octombrie 25, 2010

Zborul timpului

Desi am senzatia in unele zile ca timpul se taraste, el de fapt trece in zbor.

Am realizat ca a debutat sezonul scorpiilor. Drept urmare, si eu am facut 2 ani de blog, de ganduri scrise in posturi, de povesti, amintiri, nebunii adunate aici… mi-e foarte drag locsorul asta si nu voi renunta la scris, chiar daca in ultimul timp am cam lalait-o si-am scris rar. La multi ani, „copilutul” meu!

Am rezonat in weekend la o propunere a unor prieteni de-a merge la munte. A fost foarte relaxant, deconectant, distractiv si obositor… dar mi-am incarcat bateriile. Inainte de asta fusesem plecata de dimineata cu treaba si lenevisem, amanand curatenia. Cand am aflat ca plec la munte, m-am miscat cu asa talent, de in 2 ore lucea tot (mai putin vasele din chiuveta)! 😆 Ca de obicei, cand mergi cu oameni hazosi, ai parte de mult haz si, pe langa faptul ca am facut o mica drumetie pana la Diham si inapoi, ne-am hlizit tare, am facut poze, am respirat aer curat, ne-am delectat cu bunatati… foarte frumos weekend!

Acum stau si inca nu realizez ca maine va fi ultima mea zi de munca… sunt usurata, ca stiu ca vor veni niste zile de odihna si treburi administrative, dar si un pic stresata de ce voi face in continuare. Dar, daca toate merg asa cum le-am planuit, s-ar putea sa fie de bine.

Deci n-am renuntat la blog, nici n-am de gand, a fost o perioada mai aglomerata si fara timp… incerc sa ma revansez. N-am uitat ca trebuie sa pun poze din Israel, am pus ceva pe FB, dar nu sunt f relevante. Pana atunci, pun cateva din weekend-ul asta la munte. Enjoy! 🙂

octombrie 21, 2010

Comunicare masculina

Ca urasc semeseurile cu „Ok”, „K”, „Da”, „Bine” etc e demult stiut. Cel mai adesea barbatii comunica asa intre ei sau atunci cand vorbesc cu femeile. Si noi, fraiere, ne gandim ca o fi omul suparat, n-are chef si incepe scenarita… cand ei de fapt au comunicat scurt si concis ce au avut de spus.

Dar cum trebuie sa-mi protejez nervii, am invatat sa nu ma mai agit, ba chiar ma amuza cand vad situatii de-astea. Una a fost azi, intr-un schimb de sms-uri intre seful meu si unul dintre colegi. Seful si el pe picior de plecare ca si mine, colegul in strainezia la un training, pe el inca nu l-au mazilit. Iar seful meu are chef de caterinci. Iar eu nu mai puteam de ras.

Seful meu il sunase intr-o anume chestie si el n-a raspuns. Dupa un timp, colegul ii da sms: „M-ai sunat.” Seful meu: „Da”. Vine iar sms: „Poti sa-mi spui despre ce e vorba?” Sefu’ lesinat de ras… „Mama, sa vezi ce-i fac! Il tin in de-alea ca in bancul ala cu ardelenii care se duc la gara si cer bilete de tren. Ii intreaba casiera, unde mergeti? Si ei… la nunta”. 😆 Si ii trimite raspuns: „Da”. Noi pe jos de ras. Apoi amuzati, ne-am vazut de treaba. Peste 5 minute vine sefu’ la noi cu telefonul: „Na, ca v-am zis eu ca gand la gand!” Colegul meu: „Hai ca parca suntem ca-n bancul ala cu ardelenii!” 😆 😯 Noi haha, hihi, huhu… si sefu’ „Da, deci ii trimit mesaj: Asa e!” 😆

Nu mai stiu continuarea, ca a plecat sefu’ din birou. Dar tot ma hlizesc de nebuna cand imi aduc aminte faza. Iar poate cand povestesc eu nu e amuzant, live a fost cu siguranta!

