Noaptea naste monstri… noaptea pentru unii este odihna, repaos si refacere… pentru altii este chin… este timpul static in care se aduna toate gandurile… si te coplesesc… cascada sentimentelor te inunda, se amesteca toate si creeaza panica, dezamagire, speranta, furie, neputinta, frustrare… Noaptea favorizeaza gandurile negre, ideile ciudate si impulsurile necontrolate… Somnul ori intarzie sa apara, dand ocazia sa gandesti din ce in ce mai mult la ce te afecteaza si in suflet se naste o furtuna launtrica ce sfasie tot in cale si lasa pustiu… ori vine mult prea repede din cauza oboselii si atunci visele devin torturi… Si tot noaptea obscuritatea se trezeste la viata… intunecimea sufletului prinde aripi si acapareaza tot ce e bun si transforma in rau… umbrele trecutului insista sa revina in prezent… rezultatul… mai rece, mai multa dezamagire, mai multa frustrare si indignare asupra a tot si a toate… Dorinta cea mai mare devine ca noaptea sa nu mai arate ca un demon de devoreaza sufletul… ca noaptea sa fie doar liniste… speranta si vointa exista… usor se va naste o lumina in labirintul incurcat al sentimentelor… si noaptea… va fi doar liniste…