Whatever

Asa-i invidiez pe oamenii aia care spunand „whatever” chiar asa si fac! Si o cred si o simt pe bune… si asta nu inseamna neaparat ca sunt ignoranti, nesimtiti sau altfel. Poate sunt doar practici, realisti si pragmatici, aleg calea cea mai usoara… pe stilul „cand ma apuca cheful de munca, ma ghemuiesc in coltul meu si astept sa-mi treaca” sau „nu lasa pe maine ce poti face azi, lasa pe poimaine, ca poate intre timp se rezolva”. 😆 Da, poate e si delasare si la lucruri importante nu e bine sa fii asa, ca usor, usor nu mai prezinti credibilitate. Bai, dar la banalitati si prostii, ce bine e sa te poti detasa instant! Si vreau si eeeeeeeeeeeeeu!

Dar cum norocul meu se joaca tare frumos cu mine… e imperios necesar sa ma adaptez, ca altfel fac riduri si imi ies fire albe si nu pot face asta, nu-mi pot dezamagi fanii care ma cred mult mai pustoaica! 😀 Numai ca de mica am avut niste vise, idei, principii, conceptii care poate m-au facut sa vreau sa fiu stapana pe majoritatea situatiilor din viata mea. Nu de putine ori mi s-a spus ca sunt control freak, ca sunt dura, ca sunt extremista, ca sunt babau si ca am fitze… dupa cum am zis, numai lucruri bune! Si eu ma incapatanez, si ma tin cu dintii de ideile mele, si ma agit ca pepsi-ul… si n-ar trebui! Adica pe chestii serioase, poate ca merita sa ma agit, dar pe banalitatile de zi cu zi… nu, nu, nu!

Asa ca Ada a rarit chestiile gen Mama Dolores, isi vede mai mult de sufletelul ei, isi ocupa timpul, ca sa nu-si ocupe mintea, nu mai face planuri, nu-si mai creeaza asteptari si merge cu valul. E mai bine asa… sunt multe lucruri inexplicabile si oricat te incrancenezi sa le descurci, poate mai rau faci si le incurci sau le ingreunezi… mor cand aud chestia aia cu „lasa timpul sa-si faca treaba”, dar… cam asa e. Dar, vorba unui prieten, daca toate lucrurile bune vin la batranete… nu mai am nevoie! Sa speram ca nu… se zice ca „good things come to those who wait”… pai nene, inseamna ca ma asteapta lucruri incredibil de bune, minunate, mirobolante si speciale! Si parca vad ca or sa vina toate buluc, ca doar Murphy e prietenul meu, ce mama zmeilor!

Si, pentru ca nimic nu e intamplator, iau lucrurile asa cum sunt, asa cum vin, nu le mai despic in patru, decat poate un pic superficial in minte, stiu ca exista semne peste tot, trebuie doar sa le vezi… si ma voi increde mai mult in instinctele si intuitia mea, chiar daca se bat cap in cap cu vorbele aruncate in vant si… restul e cancan! Si WHATEVER e o atitudine corecta, care te fereste de multe belele si de dileme, probleme si ganduri adunate. Stiu ca am mai zis, dar exista un sambure de adevar in chestia aia cu „fericiti cei saraci cu duhul”, asa ca …sa nu mai stiu eu tot, sa nu mai intuiesc, sa nu ma prind repede, sa nu prind cateva fragmente si apoi sa le pun cap la cap intelegand ce se intampla! Nuuuuuuuuuu, nu se face asa! Trebuie sa pari mai fraier decat esti, ca altfel o iei pe carari, ca subsemnata! 😀 Tocmai de-aia eu mi-am dat doua palme, shmaf-shmaf si am schimbat foaia: ia sa nu mai stie nimeni ce vreau si ce gandesc eu de fapt… sa ma astept la orice din partea oricui… sa fiu mai detasata si mai miserupista!

Bai, ce usor e! In continuare aceleasi lucruri conteaza pentru mine, in continuare sunt buna si nebuna, in continuare fac lucrurile care-mi plac, ma simt bine in pielea mea, ma simt libera si mereu zambitoare… doar ca aplic acel WHATEVER de care avem nevoie demult! 😉 Si nu ma astept sa fi fost coerenta in postul asta sau sa inteleaga cineva ce-am scris aici… W H A T E V E R!!! 😆