Aventuri cu Tasha

Febletea mamei a crescut, are aproape 10 luni acum si, de cand a aparut in viata mea, imi insenineaza orice zi, ma face un om mai bun si imi bucura sufletul cu iubirea ei neconditionata! Iar eu sunt topita dupa ea!

Bineinteles ca de-a lungul timpului am mai avut si aventuri, a facut si prostii, dar a si invatat chestii si relatia si legatura dintre noi se imbunatateste si se sudeaza pe zi ce trece.

Ca prostii memorabile pot enumera pipi in pat, vomitat in pat, ros marginea lambriului de pe hol, mancat papuci si sapat in ghiveciul de flori. Unele au fost din vina mea sau din cauza nesupravegherii corespunzatoare. Mi-am asumat aceste lucruri de fiecare data, stiam ce ma asteapta. Pipi in pat a facut de curand, cand bause multa apa cu o seara inainte, iar dimineata am vrut sa mai trag de timp pana eram gata sa iesim afara, saraca nu s-a mai putut abtine, iar eu ca o tuta nu o lasam sa se dea jos din pat (da, suntem o printesa, dormim in pat…exista avantaje de ambele parti). Mi-a vomitat in pat in momentul in care a mancat prostii sau ceva ce nu i-a priit. M-am trezit in mijlocul noptii auzind exact sunetele specifice de reflux gastric si am luat-o pe sus. Apoi am vazut ca de fapt era partea a doua, prima parte nu o auzisem. Am schimbat lenjeria, am bagat la spalat patura si am curatat, cu ochii carpiti (csf, n-ai csf). Lambriul de pe hol l-a ros mereu numai cand nu eram acasa si ea probabil se plictisea (terrierii tot timpul ar trebui sa fie ocupati), am certat-o de fiecare data. Reactia ei, urechile pe spate si sarit pe mine sa ma pupe. E smechera gagica, stie cum sa fie escroaca sentimental. 🙂 Papuci a mancat multe perechi, chiar si interval scurt, de coborat pana jos la magazin si intors. Si nu, nu-i lipsesc jucariile.

In ghiveci a sapat cand era micuta, inca nu avea voie afara. Am o planta mare in sufragerie, unde ea are voie doar cu supraveghere, iar eu cum eram acasa, am lasat-o sa se agite si sa topaie pe langa mine. Stand concentrata la laptop, era prea liniste. Cand m-am intors, printesa mea era toata cocotata in ghiveci, sapa de zor, cu toate cele 4 labute, plus bot, zbura pamantul in stanga si-n dreapta, de m-am inverzit la fata! Am certat-o si am luat-o pe sus mozolita, am bagat-o in cada. Voiam sa strang in sufragerie, dar dracanelul se agita in cada si-mi facea dare de pamant. „Bine, am inteles, te spal intai pe tine, apoi curat acolo”.

In rest, este o catelusa foarte cuminte, ascultatoare, receptiva, lipicioasa si pupacioasa. Si o ador! Pentru ca ma iubeste si in somn.

Din pacate am avut si ceva momente mai neplacute, dar am trecut peste destul de bine, as spune eu. Ii  port de grija tot timpul si aparent se vede. Totusi, accidente si lucruri neprevazute se pot intampla. Era sa nu mai am catel de doua ori…

Intr-un weekend cand am fost la mosie a zburdat toata ziua si a fost extrem de fericita. Tata s-a gandit sa curete terasa de lemne si, cu ajutor, a inceput sa debaraseze. Maimuta a aparut ca din senin si a cazut un lemn langa ea la milimetru. S-a speriat foarte tare si a inceput sa faca ture schelalaind, de nu stiam, lovita la picior, la cap, la coaste…m-a luat o panica sinistra si cu greu am prins-o. Cand am constatat ca e ok, ce-a fost la gura mea…am balacarit pe toata lumea fara discriminare. Si acum ii scot ochii si n-o sa uit faza!

