Party anii ’80-’90

Aseara am fost la un party pe care-l asteptam de vreo saptamana asa. Desi initial dadusem „maybe” pe FB, ulterior vorbind cu o prietena, am hotarat sa merg. Intre timp, am mai vorbit si cu prieteni vechi cum ca ne vedem acolo, am mai trimis si eu niste invitatii si na, doar, doar s-o strange gasca. Nu s-au strans cati imi inchipuiam eu, dar asta-i lucrul cel mai putin important. Ideea e ca cei care au organizat toata nebunia asta, cei de la LosTapes Events, au facut o treaba excelenta! Si au avut asa o inspiratie cu melodiile, ca n-am putut sa plec pana la 5 dimineata! Le puteti da „Like” cu incredere, pe buna dreptate!

Ca sunt carcotasa si nu-mi convine nimic, asta se stie clar! Ei bine, de data asta n-am avut ce comenta. Chiar n-a contat faptul ca locatia a fost micuta (club Elephant) si era foarte cald la un moment dat, pentru asa mix de muzica as fi putut sta si pe o aglomeratie tip Fratelli (pe care o detest maxim). Iar baietii astia au facut minuni cu muzica, pe cuvant… iar eu nu ma entuziasmez asa cu una cu doua. Dar cand am auzit ce muzica va fi, respectiv anii ’80-’90 am stiut ca va iesi intr-un mare fel! Dupa cum ziceam, m-au trecut prin toate starile posibile, prin extrem de multe amintiri, am avut pielea de gaina si-un zambet permanent toata seara… si n-am putut sa ma opresc din dans, ma dor taliple si acum.

Cherry Lady„, „You’re my heart, you’re my soul”, „Rhythm is a dancer„, „All that she wants„, „Strange love„, „Love to hate you„, „Hai sa fim high„, „Summertime„, „It was him„, „Hey ya„, „YMCA„, „Superfemei„, „Fiesta„, „Push it„, „Ain’t talking bout dub„, „Smack my bitch up„, „Come take my hand„, „Sweat (a lalala long)„, „Like a prayer„, „Lambada„, „Danca Tago Mago„, „Conga„, „What is love„, „Oh la la la„, „I want to break free„, „Wake me up before you go-go„, „Girls just wanna have fun„, „Word up„, „You shook me all night long„, „Plang noptile„, „Angel” si multe altele ne-au tinut in priza si ne-au facut sa ne amintim de tinereti. Cel putin mie mi-au venit in cap toate amintirile din generala, din tabere,  excursii, de la banchetul dintr-a 4-a, cand am facut coregrafie pe Snap, din liceu de la bairame… wow!!! asa amalgam de sentimente n-am mai trait demult! A fost frumos ca m-am vazut cu oameni pe care nu-i mai vazusem de ceva timp si chiar m-a bucurat revederea, am ajuns la concluzia ca we should do it more often… ma declar foarte incantata! Si mai vreau! Deja am intrebat cand va fi urmatoarea petrecere, clar nu mai am de gand sa lipsesc de la vreuna!

Asa ca daca v-ati saturat de thu-gi thu-gi din club si vreti o seara electrizanta si de neuitat cu muzica buna, neaparat sa semnati condica la urmatoarea petrecere! Si chiar nu le fac reclama, doar ii recomand. Mi-a placut ce organizeaza, mi-a placut la nebunie muzica, m-am distrat super si voi mai merge. Voi ce aveti de gand? 🙂

PS: M-am tuns si arat cam asa:

Vreau sa hibernez

Dupa ce-am spus de mai multe ori mai in gluma, mai in serios, chestia asta, mi-am dat seama ca n-ar fi un lucru rau. Am si argumente pro si contra, mai mult pro si sunt convinsa ca e o idee excelenta, cel putin pentru mine.

Nu-mi place frigul. Adicatelea prefer sa ma topesc de cald pe un sezlong, decat sa ma congelez infofolita pe partie. Desi… imi place sa schiez. E sportul care-mi ofera o senzatie incredibila de libertate! Si-mi place iarna la zapada. Dar sa nu fie ger si sa nu sfichiuie vantul. Insa iarna la oras e atat de trista, incat imi vine sa ma inchid in casa si sa mai ies abia cand se poate purta maneca scurta. Sa ma imbrac gros, sa stau sub pilota, sa beau ciocolata calda, sa ma uit la filme si sa dorm. Asta ar trebui sa facem toti iarna. Ce sa ne luptam cu traficul, schimba cauciucurile la masina, cara dupa tine juma’ de dulap, ca altfel ingheti, se mai face noapte si devreme… toate, dar toate, te indeamna sa te adapostesti in barlog si sa mai iesi cand te cheama soarele si temperatura prietenoasa!

