Cappadocia cu TravelSelfie

Anul asta a fost anul Turciei. Dupa ce mi-am facut o dambla cu inotatul cu delfinii, am bifat-o si pe a doua, zbor cu balonul cu aer cald deasupra Cappadociei, la rasarit. Cum am ajuns la asta, voi povesti in cele ce urmeaza.

Mi s-a pus o pata de prin primavara cand am vazut pe maretul Facebook ca au fost niste oameni, bloggeri pe care-i stiu de niste ani si au povestit numai de bine, au postat poze superbe, au intalnit oameni frumosi si au adunat amintiri nepretuite si povesti de spus nepotilor. Asa ca am luat hotararea ca trebuie bifat si zborul cu balonul cu aer cald, e o experienta frumoasa care merita!

Si iata-ma la aeroport in creierii noptii, cu ochii scosi, dupa un somn de doar 3 ore, pregatita pentru o noua aventura. Am fost cu Simoneta si cu Schnitzel (gunoierii vechi isi aduc aminte de el) si cu multi alti oameni pe care i-am cunoscut acolo, reuniti de acelasi concept, TravelSelfie. Am fost un grup de 20, nici multi, nici putini, suficient cat pentru o vacanta de neuitat. I-am cunoscut si pe prietenii lui Mircea (Schnitzel), Andra, Narcisa si Bogdan si am avut noi grupuletul nostru de 6 mandri calatori. Am zburat Bucuresti-Istanbul-Kayseri si de acolo am fost cu autocarul in Mustafapasa, unde am fost cazati la un hotel sapat in piatra. A fost ceva inedit, nu are luxul si confortul unui hotel cu dotari de x stele, dar e pitoresc si are farmecul lui si, chiar daca am avut cea mai mica incapere, nu ne-a deranjat, important e sa am unde face dus si unde sa dorm.

Ziua in care am ajuns a fost cu program liber si, chiar si obositi, am inceput sa ne plimbam prin satuc si sa exploram. Am fost la muzeul papusilor, unde de niste generatii se confectioneaza papusi cu tinute traditionale si pe parcurs turistii au venit si au mai adus papusi de prin tinuturile de bastina, intregind astfel colectia. E un nene simpatic, care dupa ce iti taie bilete, iti spune ca e afacere de familie, pune cordon la intrare, inchide muzeul si se plimba cu tine si iti explica despre tot ceea ce vezi. Are si o terasa cu o priveliste fantastica si are si niste usi pictate deosebit, e de vazut! In explorarile noastre ne-am cocotat pe coclauri si am descoperit singuri pesteri sapate in stanca, unele ruine, altele in stare buna, am facut poze si ne-am amuzat. La intoarcere spre hotel, ni s-a parut frumoasa o curte interioara, am incercat sa vedem daca este cineva sa cerem voie sa intram. A aparut un nene care ne-a invitat sa facem poze daca vrem, basca, ne-a trimit sa urcam si pe acoperisul casei sa facem poze de acolo. Ne-am imprietenit cu multi caini si pisici, erau din belsug. La un moment dat mieuna o pisica intr-un fel aparte si s-a trezit Andra sa spuna „e un paun” 😆 . Dupa asta, mereu spuneam, „i-auzi, paunii”!

A doua zi a inceput tot dis de dimineata, cand ne-am trezit extrem de devreme pentru zborul cu balonul. A meritat fiecare moment, fiecare secunda, fiecare minut nedormit! A fost de vis, Cappadocia este spectaculoasa in sine si, cand o vezi de la inaltime, iti dai seama cat de inventiva si extraordinara este Mama Natura! Sa fii la inaltime, printre sute de baloane cu aer cald, sa simti aerul diminetii, sa te bucuri de culori si sa prinzi un rasarit de vis, astea sunt momentele pe care le pastrezi in suflet si de care iti aduci aminte cu mare drag oricand (puteam sa fiu in trend si sa zic „asta inseamna sa fii mafiot” 🙂 )! A fost sen-za-ti-o-nal!!! Am zburat cu Sultan Baloons, cu Rodrigo, un pilot portughez, care spunea ca-i place la nebunie ceea ce face si mai e si platit pentru asta. Of, cand o sa ma fac mare, asa o sa fiu si eu! Am avut noroc, nu a fost vant, asa ca aterizarea a fost lina, am aterizat fix in remorca, remorca ce transporta de obicei baloanele, arta si precizie. La final am primit certificate de „zburatori” si sampanie si, pentru ca erau cateva zile de nastere, am avut si tort. A fost un inceput de zi superb, rasaritul din balon, apoi sampanie si tort la 7 dimineata, cine mai era ca noi?!