In alta zi a venit o vecina cu liftul cand ieseam afara si o tineam in lesa. Avea o zgarda cam pricajita si voiam s-o schimb. A intrat in lift dupa vecina si s-au inchis usile si liftul s-a pus in miscare. Eu eram de partea cealalta cu lesa urland „nuuuuuuuuuuuuu!!!!!” pentru ca si vedeam cum se strange de gat. Din fericire, cum zgarda era semi rupta, s-a rupt de tot si am recuperat catelul bine merci. Cu panica in suflet, am zis frate, e ceva in aer, nu e bine deloc si, ca o vrajitoare nebuna, am stropit cainele cu aghiazma, am zis ca na, poate o functiona, ca eu nu vreau sa pateasca ceva cainele. Doamne fereste!!!

Probleme de sanatate nu am avut cu ea, a mai avut din cand in cand diarie sau a vomitat, dar e normal. A fost cam lesinata in ziua in care am sterilizat-o, de mi se rupea sufletul, nu m-am dezlipit de ea, am pazit-o…nu a vrut sa manance, nu pipi, nu caca, nu apa si tremura. Dar am avut un medic foarte bun si a facut treaba excelenta, asa ca nu am avut alte complicatii. A mai avut o mica eruptie pe piele, ca o alergie, dar i-am schimbat meniul si a trecut de la sine. Mai nasol a fost cand s-a trezit intr-o dimineata mutant, cu botul umflat de parca aveam bull terrier…atunci a fost pe antihistaminice, pentru ca aparent a intepat-o o albina. Si da, si patrupedele pot face reactii alergice, asa ca mare grija.

Evident ca sunt cu ochii pe ea ca pe butelie, e un caine energic, are nevoie de supraveghere, interactiune, alergare, joaca si atentie. De curand am inceput si lectiile de dresaj si merg bine, e un cursant silitor si cu mult potential. Este foarte cuminte pentru un Jack Russell si toata lumea o place si-o mangaie si-o pupa. Si ei nu-i place deloooooc. 🙂

Despre cum merge dresajul si ce am reusit sa invatam, intr-un post viitor, dupa ce vom termina lectiile. Pana atunci, niste poze cu Tasha:

catel cuminte splendoare in iarba imi place cu masina cu prietena Coca splendoare in iarba 2 m-a luat mami la concert

Si eu sunt #colectiv

La sfarsit de an toata lumea face bilanturi, cum a fost, ce an au avut, ce-si doresc pentru noul an, etc. De niste ani, pe data de 31 decembrie imi scriu pe o hartiuta dorinte pentru anul urmator. De cele mai multe ori le ratacesc si nu stau sa bifez, multe dintre ele, fiind importante (pentru mine) nu s-au indeplinit nici pana acum, asa ca le-am cam translatat de pe un an pe altul.

In mare parte, la lucrurile marunte, este suficient sa le gandesc sau sa le dau glas si se cam indeplinesc. Cred ca anul asta voi renunta la ideea de lista si… let it be!

Anul asta a fost unul darnic cu mine, un an greu, dar cu schimbari in bine. Ultima lui parte, in schimb, m-a incercat emotional destul de mult. Poate nu as fi indreptatita sa fiu atat de afectata dar pentru moment, asta este starea si asa rezonez. Toata lumea stie ce s-a intamplat la Colectiv. Nu am fost acolo, dar a fost fratele meu. Nu voi povesti prin ce am trecut pana am dat de el, pentru ca nu as sti sa redau starile traite. Nu i-am cunoscut personal pe niciunul dintre cei care si-au pierdut viata, dar ii cunosc pe o parte din prietenii lor. A fost si este greu pentru multi. Din pacate, nici acum, ca nici atunci, nu-mi gasesc cuvintele sa scriu ceva de Doamne ajuta despre subiectul asta. S-a scris mult prea mult, s-au intamplat multe, inca nu este o poveste incheiata. Iar decizia mea este sa ma implic, sa ajut cu orice pot, sa ma rog, sa tin pumnii, sa…nu stiu, orice!

Tot ce pot spune este ca sunt extrem de recunoscatoare pentru faptul ca Andrei a scapat cu arsuri minime, ma bucur ca am pe cine sa cert, pentru cine sa-mi fac griji, cine sa-mi scoata peri albi si sa ma scoata din minti. Sunt cu sufletul alaturi de toti, cei plecati nu vor fi uitati, iar pentru cei ramasi imi doresc recuperare rapida si fara urme! Si orice ar fi, toti suntem #colectiv, pentru ca #impreunarezistam si #nuuitamcolectiv!