Mi-ar placea foarte tare ca o perioada sa intram toti intr-o somnolenta, sa ne incarcam bateriile pentru vara, sa nu mai dormim atunci, ca sunt atatea lucruri de facut, atatea petreceri, atatea evenimente incat sa dormi ar fi pacat. Mutam Craciunul si Revelionul, sau chiar ne lipsim de ele, ca nu sunt decat gauri negre in buget si ne concentram pe trait si distrat maxim vara. No sleep allowed! Si n-ar fi problema, ca rezervele sunt facute!

Deci, dupa cum ziceam, nu vreau sa intru singura in hibernare, sa intre TOATA lumea, ca nu-mi pot permite sa pierd evenimente, numai ca sunt eu friguroasa! 😛 Vreau multe, nu?! Si, ca sa trag de par si mai rau toata chestia asta, as zice ca ma pot lipsi fara probleme de toata nebunia cu Ziua Amorezatilor si de alte evenimente si sarbatori care se intampla cat e frig. Si bineinteles ca si la primavara ma voi plange de temperaturile oscilante, care nu vor reusi decat sa ma calce pe nervi. Sunt o nemultumita! Asta e, imi place numai vara, cand e soarele cel mai arzator si cand tot ce vrei e sa stai pe malul marii, sa prinzi o culoare exotica si sa storci din tine toata energia acumulata peste iarna!

Hai cu vara aia odata!

Ca duminica

Weekendul asta am stat in casa in pat, pe motiv de raceala prelungita. Ca eventual de maine sa fiu intr-o forma de om normal, am zis sa nu ma destrabalez zilele astea si sa stau cumintica. Si ce poate face omul intr-un weekend in care isi doreste sa hiberneze si sa-i treaca raceala? Sta in pijamale, cu laptopul in brate. Astfel ca, am avut timp si de ferma, si de scris pe blog, si de citit blogroll-ul, de comentat pe ici pe colo, si m-am uitat intens pe vplay, la „Bones”, un serial foarte tare. Am mancat episoade pe paine… si tot nu ma satur privindu-l pe David Boreanaz. Ce sa-i faci cu crush-urile astea inca din adolescenta… 😀

Chiar imi trebuiau niste zile asa dupa nebunia de la munte, unde orele nedormite cresteau exponential. Acum m-am recuperat. Am avut o saptamana ciudatica oricum, de readaptare cu munca, de gandit la tot ce s-a intamplat in ultimul timp, la mine, la ce-mi doresc, la, la, la…. eh, de-ale mele…

Si cum nu pot fi egoista, aruncandu-mi ochii prin blogosfera, am zis ca trebuie sa cedez rugamintii nepoatei mele si sa imprastii mai departe chestionarul asta. Ii trebuie pentru licenta, multumesc anticipat respondentilor. De asemenea, m-a miscat si ce leapsa mi-a pasat Nea Costache, o leapsa umanitara. Detalii gasiti aici. Multumesc!

Acum va las, ma intorc la serial si la gandurile mele intortocheate. Ma bucur ca v-a placut articolul precedent, simt ca mi-am reintrat in mana, promit ca voi incerca sa mentin aceeasi linie! 🙂

Fuckin’ mennnnnnn!!!

Daca-l mai aud pe vreunul ca e confuz, fucked up, cu creierii imprastiati sau nehotarat, imi iau campii, fi-r-ar sa fie! Am trait in ultimele 3 saptamani cat n-am trait anul trecut din punct de vedere sentimental. Why the hell do you do the right things when it’s TOO late??? (suna mai bine in engleza)

Ori sunt eu un magnet prost, ori e ceva in aer, in afara de gripa, care afecteaza creierele barbatilor cu care intru in contact. Da’ asa m-am saturat, ca, sa mor, fara suparare, din toti nu cred ca obtin unul de care sa pot spune „Da, dom’le merge!”. No hard feelings! Stiu ca si eu sunt pretentioasa si vreau multe, consider ca am si de ce, dar… n-ai cu cine (niste tarani)!