Deci, noi de ce ne pierdem in detalii, 15 mii de semne de punctuatie si zambarici cand ei comunica eficient asa? Si ,frate, nu fac economie de sms-uri. Cand ar putea spune mai adunat ce au de zis, informatia completa… ei nuuuuuuu, pe bucati si trasi de limba. Am mai vazut eu schimb de sms-uri: „Esti in oras?” Raspuns: „Da”. Clar dupa aia se cer lamuriri asupra locului etc… era greu sa puna o virgula dupa „da” si sa continue. O continuare ar fi „Unde” fara semnul intrebarii. Raspunsul vine scurt si concis: „X”, unde X e numele clubului, barului, locului cu pricina… fara nicio prepozitie inainte. 😯

De-aia noi ne pierdem in detalii si ei vad esentialul! Da’ pe cuvant de cateodata de nu-mi vine sa-i injur rau! Si cica tot ei sunt aia logici, care comunica eficient. Eficient, pe naiba, mie daca-mi scoti virgule, semne de punctuatie si prepozitii, trebuie sa ma gandesc mult mai mult sa pun cap la cap informatiile! Dar hai, ca azi m-am amuzat copios. Si oricum, fara dragutii de ei, viata ar fi plictisitoare rau! Si o spun cu toata sinceritatea, fara misto-uri si intelesuri ascunse! 🙂

octombrie 21, 2010

2 in 3 zile…

Cate belele, toate-n curu’ meu! Scuzati pentru indecentul cuvant belele! 😀

Am avut un weekend cu peripetii si a mai urmat. Duminica seara cand mergeam spre o mica petrecere cu ocazia zilei celor doi frati gemeni „ai mei”, ca dintr-a 6-a numai „Ada sor-mea” sunt… se intampla beleaua. Mai eram si cu Miha, o colega de-a noastra si mergeam spre Fundeni (urata zona!) la locul dezmatului.

Si ca o fata draguta ce ma aflu, vazandu-l pe un nene cu avariile si luminile albe dand cu spatele sa parcheze lateral, opresc sa-l las pe om sa termine manevra. E un obicei de-al meu sa tin piciorul pe frana la semafor si in general cand sunt oprita in trafic. Si ridic ochii in retrovizoare. Vad o masina neagra apropiindu-se ca bolidul. Cred ca a vrut sa treaca pe banda a treia, dar n-avea cum ca venea tare un jeep… asa ca m-a luat pe mine pe partea stanga spate si m-a impins in omul ala care parca. Drept urmare Bubu a suferit ceva: bara spate stanga zgariata, aripa idem, plus indoita, portiera zgariata, prag infundat, plus cauciucul ciupit si janta indoita un pic… si cu partea dreapta, cea cu care l-am lovit pe cel care parca, aripa dreapta si portiera zgariate. Bubu a mea sandwich facuta… am innebunit de nervi! Asta lasand la o parte ca m-am speriat de nu se poate, pentru ca atunci cand am auzit lovitura si m-am trezit prinsa la mijloc, am avut senzatia ca masina se face pachet si ma va strivi.

La volan o pisi blonda, cam tarancuta asa, cu izbitul dupa ea. Ala, cu gura mare, ca ce-am facut, ca i-am nenorocit, ca am pus frana prea tarziu ca, ca, ca… Asta de l-am lovit e avocat si a inceput sa le spuna sa se potoleasca daca nu vor sa aiba probleme si mai mari. Scandalagiul o fi crezut ca daca tipa la mine ma intimideaza, da’ nu stia cu cine are de-a face, ca mi-am scos ghearele instant. Si l-am linistit spunandu-i ca poate sa se si tavaleasca, tot ei sunt vinovati, ala care loveste din spate e vinovat, ca ne vedem a doua zi la politie.

