Parca, parca se misca

E vorba de cateva lucruri in tara asta. Adica, zic si eu ca romanul resemnat, decat deloc, macar acolo o mica initiativa e binevenita. Si parca inca licare lumina sperantei pe undeva…

In seara asta dupa ce-am terminat treaba am fost sa-mi pun benzina, ca mi se aprinsese beculetul. Cand m-am dus sa platesc, am dat cardul, toate ok si tanti de la casa, cand mi-a dat bonul si cardul, mi-a dat si un/o ceva. Am zis merci si-am plecat. M-am uitat la chestia aia si am zis ca o fi vreun pliant, o fi vreo mostra de ceva, un talon de concurs, ceva. Dar ochiu’ mai si citeste, asa ca am rasucit-o pe toate partile si-am citit. Era o punga de hartie, ingenios construita, pentru a-ti depozita gunoiul din masina si a nu arunca pe geam.

Well… asta da surpriza frumoasa! Hai ca se misca lucrurile! Venny a inceput mai demult o campanie impotriva nesimtirii, noi l-am sustinut, ba chiar am scris articole despre asta, dar ca initiativa sa fie adoptata de o firma mare, e ceva. Stiu ca nu se face primavara doar cu o floare, dar lasati-ma sa sper! Poate ca in spatele campaniei se invart o gramada de bani si interese, poate marketerii vor sari la beregata mea explicandu-mi diverse, nu va obositi, le stiu, imi inchipui, dar sper sa n-am dreptate! Eu oricum nu aruncam pe geam si cand ii vad pe aia de arunca in trafic, le umplu frigiderul, dar voi etala cu mandrie punguta in Bubu.

E hai ca vremea asta s-a indulcit cu mica surpriza, cand am iesit din benzinarie un domn dragut si elegant mi-a zis „sarumana” foarte ceremonios si mi-a zambit, si-am mai primit si o veste buna! Per total fu o zi buna.

Anunțuri

Asa nu!

Am spus ca daca urasc ceva la un om si ma streseaza foarte tare, lucrul ala este sa nu se tina de cuvant?! Ei bine, o mai spun o data, si de cate ori va fi nevoie! Am si eu un fix: frate, cand spui ca faci un lucru, fa-l indiferente de, mort, copt, tine-te de ce ai zis, indiferent daca pe parcurs iti mai convine sau nu! Astfel dovedesti ca esti un om serios si pe care se poate baza cineva la o adica!

Dar, cum mi se zice mie de mor de drag… „tu crezi ca toata lumea-i fraiera ca tine?!” … se pare ca unii n-au niciun stres sa minta si sa isi vada in continuare de treaba, nepasandu-le de consecinte. (mama ma-sii de treaba!)

In aceste minunate zile am avut nevoie de un parchetar. Un prieten mi-a recomandat un nene, nene care dupa ce a venit si a vazut cam ce are de facut, a evaluat si zona si a cerut un pret cam piperat. S-a negociat si am ajuns la o intelegere. A doua zi, surpriza, n-a venit el, a venit un alt nene, din echipa lui. Ok, hai, lucreaza impreuna, deci trebuie sa aiba acelasi stil si sa-si faca treaba la fel. Asa ca vineri a raschetat parchetul si ieri l-a lacuit. Din putinele mele cunostinte intr-ale bricolajului si renovarilor, parchetul se lacuieste de mai multe ori. Boooon. Nenea a dat de doua ori cu lac. A spus ca mai trebuie dat o data, si ca se intoarce pe seara (ieri) sau dimineata (azi) sa dea ultima mana. Ieri la pranz dupa ce a terminat i-am dat banii, ramanand sa sune sa zica exact daca vine seara sau dimineata.

A venit seara? Nu! A venit de dimineata? Nu! A sunat? Nu! Si ma apuc sa-l sun… abonatul nu poate fi contactat… super! Sun la seful lui, primul nene, cel care a cerut pretul, ii spun care-i faza. A scaldat-o si a intors-o ca la Ploiesti. Nea caisa parchetarul plecase la tara, desi aseara m-a asigurat ca vine sa dea ultima mana de lac. A urmat un mic scandal, niste tipete, niste draci varsati si niste cuvinte frumoase… Pana mea, putea sa sune, „fa, proasto, nu mai vin, vezi-ti de treaba ta!”… Iiiiiiiiiiiiiiiihhhhhhhhhhh, ce ma oftic, daca nu-i dadeam banii, de dimineata era la usa la prima ora! Asta e, paguba mea, o sa vad eu, va fi dat si al treilea rand de lac…