Am continuat ziua cu un tur prin sudul Cappadociei, unde este mai liniste si mai nevizitat de turisti, am vazut manastiri si biserici sapate in stanca datand de la inceputurile crestinismului, dar cea mai tare experienta a zilei a fost cand am mers pe un traseu mai solicitant, printr-o casa de porumbei, unde ne-am tarat prin cotloane inguste si greu accesibile, ne-am umplut de praf pana-n dinti, am transpirat intens, dar a fost foarte misto! Am avut un ghid, Umut, foarte simpatic, care pe langa istorie, legende despe anumite locuri sau edificii, ne-a explicat si ne-a povestit si despre traditii, obiceiuri si despre viata de zi cu zi a turcilor. Ne-a placut foarte mult despre el, am invatat cum sa tin minte „multumesc”-ul lor: „tea”, „sugar”, „dream” – „teşekkür ederim”!

Urmatoarea zi a fost la fel de plina, am fost la Goreme Open Air Museum, la „Familie”, intr-o alta zona unde era o panorama superba, ne-am cocotat din nou, noi si caprele negre, am fost si in Valea Devrent, am fost la un atelier de olarit, la fabrica de onix si la Orasul Subteran. Umut, ghidul ne-a povestit despre legenda pietrelor „familie”, totodata spunandu-ne si despre traditiile lor. Daca o fata este ceruta de la parintii ei, cand el vine in vizita, ea face cafea si daca il vrea, ii pune zahar in cafea, daca nu, ii pune sare. Totodata, exista doar senzatia ca are de ales, intrucat nu poate spune „da” direct, pentru a nu se cade, ar fi considerata femeie usoara, drept urmare raspunsul intelept este „cum doresti tu, tata”. De semenea ne-a povestit despre cum traiau oamenii din orasele subterane… ma bucur foarte mult ca traiesc intr-o epoca moderna! La fabrica de onix am descoperit o piatra pretioasa de-a lor specifica, se numeste sultanita si isi schimba culoarea in functie de lumina. Superba, dar scumpa, totusi, imi voi cumpara la un moment dat ceva cu sultanita, am zis!

Am si olarit, cu sau fara voie. M-a pus necuratul sa ghicesc ce manufactura baietul ala acolo, drept urmare am fost invitata sa olaresc si sa urmez instructiunile. Dupa ce ca aveam emotii, ma urmarea toata lumea atent, mi-a intrat lut de-ala pe sub unghii, am inceput sa dau o forma acolo, dar nu era ceea ce trebuie, imi iesea un mare falus si nu stiam cum sa opresc roata aia, cum sa ma opresc din ras, cum sa nu rosesc si cum sa nu vada nimeni. Nevermind, a avut Simo grija sa sublinieze creatia mea! Am dres-o cu interventia maestrului olar si intr-un final mi-a iesit un ghiveci. M-au trecut toate apele si a fost cam neobisnuit, dar am facut-o si pe asta!

Dupa asa zile intense, inainte de Istanbul, am avut o zi de pauza, zi in care am fost in Urgup, la magazine de suveniruri, la magazine de mirodenii si am stat la bere. Seara am zburat spre Istanbul si aventura a continuat intr-un mare fel. Cu putine ore de somn la activ, ne-am trezit dimineata si am inceput sa umblam: Galata Tower, Palatul Topkapi (cel mai mult mi-a placut haremul), Hagia Sofia, Basilica Cisterna, croaziera pe Bosfor. Am lasat pentru a doua zi Moscheea Albastra si bazarul. Am fi vrut si Dolmabahce, dar eram pe low si cu energia si cu banii.

Am mers foarte mult pe jos, simt un amestec de iubire si ura pentru orasul asta, imi place si-mi displace in acelasi timp. E minunat cand vizitezi, dar te enervezi vazand opulenta facuta din biruri luate de la noi, e plin de istorie si cultura, dar locuitorii actuali sunt cam de calitate indoielnica (stiu ca nu e frumos sa pui etichete, dar e un blog subiectiv), cand te urci undeva si vezi panorama orasului ai o senzatie minunata, totodata cand le vezi pe infasuratele alea si te gandesti cat de indoctrinati sunt, parca nu e ok sa fii femeie in islam, cel putin din punctul meu de vedere; sunt extrem de primitori, stiu sa scoata bani din piatra seaca, sunt speculanti, negustori inascuti, dar si jepcari; pe cat de linistitoare a fost croaziera pe Bosfor, pe atat de balamuc e pe strazi si in bazar. A, si au pisici multe, le protejeaza si au mancare si apa permanent, dar e in interesul lor, la ce mizerie e, daca n-ar fi pisici ar fi invadati de sobolani. Cu toate plusurile si minusurile, este un oras fascinant, care exercita un efect magnetic!

Experienta Cappadocia este una fascinanta, peste niste ani as repeta-o cu mare drag! Am cunoscut oameni frumosi, m-am simtit foarte bine, in ciuda somnului pe sponci, mi-a placut mult ideea TravelSelfie, este despre oameni si calatorii!

Poze maine, ca sunt rupta, voi reveni cu later edit. 🙂 poze aici

Anunțuri

Kusadasi, delfinii si croaziera

Va mai amintiti cand eram mici si aveam vacanta de 3 luni si ne plangeam ca ne plictisim si ne doream sa inceapa scoala? Mare greseala, ce copii fraieri eram! Ce n-as da acum pentru o vacanta de 3 luni…!