Si ne-am vazut. Dar au venit fara masina, ca era netransportabila. Bineinteles ca au trebuit sa faca rost de platforma s-o aduca. I-am facut masina praf… i s-a rupt axul de la roata, roata sparta, aripa bulita… Asta a mai durat vreo 2 ore. Cand am obtinut actele de la politie, am mers la vestitul Euroins sa deschid dosarul. Seara am ajuns rupta acasa. Dar n-am avut liniste. Mihai, unul din gemenii sarbatoriti, si nu numai el, m-au certat ca trebuia sa fac pe CASCO cu regresie pe RCA-ul vinovatei…. Bine, bine, fac asa, merg maine la service, vad ce si cum si ma duc sa retrag dosarul si sa-l deschid la Allianz, unde am CASCO.

Asa ca marti dimineata, pe ploaia aia nenorocita mergeam in coloana de masini spre service. Ca sa fie treaba treaba, s-a intamplat intamplarea: in coloana s-a pus frana, am pus frana, da’ ala din spate a uitat sa puna frana si… poc! Eu poc in al din fata, ala din fata poc in urmatorul. Here we go again! Futu-i! Acum Bubu era facuta pe toate partile. In fata masca de plastic sparta, capota usor indoita, numarul idem si suportul de numar spart, iar in spate bara zgariata si suportul de numar. Asa am ajuns la service. Noroc cu Mihai ca mi-a recomandat un tip super de acolo, l-am avut consilier toata ziulica.

Astfel ca m-am dus la Euroins si mi-am retras dosarul, l-am deschis la Allianz. Apoi m-am dus la politie pentru proaspatul accident. Cand sunt mai mult de doua masini implicate, nu merge intelegerea amiabila, trebuie mers la politie. Si cum mor de dragul birocratiei si-al politistilor, am mers sa-i revad. Si ei se apre ca mor de dragul meu, desteptul de politist n-a scris pe procesul verbal ca aveam alcoolemie 0, si era ceva necesar pentru asigurarea asta cu regresie pe RCA. M-am dus inapoi, nea caisa iesise din tura, mai merg maine o data, daca o fi amabil sa-mi scrie. Nu de alta, da’ tipa unu’ pe acolo ca normal ca n-aveam alcoolemie, ca altfel imi luau permisul… chichite birocratice nebune.

Asa ca am doua dosare de dauna deschise, Bubu e facuta pe toate partile, ca sa stiu o treaba, sper sa fie bine. Numai eu puteam sa reusesc performanta de 2 (doua) accidente in 3 (trei) zile. Daca ar fi fost vina mea, as fi zis ca-s batuta-n cap si nu-s in stare de plasticul roz pe care-l detin, dar asa… uof! Nu vreti sa stiti misto-urile de la service si asigurari… cu prinsul la mijloc! 😆

O sa mai am ceva de alergat pentru Bubu, dar macar saraca o bag la terapie intensiva, si va iesi ca noua, chiar daca nu e prea tare avariata si circul cu ea fara probleme. Bubu ruleaza si e rezistenta, de-aia o iubex eu tare-tare! Deci atentie la cascatii din trafic, ca le curge scuipat din gura si fac ravagii!

octombrie 13, 2010

Semeseul misterios

Si nici bine nu se termina weekend-ul nebun cu lumea care s-a gandit brusc cum ca ma iubeste, ca iar o patesc. Futu-i, zise printesa! 😆

Ma trezesc intr-o frumoasa seara cu un semeseu „Buna, ce faci?” de pe un numar pe care nu-l stiam. Cum stiu eu ca sunt multi inteligenti care si la sarbatori trimit semeseuri nesemnate, inchipuindu-si ca toata lumea le-a salvat tz-shpe numere de telefon de pe care au sunat o data-n viata… ma gandeam c-o fi cineva cunoscut si-a uitat sa se semneze. Mi-am asumat riscul de a fi boscorodita si am raspuns, spunand ca fac bine si nu stiu cine e.

