… ca pupeze nu erau sigur! N-au cum, in buricul orasului, in teii prafuiti din fata blocului. Si nu le-am auzit cantand „pu-pu-puuuuu… la-la-la”, 😆 deci nu sunt pupeze!

Dar sunt porumbei. Si nu orice fel de porumbei, o specie aparte: porumbei cacaciosi! Nu stiu ce mananca, dar pe cuvant de nu se caca imprastiat rau!

Tot timpul am porumbei prin spatele blocului, vin si se aseaza la geam pe pervaz cand mi-e lumea mai draga, de ne speriem reciproc, am vecini care ii hranesc constant. Cateodata si eu le mai pun niste paine uscata pe pervaz, ca mi-e mila de ei, ca iubesc animalele si ca sunt fapturi frumoase si fragile. Nu cred ca as putea sa-i prind, sa le sucesc gatul si sa-i gatesc, asa cum fac altii.

Si nerecunoscatorii ce fac??? Se muta in fata blocului, in tei. Si nu stiu cu ce-i hranesc vecinii mei, ca-i apuca-cufureala. Si se usureaza intr-o veselie. Si au un tei preferat in care isi petrec timpul liber. Cine are nenorocul sa-si parcheze masina sub teiul cu pricina, se umple de noroc.

Noroc sau ghinion, de dimineata Bubu era plina de cah, pe parbriz si capota. Si, bineinteles, diabolici porumbeii astia, pe partea mea, a soferului era mozolita, asta ca sa ma chinui eu cu stergatoarele. Si, ca sa fie tacamul complet, si Murphy sa se hlizeasca din nou, am ramas fara pipimatz de-ala de parbriz. Ia ce-a ramas in sticla din port bagaj si reia operatiunea. Si azi a trebuit sa ma intorc si din drum… si mi s-a aprins si becul la benzina… oh, joy, perfect day!

Numai porumbeii sunt de vina! O sa-mi iau o goarna sa-i alung. Da’ parca tot mi-e mila de ei si imi place sa-i vad pe pervazul geamului sa-i intreb de sanatate… le-as da si ceva de papa… da’ clar nu mai parchez acolo!