Asa cum mi-am inceput anul, asa s-a continuat. Ca sa pastrez nota… daca-mi mai zice cineva lasa, ca asa e frumos sa se intample lucruri si sa fie agitatie, sa nu te plictisesti, spun cu hotarare, din punctul asta de vedere plictisi-m-as! Am inceput anul cu o cutiuta de catifea si o scrisoare. Din punctul meu de vedere erau demult lucrurile lamurite, se pare ca nu si invers. Iar eu am ales sa pastrez tacerea. Nu a fost bine, mi s-a reprosat ca nici macar un sms cu „ba, esti tampit, revino-ti” n-am dat, iar cand am vrut sa rezolv situatia si sa inapoiez cutiuta am primit un refuz si lamurirea cum ca-mi apartine, si fac ce cred de cuviinta cu ea. Ei bine, in combinatie cu alte accesorii, cand va fi cazul, voi purta ce-am primit, numai asa, de-a naibii!

Apoi am primit niste scuze pe care nu credeam ca le voi mai auzi vreodata, persoana care m-a suparat de ziua mea s-a gandit ca ar putea sa inceapa anul lamurind lucruri neincheiate. Am apreciat pe masura, inclusiv scuzele ca ceva l-a facut sa dea inapoi (cica nu eu, culmea!), acum suntem ok, dar ceva s-a rupt si nu se va mai lega, plus ca acum nu mai vreau eu.

Cand credeam ca aveam si eu o conexiune buna (semnal la telefon 😛 ) cu o persoana, imi da cu firma-n cap: e combinat, dar i s-a pus pata pe mine si ma vrea. I-auzi! Prietene, astia luati si cu relatie de 4 ani si ceva au un mare semn de interzis pe frunte. Bravos ca ai avut cojones sa nu ma minti, ca oricum aflam si jar mancai! Si mi s-a taiat grav.

Una din marile surprize ale acestei perioade a fost cand cineva pe care-l cunosc de niste ani si cu care ma intelegeam excelent si pe care-l respectam si inca mi-e drag, dar a disparut ca magaru-n ceata, dupa 7 luni a venit sa vorbim face to face si sa-mi dea explicatii. Am fost receptiva, dar mi-am spus si punctul de vedere, intr-un mod brutal de sincer, lucru care a durut mai rau decat daca i-as fi dat doua palme si l-as fi dat pe usa afara. Imi pare rau c-am fost scorpie, dar meritai! Altul cu creierii varza, care nu stie ce vrea… chiar nu pot si nu mai vreau sa fiu Mama Dolores, no more! Asa ca are misiune sa-si omoare piticii si mai apoi discutam. Are multe de recuperat pentru ca a fost o mare dezamagire, omul paradox… dar macar acum per total sunt mai putine intrebari fara raspuns.

De curand am intalnit pe cineva. A fost chimie, a fost aceeasi unda, tot ce trebuia… singurul care mi-a spus foarte raspicat ca-si doreste copii cu mine (a spus-o fara sa-mi stie pasiunea pt bebei)… numai ca, avem o mica problema, o relatie de vreo 3 luni in care nu-i e ok si la fel, e confuz. Asa ca… fii confuz in continuare, ca e excelent!

Frate, sunteti toti dusi, pe cuvant!!! In momentul in care vedeti cu cine aveti de-a face, daca nu va simtit siguri pe voi, mai bine back off, dar nu-mi pierdeti mie timpul! Daca as fi fost vreo nebuna si crizata, vreo isterica razbunatoare, as mai fi zis, asa sunt babau din nimic (recunosc ca am tendinte violente cateodata, dar se consuma numai in mintea mea, nu le exteriorizez, asta ar trebui sa va spuna ceva). Este mai mult decat clar ca daca ai pe cineva si ti s-a pus pata pe mine, ce ai tu deja acasa nu e ce trebuie! Pe langa asta, daca vezi ca iti dau toate semnalele ca lucrurile sunt ok, nu inteleg de ce prelungesti agonia si nu tai raul din radacina. Lasand lucrurile nerezolvate, nu vor disparea, vor ramane acolo, agravandu-se si mai tare, complicandu-se si mai tare. Si cica eu sunt aia careia ii plac complicatiile…

