iulie 27, 2011

Evolutia vampirilor

Nu stiu cand am devenit fana vampiri. Probabil cu timpul, cu fiecare carte citita despre subiectul asta, cu fiecare film sau episod din serialele vazute. Nu ma pot lauda ca am vazut tot in materie de asa ceva, sunt mai noua in fan club, drept urmare, nu stiu filmele vechi, cartile si mai vechi etc. Totusi, vampirii lui Anne Rice si ai lui Stephen King sunt diferiti de cei ai lui Stephenie Meyer sau Charlaine Harris. In mare parte aceleasi fiinte, cu trasaturi de baza similare, dar atat de diferiti!

Fiinte ale intunericului, diabolice, rele, distrugatoare, cu existenta indoielnica in lumea reala, dar cu o adevarata isterie creata de-a lungul secolelor in jurul lor, vampirii sunt pe cat de temuti, pe atat de fascinanti. Intr-un secol sa devii din mit, superstitie si cutuma… o mare masinarie de facut bani… e ceva! 😀 Permanent insetati de sange, urmarindu-si prada fara scrupule, secand de sange in stanga si-n dreapta fara discriminare… s-au cizelat… probabil satui sa fie vanati si omorati. Desi, cine se punea cu un vampir, avea ceva oute…! Vampirii la inceputuri erau urati, vanatori feroce, zdrentuiti, ca doar dormeau sub pamant sau in cosciuge, cu dinti ascutiti, gheare si un look infricosator per total. Cei de azi sunt altfel… sunt misteriosi, plini de farmec, isi folosesc din plin puterea de persuasiune, dar si vraja uitarii… stialti, educati, ce sa mai… fascinanti! Poate tocmai de aceea au tot pus atatia oameni pe urmele lor… fascinatia masochista i-a impins pe acestia din urma sa se vare singuri in pericole riscand mereu sa fie ucisi si secati de sange sau transformati.

In mare parte caracteristicile generale ale vampirilor s-au pastrat, in unele carti/filme punandu-se accent pe diferite aspecte, astfel ca… mi-am creat o imagine de ansamblu. Care e pozitiva, oricum. Si daca ar exista cu adevarat si ar fi cum ar fi in filme, mi-ar placea sa fiu o vampirita „secsi”. 😆 Vampirii se bucura de multe avantaje, dar totdata si dezavantaje.

Avantaje:

sunt rapizi in miscari, ceea ce le da clar un vanataj fata de orice inamic uman… pot sa si zboare
au putere de persuasiune, daca te uiti in ochii lor, esti vrajit, faci ce ti se spune si apoi nici ca-ti mai aduci aminte
au simturile foarte ascutite, ca orice pradator, simt de departe mirosul de sange, au un vaz excelent pe intuneric, sunt fiinte nocturne, normal, dar au si un auz fin, supranatural
nu mai au sentimente, le-au dat shut down… deci niciodata nu poti avea incredere intr-un vampir (de parca asta ar fi foarte diferit in comparatie cu oameni…)
orice rana se vindeca aproape instant, cu conditia sa nu fie facuta de obiecte si materiale la care sunt ei sensibili
nu imbatranesc, arata la fel de frumosi si de proaspeti ca in momentul in care s-au transformat… mai nasol daca au fost transformati la batranete sau daca sunt nemultumiti de aspectul lor… nu fuctioneaza nicio operatie estetica, nicio dieta, nimic 😛
avand atata timp la dispozitie, sunt cititi, plimbati, cultivati… din plictiseala, le plac la nebunie jocurile de cuvinte
din pradatori au devenit… vegetarieni… nu toti, si cu ajutorul unor trucuri, unii pot umbla liberi in lumina soarelui
buni amanti, probabil de-aia oamenii se lasa muscati si supti 😛

Dezavantaje:

sensibili la lumina soarelui, la argint, tarusi de lemn, crucifixe, usturoi, verbina si multe alte substante si plante neexploatate inca in filme si carti
setea permanenta de sange pe care n-o pot struni decat dupa multi ani, la fel si hipnoza sau agilitatea
sentimentele lor, ca si simturile, le sunt mult amplificate si, daca nu-si reneaga natura umana… se tortureaza singuri, ceea ce e un blestem pentru ei
vanati si judecati tot timpul, temuti si iubiti in acelasi timp
ca sa intre in casa unui muritor au nevoie de invitatie, altfel sub nicio forma nu-i pot trece pragul; odata invitatia obtinuta, de cele mai multe ori prin hipnoza, se pot intoarce de cate ori doresc… uneori invitatia poate fi si revocata

In mare parte, cam astea sunt caracteristicile si „viata de vampir”. Dar ce te faci cand oamenii devin suspiciosi ca nu imbatranesti, cand vrei sa traiesti in mijlocul lor cu drepturi depline, cand vrei sa-ti gasesti victime, sau distractie sau de ce nu, o iubire complicata intre un vampir si-un muritor?! Ei bine, aici incep toate problemele, intrigile… filmele si cartile… toata industria in plina dezvoltare despre vampiri.