Cum anul trecut am avut concediu cu zgarcenie, iata ca anul asta s-au aranjat lucrurile astfel incat sa am 3 bucatele de concediu, nu doar una (sunt un om bun si merit). Si cum de cele mai mule ori „nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste”, intamplarea a facut sa mi se propuna un sejur la Kusadasi cu extensie de 2 zile Istanbul la intoarcere. Dupa niste suceli si calcule si concluzia „fuck it, pentru asta muncesc” am acceptat. Intreband de posibilitati de scuba diving si inot cu delfnii si primind un „nu stiu”, m-am apuat sa gugalesc. Sa inot cu delfinii este una dintre chestiile pe care le am pe lista de lucruri de facut macar o data-n viata, asa ca era important. Rezultatele au fost satisfacatoare, planetele s-au aliniat si am fost convinsa ca e mana destinului sau sunt eu prea vrajitoare, nu mai conteaza: parc acvatic cu tobogane si inot cu delfinii, la 3 km de hotel cu numele Adaland! Say whaaaat? Care erau sansele?! Nimic nu e intamplator!

Asa ca iata-ma pe drum, intr-un grup de 32 de oameni, dintre care 12 copii, mergand spre relaxare, bronz si distractie. Si lipiciul meu la copii functioneaza in continuare, am facut chiloman si m-am pus la mintea lor, distractia a fost garantata, numai pe langa mine ii aveam.

Despre hotel, ce pot sa zic?! 5 stele all inclusive nu e cea mai stralucita idee cand vrei sa mananci sanatos. Cele 5 stele in mintea mea si nu numai erau vreo 4 in realitate, mancare multa si de calitate slaba, care te indemna numai si numai sa mesteci; in rest, curat, frumos, nu am comentarii sau plangeri.

A fost relaxant, dar nu m-am omorat dupa plaja, apa nu era cum o visam eu sa-mi vad degetele de la picioare la adancime, drept urmare, am petrecut destul de mult timp la piscina. M-am intors de pe o parte pe alta si m-am prajit, am stat ca soparla la soare, am citit, am facut baie, am facut aqua gym si belly dance, ce poti sa faci intr-un resort?! 🙂

Am fost si la Adaland, unde m-am dat pe toate toboganele, am avut curaj pentru unele, dar in vita trebuie sa-ti infrunti fricile si sa le faci pe toate si mi-a placut tare! Cel mai mult mi-a placut inotul cu delfinii, a fost o senzatie unica, nu o voi putea uita. Cele 20 de minute au fost intense. Am inotat cu delfinuta Maya, in varsta de 23 de ani, a tot inotat pe langa mine si m-a lasat s-o mangai, ne-am pupat, am dansat, am inotat sincron si am hranit-o. O atingere de catifea, un animal extraordinar, o senzatie nemaiintalnita si o fericire incredibila, sunt extrem de recunoscatoare ca am avut sansa sa fac asta, sunt niste norocosi oamenii care au sansa sa fie in preajma delfinilor. Stiu ca locul animalelor este in mediul lor natural, dar si acesti delfini erau foarte ingrijiti si respectati, nu am avut sentimentul de „saracele animale”, merita toti banii!

Pentru a nu ne plictisi, am fost si intr-o croaziera de-a lungul coastei, cu opriri in diverse golfulete pentr a face baie. Ei bine, da! Aici adevarata apa curata, limpede si superba! Am sarit din barca de nenumarate ori, m-am balacit si m-am jucat cu piticii grupului. A fost o zi in care ne-am distrat, ne-am bronzat si e-am simtit bine. Mi-ar fi placut sa vizitez mai multe obiective turistice, nu prea m-am intors din concediu odihnita mai niciodata, dar nu prea era grupul de asa maniera, puteam vizita cel putin Efes, Troia si casa Fecioarei Maria, erau in zona, dar asta e…

Urmatoarele zile le-am petrecut la piscina, unde mi-am scrantit un deget de la picior. Am vrut sa prnd ora de aqua gym si am alunecat, mi-a intrat degetul de la picior intre fantele unde se scurgea apa. A durut, m-a lasat oloaga cateva ore (panica, cum mai haladui eu prin Istanbul?!), am schimbat toate nuantele de roz si mov, dar bine ca nu a fost rupt. Asa se intampla cand nu esti cuminte!

La intoarcere, Istanbul. Un oras frumos, un vacarm viu, colorat, cosmopolit, il iubesti si-l urasti in acelasi timp! Mi-a placut! Am vizitat Hagia Sofia, Moscheea Albastra si bazarul, ne-am tepuit la restaurante, sunt jepcari, dar asa e natia lor, nu ai ce sa le faci. Sunt multe motive pentru care sa-ti placa/displaca Istanbulul, dar e un mix bun totusi, atrage multi turisti, are un farmec aparte! Mai multe in postare urmatoare, unde voi povesti si de alta regiune a Turciei si de inca un lucru bifat de pe lista de lucruri de facut intr-o viata.

inot sincron foame mare awww Dans Pup

Unde eram acum 10 ani IV

Daca acum un an va povesteam aventurile mele in State, fara sa-mi dau seama a mai trecut un an si s-au facut 10 in total de cand am mers intr-o tara superba, foarte indepartata si in care sper sa mai am ocazia sa ajung. Si, cum am fost somata sa scriu despre asta, povestesc cu drag despre … China.