Si pac! suna. Upssssssss… sa vezi c-o fi cineva cunoscut si sunt eu uituca si n-am bagat numarul in memorie! Voce de barbat… necunoscuta. Ma si gandeam ce prieten/a binevoitor/oare sa injur mai repede. Si exact cum urasc eu, imi spune cum il cheama si ma intreaba ce fac. „Bai nene, zi cine esti si ce vrei si mai ales de la cine ai numarul meu. „”De la un prieten, Bogdan”. No shit, cunosc multi, nume de familie!!! A picat testul. Si-am inceput sa bodogan, sa lase vrajelile si minciunile si sa-mi spuna de unde are numarul, sau inchid. „Nu, nu, nu, gata, iti spun. Am scris sms-ul si am scris un numar asa, la nimereala si am trimis.” 😯 Bai, ma lesi… si-ai nimerit fix la mine!

Imi spune ca oricat de incredibil ar parea, asa e, ca e mana destinului. Fratemeleu, daca nimereai la niste interlopi par example, la vreun cuplu gelos… ce faceai? Cum iti permiti sa dai asa mesaje aiurea? Imi mai revin din soc… in momentul in care-mi spune ca el e Florin, are 30 😯 de ani, e din Ciorogarla si vrea sa ne cunoastem, sa avem o relatie. 😆 Moment in care ma distram prea tare pentru a mai inchide telefonul.

„Bai, baiatule, tu la varsta asta te tii de de-astea? Astea le fac pustii de 16 ani! Tu la varsta asta asa ai de gand sa-ti gasesti pe cineva? Cum ti-ai putea inchipui ca eu m-as intalni cu tine? Stii cum ma cheama? Stii cum arat? De unde stiu eu ca nu esti vreun ucigas in serie? De unde nu stiu eu ca ai vreo 17-18 ani si te distrezi cu prietenii tai dand telefoane… deci NU!!!”

Vorbea extrem de repede si cu prune in gura, pe langa asta cred ca avea vocabular limitat, ca-mi spunea cam acelasi lucru… ca n-am de unde sa-l stiu, dar daca ne intalnim la o cafea, la un film, o sa-l cunosc si-o sa vad ca nu e cum cred eu… ca daca ne vedem, o sa ma imbunez, ca acum sunt rece si distanta. „Nu ma intalnesc cu strainii, cu atat mai mult cu unii care ma abordeaza atat de dubios”. „Pai daca ne vedem, o sa vezi ca nu sunt dubios si n-o sa mai fiu un strain.” „Nu vreau, nu pot, n-am timp!” „Dar asa un pic intr-o seara… in weekend.” Am cedat psihic… deja era prea mult, am inchis.

M-a mai cautat cat am fost plecata, i-am respins. Deci cum sa fii asa de dus cu pluta? La o varsta la care se presupune ca te duce capul. Cat de singur si disperat sa fii ca sa faci asa? Chiar asa s-au terminat toate celelalte variante??? 😯

Si, colac peste pupaza, fix in seara aia, cand clicaiam pe Feisbuc niste aplicatii am gasit-o pe aia cu de ce esti fabuloasa azi… click…mi-a iesit pt ca ai primit un sms misterios. Deci da, soarta astrele si horoscopul nu minteau. 😛 Toate ca toate, va spun eu, iar mi-am ratat sansa la fericire! 😆

octombrie 11, 2010

Pelerinaj in Israel

Nu sunt cea mai religioasa persoana, dar cred cu tarie in Dumnezeu. Si in multe alte lucruri… sa le spunem semne… si sa nu intram in detalii, ca nu e cazul. De aceea n-am ezitat cand mi s-a propus un pelerinaj in Israel, la locurile sfinte, pe urmele lui Iisus, si nu numai.

Nici ca se putea o perioada mai potrivita pentru o astfel de calatorie… avand in vedere vestile ca voi ramane fara job, pauza facuta, deconectarea si vizitarea acelor locuri au picat la tanc. Astfel ca am petrecut o saptamana obositoare, solicitanta, deosebita, incarcata de semnificatii si sper eu folositoare pentru mine si pentru sufletul meu, in Tara Sfanta, Israel.