De aceea, vampirii nu mai sunt doar urati, babau si bad guys… sunt prezentati cu detalii, cu infloriturile imaginatiei autorilor, cu bune si rele, cu povesti uimitoare si care te tin cu sufletul la gura. In Twighlight vampirii n-au nicio problema sa circule in lumina zilei, dar cauta zone cu vreme mohorata, pentru ca direct in lumina soarelui, stralucesc. Si ei nu dorm deloc si se autodenumesc vegetarieni, pentru ca se hranesc cu sangele animalelor din padure si-si suprima pofta si dorinta de sange uman. In True Blood vampirii au drepturi la fel ca oamenii, sunt complet inofensivi (spre morti) in timpul zilei, cand dorm si se ascund de soare, lipsa de somn le provoaca sangerari nazale, si beau un sange sintetic, similar cu cel uman, sunt foarte bine organizati si au propriile legi. In Vampire Diaries… unii dintre ei au gasit modalitatea de a umbla in lumina soarelui, purtand o bijuterie vrajita de o vrajitoare iscusita (hai ca iar am facut o rima) si dorm la fel ca oamenii. In toate aceste povesti… sunt atrasi ca magnetii de oameni, oamenii de ei si, chiar daca se lasa cu muscaturi, sange varsat si victime, se lasa si cu siroape, povesti de dragoste si drama specifica serialelor americane. Pentru ca pe langa vampiri, au aparut si varcolaci, teriantropi (shape shifters), zane, vrajitoare si alte fiinte supranaturale, care mai pun un pic de sare si piper acestor povesti fantastice.

Transformarea in vampiri, e relativ simpla… uneori trebuie sa fii muscat de 3 ori ca sa te transformi, alteori e suficienta o muscatura si atat. Dupa cum am zis, vampirii au evoluat si, odata cu ei si valoarea sangelui lor. Sangele de vampir este si leac si drog. Iar ca sa devii vampir, in ultimele, productii, trebuie sa ai deja sange de vampir in corp atunci cand mori sau… sa fii muscat, golit de sange si apoi sa ti se dea sange de vampir… urmand ca proaspatul vampir sa-i fie loial toata viata creatorului sau. Dar poate ce spun eu aici par basme, porcarele si tot asa dar, decat SF-uri cu extraterestrii, mai bine povesti fantastice cu fiinte supranaturale… de gustibus… Imi plac si-mi vor placea in continuare povestile cu si despre vampiri, miturile, folclorul si tot legat de acest subiect. Si cum, ca femeie sa nu-ti placa vampirii cand sunt unii ca Edward, Stefan , Damon, Bill sau Eric??? 😀 Si nici Pam nu-i mai prejos… iar povestile, uneori i-au prins chiar si pe cei mai sceptici. 🙂

Iar cand vampirii vor ajunge in spatiu si se vor intalni cu extraterestrii… ma las de sportul asta! 😆

iulie 21, 2011

Whatever

Asa-i invidiez pe oamenii aia care spunand „whatever” chiar asa si fac! Si o cred si o simt pe bune… si asta nu inseamna neaparat ca sunt ignoranti, nesimtiti sau altfel. Poate sunt doar practici, realisti si pragmatici, aleg calea cea mai usoara… pe stilul „cand ma apuca cheful de munca, ma ghemuiesc in coltul meu si astept sa-mi treaca” sau „nu lasa pe maine ce poti face azi, lasa pe poimaine, ca poate intre timp se rezolva”. 😆 Da, poate e si delasare si la lucruri importante nu e bine sa fii asa, ca usor, usor nu mai prezinti credibilitate. Bai, dar la banalitati si prostii, ce bine e sa te poti detasa instant! Si vreau si eeeeeeeeeeeeeu!