Era in anul de gratie 2001, cand eram a 12-a, cu vreo 2 luni inainte de BAC… cand ai mei s-au hotarat ca ar trebui sa vad si eu tari indepartate, acum cat mai am ocazia si, ce ocazie e mai buna sa plec, decat de Paste?! Ce scandal a fost, ce urat am facut, cum sa plec eu de Paste sa-mi las balta prietenii?! Doamne, ce copil prost! Asa ca obligata am plecat imbufnata spre aeroport. Cum tata avea de facut o gramada de hartoage, m-a plantat pe un scaun si acolo am stat vreo 2 ore… urmaream oamenii care-mi treceau prin fata. La un moment dat vad o doamna cu doi copii, adolescenti ca si mine, un baiat si-o fata… au trecut prin fata mea, iar el a ramas o fractiune de secunda cu privirea atintita spre mine… eu tot urat ma uitam… ca mai apoi sa facem cunostinta la check-in. Cu ei si cu altii am format o gasca vesela cu care am petrecut una din cele mai frumoase zile din viata mea. Si acum, dupa atatia ani, sunt convinsa de asta! 🙂

Am zburat vreo 8 ore, dar am fost rasfatati, am stat la business class si am baut sampanie (era Pastele, am avut voie), nu stiu cand a trecut timpul, stiu doar ca am vazut unul din cele mai frumoase rasarituri, pentru ca intr-o parte se vedea lumina si in cealalta parte a avionului era intuneric bezna. Iar China vazuta de sus e uimitoare!

Ce-a urmat, a fost de vis. Am stat la un hotel frumos in centrul Beijingului si ne-am pus pe vizitat. O zi obisnuita incepea pe la 7 dimineata, cand, inainte de micul dejun, copios dealtfel, petreceam cam jumatate de ora sau mai putin la piscina inotand cateva bazine. Apoi umblam zi lumina si seara mergeam la restaurant, unde la fel, mancam toate nebuniile. Ne primeau cu muzica romaneasca, aveau o caseta cu Andre, care rula tot timpul. 😆 Am mancat extrem de bun si de divers si culmea, am slabit, in perioada aia am fost wow. Ne asezam la masa de-aia rotunda care se invartea si ne puneau toate bunatatile, noi invarteam de ea si bagam la greu: orez cu legume si ou, plita incinsa de pui, porc si vita, ciuperci albe cu usturoi, ciuperci cu bambus, broccolii cu usturoi, rata de Pekin, peste, fructe de mare, am mancat chiar si broasca si a fost geniala. Sarpe mi-a fost cam teama. Am mai incercat si frigarui picante de caracatita, dar alea le-am cumparat de pe strada. Berea de orez e foarte buna si baubila, nu ca cea de pe aici… mie una nu-mi place deloc. Mai aveau un alcool tare, fiecare sticla avea un sarpe in ea… bleaaaaaaaah! Clar nu m-am atins de asa ceva.

Am vizitat foarte mult, desi sunt convinsa ca ar mai fi o multime… mai ales ca nu am vizitat alte orase. Am vazut piata Tiananmen, Orasul Interzis, Palatul de Vara, Templul Cerului, Marele Zid Chinezesc, Muzeul figurilor de ceara din dinastia Ming, Gradina Zoologica si multe alte locuri al caror nume l-am uitat… a fost demult, na! Stiu ca am mai vazut cea mai mare statuie a lui Buddha stand in picioare, era impresionanta, poleita cu aur… eram cu ochii mari mai peste tot. 😀 Mi-a placut la nebunie tot ce am vazut, mi-au placut povestile, legendele, civilizatia veche, intrigile, organizarea… tot ce-a tinut de istorie… acoperisruile alea intoarse… aveau pe ele tot felul de figurine, se spunea despre ele ca, cu cat erau mai multe, cu atat rangul celui care locuia sub acel acoperis era mai aproape de imparat… asta in Orasul Interzis. Platul de Vara avea gradini superbe, iazuri cu pastravi colorati, am vazut casutele concubinelor, la muzeu am ascultat povesti despre intrigile de la curte, ne-am costumat si am facut poze. Zidul e impresionant, in jur erau numai piersici infloriti, se vedea superb! La zoo am vazut prima oara live aproape, la cativa metri, ursi panda… vaaaaai, cat de draguti erau!

