Dupa cum spuneam, am un nou job. Am schimbat macazul, in sensul ca am schimbat domeniul cu totul, asa ca am cam luat-o de la 0. Si, fiind in a treia saptamana de lucru, mi-am facut o imagine de ansamblu si-mi pot da cu parerea. Firma unde activez este firma de recrutare, care plaseaza in principiu ingineri si personal tehnic pentru industria de petrol si gaze in primul rand. La o prima descriere, ai crede ca nimic mai simplu. Ei bine, foarte gresit! Daca un om de HR normal trebuie sa stie anumite lucruri, aici trebuie sa stii de 100 de ori mai mult.
Astfel ca eu, floricica, fara experienta si pregatire in domeniul resurselor umane, m-am avantat in treaba asta fiind dispusa sa invat tot ce trebuie. Ma ajuta cat de cat experienta de pe marketing, experienta anterioara si experienta acumulata ca si candidat. Dar asa, la modul 2%. 😀 Ca in rest, de cand am inceput, zi de zi am ingurgitat informatii noi, am fost ca un burete care incearca sa absoarba tot. Am aflat despre proiectele in derulare, despre meserii, domenii de activitate, job order, job description, ghid de interviu, profil de companie, cum se produce curentul electric, cum se extrage petrolul, am citit carti despre cum te pregatesti pentru un interviu ca si candidat dar si ca recrutor, ce trebuie sa faca un recrutor, despre competente, cum vorbesti cu oamenii, am procesat CV-uri etc. Am invatat o gramada de termeni tehnici, e pliiiiiiin de abrevieri… am aflat ca inginerii sunt de tzshpe feluri si fac diverse chestii, fiind specializati pe o anumita activitate, la fel sunt si tehnicienii… este o intreaga ciorba de meserii, fiecare cu specificatiile ei, asezonata la o garnitura de domenii… o nebunie!
Inca nu le am ca lumea structurate in capsor, dar usor-usor fac eu ordine in toate si le pun cap la cap, mai am de studiat „summary of skills” pentru fiecare meserie, mai am de procesat multe CV-uri pana cand sa fie piece of cake si trebuie sa-mi fac curaj sa intervievez oameni. Si, cum exista un inceput pentru orice, azi am avut primul interviu. Alaturi de o colega, bineinteles. Aveam emotii, dar am trecut repede peste, a fost un dialog ok, am pus intrebari pertinente, m-am lamurit, nu este atat de complicat pe cat mi-am inchipuit. Si, ca sa fie din nou o nebunie, azi am mai participat la o intalnire cu un potential colaborator, o firma similara cu a noastra… si ziua s-a incheiat cu mine si o tanti care ne propunea niste servicii de promovare online si pe care am jumulit-o un pic. 😀
Am observat ca multi oameni habar n-au sa faca un CV, habar n-au ce sa spuna la un interviu, nu stiu sa-si detalieze activitatea profesionala, sau insista prea mult pe amanunte nerelevante. Nu mai zic de cei care nu scriu si nu vorbesc corect, ce aveam eu bazdaci din cauza asta, cred ca e doar inceputul, si-o sa ma crucesc de ce-o sa vad/aud. E super cand suna candidatul si spune „am trimis si eu un CV” (stiu ca sunt rea, dar de fiecare data cand aud asta imi vine sa raspund „asa… si?” )… fara sa spuna cum se numeste, ce meserie are, eventual cand a trimis CV-ul, detalii pentru gasirea in baza de date… greu, greu, dar cu sfaturi pentru toti din categoria asta, voi reveni intr-un alt post, cand o sa invat si mai multe si-o sa am un background serios de interviuri, ca sa am o baza de discutie.