Doamneeeeeeee, cu ce ti-oi fi gresit de ma lovesti numai de faze de-astea… oare pentru faptul ca din cand in cand nu iau bilet RATB? Oare pentru ca tip la frati-miu cand ma enerveaza? Oare pentru ca ma isterizez cand ma bate mama la cap? Oare pentru ca mi-am urmat instinctele si inima si-am facut ceea ce am crezut ca e mai bine pentru mine? Oare pentru ca m-am incapatanat in situatii care nu-mi erau favorabile fortand lucrurile? Poate pentru toate astea, poate doar pentru unul sau poate pentru niciunul din lucrurile enumerate mai sus… Dar tot astept roata aia sa se intoarca odata!!!

Sa fie foarte clar, chiar daca „rabdare” nu-i unul din cuvintele mele preferate, ea exista si e limitata. Chiar daca sunt eu bleaga de dragul tau si trec cu vederea lucruri, nu inseamna ca sunt proasta si nu stiu, simt sau intuiesc, te las doar pe tine sa crezi asta! Tinand cont de asta, ai grija sa nu-mi atingi limitele! Ca, daca ai facut-o, te-ai ars, there’s no turnin’ back, ca mie daca mi se ia, apai mi se ia de tot… si apoi poti sa stai si-n limba ca nu ma mai impresionezi. Timingu’ vietii! Si cica daca e sa fie, va fi oricum, mai devreme sau mai tarziu (soarta astrele si horoscopul)… ok, dar sa fie in intervalul ala cand inca vreau eu, ca dupa aia nu se mai pupa timing-ul si e vax albina! Si cu asta am incheiat povestea, desi as mai putea spune multe!

Noaptea

Noaptea naste monstri… noaptea pentru unii este odihna, repaos si refacere… pentru altii este chin… este timpul static in care se aduna toate gandurile… si te coplesesc… cascada sentimentelor te inunda, se amesteca toate si creeaza panica, dezamagire, speranta, furie, neputinta, frustrare… Noaptea favorizeaza gandurile negre, ideile ciudate si impulsurile necontrolate… Somnul ori intarzie sa apara, dand ocazia sa gandesti din ce in ce mai mult la ce te afecteaza si in suflet se naste o furtuna launtrica ce sfasie tot in cale si lasa pustiu… ori vine mult prea repede din cauza oboselii si atunci visele devin torturi… Si tot noaptea obscuritatea se trezeste la viata… intunecimea sufletului prinde aripi si acapareaza tot ce e bun si transforma in rau… umbrele trecutului insista sa revina in prezent… rezultatul… mai rece, mai multa dezamagire, mai multa frustrare si indignare asupra a tot si a toate… Dorinta cea mai mare devine ca noaptea sa nu mai arate ca un demon de devoreaza sufletul… ca noaptea sa fie doar liniste… speranta si vointa exista… usor se va naste o lumina in labirintul incurcat al sentimentelor… si noaptea… va fi doar liniste…

Vacanta tiroleza

Dupa 4 zile de munca pe anul asta, am decis ca sunt prea surmenata si am nevoie de o vacanta 😛 asa ca am fugit la schi. Am plecat cu familionul extins, urmand sa ne vedem acolo cu mai multa lume. Am facut drumul Bucuresti-Mayrhofen/Hollenz dintr-o bucata. A fost crunt si obositor, mai ales cand am condus noaptea si erau valatuci de ceata de nu vedeam la 10 m in fata.

Dar, odata ajunsi acolo, am dat drumul la distractie. Seara ne-am adunat in camera de jos, la o vorba, la o bauta, sa ne cunoastem, sa socializam etc. In total am fost vreo 30 de oameni, deci a iesit cu galagie, veselie si distractie. Am socializat la un pahar, dupa care ne-am hotarat ca mergem la club. Cine a baut cel mai putin, adica eu, a condus. Da’ nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ditamai sufrageria pe roti. Am luat o piatra-n gura (vorba vine) si-am zis ca exista un inceput pentru orice… suprinzator, usor de condus. Eheeeeee, si la club… sa vezi distractie! Am ajuns la unul trist rau, cu pustani de varsta lui Andrei (frati-miu), numai slagare nemtesti… ya, ya… am plecat la altul, care era destul de departe. Unii au cedat psihic si s-au intors, dar noi am perseverat. Nici acolo n-am fost incantati la inceput, dar baietii cum sunt plimbareti si clubul avand mai multe incaperi, la un moment dat vine unul „Bai, am gasit Bamboo! Hai la Bamboo!” 😆 si intr-adevar am gasit o incapere care semana si suna a club ca lumea. Eh, asa da!