In afara vizitelor, bineinteles ca am facut si shopping, intr-un stil foarte tare: eu alegeam, o prietena de-a noastra negocia si tata platea! 😀 Ah, ce vremuri! 😆 Am fost intr-o zona cu un nume ciudat… noua ne-a sunat „La bani putini”… si asa i-a ramas numele! Si am fost si in club. Club salsa… unde am invatat coregrafia de la melodia aia cu „un movimiento sensual” si ce-am mai dansat…! Si… m-am indragostit! Dar rau! Si acum ma gandesc what if… dar nu ma mai cramponez, acea persoana este si va ramane speciala pentru mine, stiu ca e reciproc si nu-l voi uita niciodata! Long story, n-o voi spune, e mai bine asa. 🙂

Despre chinezi, ce sa zic?! Mi s-au parut toti la fel, mici si uratei. Nu stiu ce nationalitati sunt asiaticele alea din filme porno cu care toti au fantezii, dar nu sunt chinezoaice sigur! Chinezoaice frumoase sunt putine. Majoritatea au fata latareata, profil lipsa, turtit, corp lung, picioare scurte si cracanate, fund plat si sani cam lipsa. Iar ei… sunt cam scobitori, nu prea am vazut chinezi grasi. Nu m-am omorat dupa ei, imi place istoria lor veche, ii admir ca fac orice, de la ac pana la cele mai cele creatii vestimentare sau constructii futuriste, au o dezvoltare expansiva, dar nu as fi in stare sa ma supun regulilor lor. In rest, comparativ cu America… China e wooooooooooow!!!

Pot spune cu mana pe inima si, chiar daca repet ce am spus la inceputul postului, au fost cele mai frumoase 10 zile din viata mea… sau ma rog, printre cele mai! Si m-as intoarce oricand in China! Si daca un cineva va fi suficient de dragut sa-mi scaneze si mie niste poze de atunci, la un moment dat voi pune si poze. Oricum, China e de vazut macar o data-n viata! 🙂

Vacanta tiroleza

Dupa 4 zile de munca pe anul asta, am decis ca sunt prea surmenata si am nevoie de o vacanta 😛 asa ca am fugit la schi. Am plecat cu familionul extins, urmand sa ne vedem acolo cu mai multa lume. Am facut drumul Bucuresti-Mayrhofen/Hollenz dintr-o bucata. A fost crunt si obositor, mai ales cand am condus noaptea si erau valatuci de ceata de nu vedeam la 10 m in fata.

Dar, odata ajunsi acolo, am dat drumul la distractie. Seara ne-am adunat in camera de jos, la o vorba, la o bauta, sa ne cunoastem, sa socializam etc. In total am fost vreo 30 de oameni, deci a iesit cu galagie, veselie si distractie. Am socializat la un pahar, dupa care ne-am hotarat ca mergem la club. Cine a baut cel mai putin, adica eu, a condus. Da’ nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ditamai sufrageria pe roti. Am luat o piatra-n gura (vorba vine) si-am zis ca exista un inceput pentru orice… suprinzator, usor de condus. Eheeeeee, si la club… sa vezi distractie! Am ajuns la unul trist rau, cu pustani de varsta lui Andrei (frati-miu), numai slagare nemtesti… ya, ya… am plecat la altul, care era destul de departe. Unii au cedat psihic si s-au intors, dar noi am perseverat. Nici acolo n-am fost incantati la inceput, dar baietii cum sunt plimbareti si clubul avand mai multe incaperi, la un moment dat vine unul „Bai, am gasit Bamboo! Hai la Bamboo!” 😆 si intr-adevar am gasit o incapere care semana si suna a club ca lumea. Eh, asa da!

A doua zi a inceput cantonamentul. Ne-am apucat sa schiem care incotro, ne mai intalneam, mai stateam la o ciocolata calda, mai faceam grupulete si schiam impreuna si cam asa ne-am petrecut zilele. Bineinteles ca m-am imprietenit cu cei mai zgomotosi si caterincosi, asa ca am ras de nu se poate pe tot parcursul sejurului. Am invatat doua vorbe tari „Sa moara Franta” si „Manca-ti-as dintii tai de frumos” 😆 . Au mai fost faze si expresii, m-am hlizit atunci, dar nu le mai tin minte.

Fata de acum 2 ani, am schiat pe mai multi munti. Adica in afara de Penken, am fost si la Kaltenbach si la ghetar la Hintertux, unde am experimentat mai multe partii. La Kaltenbach am nimerit din greseala pe obucata de partie neagra. Aiaiaiiiiiiiii, ce m-am mai chinuit, cu cristiane largi, dar n-am cazut si-am fost tare mandra de mine pe tema asta. Drept urmare, am evoluat de la partii albastre, cele mai usoare, la partii rosii, medii care in unele locuri sunt destul de solicitante. La Hintertux la ghetar am schiat de la 3250 m, privelistea era absolut superba, dar si frigul pe masura. Culmea, cel mai mult mi-a placut ziua cu ghetarul.

Ca sa mai iesim din monotonie, la camera unde ne strangeam, am adus ceva muzica, s-a facut concurs de baut shot-uri de palinca, deci e clar cat de avion s-au facut unii, s-a jucat mima, unde iar am fost pe jos de ras. S-au mimat „ignat”, „anduranta”, „zoofil”, „muist”, „regula”, „concret”, „orgie”, „candida” si multe altele la care s-a ras pana la epuizare. Intr-o seara am fost in Innsbruck sa mancam ceva sa ne plimbam, dar n-am apucat sa facem mare lucru, ca tristii de austrieci n-aveau nimic deschis si erau inchisi in case. Nu m-am omorat dupa oras, dar ii voi mai da o sansa data aviatoare cand ma duc la schi.