Acum ca primul pas a fost facut, am mai multa incredere in mine! Si-mi place asta! Imi place ca am un job care-mi solicita creierul, care ma pune sa caut, sa ma informez, sa invat, sa simt ca ma dezvolt si evoluez. La inceput, dupa cateva zile m-am panicat, am avut o cadere… o mica stare de depresie, ca eu nu pot, ca e prea mult, ca nu e ceea ce mi-ar trebui, ca n-o sa invat niciodata atatea (bine, stau si prost cu rabdarea si-as vrea sa ard repede etape) dar am zis ca nu-mi va lua nimeni capul daca voi mai gresi, iar la interviuri nu eu ar trebui sa fiu cea emotionata. Si, cum seful ne da mana libera, sa venim cu idei, am ceva idei si-ar fi tare bine sa se concretizeze. Asa ca, de la disperare am trecut la incantare… sunt ocupata toata ziua, ma simt utila, imi place sa vorbesc cu oamenii, daca-i pot ajuta, cu atat mai bine… n-am timp sa mananc ca lumea si am mai dat ceva jos… sunt pe drumul cel bun! 😀
Asa ca am de gand sa aplic CPD (continuing professional development) si sa vedem ce-o iesi!
Toantele nu merg in rai 
Mult succes!
Uf, bafta la noul job. Si eu o sa am unul din aprilie. Nu e foarte diferit, dar sunt pregatita pentru provocare 😛
Heey, nu te descuraja >:D:D< fiindca pe mine m-a urmarit mereu. Dar tu esti un copil bun si te intselegi cu oamenii, nu esti sociopat like me asa k o sa fie bine 😀
Dar nu stiam k recruiterul trebuie sa cunoasca meseria celor pe care ii recruteaza :)) credeam k e o chestie asa psihologica, sa vezi ca sunt seriosi oamenii etc… cred k ti-au dat cateva sute de pagini cu cazane, recipiente, conducte, instalatii de azot, flacara de rafinarie etc… :))) hai k sunt interesante, dak iti faci chef sa intri in ele.
Unde ii trimiteti voi pe baietsii astia de la petrol si gaze? In Iraq? 😀
Scuze, a aparut trunchiat, prea multe hug-uri… reiau, fara hug-uri:
Heey, nu te descuraja asa e mereu la joburi noi. Ma bucur ca ai reusit sa treci peste primele obstacole.
Yo am avut 3 joburi si mereu knd ma angajam si ajungeam intr-un mediu nou sentimentul era ca vreau numai si numai sa scap de acolo. La unul dintre joburi m-au tinut colegii 7 luni, la altul am rezistat numai 1 luna si altul a fost 1 an fix, dar era la Stat si veneam la 3 si plecam la 4 ca nu interesa pe nimeni de mine.
Cand am fost dat afara (fiindk am fost dat afara de la toate 3 pe diverse motive) m-am simtit atat de fericit incat am luat tot orasul la picior, m-am dus acasa pe jos. Imagineaza-ti ca ai o pedeapsa cu inchisoare pe viata si reusesti cumva sa furi pistolul unui gardian si sa evadezi. In momentul ala juri ca viu nu te mai intorci inapoi. Exact asta a fost sentimentul meu, de 3 ori.
Stiu sentimentul ala de inceput de job fiindca pe mine m-a urmarit mereu. Dar tu esti un copil bun si te intselegi cu oamenii, nu esti sociopat like me asa k o sa fie bine 😀
Dar nu stiam k recruiterul trebuie sa cunoasca meseria celor pe care ii recruteaza :)) credeam k e o chestie asa psihologica, sa vezi ca sunt seriosi oamenii etc… cred k ti-au dat cateva sute de pagini cu cazane, recipiente, conducte, instalatii de azot, flacara de rafinarie etc… :))) hai k sunt interesante, dak iti faci chef sa intri in ele.
Unde ii trimiteti voi pe baietsii astia de la petrol si gaze? In Iraq? 😀
@Naicu: Merci frumos! 🙂
@Tomata: Bafta si tie la noul job, sa fie de la excelent in sus! 🙂
@Parmalat: Ma descurc, sunt ok, nu-i bai. Ei bine, in domeniul in care recrutam noi trebuie sa stim. Cand primesti un job order trebuie sa stii dupa ce experienta si calificari te uiti… trebuie sa intelegi procesul, ca sa iti fie mai usor sa identifici candidatii potriviti. Avem proiecte in tarile arabe, in Kazakhstan, cate ceva prin Europa… sunt destule. 🙂
Felicitari pentru noul job!