Sa avem cu totii un an asa cum ni-l dorim fiecare, sa fim sanatosi si sa apreciem oamenii si lucrurile din jurul nostru mai mult, pentru ca avem senzatia ca ni se cuvine tot si uitam sa fim recunoscatori pentru lucrurile simple. Iar eu sunt fericita sa am familia completa, sanatoasa, un trai decent si multe alte lucruri marunte. Fara liste, fara frustrari ca nu ni s-au indeplinit planurile, doar ganduri bune si zambete, atat! Sa fim mai buni! 🙂

Offroad fara voie

Pe vremuri loc de gunoiareli hazlii, mosia, asa cum imi place mie s-o denumesc, este locul unde imi incarc bateriile vara, locul meu drag unde am liniste, ma bronzez si stau in aer liber fara fite si pretentii, o alternativa minunata a weekend-urilor hai hui.

Si nu despre mosie in sine este postarea, ci mai degraba despre drumul pana si de la. Vremea in weekend nu a fost cea mai stralucita si accuweather m-a mintit, dar nu am ascultat si am organizat un gratar cu niste prieteni. In total 3 masini, relativ restrans, ba un mic parlit, ba o bere, ba o hlizeala pe ponton, ba niste Activity, un pic de soare…distractii de oraseni. Si a inceput prima rafala de ploaie. Eh, lasa, se duce, e ploaie de vara, e un nor trecator, nu ne afecteaza foarte tare.

Fiind ocupati sa mancam ca disperatii clatite, de parca era ultima masa din viata, impartind un borcan de dulceata la prea multe clatite, nu am observat ca au tot fost episoade de ploaie. Ziua chiar una reusita, dar seara a fost de exceptie.

Pe la o ora decenta, inainte de apusul soarelui, am format caravana numeroasa de trei masini sa plecam la casele noastre. Nefiind in postura de femeie la volan, ci doar copilot, nu am dat atentie prea mare noroiului. Din pacate, fiind drum de tara, este pietris, dar nu uniform, trec tractoare si tot fac sleauri, nu este chiar cel mai lin si mai indicat drum de condus. Si totusi, pornim, alegand o varianta un pic mai lunga, dar mai lina din punct de vedere denivelari.

Si mergem 100 m, incepem sa patinam, masina ducandu-se de fund stanga dreapta prin balti. Light, am facut asa si cu Bubu si n-am avut probleme. La un moment dat, degeaba au avut oamenii masini cat de cat ok de mers pe acolo, ca nu le-au manevrat corespunzator si s-au importmolit. Fiind in prima masina, cea impotmolita, ce sa facem, cum sa facem, e clar, ne dam jos si impingem. Stuf inalt stanga, stuf inalt dreapta, lacul in stanga. Tinutele noastre erau sumare, la modul slapi, pantaloni scurti, maieu/tricou, in zona aia dupa ploaie e racorel, stuful ud, noroi pe jos, superb. Si era sa fac un spagat si mai superb!

In fine, am impins un pic, ne-am afundat in noroi ca purceii, de un hop am trecut. Cele doua masini din spate au trecut cu brio. Mergand la gratar cu niste printesi pretiosi (ca altfel n-am cum sa le zic), mersul pe drumuri de-astea nu era chiar ceva ce-si doreau sau se asteptau. Si varutza se agita „pana mea, astia ce soferi sunt?! eu le zic intra cu roata pe iarba, sa ai aderenta, rotile drepte, si ei??? cu rotile invers, pe noroi, normal ca derapeaza!!!”. Se impotmoleste si a doua masina. Cedez si sun: „Tataaaaaa, ne-ai pus s-o luam pe aici prin balarii, ne-am impotmolit, acuma vino si tracteaza-ne, fa cevaaaaa!”