A doua zi a inceput cantonamentul. Ne-am apucat sa schiem care incotro, ne mai intalneam, mai stateam la o ciocolata calda, mai faceam grupulete si schiam impreuna si cam asa ne-am petrecut zilele. Bineinteles ca m-am imprietenit cu cei mai zgomotosi si caterincosi, asa ca am ras de nu se poate pe tot parcursul sejurului. Am invatat doua vorbe tari „Sa moara Franta” si „Manca-ti-as dintii tai de frumos” 😆 . Au mai fost faze si expresii, m-am hlizit atunci, dar nu le mai tin minte.

Fata de acum 2 ani, am schiat pe mai multi munti. Adica in afara de Penken, am fost si la Kaltenbach si la ghetar la Hintertux, unde am experimentat mai multe partii. La Kaltenbach am nimerit din greseala pe obucata de partie neagra. Aiaiaiiiiiiiii, ce m-am mai chinuit, cu cristiane largi, dar n-am cazut si-am fost tare mandra de mine pe tema asta. Drept urmare, am evoluat de la partii albastre, cele mai usoare, la partii rosii, medii care in unele locuri sunt destul de solicitante. La Hintertux la ghetar am schiat de la 3250 m, privelistea era absolut superba, dar si frigul pe masura. Culmea, cel mai mult mi-a placut ziua cu ghetarul.

Ca sa mai iesim din monotonie, la camera unde ne strangeam, am adus ceva muzica, s-a facut concurs de baut shot-uri de palinca, deci e clar cat de avion s-au facut unii, s-a jucat mima, unde iar am fost pe jos de ras. S-au mimat „ignat”, „anduranta”, „zoofil”, „muist”, „regula”, „concret”, „orgie”, „candida” si multe altele la care s-a ras pana la epuizare. Intr-o seara am fost in Innsbruck sa mancam ceva sa ne plimbam, dar n-am apucat sa facem mare lucru, ca tristii de austrieci n-aveau nimic deschis si erau inchisi in case. Nu m-am omorat dupa oras, dar ii voi mai da o sansa data aviatoare cand ma duc la schi.

Ghinionul a facut ca intr-o zi sa toarne cu galeata si s anu putem sa schiem. Cum turbam in vila, am zis ca trebuie sa facem ceva util. Drept urmare, ne-am urcat in masina si am plecat la Munchen. Aici mi-a placut orasul, n-am vazut noi prea multe, dar a fost frumos ca m-am dus la muzeul H&M 😛 si am si stat la o cafenea toti la palavre si la hlizeli. Nemtii la fel de nezambitori… si noi radeam zgomotos de ziceai ca suntem fumati, a fost foarte tare!

In ultima zi toti am fost tristi, mai aveam un pic si plangeam ca trebuie sa plecam. Dar ne-am propus ca in weekend sa facem un after schi cum se cuvine! Abia astept! Ma bucur foarte mult ca mi-am facut prieteni noi si sper ca ne vom distra si vom pleca si alte dati in formula asta, s-a dovedit a fi una castigatoare. 😀

Am fost in vacanta

Se pare ca inca mai reprezint o firma de sosete, intrucat nedand raportul si disprand de pe net, s-a ingrijorat lumea pentru mine. Deci, no panic, sunt mai mult decat ok, da?!

Am fost din nou la Mayrhofen, la schi, dar de data asta a fost cam de 100 de ori mai misto. Asta pentru ca am fost multi, vreo 30 de oameni, pe unii ii stiam, cu altii m-am imprietenit acolo, am facut o gasca foarte misto, asa ca n-avea cum sa fie altfel decat senzatie. Azi inca sunt zombie, mai mult ca sigur toata saptamana asta o sa fiu cu creierii imprastiati si cu gandul la vacanta si la somn… dar promit ca daca nu diseara, sigur zilele astea ma adun si povestesc, ca am ce… si o sa pun si poze.

Se poate sa fie vacanta mai des? 😀 Saptamana usoara sa aveti!