Dar mai am un singur dor… Ia sa ne prezinti tu cam cum administrezi un asemenea interviu. Sa stiu si eu cum se vede din partea cealalta.
Am avut o vreme cand mergeam la interviuri si mereu am fost nemultumit de cum se desfasurau: o simpla succesiune de intrebari standard urmate de aceleasi raspunsuri standard pe care le gaseai in orice carte despre interviuri de angajare. La plecare eu nu aflasem nimic despre ei si nici ei despre mine, stiam doar cat de mult ne pricepem sa mintim.
@Ada
Chiar, explica-mi si mie pe ce criterii alegeti voi CV-urile celor pe kre ii chemati la interviu. Fiindk eu aud mereu aceeasi chestie: „am trimis CV dar nu am primit nici un raspuns” 😕
bafta multa! e foarte bine ca ai avut curaj sa inveti si sa practici altceva
sunt sigura ca o sa reusesti sa acumulezi multa informatie si in cateva luni o sa fii experta
Bafta in continuare!
😀 ma bucur sa „aud” ce scrii aici 😛
Foarte fain domeniul, din cate zici, cred ca inveti o droaie de lucruri noi si simt ca-ti si place 🙂
Multa bafta in continuare :*
P.S.: am inceput si eu sa aplic. Sper, in scurt timp, sa-mi scriu si eu pe blog impresiile despre noul job 😀 Doamne ajuta!!!
Pup, Ada:*:*:*:*:*
Bun venit in club. Cind am inceput eu in domeniul asta, timp de 4 luni am invatat cit invata altii intr-un an, dindu-ma cu capul de pereti cu o frecventa zilnica, ba chiar de mai multe ori pe zi. Sa vezi bucurie cind o sa ai de cautat in baze de date si sa incepi sa haituiesti oameni. Si da, e o adevarata nebunie pentru ca trebuie s aintelegi in detaliu fiecare job, profilul de candidat, cam ce-si doreste clientul, ce chimie ar avea cu candidatul. Norocul tau e ca esti pe un domeniu de nisa iar pe petrol si gaze ai cele mai misto CV-uri din toate domeniile pentru ca astia lucreaza cel mai mult pe-afara asa ca sint dotati cu tot ce le trebuie. Cind o sa ai de lucru pentru piata interna atunci incep adevaratele dureri de cap si datul cu teasta de primul perete si birou.
Alt pont: pe oil & gas nu e atit de important interviul, va trebui sa inveti sa faci interviuri telefonice si sa verifici din start criteriile principale de recrutare, ca sa nu-ti pierzi timpul „pe viu”. Gen: ce stiti sa faceti? Foraj sau extractie? Important nu e cum arata Stan Pendula candidatul, ci sourcing-ul de CV-uri care pe domeniul asta e foarte foarte slab in Romania.
Adevarul e ca ai nimerit si tu fix in mijlocul oceanului atunci cind incepi de fapt sa inveti sa inoti, intr-un domeniu foarte dificil. Bafta! Petrolistii sint misto 😀
Ooo, te inteleg perfect ! Asa am fost si eu in prima luna si inca mai sunt ! Informatii peste informatii, lipsa de rabdare, nitica frustrare ca venem dintr-un domeniu in care eram ‘mama lor’ si acum trebuia sa intreb in stanga si in dreapta pana sa dau send la un mail … dar trece ! Si spun asta si ca autoincurajare 😆 Eu n-am schimbat domeniul, insa am schimbat directia si mi se pare ca am luat-o tot de la zero.
Important e sa iti placa, sa nu ai probleme cu colegii sau cu organizarea firmei si restul se invata.
Bafta !