Dar cum norocul meu se joaca tare frumos cu mine… e imperios necesar sa ma adaptez, ca altfel fac riduri si imi ies fire albe si nu pot face asta, nu-mi pot dezamagi fanii care ma cred mult mai pustoaica! 😀 Numai ca de mica am avut niste vise, idei, principii, conceptii care poate m-au facut sa vreau sa fiu stapana pe majoritatea situatiilor din viata mea. Nu de putine ori mi s-a spus ca sunt control freak, ca sunt dura, ca sunt extremista, ca sunt babau si ca am fitze… dupa cum am zis, numai lucruri bune! Si eu ma incapatanez, si ma tin cu dintii de ideile mele, si ma agit ca pepsi-ul… si n-ar trebui! Adica pe chestii serioase, poate ca merita sa ma agit, dar pe banalitatile de zi cu zi… nu, nu, nu!

Asa ca Ada a rarit chestiile gen Mama Dolores, isi vede mai mult de sufletelul ei, isi ocupa timpul, ca sa nu-si ocupe mintea, nu mai face planuri, nu-si mai creeaza asteptari si merge cu valul. E mai bine asa… sunt multe lucruri inexplicabile si oricat te incrancenezi sa le descurci, poate mai rau faci si le incurci sau le ingreunezi… mor cand aud chestia aia cu „lasa timpul sa-si faca treaba”, dar… cam asa e. Dar, vorba unui prieten, daca toate lucrurile bune vin la batranete… nu mai am nevoie! Sa speram ca nu… se zice ca „good things come to those who wait”… pai nene, inseamna ca ma asteapta lucruri incredibil de bune, minunate, mirobolante si speciale! Si parca vad ca or sa vina toate buluc, ca doar Murphy e prietenul meu, ce mama zmeilor!

Si, pentru ca nimic nu e intamplator, iau lucrurile asa cum sunt, asa cum vin, nu le mai despic in patru, decat poate un pic superficial in minte, stiu ca exista semne peste tot, trebuie doar sa le vezi… si ma voi increde mai mult in instinctele si intuitia mea, chiar daca se bat cap in cap cu vorbele aruncate in vant si… restul e cancan! Si WHATEVER e o atitudine corecta, care te fereste de multe belele si de dileme, probleme si ganduri adunate. Stiu ca am mai zis, dar exista un sambure de adevar in chestia aia cu „fericiti cei saraci cu duhul”, asa ca …sa nu mai stiu eu tot, sa nu mai intuiesc, sa nu ma prind repede, sa nu prind cateva fragmente si apoi sa le pun cap la cap intelegand ce se intampla! Nuuuuuuuuuu, nu se face asa! Trebuie sa pari mai fraier decat esti, ca altfel o iei pe carari, ca subsemnata! 😀 Tocmai de-aia eu mi-am dat doua palme, shmaf-shmaf si am schimbat foaia: ia sa nu mai stie nimeni ce vreau si ce gandesc eu de fapt… sa ma astept la orice din partea oricui… sa fiu mai detasata si mai miserupista!

Bai, ce usor e! In continuare aceleasi lucruri conteaza pentru mine, in continuare sunt buna si nebuna, in continuare fac lucrurile care-mi plac, ma simt bine in pielea mea, ma simt libera si mereu zambitoare… doar ca aplic acel WHATEVER de care avem nevoie demult! 😉 Si nu ma astept sa fi fost coerenta in postul asta sau sa inteleaga cineva ce-am scris aici… W H A T E V E R!!! 😆

iulie 11, 2011

I will always love ALWAYS

Il iubesc pe Bon Jovi din ’90 de cand am vazut prima data clipul la „Blaze of Glory„. Dadeam televizorul la maximum si stateam pironita acolo admirandu-l pe rockerul rebel si visand cu ochii deschisi ca voi avea si eu un iubit rocker care sa cante la chitara, atunci cand voi fi mare. Si anii au trecut si piesele Bon Jovi care m-au uns pe suflet s-au adunat… iar doua dintre ele… uuuuuuuuuu… una ma rascoleste si ma trece prin toate starile si cealalta ma activeaza si ma face mai vie ca niciodata! „Always” si „It’s my life„!!!

Si, in sfarsit, concertul mult asteptat a avut loc aseara intr-o mare de oameni care au trait intens melodii care le-au marcat anumite momente din viata, anumite perioade! Cei de la Bon Jovi au parut ca s-au distrat pe cinste si au fost incantati de calitatea publicului (culmea, ca romanii nu sunt cine stie ce ca public) si au dat tot ce-a fost mai bun, timp de 3 ore… au fost super punctuali si au tinut publicul in priza!