Leapsa despre 2010

Pentru ca am fost (sunt) fata de treaba, primesc lepse in dar. Pe care le onorez cu placere, mai ales daca este vorba de subiecte care-mi plac. De data asta am primit o leapsa de la Lilly, in care, prin raspunsurile la niste intrebari, as putea rezuma anul 2010. Sa purcedem:

1. Care a fost cel mai funny moment din 2010?

Au o fost o gramada de momente amuzante, de-a lungul anului, dar niciunul memorabil sa-l pot declara top of the top. Sigur m-am hlizit mult, asta garantez! Poate cel mai funny moment a fost cand am busit masina ca-n filmele proste de comedie, de 2 ori in interval de 3 zile, atunci mi s-a parut horror, acum mi se pare amuzant.

2. Care a fost cel mai nasol moment din 2010?

Au fost destule din pacate. Unul din cele mai naspa momente a fost cand am aflat ca-mi voi pierde jobul, job care-mi placea foarte. Din asta a derivat si faptul ca n-am mai plecat la Koln, imi luasem si bilet la concertul Linkin Park si stabilisem si cu Anachen sa o vizitez.

3. Care a fost filmul anului 2010?

Nu sunt o cinefila, nu am vazut multe filme aparute in 2010, dar stiu sigur ca mi-a placut f mult ideea din „Inception„.

4. Care a fost cartea anului?

Nici asta nu stiu, n-am citit neaparat ce a fost la moda, ci ceea ce m-a pasionat pe mine. De exemplu am citit toata seria „Vampirii Sudului” de Charlaine Harris.

5. Care a fost spectacolul anului?

Sa-mi fie rusine, am fost doar o data la teatru si am vazut „O noapte furtunoasa” la TNB sala mica. In rest mi-a placut tare mult la Fatboy Slim si momentul din concertul Guns N’ Roses cand toata lumea canta „Don’t Cry”. 

6. Care a fost melodia anului 2010?

Categoric asta:

7. Care a fost barbatul/femeia anului 2010?

Asta chiar nu stiu si nici ca ma pasioneaza. 😀

8. Care a fost cel mai frumos loc vazut in 2010?

Categoric Antalya, Belek, Adam & Eve Hotel.

9. Care a fost cel mai emotionant moment din 2010?

Momentul in care, la nunta varului meu, mi-am luat inima in dinti si m-am urcat pe scena si-am cantat. Pentru multi a fost prima data cand m-au vazut cantand si a fost o premiera si o surpriza placuta. Iar eu pluteam, pe parcursul piesei nu stiu nimic din ce-a fost in jurul meu.

10. Care a fost cea mai mare realizare a anului 2010?

Mi-am omorat un mare pitic de pe creier in legatura cu felul in care arat. Acum ma simt mult mai bine cu mine insami. 😀

11. Ce imi doresc pentru 2011?

Sa fiu atat de fericita incat sa explodez, sa pot sa alerg o zi si sa strig in gura mare cat de fericita sunt si sa nu fiu obosita dupa asta! Sa fiu sanatoasa si sa-mi iasa ce-mi pun in cap, restul se rezolva.

N-as vrea sa incep anul prin a pedepsi pe cineva sa faca leapsa asta, desi nu mi se pare nimic greu, dar… mai bine las pe cine doreste s-o execute.

LMA si DA!

Adica La Multi Ani si Doamne Ajuta! 🙂

Nu m-am apucat sa fac un bilant amanuntit al anului 2010, pentru ca in mare, comparativ cu 2009, n-a fost mai tare. A fost un an ciudat, un an al castigurilor neasteptate, al redescoperirii sinelui, al picului de egoism benefic, al dezamagirilor din partea unor persoane la care nu ma asteptam, un an cu urcusuri si coborasuri.