Deci, nenea parchetaru’, sa mai ai clienti cand te-oi chema eu, sa ti se intample si tie cum mi-ai facut tu mie si s-o crezi tu ca te va mai recomanda cineva! A, am uitat… si sa-ti moara la intrare! (ca e un exemplu pt campania veninoasa)

Pe scaunul din dreapta

Minunatul scaun din dreapta, cel al copilotului… e pentru aia care nu conduc. In momentul respectiv. Dar nu e mereu asa, unii se vad soferi si din dreapta si iau atitudine. Sa dai din gura e una, dar sa dai din maini e cu totul alta nebunie.

Patania de azi o pot incadra si la „bizoni in trafic” si la „sunete stresante” si la „campania veninoasa” a tovarasului Venny. Cum ziceam, azi am fost o draguta, tocuri, rochita de in colorata, machiaj in ton, parul aranjat, ochelari de soare, ce sa mai, biznis uoman eram! 😛 Si, daca dimineata se uita lumea ciudat la mine cum ma hlizeam din cauza dementilor de la 21 si a fugarului (nu te-oi prinde eu?!), dupa-amiaza a fost cu show.

Lasand la o parte faptul ca am facut o vesnicie in trafic, am dat peste niste oameni grabiti tare. Si vorbeam la telefon cu Simona, ne puneam la curent cu noutatile si inaintam cu viteza melcului. Bineinteles ca folosesc hands-free, alfel ar trebui sa fiu caracatita sa pot conduce. Bai si ce grabiti, m-au disperat cat au claxonat! Cat zgomot pentru nimic si ce graba cand oricum n-ai unde inainta! Bine ca n-am patit ca Nenea, chiar ca eram de ras!

Ei bine, si cum mergeam eu ca o floricica in ritmul traficului, in spatele meu o masina cu o tanti si un nene. La Sfanta Vineri nerabdatori, claxon, nu eram prima masina. Pe cheiul garlii, inaintand cu traficul, se face galben. Astia tot in spatele meu. Si, cum daca pot opri, nu trec pe galben (cum fac altii), am oprit. Astia in spatele meu, pun frana si claxon preluuuung. Ma uit in retrovizoare. La volan era ea, in dreapta el si distinsul domn era proptit in claxon. Pe langa claxon mi-am auzit „sa-mi bag p*** in mortii ma-tii!”, avea geamul lasat, eu la fel si replica a venit imediat… „baga-ti frate, baga-ti!!!”. Cand a vazut ca l-am auzit si i-am raspuns, s-a potolit, l-a calmat si nevasta-sa… pietonii care treceau strada erau lesinati de ras!

Pai, cum frate sa faci asa? Daca eram un ditai malacul mai aveai tupeu sa te proptesti in volanu’ nevesti-tii? Si ce pana mea te bagi peste volanul ei? Femeia a fost foarte ok, a franat, era galben, ce te-ai bagat tu nervos sa ma claxonezi sa ma fortezi sa trec pe galben? Nu vreau! Si daca eu nu vreau, atunci asa ramane!!! Sunt extrem de toleranta in trafic, dar cu cine merita! Pentru tine… n-am decat urarea „sa-ti moara la intrare!” !!!

PS: La multi ani, Elena! 🙂

Traficul zilelor noastre

Postul asta necesita o mica introducere. Mi-am luat permisul tarziu, asta pentru ca mi-era frica sa conduc, din cauza nebunilor din trafic, a vitezomanilor si a multor accidente stupide vazute, inclusiv unul trait, cand am vazut botul tirului pe tot parbrizul. Booooooon. Am avut mici peripetii in trafic incepand cu scoala de soferi si terminand cu micile tampenii de zi cu zi. Mi s-a spus ca la ce jungla e in traficul multiubitei capitale, daca invat sa conduc aici, voi sti sa conduc oriunde. Asa o fi. Si am invatat. Si acum imi place la nebunie sa conduc. Poate nu conduc ca un barbat, ei or fi mai buni, nu toti (na, am zis-o!), dar sunt ok. Daaaaaaaar, sunt misogina la volan si injur ca un birjar (bineinteles, mereu incui masina)!

Si acum, ca am facut introducerea, continui campania impotriva nesimtirii initiata de Venny. Am vazut destule si nu-i iert pe aia care se comporta ca bizonii in trafic.

