Semeseul misterios

Si nici bine nu se termina weekend-ul nebun cu lumea care s-a gandit brusc cum ca ma iubeste, ca iar o patesc. Futu-i, zise printesa! 😆

Ma trezesc intr-o frumoasa seara cu un semeseu „Buna, ce faci?” de pe un numar pe care nu-l stiam. Cum stiu eu ca sunt multi inteligenti care si la sarbatori trimit semeseuri nesemnate, inchipuindu-si ca toata lumea le-a salvat tz-shpe numere de telefon de pe care au sunat o data-n viata… ma gandeam c-o fi cineva cunoscut si-a uitat sa se semneze. Mi-am asumat riscul de a fi boscorodita si am raspuns, spunand ca fac bine si nu stiu cine e.

Si pac! suna. Upssssssss… sa vezi c-o fi cineva cunoscut si sunt eu uituca si n-am bagat numarul in memorie! Voce de barbat… necunoscuta. Ma si gandeam ce prieten/a binevoitor/oare sa injur mai repede. Si exact cum urasc eu, imi spune cum il cheama si ma intreaba ce fac. „Bai nene, zi cine esti si ce vrei si mai ales de la cine ai numarul meu. „”De la un prieten, Bogdan”. No shit, cunosc multi, nume de familie!!! A picat testul. Si-am inceput sa bodogan, sa lase vrajelile si minciunile si sa-mi spuna de unde are numarul, sau inchid. „Nu, nu, nu, gata, iti spun. Am scris sms-ul si am scris un numar asa, la nimereala si am trimis.” 😯 Bai, ma lesi… si-ai nimerit fix la mine!

Imi spune ca oricat de incredibil ar parea, asa e, ca e mana destinului. Fratemeleu, daca nimereai la niste interlopi par example, la vreun cuplu gelos… ce faceai? Cum iti permiti sa dai asa mesaje aiurea? Imi mai revin din soc… in momentul in care-mi spune ca el e Florin, are 30 😯 de ani, e din Ciorogarla si vrea sa ne cunoastem, sa avem o relatie. 😆 Moment in care ma distram prea tare pentru a mai inchide telefonul.

„Bai, baiatule, tu la varsta asta te tii de de-astea? Astea le fac pustii de 16 ani! Tu la varsta asta asa ai de gand sa-ti gasesti pe cineva? Cum ti-ai putea inchipui ca eu m-as intalni cu tine? Stii cum ma cheama? Stii cum arat? De unde stiu eu ca nu esti vreun ucigas in serie? De unde nu stiu eu ca ai vreo 17-18 ani si te distrezi cu prietenii tai dand telefoane… deci NU!!!”

Vorbea extrem de repede si cu prune in gura, pe langa asta cred ca avea vocabular limitat, ca-mi spunea cam acelasi lucru… ca n-am de unde sa-l stiu, dar daca ne intalnim la o cafea, la un film, o sa-l cunosc si-o sa vad ca nu e cum cred eu… ca daca ne vedem, o sa ma imbunez, ca acum sunt rece si distanta. „Nu ma intalnesc cu strainii, cu atat mai mult cu unii care ma abordeaza atat de dubios”. „Pai daca ne vedem, o sa vezi ca nu sunt dubios si n-o sa mai fiu un strain.” „Nu vreau, nu pot, n-am timp!” „Dar asa un pic intr-o seara… in weekend.” Am cedat psihic… deja era prea mult, am inchis.

M-a mai cautat cat am fost plecata, i-am respins. Deci cum sa fii asa de dus cu pluta? La o varsta la care se presupune ca te duce capul. Cat de singur si disperat sa fii ca sa faci asa? Chiar asa s-au terminat toate celelalte variante??? 😯

Si, colac peste pupaza, fix in seara aia, cand clicaiam pe Feisbuc niste aplicatii am gasit-o pe aia cu de ce esti fabuloasa azi… click…mi-a iesit pt ca ai primit un sms misterios. Deci da, soarta astrele si horoscopul nu minteau. 😛 Toate ca toate, va spun eu, iar mi-am ratat sansa la fericire! 😆