Mi-a parut foarte rau ca nu am mai gasit bilete la Golden Circle, ne-am trezit prea tarziu, asa ca am luat la Normal Circle, poate ca a fost mai bine asa pana la urma, nu-mi pare rau (everything happens for a reason)… dar eu una daca aveam bilet in fata, eram calare pe garduri, inca de la ora de la care s-a permis accesul. Stiu ca asa spusesem acum ceva timp… eh… tre sa nu-mi mai fac planuri! Show-ul a fost super, ecranul ala imens de pe scena a fost mai mult decat extrem de binevenit, pentru noi astia de stateam in spate. La inceput, pentru ca era inca forfota, probabil nimeni nu se astepta sa fie punctuali, lumea inca isi lua ceva de baut, inca isi cauta un loc… asa ca s-a auzit cam slabut… dupa aia si-a revenit si sonorizarea (cred ca batea si vantul…). Pe primele doua piese eram la coada la cico, dar cand am auzit „shot through the heart and you’re to blame, you give love a bad name„… am sarit din coada si am inceput sa topai. 😀

Gasindu-ne locul undeva aerisit, am inceput sa ne destrabalam si sa traim piesele. Am batut din palme, am fluierat cum stiam eu mai zgomotos, am cantat cat m-au tinut rarunchii, sunt racita, dar n-a contat, azi am o voce… de oala sparta… culmea, la concert, mi-a revenit vocea si-am putut sa urlu. A cantat „It’s my life” cam devreme pentru gusturile mele… dar am trait-o intens! Recunosc, nu sunt cea mai inraia fana, asa ca nu am recunoscut fiecare piesa in parte… dar m-am bucurat sa aud „Bed of Roses„, „Runaway„, „Have a nice day„, „Keep the Faith„, „Bad Medicine„, „Livin on a prayer„, „Wanted Dead or Alive„… si tot speram sa fie „Always„… a fost printre ultimele, impreuna cu „These Days” si o supriza de final… „Twist and Shout” pe care am facut noi mini coregrafii sincron! A fost la inaltime… mi-a placut maxim, inca sunt under influence, de azi de dimineata ma tot uit pe youtube la filmuletele incarcate de cei care-au fost acolo! Si… MAI VREAU!!! Inca vreo 3-4 concerte, sa ma pot plictisi… iar intr-unul… sa cante tot asa, vreo 3 ore… ALWAYS! Deci, vai, cum a putut sa fieeeeeeeeee… mai ales ca piesa asta inseamna mult pentru mine, imi creaza stari, ma leaga de niste amintiri… acum a creat altele noi, poate mai frumoase… si mereu imi voi aduce aminte zambind de concertul asta! Si totusi, mi-ar fi placut sa mai cante pe final inca o data „It’s my life”… 😛

And yesssss… I’ll always love ALWAYS! 😀

iulie 8, 2011

Unde eram acum 10 ani IV

Daca acum un an va povesteam aventurile mele in State, fara sa-mi dau seama a mai trecut un an si s-au facut 10 in total de cand am mers intr-o tara superba, foarte indepartata si in care sper sa mai am ocazia sa ajung. Si, cum am fost somata sa scriu despre asta, povestesc cu drag despre … China.

Era in anul de gratie 2001, cand eram a 12-a, cu vreo 2 luni inainte de BAC… cand ai mei s-au hotarat ca ar trebui sa vad si eu tari indepartate, acum cat mai am ocazia si, ce ocazie e mai buna sa plec, decat de Paste?! Ce scandal a fost, ce urat am facut, cum sa plec eu de Paste sa-mi las balta prietenii?! Doamne, ce copil prost! Asa ca obligata am plecat imbufnata spre aeroport. Cum tata avea de facut o gramada de hartoage, m-a plantat pe un scaun si acolo am stat vreo 2 ore… urmaream oamenii care-mi treceau prin fata. La un moment dat vad o doamna cu doi copii, adolescenti ca si mine, un baiat si-o fata… au trecut prin fata mea, iar el a ramas o fractiune de secunda cu privirea atintita spre mine… eu tot urat ma uitam… ca mai apoi sa facem cunostinta la check-in. Cu ei si cu altii am format o gasca vesela cu care am petrecut una din cele mai frumoase zile din viata mea. Si acum, dupa atatia ani, sunt convinsa de asta! 🙂

Am zburat vreo 8 ore, dar am fost rasfatati, am stat la business class si am baut sampanie (era Pastele, am avut voie), nu stiu cand a trecut timpul, stiu doar ca am vazut unul din cele mai frumoase rasarituri, pentru ca intr-o parte se vedea lumina si in cealalta parte a avionului era intuneric bezna. Iar China vazuta de sus e uimitoare!