In prima zi cand am ajuns, cum am iesit din aeroport, am zambit instant cand m-a lovit valul de caldura. Am vizitat Lod – Biserica ce adaposteste mormantul Sf. Gheorghe. Apoi am vizitat doua biserici cu hramul Sf Ioan Botezatorul, una in oras, alta mai izolata. Fiecare din ele frumoasa, fiecare deosebita. La cea izolata era un izvor cu apa miraculoasa si un bazin in care se scufundau femeile cu probleme de fertilitate. Mi-am bagat deshtele si am baut apa de-aia preventiv asa. 🙂 Dupa ce am vizitat cele trei biserici, ne gandeam ca scapam si ne duce sa ne cazam. Da’ de unde, taras-grapis am fost dusi la Biserica Sf. Invieri, din cetatea Ierusalimului, unde sunt sub acelasi acoperis Golgota, Piatra Ungerii, Sf Mormant si locul unde s-a aflat Sf Cruce. Am primit explicatii, ni s-a povestit, am descoperit ca am multe lacune in ceea ce priveste pildele Bibliei, voi recupera candva.

Rupti de oboseala am ajuns seara la Ierihon, locul nostru de cazare, la Asezamantul Romanesc, un fel de manastire cu capacitate de cazare si masa pentru pelerini. Conditii decente, mancare suficienta si buna, miercurea si vinerea se mananca de post, dar camere saracacioase ca aspect, fara dulapuri, in niciun caz teveu sau alte minuni ale tehnologiei moderne, exceptie facand aerul conditionat, fara de care s-ar putea sa mori de cald.

A doua zi am urcat pe Muntele Carantania, aka Muntele Ispitirii. Pe drum erau neni cu fel de fel de coliere si zdranganele de vanzare. Cum in grupul nostru erau j’de babe nestiutoare de engleza si intrebau ca floricelele in romana de preturi, le-am ajutat, am fost translator si negociator. Astfel, am atras mai multe babe. Drept urmare, nenea ala a zis ca sunt „my friend” si mi-a dat cadou o bratara cu ochisori de-aia anti-deochi, plus doua coliere, unul de malachit, pe care l-am facut cadou unei doamne din grup si unul cu jad, pe care l-am oprit. Apoi am plecat spre Bethlehem la Biserica Magilor, facuta pe locul unde magii au fost instiintati de venirea Mantuitorului. A urmat Biserica Pastorilor, unde am facut poze cu niste maslini care fusesera plantati acolo inaintea lui Hristos. Apoi am fost la Grota Laptelui, un loc de refugiu pentru Maria din calea soldatilor pusi de Irod sa omoare pruncii. Aici se vinde un pamant miraculos, care ajuta cuplurile care n-au copii sa aiba. La rand a fost Biserica Nasterii Mantuitorului. Aici peste tot pe unde s-au intamplat lucruri, nu s-au pastrat ruine sau ceva, nu, peste tot s-a facut biserica…

A treia zi am vizitat Manastirea „Dudul lui Zacheu”, apoi am plecat la Marea Moarta. Acolo am avut vreo 3 ore de balaceala. Daca stiam ca ne si distram, imi luam costumul de baie, asa m-am multumit sa intru doar cu picioarele. Cah… ce naspa se simtea namolul ala, nu m-a dat pe spate sub nicio forma, la noi la mare e muuuuuuuuult mai frumos. Seara am vizitat Manastirea Sf. Gherasim.

Ziua 4 a inceput mai de dimineata, cand am vizitat Manastirea de la Hozeva, sub hramul Sf. Gheorghe. Pana la un punct ne-au dus taxi-urile, apoi se mergea pe jos sau cu „taxi magaru'”, cum ziceau beduinii de acolo. Aici se afla moastele Sf. Ioan Iacob Romanul. De acolo am plecat din nou spre Ierusalim, unde am fost la Zidul Plangerii. Am urcat pe muntele Sionului, unde am vizitat Foisorul „Cina cea de Taina”, mormantul prorocului David si Biserica Adormirii Maicii Domnului. Ziua s-a incheiat cu Gradina Ghetsemani, unde am vazut Biserica Natiunilor, mormantul Maicii Domnului si Grota Tradarii. Aici am foat ceruta de nevasta. De la 2 camile s-a ajuns la 10, eu tot refuzam, i-am zis ca eu ma duc la mine acasa, nu vin la Ierusalim. Altul zicea „don’t marry him, marry me”, da’ cred ca m-au si deochiat, ca de nu mi-au spus ca ce ochi frumosi am de ma plictisisem… Seara am fost si la asezamantul romanesc de la Ierusalim intr-o scurta vizita.