Ghinionul a facut ca intr-o zi sa toarne cu galeata si s anu putem sa schiem. Cum turbam in vila, am zis ca trebuie sa facem ceva util. Drept urmare, ne-am urcat in masina si am plecat la Munchen. Aici mi-a placut orasul, n-am vazut noi prea multe, dar a fost frumos ca m-am dus la muzeul H&M 😛 si am si stat la o cafenea toti la palavre si la hlizeli. Nemtii la fel de nezambitori… si noi radeam zgomotos de ziceai ca suntem fumati, a fost foarte tare!

In ultima zi toti am fost tristi, mai aveam un pic si plangeam ca trebuie sa plecam. Dar ne-am propus ca in weekend sa facem un after schi cum se cuvine! Abia astept! Ma bucur foarte mult ca mi-am facut prieteni noi si sper ca ne vom distra si vom pleca si alte dati in formula asta, s-a dovedit a fi una castigatoare. 😀

Am fost in vacanta

Se pare ca inca mai reprezint o firma de sosete, intrucat nedand raportul si disprand de pe net, s-a ingrijorat lumea pentru mine. Deci, no panic, sunt mai mult decat ok, da?!

Am fost din nou la Mayrhofen, la schi, dar de data asta a fost cam de 100 de ori mai misto. Asta pentru ca am fost multi, vreo 30 de oameni, pe unii ii stiam, cu altii m-am imprietenit acolo, am facut o gasca foarte misto, asa ca n-avea cum sa fie altfel decat senzatie. Azi inca sunt zombie, mai mult ca sigur toata saptamana asta o sa fiu cu creierii imprastiati si cu gandul la vacanta si la somn… dar promit ca daca nu diseara, sigur zilele astea ma adun si povestesc, ca am ce… si o sa pun si poze.

Se poate sa fie vacanta mai des? 😀 Saptamana usoara sa aveti!

Pelerinaj in Israel

Nu sunt cea mai religioasa persoana, dar cred cu tarie in Dumnezeu. Si in multe alte lucruri… sa le spunem semne… si sa nu intram in detalii, ca nu e cazul. De aceea n-am ezitat cand mi s-a propus un pelerinaj in Israel, la locurile sfinte, pe urmele lui Iisus, si nu numai.

Nici ca se putea o perioada mai potrivita pentru o astfel de calatorie… avand in vedere vestile ca voi ramane fara job, pauza facuta, deconectarea si vizitarea acelor locuri au picat la tanc. Astfel ca am petrecut o saptamana obositoare, solicitanta, deosebita, incarcata de semnificatii si sper eu folositoare pentru mine si pentru sufletul meu, in Tara Sfanta, Israel.

In prima zi cand am ajuns, cum am iesit din aeroport, am zambit instant cand m-a lovit valul de caldura. Am vizitat Lod – Biserica ce adaposteste mormantul Sf. Gheorghe. Apoi am vizitat doua biserici cu hramul Sf Ioan Botezatorul, una in oras, alta mai izolata. Fiecare din ele frumoasa, fiecare deosebita. La cea izolata era un izvor cu apa miraculoasa si un bazin in care se scufundau femeile cu probleme de fertilitate. Mi-am bagat deshtele si am baut apa de-aia preventiv asa. 🙂 Dupa ce am vizitat cele trei biserici, ne gandeam ca scapam si ne duce sa ne cazam. Da’ de unde, taras-grapis am fost dusi la Biserica Sf. Invieri, din cetatea Ierusalimului, unde sunt sub acelasi acoperis Golgota, Piatra Ungerii, Sf Mormant si locul unde s-a aflat Sf Cruce. Am primit explicatii, ni s-a povestit, am descoperit ca am multe lacune in ceea ce priveste pildele Bibliei, voi recupera candva.

Rupti de oboseala am ajuns seara la Ierihon, locul nostru de cazare, la Asezamantul Romanesc, un fel de manastire cu capacitate de cazare si masa pentru pelerini. Conditii decente, mancare suficienta si buna, miercurea si vinerea se mananca de post, dar camere saracacioase ca aspect, fara dulapuri, in niciun caz teveu sau alte minuni ale tehnologiei moderne, exceptie facand aerul conditionat, fara de care s-ar putea sa mori de cald.