@Floriana: Multumesc frumos! Este destul de simplu: parcurgand mai multe CV-uri, inveti sa te uiti dupa lucrurile esentiale, compania si pozitia, si mai apoi depinde de fiecare recrutor in parte, plus de cat de bine este facut CV-ul candidatului pentru jobul la care aplica.
@Parmalat: in momentul in care stim ce cautam ca si cerinte, stim ce presupune meseria si pozitia respectiva, cautam oameni cu experianta in domeniu, care au mai fost eventual plecati, care au mai fost plecati cu noi, care au recomandari bune etc. Oricum, in momentul in care primim un CV, este procesat, iar candidatului i se da un mail de feedback, confirmand primirea raspunsului si faptul ca va primi newsletter cu joburile potrivite lui.
@Lilly & Ana: Merciiiii! 🙂
@Alecsandra: Sper sa gasesti your dream job… desi, eu daca as lucra la multinationala m-as gandi de doua ori pana sa plec.
@Miorlaupufos: Multumesc mult pt ponturi, voi tine cont de sfaturile tale. :*
@Joa: Bafta si tie! Inca invat, dar sunt pe drumul cel bun! Multumesc pt incurajari! 🙂
hihihihihihi 🙂 dupa ce am lucrat in mediul asta si am vazut ce si cum, eu una nu stiu sigur daca mai vreau multinationala ever :)) Om trai si om vedea, sper sa fie ok. Pup iu:*:*:*:*:*:*:*
In primul rand multa bafta in toata nebunia! Am avut si eu momente in care am zis ca e prea mult pentru mine ca nu o sa fac fata, daaaar crede in scorpionul din tine si nu o sa te lase dezamagita 😛 Mereu e loc de invatat si aia cu „am trimis si eu un cv” e … pe departe cea mai tare . Eu am raspuns odata unuia care mi-a zis la telefon asa : si un nume aveti ? 😛
@Alecsandra: Desi multi sunt roboti si sunt o gramada, de reguli, proceduri si hartoage inutile, totusi iti formeaza o disciplina… fara de care de multe ori e haos. Pup iu tu si tin pumnii, sa faci cum crezi ca e mai bine pt tine! :*
@Marmotica: Eu sunt calma… sa vezi ce frumos vorbesc la telefon si am rabdare cu toti care-mi povestesc asa prin telefon ce-au facut si pe unde au lucrat, si ca mai au un frate/var/cumnat/nepot… sa vina si cu ei… nu m-ai recunoaste! 😆
@Marmotica:
Aha, deci si tu esti recruiter 😀 :X
Se prind aia ca esti mica si iti toarna in urechi toate balariile. Trebuie sa stabilesti raportul de forte de la inceput, sa se stie cine conduce interviul, indiferent ca e la telefon sau face to face. E o chestie subtila, pe care ai sa o deprinzi cu timpul si dupa un rulaj de citeva mii de interviuri o sa vina de la sine.
Stabileste-ti un plan de interviu cu intrebarile esentiale la care oamenii trebuie sa raspunda si o sa iti fie mult mai limpede, n-o sa mai stai sa asculti toate povestile. Si la interviul face to face scrie pe hirtie intrebarile.
Inca un pont, o regula cam de aur: nici un candidat nu se reprogrameaza. Daca nu a venit in ziua si la ora stabilita, e pa bonjur pentru orice. Sincronicitatea iti arata limpede ca nu e omul potrivit pentru jobul respectiv, asa ca tot ce urmeaza e in zadar si ai mai mult de tras si de executat garantii dupa aia. E ca si la o intilnire: daca astepti un posibil iubit si ala nu apare o sa iti ridici serioase semne de intrebare in privinta oportunitatii de a fi cu el.
@Miorlaupufos: Da, sunt unii, horror. Ca idee, m-am cam lamurit ce si cum, ii intreb lucruri, sunt un burete care absoarbe informatii.
Am reprogramat pe cineva de 3 ori. Asta pt ca m-a rugat o colega, trebuia sa facem interviul impreuna. Well… dupa prima neprezentare am zis ca n-are rost, dar am zis ca hai… Deci da, ai dreptate!