Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?

Am primit de la LiaLia, vulpita mea preferata, o leapsa tare draguta, pe care o voi onora cu placere. Desi am zis mai demult una alta, despre subiectul asta, nu ma deranjeaza sa-l reiau, cu adaugiri din adolescenta. 🙂

De mica mi-a placut sa cant, sa topai, sa fiu o mica vedeta aplaudata. Si daca toti copiii aveau chestii standard pe care vroiau sa le faca atunci cand vor creste, eu eram mai cu mot. Cred ca am vrut si eu sa ma fac doctorita cand eram mica, stiu ca-i mazgaleam bunicului hartii cu pixul, ii dadeam retete de dipiridamol (nici nu stiu daca exista sau a existat vreodata denumirea asta). Si el intra in jocul meu. Apoi am trecut la alt nivel, ma facusem ceva mai maricica. Nu stiu de unde, dar aveam niste seringi, plus cateva ace. Nu mi-a fost frica deloc, cum ca m-as intepa sau altceva. In schimb, toate papusile erau bolnave, astfel ca eu le faceam injectii subcutanat. Nu stiu unde vazusem eu asta, dar imi placea foarte mult sa infig acul ala in cauciucul din care erau facute papusile… copil sadic.

In afara de episoadele astea, cand eram mica si eram intrebata ce vreau sa devin, stiam foarte clar: „cantareata, actrita sau dansatoare”. Mereu mi s-a parut fascinant domeniul asta, sa fiu pe scena, sa fiu artista. Am avut destule tentative, dar n-a fost sa fie, decat la nivel de hobby.

Cand m-am facut mai maricica, si eram prin generala, incepusem sa ma uit la tot felul de filme si mi s-a parut foarte interesant sa ma fac avocat. La cum erau cazurile alea in filme prezentate si cum era cate o avocata de facea praf orice argument etc, am zis ca mi se potriveste manusa. Ideea asta a persistat ceva timp, chiar si prin liceu. Sincera sa fiu, nu mai stiu de ce n-am dat la drept. In schimb, in liceu m-a zapacit de cap matusa mea sa ma inscriu la ANI (Academia Nationala de Informatii), sa urmez cursurile si sa raman in sistem… job asigurat plus diverse alte facilitati. Am umblat ceva sa-mi fac dosarul, am trecut de probele medicale si psihologice dar, cand a fost sa ma duc la primul test, cel de engleza, coincidea cu examenul la ASE la REI, asa ca brusc si dintr-o data, am zis ca ma duc la ASE, ca mie nu-mi trebuie uniforma, „da, sa traiti” si alte de-astea.

Dar si la ASE, tot o nehotarata am fost, pentru ca, din cate imi amintesc, am dat la REI, management, comert si inca vreo doua alte facultati… ca am zis Dumnezeu cu mila, unde-oi intra… la ce subiecte scarboase erau la matematica la admitere. A fost comert care ulterior s-a transformat in marketing. Am facut doua semestre drept… m-am felicitat ca n-am dat la facultatea asta, ca cedam psihic.

Ca economist proaspat absolvent si cu experienta part time promoter, accepti cam ce job ti se ofera. Si chiar daca visam sa lucrez intr-o agentie de publicitate, chiar imi place, mi-a placut marketing-ul si mi-a deschis mult mintea si orizonturile, am avut de-a face cu partea asta doar tangential.

Dupa mai bine de 5 ani de munca, in care am cam schimbat domeniile, inca visez la ce ma voi face cand o sa fiu mare. Si anume, am de gand sa muncesc pentru mine, nu pentru altul. Pana atunci mai e si sincera sa fiu, in conditiile astea, nu stiu cat de rentabil este si cat de realizabil. Pana una alta sunt recrutor in devenire. Nu mi-am imaginat ca-mi va placea asta, dar am atata experienta ca si candidat, incat n-ar trebui sa fie o problema… chiar daca nu mi-a placut si nu mai tin minte nimic din ce-am invatat in facultate la MRU. Ce fac acum imi place si ma dezvolta, asta-i cel mai important!

Si totusi, cand o sa ma fac mare, vreau sa am meseria de OM FERICIT! Restul e cancan! Cine mai doreste si pofteste, e liber la lepse, serviti, va rog!