Si cand mi se pune o pata

…asa ma apuca febra ideilor si dorul de scris, de nu se poate! Si cand deschid aici un nou articol… blank! Ia Ada de scrie!

Pai si?! Hai! Ete na, si despre ce sa mai scriu? Despre amintiri, despre intamplari marcante, despre activitati zilnice, despre vise, despre sperante, nazuinte, aspiratii, autosugestii, soarta astrele si horoscopul… am tot scris. Un blog tematic nu m-ar caracteriza, ca as bate apa-n piua. Ce vreau eu sa fac, poate voi scapa o informatie doua, dar asta dupa ce se intampla ce vreau eu, sunt inca foarte superstitioasa (da’ chiar, as putea sa-mi adun toate superstitiile intr-un post – asta ca aia care deja ma cred sarita, sa aiba confirmare scrisa), ce-am facut, sunt un om simplu, cu viata neinteresanta, in ciuda a ceea ce se crede, cum ca viata mea e perfecta… n-are rost.

Despre politica nu scriu din principiu, toti o apa si-un pamant, mi-e scarba. Din pacate sau din fericire, sunt nationalista. Despre vremea de afara nu scriu, se stie ca iubesc vara si ca as hiberna, nu mai plang din cauza mizeriei de pe strazi si nu mai spun cum era sa cad din nou, artistic bineinteles, intr-o balta… cred ca s-au plans si au scris altii destul.

Despre nebuniile lunii amorului ghebos… pfuai, povesti! De cele mai multe ori… it’s complicated, ca statusul pe Facebook. Dar daca tot e complicat, nu posta, pastreaza pentru tine. In lumea asta rea, daca esti fericit, esti blamat si invidiat, daca nu esti, ca de ce nu esti si cand o sa fii si tu in randul lumii, cand e complicat, e prea complicat si neinteles… fericirea mea, la naiba!

Despre nebuniile mele legate de culori si combinatii, ele se pastreaza, piticii mei danseaza step cand vad combinatie de negru cu maro, mai nou, vad negru cu maro si cu gri… epic fail! Si ma mai apuca nebuniile cand vad generatiile tinere, ca-mi da cu virgula cand ma gandesc oare cum va arata pensia mea platita de ei. Mai e mult pana atunci, sunt mai mult decat infloritoare, dar ma mai duc din cand in cand departe cu gandul. Nu bun, a nu se repeta, dauneaza grav starii de spirit prezente!

Si totusi, daca inca mai sunt cateva zile si iubirea hibernala se transforma in dragoste primavaratica simbolizata de-un fir rosu cu alb, si nu numai, hai sa va spun o mica poveste! Ea, o visatoare si o romantica incurabila visand de mica la povestea de iubire perfecta. El, un fante binecunoscut care isi opreste privirea asupra ei si-si spune ca trebuie s-o aiba. Astfel ca, timp de aproape un an ii face curte si, cu ajutorul cuvintelor bine alese, o cucereste. Toate bune si frumoase, planuri mari, iubire si mai mare. Pana intr-o zi, cand ea primeste in miez de noapte un telefon si i se spune ca el este undeva cu alta domnisoara, exact in ziua in care americanii il serbeaza pe Vali. E, hai, ca asta-i culmea! Si se duce sa vada cu ochii ei. Si a vazut… si un intreg univers de minciuni s-a naruit in jurul ei. S-a dus, i-a salutat, le-a urat distractie placuta si a plecat. I s-a rupt sufletul, dar a fost demna. Toate astea s-au intamplat dupa, ghici… 3 luni! Si cica dragostea dureaza 3 ani! Poate la unii suficient de norocosi! Iar cei care se bucura de ea, s-o aprecieze si sa se considere binecuvantati, e din ce in ce mai rara!

Asa ca, noroc ca nu am timp sa scriu in amanunt despre fiecare chestiuta pe care mi se pune pata. 😛