Dupa putin timp isi face aparitia un jeep in spatele celor 3 masini. Uncle to the rescue!!! Da’ de ce a venit asa si nu pe partea cealalta, sa ocleasca, sa vina in fata noastra, nu in spate?! Si cum ne miram noi asa, vedem jeep-ul mergand prin dreapta, culcand stuful la pamant fara probleme si trecand in fata. Eram toti „oaaaaa, piticania asta, asa usurica, a facut asta? uatafac?! bine, maaaa!” Coborand neamu’ lu’ Grigorovici din masina, au inceput sa faca misto de baieti, ca offroad, ca soferi slabi, „bine, bine, va tractam, dar hai, scoate carligu’ „. „Ce carlig, nu stiu nimic, n-am asa ceva, exista? am? unde?” S-au gasit si carligele, habar nu aveau baietii ca au asa ceva in masina, spre rusinea mea, nici eu nu stiam, dar macar am o scuza, sunt femeie, nu ma pasioneaza masinile 🙂

Si dupa un pic de impins si tractat, am iesit si din namoale, au tractat prima masina, s-au intors dupa a doua, a treia a trecut cu brio. Ajunsi intr-o zona lina, cu pietris, unde puteam merge fara ajutor, ne-am regrupat. Dupa alta serie de misto-uri, dupa ce tata ne-a trimis la lac sa ne spalam (sa nu murdarim masina, care deja era porc), unchi-miu „hai pa, eu aveam un vin de baut, m-ati intrerupt”, dupa ce ne-am sters sumar cu servetele umede, am purces intr-un final spre casa.

Peripetiile s-au incheiat cu „Doamne, iti multumesc ca ai fost si azi bun cu mine!!! Ma vedeam petrecand noaptea impotmolit pana vin ajutoare sau cu masina derapand in lac, ma si gandeam ca ies pe geam!” 😆

Dar totul e bine cand se termina cu bine si, daca n-ar fi de-astea, ce-am mai povesti?!

Din nou Garage Sale – de data asta 2 zile

Nu am apucat sa povestesc impresiile de la targul trecut, ca hopa!, particip la altul. 🙂 Targul trecut a fost primul la care am participat in calitate de expozant, a fost o provocare pe care am trecut-o cu bine si, daca am fost ok prima data, de acum incolo sky is the limit!

Asadar, lansez o noua invitatie: Merci Charity Boutique, in week-end (doar week-end-ul acesta sunt prezenta)! Dar si urmatoarele doua!

Evenimentul se numeste Night & Day Garage Sale, locul de desfasurare este Merci Charity Boutique, Str Smardan nr 13, etaj 1, iar programul este unul care permite accesul multor vizitatori.

Pe durata a trei weekend-uri, toti cei care au drum pe str. Lipscani, pot vizita ceainaria Merci Charity Boutique și achizitiona obiecte care mai de care mai creative la preturi mici: haine, carti și bijuterii  folosite si puse spre vanzare pe principiul garage sale. De la targ nu vor lipsi nici accesoriile handmade, dulciurile si delicateturile traditionale realizate cu maiestrie.

Scopul evenimentului este unul caritabil: strangerea de fonduri pentru achizitionarea a 5 cutii (100 pastile) FORTECORTIN, tratament obligatoriu în curele de tratare a cancerului. Medicamentul nu este disponibil la noi in tara, iar pretul este destul de ridicat (100 euro/cutie) pentru ca parinții celor 15 copii internati la Spitalul Fundeni sa si-l poată permite.

Initiativa Merci Charity Boutique vine in sprijinul ajutorarii acestor cazuri sociale, dar și ca moment potrivit pentru toti cei care nu au timp si îsi doresc sa poata face cumparaturi si pe parcursul noptii. Astfel, programul Night & Day Garage Sale este urmatorul:

  • sâmbătă, 24 mai, 31 mai, 7 iunie – între orele 16.00-00.00
  • duminică, 25 mai, 1 iunie, 8 iunie – între orele 10.00-15.00

Va astept cu Soutache by Ada si alte minunatii pe care va invit sa le descoperiti la fara locului!

