Faze de blonda

Atentie! Nu sunt si nici n-am de gand sa ma fac blonda. Nu de alta, dar nu-mi sta bine, imi lipseste fusta inflorata. N-am nimic cu blondele, cunosc o gramada de blonde destepte, deci sa nu-mi arunce vreuna cu rosii, da?! Asa! 😀

Toate cele trei faze pe care le voi povesti mai jos au de-a face mai mult sau mai putin cu prietena mea, Simona. Cred ca numai ea e de vina! 😆

Noi cand ne apucam sa vorbim la telefon, apai vorbim, nu gluma, de schimbam telefonul de pe-o ureche pe alta de cel putin 2 ori si cand inchidem avem urechile fierbinti. Ei bine, intr-o seara ma duceam sa ma vad cu niste colegi la o cafenea si in trafic, sa treaca mai repede timpul, am sunat-o. Si povesteam, povesteam… pana am ajuns la destinatie, am parcat, i-am spus ca am ajuns… si deodata exclam: „Fuck, mi-am uitat telefonul in masina, tre sa traversez inapoi sa-l iau!”. Simo la capatul celalalt tacea… intr-o fractuine de secunda imi dau seama, „hai ca nu mi-am uitat niciun telefon, ce tuta sunt, ca-l aveam la ureche, vorbeam cu tine!”. Ne-am hlizit, clar!

La scurt timp dupa faza asta, la fel, la un final de saptamana, fusesem la cumparaturi si conducand spre casa, vorbeam cu ea la telefon. Am vorbit de-ale noastre, am parcat, am oprit motorul, am luat catrafusele din portbagaj si cu telefonul la ureche si plasele-n mana, vroiam sa ma indrept spre bloc. Mai lipsea ceva din ecuatie. Masina trebuia inchisa. Si da-i si pipaie-te pe la buzunare, cu plasele atarnate si cu capul stramb tinand telefonul. Si ma loveste din nou memoria: cheile erau in contact. Iar a facut Simo misto de mine.

Aveam un stick. De-ala de 2 GB. Eram tare mandra de el, ca era brand-uit si daruit de compania la care lucram (of!). Si, mai prin primavara tarziu, vara timpurie asa, venitara la mine Simo cu inca un prieten sa vedem un film. Eu le-am spus ca adorm la filme, dar nu m-au crezut. Sa revenim, c-am luat-o pe aratura. Si am pus din laptop, un film pe stick, stick pe care l-am infipt in teveu. Si vazuram filmul fara subtitrare ca teveu’ meu are fite si-i pute limba romana, am mai atipit asa pe ici pe colo (daca n-aveam ce citi) si a fost o seara foarte draguta. Si-a inceput vara torida, petreceri, chestii, poze, nunti, nebunii, ce mi-ar fi trebuit stick-ul ala nenorocit, daca nu l-as fi pierdut! Si l-am cautat, in toate gentile, in toate buzunarele gentii laptop-ului… bai nene, unde l-am pus?! Eh, probabil ca l-am pierdut… aia e…

Saptamana trecuta, sedinta foto pentru One Night Dress. Si pana s-au montat toate cele, am inceput sa vorbim de teveu, ca ar fi misto sa am cablu care leaga laptopul de teveu, asta vorbisem la un moment dat si cu Simo la telefon. Si ma duc spre televizor sa arat ca e spatiul destul de mic pana la perete si ca trebuie sa vad cum fac loc mufei aleia mari, ca pana cum am pus filmele pe stick. Si-mi bag deshtele pe acolo. Si… tadaaaaaaaaaa… stick-ul meu! Yessss, nu sunt nebuna, inca nu pierd lucruri! Doar le ratacesc temporar. 😆 Bineinteles ca am sunat-o pe Simo, care m-a felicitat pentru isprava mea. Stick-ul e tot acolo, macar acum stiu unde e! 😀

Sa nu radeti de mine sau daca radeti, sa notati sa nu faceti asa… ca astea-s semne… uite asa incepe omu’ sa se sclerozeze!