Urmatoarea zi am terminat ce-am inceput, adica Muntele Maslinilor si restul cetatii Ierusalimului. Am fost la Biserica Inaltarii, la Manastirea Pater Noster, Biserica unde s-a aflat capul Sf. Ioan Botezatorul, apoi am intrat in cetatea Ierusalimului, unde am facut Calea Crucii, pe Via Dolorosa, cu cele 14 opriri ale Mantuitorului. Am avut timp liber de cumparaturi restul zilei.

In cea de-a sasea zi am plecat spre nord, urmand a fi cazati la Nazareth. Ne-am oprit la Iordan, unde m-am (re)botezat si m-am purificat. De acolo am plecat si am vizitat Biserica Sf Petru si Muntele Fericirilor. Am mers cu barca pe Marea Galileii, a fost superb, apoi am vizitat ruinele orasului Capernaum si Tabgha, biserica ce aminteste de hranirea multimii cu 5 paini si 2 pesti si apoi am mers in Nazareth unde spre seara am vizitat biserica ortodoxa Buna Vestire. Seara am facut o plimbare in Nazareth, spre a-mi clati retina intr-un centru comercial. Nu m-a impresionat, singura chestie care m-a dat pe spate, a fost un inel de pe la Galileea, care era din aur alb si avea diamente si era DOAR 5300 de dolari. Un fleac! 😆

Si iata ca a venit si ultima zi, cea a plecarii. Cum decolarea a fost abia seara, am vizitat si in jumatatea de zi ramasa. Am vizitat biserica catolica construita peste ruinele casei lui Iosif, e o catedrala superba, aici am simtit cel mai mult cum am pielea de gaina. Apoi am vizitat Biserica ortodoxa Sf Gavriil si am pornit spre Cana Galileii, unde am vizitat biserica Minunii transformarii apei in vin. Ultimul obiectiv vizitat a fost pe muntele Tabor, Biserica Schimbarea la Fata. Timpul ramas pana sa mergem la aeroport l-am petrecut in Tel Aviv, pe malul marii facand aerosoli.

Si asa am trecut de la agonie la extaz si invers. Nu mi-a placut Ierihonul si unde ne-am cazat, nu m-am omorat dupa Ierusalim, m-am minunat ca din piatra ei au scos atatea frumuseti si noi suntem niste fraieri la faza asta, am simtit niste lucruri in biserica pe locul unde s-a nascut Hristos si in biserica din Nazareth facuta pe ruinele casei lui Iosif, nu mi-au placut evreii ca oameni, pt conflictele permanente cu arabii si mai ales aia cu perciuni care nu muncesc si-si rad nevestele in cap, toarna copii si-i intretine statul… de unde spuneam ca abia astept sa ajung acasa, de aceea acum spun ca as mai merge o data. Mi-a placut foarte mult Nazarethul si Tel Aviv partea aia cu cladiri impresionante… culmea oras construit in 50 de ani… si noi… am putea face atatea… dar nu mai discut, ca am scris si-asa mult. M-a terorizat mama cum a stat cu ochii pe mine cica sa nu fiu rapita… i-am explicat ca atunci cand or vedea ce rea sunt vor veni ei s-o roage sa ma primeasca inapoi! 😛

Ideea e ca per total mi-a placut foarte mult ca experienta, merita traita macar o data-n viata iar pentru detalii suplimentare si recomandari astept intrebari. Vor veni si poze cand le voi strange pe toate si voi face o selectie.