Sa incepem cu inceputul. Scoala de soferi. Ei bine, instructorul meu m-a bagat pe Mihai Bravu, in plin trafic. Mergeam binisor, numai ca, asta e, mi s-a oprit motorul la semafor si eram prima. Claxoane, nebunie! Am pornit imediat, am depasit un pic nanosecunda (timpul scurs dintre verde si primul claxon) si, un nenea taximetrist m-a depasit si s-a bagat in fata mea, frana brusc. Noroc ca am reflexe bune, dar m-a tot tinut asa, in frane o buna bucata de drum, pana s-a enervat instructorul si l-a injurat. Hai frate, ma vezi cu scoala, si tu ai fost asa, nu-ti poti vedea de drum?! Nu-s nici prima nici ultima careia i se opreste motorul… deci fuck you!

M-au enervat maxim unii la semafor. Doua masini stand la semafor in paralel, eu in spatele uneia dintre ele. Pusti teribilisti, se cunosteau intre ei. Eram cu o prietena. Si ce vad ochii mei? Dau geamul jos si, unul din ei, tinand un servetel in mana, il lasa sa cada foarte elegant. Eu eram cu ochii cat cepele, 😯 nervoasa, pentru ca omul avea langa semafor cos de gunoi, timp sa arunce la cos avea… deci?! Si ma lamureste prietena mea: faza asta cu batista/servetelul este din Fast&Furious, asa isi dadeau aia startul cand faceau liniute. Asa o fi, nu mai tin minte, desi am vazut toate partile filmului. Dar frate, esti in Romania, te crezi prea sus si nu e cazul!!! S-a facut verde, masinile au pornit si servetelul ala a ramas acolo… servitori nu existau sa-l pescuiasca si sa-l arunce unde trebuie. Buna vorba in reclama aia: N-ai cu cineniste tarani!” Si da, taranul de Bucuresti e cel mai al dracu’ animal!

Un alt soc in trafic a fost tot cu de-astia care nu stiu ce e ala cos de gunoi. Eram cu lamaile in geam inca, pe autostrada. Ma depaseste unul, a venit altul din spate, asta trece pe banda 1 in fata mea, asa se circula. Si cand mi-era lumea mai draga, ma trezesc pe parbriz cu un pachet de tigari gol. Evident, m-am speriat ca naiba! Bou’ din fata s-a gandit ca e comod sa arunce pe geam pachetul de tigari. Atunci am inceput sa-mi imbogatesc vocabularul.

Pe langa asta, am boala rau pe aia care cred ca daca au un tractor de jeep, isi pot permite sa mearga cum vrea muschiul lor, se folosesc de marimea masinii pentru a se baga cu tupeu, la o adica intimidare, „tu esti mic, io sunt mare, la mine avaria va fi minora”. Ma calca pe bataturi aia care depasesc pe linia de tramvai o intreaga coloana de masini. Bine, poate unii chiar au urgente, mai treaca mearga… Da’ aia care doar fac pe smecherii asa, dupa care preseaza coloana sa li se faca loc… moaaaaaa… si ii boscorodesc, si pe ei si pe aia mai fraieri care ii lasa! Bai, si eu las oamenii sa treaca, sunt chiar excesiv de generoasa uneori, dar ma mai uit si la om. Siiiiiiii… ii mai balacaresc pe aia care nu dau semnal si ma incurca sau imi taie fata. Siiiiiiiii… folosesc expresia… „da, femeie la volan” cand vad pe cate vreo pretioasa ca tot vorbeste la telefon si e atenta nu la trafic si tine o intreaga coloana dupa ea… „hai, pisi, circulam si noi azi?!”

Si, asa cum exista soferi nesimtiti, exista si pietoni nesimtiti! Frate, si eu toata facultatea am traversat periculos acolo la ASE, dar fara sa incurc circulatia, un claxon nu mi-am luat! Ei bine, se pare ca lucrurile s-au mai schimbat. Adica, intr-o zi cu soare, dau prioritate pietonilor, zona Armeneasca. Si erau doi destepti (normal, ca daca erau femei cred ca erau mai ok) care treceau in ritm de plimbare, basca unul se oprise pe trecere in mijlocul strazii, isi desfacuse sticla de Cola si a inceput sa bea. Aveam in spate ditamai cardul de masini, asa ca am indraznit sa le dau un mic claxon. Mi-am luat injuraturi si si-au miscat cu greu hoiturile, norocul meu a fost ca am si accelerat mai tare, pentru ca respectivul cu sticla de Cola, a aruncat dupa mine, deci Bubu risca sa faca un dus cu suc.

