La sfarsitul lunii se fac 2 ani de cand a murit Rocco. Timp de 6 ani a fost pet-ul perfect, se bucura si se gudura mereu cand veneam acasa, avea culoarea mea preferata, era usor de ingrijit, triluia frumos, s-a incapatanat sa nu vorbeasca niciodata … si-l iubeam mult.

Sincera sa fiu nu stiu ce-a patit exact, de unde i s-a tras sfarsitul, dar saracutul cred ca s-a chinuit. Am inteles ca la pasarile astea mici nu prea le poti determina cauza mortii, cauzele sunt multiple si sunt banale sau chiar grave, depinde… de cele mai multe ori nu-ti poti da seama. Explicatia asta nu mi-a alinat in vreun fel tristetea.

Intr-o sambata seara stand la calculator, la un moment dat aud niste sunete ciudate din bucatarie, acolo era Rocco. Nu pot descrie felul lor, dar m-au alertat imediat, am sarit de pe scaun si-am tasnit spre bucatarie… era clar ceva in neregula, la ora aia Rocco trebuia sa doarma dus. Am aprins lumina, suficient cat sa vad ce nu-mi doream vreodata… si n-o sa-mi iasa din minte imaginea: Rocco cazuse de pe betigasul pe care statea, era jos in colivie pe spate si se zbatea… avea sange pe cioc si ultimele spasme le-a avut chiar sub ochii mei. Am izbucnit in plans, am strigat-o pe mama, dar prea tarziu…

Eram hotarata sa-l ingrop, sa-i gasesc cutie etc. si nu stiam cum sa-i spun lu’ frati-miu, care si el era atasat de papagal. M-am gandit si m-am tot gandit si pana la urma i-am spus exact ce s-a intamplat si l-am rugat sa mergem sa-l ingropam pe Rocco. Cautand cutie pe masura lui, am gasit doua variante: cutia de la ceasul Dan&George sau cutia de la telefonul LG (Prada). Am ales prima varianta… chiar ma amuzam la ideea ca Rocco va avea cosciug de firma. 😛

Si uite asa, cu-cutia intr-o mana, cu lopata in alta si cu copilu’ dupa mine, am traversat bulevardul si am mers pe campul din apropiere. Cred ca de-a lungul anilor campul ala a devenit cimitir pentru animalele de companie. Si era un frig… pentru o groapa micuta m-am chinuit ceva cu pamantul inghetat. Am avut si o cruciulita mica de lemn pe care-am pus-o acolo dupa ce am astupat groapa. Poate pare deplasat, dar pentru cei care au avut animalute si le-au murit nu cred ca mai pare asa de deplasat.

Acum o am pe Fifi, o papgalita nebuna si turbata, o antisociala care ciupeste tot ce prinde, care mi-e draga, dar … nu e Rocco! Sper sa n-am probleme si cu ea, ca ma lecuiesc si-mi iau altceva. Dar probabil ca daca-mi iau caine sau pisica si pateste ceva… voi suferi si mai tare. Of!