A doua zi am urcat pe Muntele Carantania, aka Muntele Ispitirii. Pe drum erau neni cu fel de fel de coliere si zdranganele de vanzare. Cum in grupul nostru erau j’de babe nestiutoare de engleza si intrebau ca floricelele in romana de preturi, le-am ajutat, am fost translator si negociator. Astfel, am atras mai multe babe. Drept urmare, nenea ala a zis ca sunt „my friend” si mi-a dat cadou o bratara cu ochisori de-aia anti-deochi, plus doua coliere, unul de malachit, pe care l-am facut cadou unei doamne din grup si unul cu jad, pe care l-am oprit. Apoi am plecat spre Bethlehem la Biserica Magilor, facuta pe locul unde magii au fost instiintati de venirea Mantuitorului. A urmat Biserica Pastorilor, unde am facut poze cu niste maslini care fusesera plantati acolo inaintea lui Hristos. Apoi am fost la Grota Laptelui, un loc de refugiu pentru Maria din calea soldatilor pusi de Irod sa omoare pruncii. Aici se vinde un pamant miraculos, care ajuta cuplurile care n-au copii sa aiba. La rand a fost Biserica Nasterii Mantuitorului. Aici peste tot pe unde s-au intamplat lucruri, nu s-au pastrat ruine sau ceva, nu, peste tot s-a facut biserica…

A treia zi am vizitat Manastirea „Dudul lui Zacheu”, apoi am plecat la Marea Moarta. Acolo am avut vreo 3 ore de balaceala. Daca stiam ca ne si distram, imi luam costumul de baie, asa m-am multumit sa intru doar cu picioarele. Cah… ce naspa se simtea namolul ala, nu m-a dat pe spate sub nicio forma, la noi la mare e muuuuuuuuult mai frumos. Seara am vizitat Manastirea Sf. Gherasim.

Ziua 4 a inceput mai de dimineata, cand am vizitat Manastirea de la Hozeva, sub hramul Sf. Gheorghe. Pana la un punct ne-au dus taxi-urile, apoi se mergea pe jos sau cu „taxi magaru'”, cum ziceau beduinii de acolo. Aici se afla moastele Sf. Ioan Iacob Romanul. De acolo am plecat din nou spre Ierusalim, unde am fost la Zidul Plangerii. Am urcat pe muntele Sionului, unde am vizitat Foisorul „Cina cea de Taina”, mormantul prorocului David si Biserica Adormirii Maicii Domnului. Ziua s-a incheiat cu Gradina Ghetsemani, unde am vazut Biserica Natiunilor, mormantul Maicii Domnului si Grota Tradarii. Aici am foat ceruta de nevasta. De la 2 camile s-a ajuns la 10, eu tot refuzam, i-am zis ca eu ma duc la mine acasa, nu vin la Ierusalim. Altul zicea „don’t marry him, marry me”, da’ cred ca m-au si deochiat, ca de nu mi-au spus ca ce ochi frumosi am de ma plictisisem… Seara am fost si la asezamantul romanesc de la Ierusalim intr-o scurta vizita.

Urmatoarea zi am terminat ce-am inceput, adica Muntele Maslinilor si restul cetatii Ierusalimului. Am fost la Biserica Inaltarii, la Manastirea Pater Noster, Biserica unde s-a aflat capul Sf. Ioan Botezatorul, apoi am intrat in cetatea Ierusalimului, unde am facut Calea Crucii, pe Via Dolorosa, cu cele 14 opriri ale Mantuitorului. Am avut timp liber de cumparaturi restul zilei.

In cea de-a sasea zi am plecat spre nord, urmand a fi cazati la  Nazareth. Ne-am oprit la Iordan, unde m-am (re)botezat si m-am purificat. De acolo am plecat si am vizitat Biserica Sf Petru si Muntele Fericirilor. Am mers cu barca pe Marea Galileii, a fost superb, apoi am vizitat ruinele orasului Capernaum si Tabgha, biserica ce aminteste de hranirea multimii cu 5 paini si 2 pesti si apoi am mers in Nazareth unde spre seara am vizitat biserica ortodoxa Buna Vestire. Seara am facut o plimbare in Nazareth, spre a-mi clati retina intr-un centru comercial. Nu m-a impresionat, singura chestie care m-a dat pe spate, a fost un inel de pe la Galileea, care era din aur alb si avea diamente si era DOAR 5300 de dolari. Un fleac! 😆

Si iata ca a venit si ultima zi, cea a plecarii. Cum decolarea a fost abia seara, am vizitat si in jumatatea de zi ramasa. Am vizitat biserica catolica construita peste ruinele casei lui Iosif, e o catedrala superba, aici am simtit cel mai mult cum am pielea de gaina. Apoi am vizitat Biserica ortodoxa Sf Gavriil si am pornit spre Cana Galileii, unde am vizitat biserica Minunii transformarii apei in vin. Ultimul obiectiv vizitat a fost pe muntele Tabor, Biserica Schimbarea la Fata. Timpul ramas pana sa mergem la aeroport l-am petrecut in Tel Aviv, pe malul marii facand aerosoli.