Asa ca… de cate ori voi vedea tarani in trafic, de atatea ori ma voi comporta ca atare! 😀

PS: La multi ani mamaie!

Strada nu e cos de gunoi

Venny spune ca eu, prin ce am scris aici, l-am inspirat sa porneasca o campanie impotriva nesimtirii. A intitulat-o „Sa-i moara… vecinului la intrare” si vrea s-o promoveze pe bloguri. Mi se pare o idee buna, avand in vedere ca in zilele noastre nesimtirea imbraca cele mai diverse forme si are din ce in ce mai multi adepti. Asa ca i-am promis ca voi scrie despre asta. Basca… am inaugurat categorie noua! Si, cum o campanie necesita anumit suport, Venny a facut si un banner, pentru ca noi sa-l preluam pe blog si, astfel, sa ne aratam sustinerea. Daaar… socoteala din targ nu s-a potrivit cu cea de acasa, ca de nu m-am chinuit cu banner-ul ala de mi-au iesit ochii, era ceva gresit in cod si mama lui de banner nu vroia sa se arate sub nicio forma!!! Intr-un final, s-a ajuns la formula castigatoare si bannerul e in dreapta pe blog. 🙂

Cum spuneam, nesimtirea imbraca multe forme, deci voi avea de scris la campania asta: despre aia care nu nimeresc cosul de gunoi, despre vecini, despre calatorii de la metrou, despre ingalati, despre participantii la trafic si despre alte specimene, deci „epopeea” va avea mai multe episoade. Ma voi opri la 3 cele mai grave chestii vazute, cam din fiecare categorie, pentru ca altfel m-as lungi a la long povestind.

Voi incepe cu aia care nu nimeresc cosul de gunoi. Stateam in statie la tramvai asteptand. Lume destula pe refugiu. In fata mea, o pustoaica de vreo 19-20 de ani, bascula cu pofta dintr-o punga de Fornetti. Vine tramvaiul, coboara lumea, se urca alta lume. De obicei raman printre ultimii pentru ca merg putin. Si, pregatindu-ma sa urc in tramvai, o vad pe individa cum se grabeste sa urce, intre timp terminase de mancat, asa ca a scapat de bagajul in plus, respectiv a mototolit punga de hartie si a aruncat-o pe jos, intre bordura refugiului si sina de tramvai. (cosul de gunoi era la nici 5 metri) Si asa mi s-a pus un pitic… si m-am luat de ea… „unii n-au cos de gunoi acasa„, asa urat s-a uitat la mine, dar n-a indraznit sa zica nimic.

Din pacate, aproape de mine se organizeaza tot felul de evenimente mari in aer liber. Evenimente unde ingredientele principale sunt berea, concertele si gratarul. O fi fun, o fi o metoda ieftina de promovare pentru producatorii respectivi, o fi o sursa de entertainment pentru prostime, dar, daca vreodata ati trecut printr-un asemenea loc dupa ce pleaca oamenii, e horror!!! Peste tot sunt pahare goale de plastic, sticle, hartii… haos. Stiu sigur ca sunt cosuri de gunoi, exista containere mari pe marginea perimetrului evenimentului, dar nu, e mai comod sa arunci pe jos. Si, ca bonus, in zona, timp de cateva zile persista un miros puternic de urina… 😦

Si, una din cele mai urate chestii, mi se pare prostul exemplu pe care-l dau unii parinti. Am vazut intr-o zi in parc o mamica ce-si plimba bebelul, un an si ceva, in carut. Si, la un moment dat, desface un pachet de biscuiti, ii da bebelui unul si ambalajul rupt il lasa sa cada. Apoi, si-a continuat nestingherita plimbarea. Pfoaaaaaa… pai cum, frate, ce o sa vada si o sa invete copilul ala???

Deci… da! E greu sa arunci la cosul de gunoi, e greu sa tii un ambalaj in buzunar si sa-l arunci cand ajungi acasa. Prea mare efortul, asa ca hai sa-l arunc pe unde apuc, sa aiba si aia de la salubritate o paine pe masa, nu de asta sunt platiti?! Si stilul asta se propaga…. Pe langa asta, daca vad vreo actiune organizata de adunare a gunoaielor din parcuri, de pe spatiul verde, reactia e „hahaha, uite-i si pe fraierii aia!”. Asa ca… toparlanilor care arunca pe strada le transmit urmatoarele: „Sa arunci pe jos la ma-ta acasa, sa stranga ea dupa tine si… sa-ti moara la intrare!”