Ce-a urmat, a fost de vis. Am stat la un hotel frumos in centrul Beijingului si ne-am pus pe vizitat. O zi obisnuita incepea pe la 7 dimineata, cand, inainte de micul dejun, copios dealtfel, petreceam cam jumatate de ora sau mai putin la piscina inotand cateva bazine. Apoi umblam zi lumina si seara mergeam la restaurant, unde la fel, mancam toate nebuniile. Ne primeau cu muzica romaneasca, aveau o caseta cu Andre, care rula tot timpul. 😆 Am mancat extrem de bun si de divers si culmea, am slabit, in perioada aia am fost wow. Ne asezam la masa de-aia rotunda care se invartea si ne puneau toate bunatatile, noi invarteam de ea si bagam la greu: orez cu legume si ou, plita incinsa de pui, porc si vita, ciuperci albe cu usturoi, ciuperci cu bambus, broccolii cu usturoi, rata de Pekin, peste, fructe de mare, am mancat chiar si broasca si a fost geniala. Sarpe mi-a fost cam teama. Am mai incercat si frigarui picante de caracatita, dar alea le-am cumparat de pe strada. Berea de orez e foarte buna si baubila, nu ca cea de pe aici… mie una nu-mi place deloc. Mai aveau un alcool tare, fiecare sticla avea un sarpe in ea… bleaaaaaaaah! Clar nu m-am atins de asa ceva.

Am vizitat foarte mult, desi sunt convinsa ca ar mai fi o multime… mai ales ca nu am vizitat alte orase. Am vazut piata Tiananmen, Orasul Interzis, Palatul de Vara, Templul Cerului, Marele Zid Chinezesc, Muzeul figurilor de ceara din dinastia Ming, Gradina Zoologica si multe alte locuri al caror nume l-am uitat… a fost demult, na! Stiu ca am mai vazut cea mai mare statuie a lui Buddha stand in picioare, era impresionanta, poleita cu aur… eram cu ochii mari mai peste tot. 😀 Mi-a placut la nebunie tot ce am vazut, mi-au placut povestile, legendele, civilizatia veche, intrigile, organizarea… tot ce-a tinut de istorie… acoperisruile alea intoarse… aveau pe ele tot felul de figurine, se spunea despre ele ca, cu cat erau mai multe, cu atat rangul celui care locuia sub acel acoperis era mai aproape de imparat… asta in Orasul Interzis. Platul de Vara avea gradini superbe, iazuri cu pastravi colorati, am vazut casutele concubinelor, la muzeu am ascultat povesti despre intrigile de la curte, ne-am costumat si am facut poze. Zidul e impresionant, in jur erau numai piersici infloriti, se vedea superb! La zoo am vazut prima oara live aproape, la cativa metri, ursi panda… vaaaaai, cat de draguti erau!

In afara vizitelor, bineinteles ca am facut si shopping, intr-un stil foarte tare: eu alegeam, o prietena de-a noastra negocia si tata platea! 😀 Ah, ce vremuri! 😆 Am fost intr-o zona cu un nume ciudat… noua ne-a sunat „La bani putini”… si asa i-a ramas numele! Si am fost si in club. Club salsa… unde am invatat coregrafia de la melodia aia cu „un movimiento sensual” si ce-am mai dansat…! Si… m-am indragostit! Dar rau! Si acum ma gandesc what if… dar nu ma mai cramponez, acea persoana este si va ramane speciala pentru mine, stiu ca e reciproc si nu-l voi uita niciodata! Long story, n-o voi spune, e mai bine asa. 🙂

Despre chinezi, ce sa zic?! Mi s-au parut toti la fel, mici si uratei. Nu stiu ce nationalitati sunt asiaticele alea din filme porno cu care toti au fantezii, dar nu sunt chinezoaice sigur! Chinezoaice frumoase sunt putine. Majoritatea au fata latareata, profil lipsa, turtit, corp lung, picioare scurte si cracanate, fund plat si sani cam lipsa. Iar ei… sunt cam scobitori, nu prea am vazut chinezi grasi. Nu m-am omorat dupa ei, imi place istoria lor veche, ii admir ca fac orice, de la ac pana la cele mai cele creatii vestimentare sau constructii futuriste, au o dezvoltare expansiva, dar nu as fi in stare sa ma supun regulilor lor. In rest, comparativ cu America… China e wooooooooooow!!!

Pot spune cu mana pe inima si, chiar daca repet ce am spus la inceputul postului, au fost cele mai frumoase 10 zile din viata mea… sau ma rog, printre cele mai! Si m-as intoarce oricand in China! Si daca un cineva va fi suficient de dragut sa-mi scaneze si mie niste poze de atunci, la un moment dat voi pune si poze. Oricum, China e de vazut macar o data-n viata! 🙂