pe tine, cu bune si cu rele. Mai ales cu rele, pentru ca astea sunt chestiile care ma atrag la tine. Vreau sa ma ignori si sa ma aduci la disperare ca apoi sa ma impaci c-un sarut. Sa te joci cu mine pana ma scoti din minti, ca mai apoi sa ma temperezi cu dovezi de dragoste. Sa ma intrigi, sa-mi spui lucruri pe care numai tu le stii, sa ma descoperi, sa ma fascinezi, sa mor de dragul tau… si cand ma enervezi, dar si cand imi aduci o floare. Sa ma tii in priza permanent, sa-ti urasc si in acelasi timp sa-ti iubesc cu patima spontaneitatile… dar sa stii sa-mi oferi si oaza aia de liniste de care am nevoie din cand in cand, siguranta ca langa tine nimic rau nu mi se poate intampla. Sa ma faci sa rad, sa plang de fericire, sa arunc cu lucruri dupa tine cand sunt nervoasa, sa-ti sar in brate cand te intorci de undeva si ti-am dus dorul… agonie si extaz, asta vreau!

Sa ma faci sa tresar doar la auzul soneriei telefonului, sa mi se faca pielea de gaina cand iti aud vocea, sa mi se inmoaie genunchii si sa am un gol in stomac atunci cand te privesc, sa-mi fii drag si la patru ace si in pijamale si ciufulit… sa fii tu, sa ma iubesti pentru ce sunt, sa-mi temperezi nebunia, sa-mi dai din inconstienta ta atunci cand trebuie. Sa simt adrenalina alergandu-mi prin vene cand iti simt respiratia pe pielea mea… sa-mi intorci metafizicul pe dos, sa-mi pui ordine in ganduri, sa ma faci sa-mi doresc lucruri alaturi de tine, sa le fac cu drag pentru tine, pentru noi. Sa lupti la fel de mult ca si mine, sa ai coloana vertebrala fara a fi agresiv, sa vreau sa mut muntii din loc, sa fii imaginea din mintea mea tot timpul, sa ma gandesc cu drag la tine si sa-mi apara un zambet tamp pe fata… sa ai grija sa mentii starea asta! Nebunie si pasiune… asta vreau!

Sa ma prinda dupa-amiezile sprijinindu-mi chipul in palme gandindu-ma la momentele frumoase petrecute impreuna. Sa radiez si motivul sa fii tu! Sa ma consider o norocoasa ca ne-am intalnit, sa stii sa ma apreciezi. Sa-mi vorbesti despre viitor traind intens prezentul si din trecut pastrand doar amintirile frumoase. Vreau tot: pasiune, agonie, extaz, nebunie, inconstienta, fericire, respect, libertate! Sa fii tu, sa ai acel farmec de sa-mi pierd mintile, sa simt ca plutesc, sa ai acel ceva… sa fii pentru mine… sa fii THE ONE!

Te tine?

Porumbeii din tei

… ca pupeze nu erau sigur! N-au cum, in buricul orasului, in teii prafuiti din fata blocului. Si nu le-am auzit cantand „pu-pu-puuuuu… la-la-la”, 😆 deci nu sunt pupeze!

Dar sunt porumbei. Si nu orice fel de porumbei, o specie aparte: porumbei cacaciosi! Nu stiu ce mananca, dar pe cuvant de nu se caca imprastiat rau!

Tot timpul am porumbei prin spatele blocului, vin si se aseaza la geam pe pervaz cand mi-e lumea mai draga, de ne speriem reciproc, am vecini care ii hranesc constant. Cateodata si eu le mai pun niste paine uscata pe pervaz, ca mi-e mila de ei, ca iubesc animalele si ca sunt fapturi frumoase si fragile. Nu cred ca as putea sa-i prind, sa le sucesc gatul si sa-i gatesc, asa cum fac altii.

Si nerecunoscatorii ce fac??? Se muta in fata blocului, in tei. Si nu stiu cu ce-i hranesc vecinii mei, ca-i apuca-cufureala. Si se usureaza intr-o veselie. Si au un tei preferat in care isi petrec timpul liber. Cine are nenorocul sa-si parcheze masina sub teiul cu pricina, se umple de noroc.

