Imi pare rau, dar pe unii chiar nu-i pot intelege! Stiu ca in general femeile trebuiesc iubite, nu intelese, barbatii sunt aia care au nevoie de intelegere… iar daca nici eu nu sunt intelegatoare… atunci nu stiu ce sa mai zic!

Cred ca sunt un magnet pentru situatii tampite, luate din comediile cu liceeni, altfel nu-mi pot explica. Deci, cum e sa navighezi linistita in miez de noapte si sa piuie telefonul… „Ce faci? Iesi undeva?” Pai fratemeleu, la ora asta ma intrebi tu pe mine? Hmmm… ma rog, nu ies, am treaba maine etc, vorbim. A doua zi imi vad de treaba, aruncand ochii pe telefon randomly, dar in niciun caz des si in niciun caz asteptand vreun telefon de la o persoana anume (asa vezi cine te iubeste si cine nu… asta apropo de „sunt aici, de ce sa te mai sun?!” – Pino 😆 ). Pe la un 12 fara suna telefonul pentru prima oara. „Ce faci? bla bla bla… hai, iesi in oras?” Nu, sunt deja si ma simt foarte bine unde sunt… Deci se repeta istoria, si cu totul alta persoana. Pfuai!

Si m-au apucat bazdacii!!! Bai nene, daca vrei sa ma vezi, ma suni, daca vrei sa ne intalnim, anunta-ma totusi cu niste ore inainte, mai ales ca stii ca sunt nebuna cu pregatitul inainte si nu-mi plac spontaneitatile astea! Si… ma scuzati… daca tu pana la ora 12 nu stii ce faci, de ce le futezezi si altora feng shui-ul?! Si de ce astepti pana la o ora tarzie sa ma suni? Sunt cumva „the last resort”? Apai, mai scuteste-ma! Si, fiind grup mare, i-am intrebat pe baieti daca sunt eu nebuna sau nu. Mi s-a confirmat teoria cu last resort, dar si varianta cum ca „saracu’ baiat” o fi crezut ca sunt deja in oras si vroia sa se lipeasca si el de eveniment… hmmm, scuze, scuze… dar na, e greu sa spui ce vrei clar si concis!

Ca sa fie bine, sa nu fie rau, vorba Mondenilor… a doua zi mai am parte de doua intamplari. Vorbind cu un amic pe mess, imi spune ca i s-a pus pata pe mine unui prieten de-al lui, ca-i da id-ul meu si tot asa. Da-i-l, frate, daca insisti! Si ma adauga. Si-mi apare o self-picture cu ochelari de soare „jmecheri”. O, Doamne, ma gandesc, o sa ma amuz teribil! Dar hai sa-i dam omului credit sa vedem ce are de zis. Si ma ia cu „Aaaaaaaaaaa, te stiu, alergai prin parc”. Deja ma lasau nervii. Ii spun ca n-are de unde sa ma stie, ca n-am mai calcat prin parcul cu pricina de hat-demult, daramite sa mai si alerg. Ii spun ca stiu de unde ma stie. Imi da invite la web. Dau decline… cine stie cum mi se afisa in toata splendoarea, si nu, chiar nu vroiam sa vad nimic (si eu paranoia). Vede ca dau decline da buzz. Grrrrrrrrr!!! Ca vai, ca sa-l vad etc. Bine frate, hai! Apoi imi cere o poza. Deci parca eram fix in sceneta aia din Mondenii cu cocalarul si pitzipoanca, ma amuzam teribil numai facand in minte legatura asta. Ii explic ca nu pupa nicio poza cu mine, ca exista destule pe net daca stie unde sa caute, mai ales ca amicul asta imi spusese ca ma vazuse in lista lui de feisbuc. Ei bine , atunci s-a dezlantuit circul… ca sunt o stresata, ca nu suport buzz-ul, ca nu vreau sa-i dau poza, ce pacat de mine… Frate, nici macar nu te-ai prezentat, nu mi-ai spus cum te cheama… ai luat-o razna? Oricum, omu’ foarte ofuscat, a zis ca s-a hotarat sa-mi dea ignore pentru ca nu merit sa ma faca fericita. 😆

Colacul peste pupaza si a treia persoana care m-a scos din minti a fost aseara un ex. Nu tinem legatura, nu am ramas in cine stie ce relatii, ca n-a fost cazul. Si dupa ce ma saluta ma intreaba de sanatate. Vorbim banalitati, imi spune ca a fost vreo 4 ore prin centrul vechi, bla bla. Apoi vine bomba: „Ce faci? Vrei sa ne vedem, sa mergem in parc, la o plimbare, inghetata ceva, ca e frumos afara?”. Era aproape 10, tocmai ii spusesem ca ma uitam la un serial dupa ce iesisem din baie, el fusese deja nu stiu cate ore prin oras… si ma intreaba asta??? 😯 Bai nene, sunt eu nebuna, sau frecventele noastre nu se pupa deloc? Daca aveai chef sa ne vedem, de ce nu m-ai sunat cand te-ai dus in centrul vechi de exemplu? L-am balacarit bine, ca nici c-a mai avut replica.

Deci, futu-i mama ei de spontaneitate la ore total nepotrivite, in momente total aiurea! Eu nu stiu ce-si inchipuie unii, probabil cum ca stau cu ochii lipiti de ecranul telefonului si, la prima invitatie, nu conteaza ora si in ce conditii eu spun da fara niciun stres… adica sunt un fel de permanently available. Pfuai, frate, chiar nu! Daca vrei sa ma vezi, ia anunta-ma tu din timp! Trebuie sa-mi fii mult prea drag, sa insemni ceva important pentru mine ca sa imi dau programul peste cap pentru tine! A nu se intelege gresit, ca fac totul dupa un plan bine stabilit, spontaneitatile mele ies foarte misto…

Oricum, daca sunt eu aia nebuna, o sa incerc sa ma tratez, pana una alta… tind sa cred ca putini mai sunt ok. Sau poate sunt eu prea inabordabila? Sa ma lumineze si pe mine cineva… pana una alta, voi face ce simt si ce-mi dicteaza instinctul, ca de inteles barbatii… mai am de lucrat.