Am scris o luna la Hotcity si mi-am dat seama ca-mi place si ca ar fi frumos sa am un job de genul, chiar daca e greu sa scrii pe teme impuse. A citit mai mult, chiar daca au fost carti cu vampiri, basca am vazut si serialul facut dupa carti (in alt post despre asta). Am primit o nepotica frumoasa, cu niste ochi superbi, sunt lesinata! Am incheiat niste socoteli neincheiate demult. De Paste, in seara de Inviere am avut o revelatie, drept urmare, am facut ce mi-au dictat instinctele, inima si ratiunea care o data-n viata s-au pus de acord (s-au aliniat planetele). Mai apoi aveam sa vad ca tot raul spre bine! Evident nu pentru mine, decat in mica parte. Mi-am dat seama ca pot fi periculoasa daca vreau si daca cineva imi greseste, plateste… karma stuff… ar trebui sa-mi tin gandurile in frau. Am facut o mica escapada la munte, unde online-ul a fost lasat in favoarea offline-ului. Au inceput sa ma bata (nu suficient de tare) gandurile despre plecari in strainezia pentru o perioada sa lucrez. In ultimul timp din ce in ce mai tare. Televizorul a fost o prezenta sporadica in viata mea si cand a fost, a fost deschis mai mult pe Discovery. Am vazut doua trupe rock live in concert, trupe de ale caror piese am eu legate amintiri din tinereti si mi-au placut foarte. Pentru prima data am prins si eu buchetul la o nunta. Am fost intr-un colt de rai, unde cu siguranta ma voi reintoarce intr-o zi. M-am vazut mai rar cu Gunoierii, dar cand m-am vazut m-am bucurat tare mult. Am fost printre finalistele Blend a Med Zambetul Verii, a fost o surpriza excelenta de care m-am bucurat 3 zile din plin. L-am bifat din nou pe Fatboy Slim, care e genial de-a dreptul. Am cantat cu Redblonde, la nunta varului meu. Am fost cu Simona la Roma. Si cu mama in Israel. Am fost intr-o incursiune in frumosul Bucuresti vazut prin obiectivul aparatului de fotografiat. Mi-am pierdut jobul de care eram mai mult decat multumita. Dupa o ratare maxima, in care era sa-mi pierd mintile, am gasit un job ok, dar nici pe departe ce-mi doresc. Pana la noi sanse, deocamdata raman aici. Am executat-o pe Bubu pe toate partile. N-am avut o aniversare extraordinara, dar mi-am canalizat energia spre altceva, un proiect care mi-e drag si care sunt sigura ca va avea succes, „One Night Dress„. Am cunoscut oameni misto, de unii m-am apropiat, pe altii i-am indepartat, am reinnodat vechi prietenii, m-am vazut cu colegi si prieteni vechi, care uitasem cat de dragi imi sunt. Am ras mult, am plans mult, am gasit mereu motive sa zambesc si ma lupt in continuare cu tot ce apare in viata mea. Anul asta a fost agitat, simtim criza, ne adaptam, am pierdut pe cineva din familie de curand si n-am fost in stare s-o sun pe vara-mea ca nu stiam ce sa-i zic… dar viata merge inainte si sunt convinsa ca 2011 are multe surprize pentru mine.

Sarbatorile astea nu le-am simtit prea speciale, chair daca au fost cu ceva surprize, echilibrul s-a pastrat. Seara de Ajun mi-am petrecut-o in BlaBla, la Karaoke Christmas Party, nici ca se putea mai bine, ziua de Craciun ca de obicei la bunica mea, apoi am fost in vizita la un unchi si seara m-am vazut cu prietenii in oras. A doua zi de Craciun am luat-o de la capat iesind in oras cu oameni care ma fac sa zambesc. Au urmat niste zile nu prea reusite la birou, plus o stare generala proasta si discutii cu grupul pentru mancarea de la Revelion… dar totusi ne-am tinut de plan, asa ca am petrecut Revelionul la Moeciu, unde desi m-am enervat si am carcotit din plin, am cantat si am ras mult mai mult si tragand linie a iesit cu +…

Anul Nou l-am inceput cu zero dorinte, uitand totalmete sa-mi pun macar una, dar cu bani la mine, sampanie si artificii. S-a continuat cu o cutiuta de catifea si o scrisoare care m-au bulversat rau, dar nu e de bine si trebuie sa rezolv urgent… si apoi cu karaoke si mim. Bonus, o raceala! 😛

Dar stiu eu… si simt ca anul asta va fi unul de hotar pentru mine, se vor limpezi situatii, se vor trasa rute, se vor inchide capitole neinchise demult, se vor linisti apele! Important e sa fiu sanatoasa si sa-mi doresc cu ardoare lucruri. Si se vor indeplini!

Va urez sa aveti un an excelent pe toate planurile si sper sa ma cititi in continuare, pentru ca e draftul plin de titluri interesante! 🙂