Noroc sau ghinion, de dimineata Bubu era plina de cah, pe parbriz si capota. Si, bineinteles, diabolici porumbeii astia, pe partea mea, a soferului era mozolita, asta ca sa ma chinui eu cu stergatoarele. Si, ca sa fie tacamul complet, si Murphy sa se hlizeasca din nou, am ramas fara pipimatz de-ala de parbriz. Ia ce-a ramas in sticla din port bagaj si reia operatiunea. Si azi a trebuit sa ma intorc si din drum… si mi s-a aprins si becul la benzina… oh, joy, perfect day!

Numai porumbeii sunt de vina! O sa-mi iau o goarna sa-i alung. Da’ parca tot mi-e mila de ei si imi place sa-i vad pe pervazul geamului sa-i intreb de sanatate… le-as da si ceva de papa… da’ clar nu mai parchez acolo!

Sezon nou

… da, sezon nou. Apar noi serii din seriale, apar colectiile de toamna-iarna cu niste preturi colosale, apar filme anuntate inca din primavara, apar noi generatii de boboci (de liceu, facultate), sezon nou e chiar si la club. 😛

M-am gandit ca cea mai buna modalitate de a incepe toamna (brrrrrrrrrr… nu-mi place pana acum) ar fi s-o incep in forta, printr-o noapte de neuitat. Asa ca, ignorand rutina oamenilor normali care joia merg la munca, aseara m-am intolit si am fost la Player. Culmea, ala din sezonul vechi, adica cel de vara. Era cam rece, ce-i drept, tocmai de-aia m-am adaptat luandu-mi o jacheta. Bai, nene, lumeeeeeeeeeeee, cata frunza si iarba, de puteai pune pariu ca-i o zi placuta de vara si e plin weekend. Din nou stateam si ma intrebam unde-i criza. Si unde-s oamenii care a doua zi muncesc…

Una peste alta a fost o seara frumoasa, pentru ca am avut companie pe masura, m-am intalnit si acolo cu persoane misto si muzica a fost super, ptiu! sa nu-l deochi pe digei! (adicatelea fura dati cand nu-mi placu asa de tare muzichia) Si faza tare a fost ca m-am intalnit si cu grupul vesel de prieteni ai lu’ varu’, de parca nu ne mai vazuseram demult, de sambata, si am stabilit cu fetele ca facem gasca si mai iesim. 😀

Bineinteles ca au fost si faze mai aiurea. Una din ele a fost ca am avut niste sandale superbe, dar atat de incomode… m-au rupt! Note to self: Nu-ti mai cumpara incaltaminte ieftina, chit ca arata bine, isi va scoate parleala chinuindu-ti picioarele!

Iar alta faza a fost ca ochiul meu observator vede tot si, pe langa oamenii ca lumea, mi-au sarit in ochi si taranusii si pitzipoancele aferente. Plus ca am observat o faza… de nu stiam ce sa simt mai intai… mila sau scarba. Erau doi neni cam pe la 40 de ani, imbracati bine, bani… cu doua pisi, stateau langa noi la bar si comandau sampanie dupa sampanie; le-au imbuibat pe astea cu sampanie pana la refuz de se dadeau atat de importante, n-ai vazut asa ceva. Dupa care am auzit o frantura de discutie… mi-a fost suficient: „Doar atat? Pai data trecuta mi-ai dat 300!”

Deci… sunt somnoroasa si voi avea grija sa-mi revin!

Si, si, si… mai am o veste buna: toamna a inceput bine ca sezon, cu un nou bebe, a nascut Alina, prietena mea, are un baietel sanatos si frumos si, bineinteles, abia astept sa-l vad! Felicitari, iubita, sa fie sanatos si sa aveti grija de el si sa va aduca numai bucurii!

PS: Daca incepe cineva cu „ce frumoasa-i toamna, uite cate culori, fructe… bla bla bla” s-ar putea sa se pricopseasca cu o privire taioasa. Shushhhhhhh! Pentru mine e inca vara! Am zis!