Si asa am trecut de la agonie la extaz si invers. Nu mi-a placut Ierihonul si unde ne-am cazat, nu m-am omorat dupa Ierusalim, m-am minunat ca din piatra ei au scos atatea frumuseti si noi suntem niste fraieri la faza asta, am simtit niste lucruri in biserica pe locul unde s-a nascut Hristos si in biserica din Nazareth facuta pe ruinele casei lui Iosif, nu mi-au placut evreii ca oameni, pt conflictele permanente cu arabii si mai ales aia cu perciuni care nu muncesc si-si rad nevestele in cap, toarna copii si-i intretine statul… de unde spuneam ca abia astept sa ajung acasa, de aceea acum spun ca as mai merge o data. Mi-a placut foarte mult Nazarethul si Tel Aviv partea aia cu cladiri impresionante… culmea oras construit in 50 de ani… si noi… am putea face atatea… dar nu mai discut, ca am scris si-asa mult.  M-a terorizat mama cum a stat cu ochii pe mine cica sa nu fiu rapita… i-am explicat ca atunci cand or vedea ce rea sunt  vor veni ei s-o roage sa ma primeasca inapoi! 😛

Ideea e ca per total mi-a placut foarte mult ca experienta, merita traita macar o data-n viata iar pentru detalii suplimentare si recomandari astept intrebari. Vor veni si poze cand le voi strange pe toate si voi face o selectie.

Roma in imagini + ce-am uitat sa mai zic

Si… dupa cum ziceam, mi-am adus aminte ca am uitat niste chestii sa mai zic, si trebuiesc spuse:

  • la Colosseum sunt oameni imbracati in soldati romani cu care poti face poze. Sunt smecheri, atentie! Ii intrebi cat costa sa faci poze cu ei si iti spun ca n-au un tarif fix, sa dai cat te lasa inima, just a tip. Ei bine, am facut 3 poze. Vroia sa ma si pupe ala… i-am zis ca fara de-astea si apoi am vrut sa-i dau tip… m-am scotocit prin portofel si n-am gasit mai mult de 50 de centi. Am zis ca aia e, tip e tip si gata. Cred ca a considerat ca l-am jignit, ca mi-a dat banii inapoi si a zis: 5 euro! 😯 Ce l-am boscorodit, mincinosu’ naibii… mai vroia sa ma si pupe si tot eu sa-l platesc!
  • am uitat sa spun despre italience ca, pe langa faptul ca nu-s imbracate grozav, asa cum am vazut eu in nord, majoritatea au o uniforma: Luis Vuitton. Bineinteles, false! Ca sunt negrii aia cu gentile puse pe cearceaf la colt de strada… cu un sistem imgenios de-a le strange imediat si-a lua-o la goana cand vin carabinierii. Daca 2 din 10 au Vuitton original e bine. Si toate merg cu mana in erectie etaland vuitonul. Ce uram eu gentile astea pana acum… acum sa nu le vad!!!
  • la biserica unde se afla La Bocca della Verita am dat peste un ghid foarte amabil. Am intrat in biserica, se vedea de la 7 poste ca fusese ortodoxa, ne-am uitat, ne-am invartit si am vrut sa intram la subsol, intr-un fel de cripta. Ghidul oprea oamenii si le explica ce e acolo, spunandu-le ca in mod normal e gratuit sa intre acolo, dar, pentru biserica, ar fi frumos sa dea 1 euro de persoana. M-am uitat la simo, ea la mine, si i-am zis ca vreau sa intru, ea parca n-ar fi dat 1 euro… si vine ghidul la noi, ne intreaba ce limba vorbim sa stie cum ne zice. I-am zis ca engleza si apoi ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus, Romania. „A, sunteti romance… ce tare! Va rog, domnisoarelor, sa poftiti, pentru dumneavoastra este gratis!” 😀 Cand ne-am intors a zis ca-i era dor sa vorbeasca romaneste, ne-a mai dat niste ponturi, niste explicatii, a fost foarte ok.
  • probabil au zis-o multi, dar o s-o mai zic si eu inca o data: au o inghetata DEMENTIALA!!! Am bagat la greu, chiar daca era cam scumpa. Cea mai buna am mancat-o undeva de la o gelaterie de langa Santa Maria Maggiore, unde am avut inspiratia sa cer inghetata de ciocolata neagra. Doamne Dumnezeule, cum a putut sa fie! Wooooooow! Chiar nu m-a interesat cand italianul de acolo s-a gandit la prostii si a inceput sa chicoteasca atunci cand i-am zis ca vreau „dark black”, a fost cea mai buna ever! Si mai vreaaaaaaaaau! Si ce ma fac… ca acilisea nu gasex?! 😥
  • m-au suparat rau cu ceva. In tot orasul sunt nu stiu cate obeliscuri, au avut si ei un fel de Gaudi al lor, care era pasionat de Egipt… si deci au numeroase obeliscuri asezate in diverse piete. Numai ca in varful obeliscurilor au pus, ghici… cruci. arata ca la balamuc, n-au nicio treaba, obeliscurile sunt de piatra si-au un mot de fier in varf. Oribiiiiiiiiil… m-am suparat! Eu stiu ca si la ei sunt multi habotnici, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-si lase amprenta peste tot… mai multe nu comentez, ca s-ar putea sa-mi iau rosii si oua in cap de la preacuviosi si nu asta era ideea. Ideea era ca obelisc + cruce not nice at all!