Pentru ca intotdeauna exista ocazii de a face o fapta buna, chiar si prin cumparaturi pe timp de noapte!

afis eveniment

Yard Sale 12 & 13 aprilie @ Dianei 4

Va fac program peste doua saptamani: yard sale la Dianei 4! 🙂

Pana acum am fost la doua dintre evenimente, mi-a placut atmosfera, mi-a placut mult ideea si mi-am achizitionat doua rochii pe care le port cu placere. De data asta, am decis sa particip si eu in rol de expozant. Voi veni cu creatiile mele soutache, dar si cu mici comori descoperite pe acasa. 🙂

Asadar, tot weekend-ul, pe 12 si 13 aprilie, ne distram si scotocim prin si mai multe comori! Pentru prima oara, timp de doua zile! Yard Sale x2: expozanti diferiti in fiecare zi si de doua ori mai multe bunatati! Puteti da attending aici!

Yard Sale-ul recicleaza si doneaza! Cumpara la preturi modice si descopera comori in weekend-ul din 12 & 13 aprilie la Dianei 4 (zona Rosetti, str. Dianei, nr. 4).

Va astept de la 10:00 la 18:00,  sa schimbam perspectiva asupra hainelor, pantofilor, bijuteriilor, obiectelor decorative si electrocasnicelor folosite!  Puteti cumpara si scotoci în multe dulapuri, cufere, valize pline de minuni la cel mai eco responsabil targ din oras.

Yard Sale este un proiect care are ca scop statornicirea notiunii de “Yard Sale – REUSE, RECYCLE!” si in Romania, printre tinerii consumatori, prin organizarea de evenimente lunare.

Eu voi fi prezenta sambata, 12 aprilie, de la 10:00 la 18:00 si va astept si pe voi sa vedeti live creatiile soutache, sa le achizitionati si sa va bucurati de primavara la un targ plin de comori!

Yard Sale 12&13 aprilie

Cum era sa ratez Depeche Mode si a treia oara

Pentru cine nu stia, sunt fan Depeche Mode de mica. Imi aduc aminte de petreceri unde dansam intr-un mod deosebit cu o prietena pe „Personal Jesus„, sarind intr-un picior invartindu-ne si fluturand circular o batista, ehe, ce vremuri! Pe langa faptul ca am avut bocanci cu placuta metalica si imi placeau la nebunie, aveam blugi largi, pe toate oracolele mele scria mare DM, aveam si insigne si, evident, imi placea de Dave.

De-a lungul anilor mi-au placut in continuare si i-am ascultat. M-am bucurat foarte tare cand au venit in 2006 pentru prima data, mi-am dorit mult sa merg. Dar, pentru ca varutza era nehotarata si n-a fost pe faza, plus prietenul meu de atunci a zis ca daca nu mixeaza (lesinat cu dj-ii, ce sa-i ceri) si doar canta, ce rost are…n-am mai mers. Dupa aia, ne-am smuls parul de ciuda ca n-am fost, dar am inghitit in sec si ne-am promis ca data viitoare mergem sigur.

Vestea buna a venit undeva spre sfarsitul lui 2009, cand am aflat ca vor veni din nou in 2010 si vor face un spectacol si mai tare decat precedentul. Ca sa fiu sigura ca de data asta nu mai ratam, am cumparat biletele din decembrie pentru mai anul urmator, asteptand momentul cu incantare maxima. Dar astrele au fost potrivnice si, cu cateva zile inainte de concert, Depeche si-au anulat turneul in cateva orase datorita problemelor de sanatate ale lui Dave. Toata lumea spunea ca a luat o supradoza, misto-uri, glume, proaste care m-au necajit atunci „Ce vor face fanii DM in Parcul Izvor?” „Enjoy the silence. Ah, cmooooooon!!! Treaba lor cum sunt in viata reala, nu sunt primii si nici ultimii artisti geniali care au probleme cu drogurile, alcoolul sau alte vicii. Cred ca in lumea asta nu se poate altfel, ca posibil sa nu rezisti. Nici in 2010 nu am avut noroc… 😦

Anul trecut se auzeau ceva zvonuri cum ca ar ajunge din nou la noi, zvonuri confirmate din nou catre sfarsitul anului. Am zis GATA! Asta e!!! Am gasit un moment frumos, in februarie, sa-i fac varutzei cadou biletele la concert si i le-am fluturat prin fata, cu promisiunea ca mergem si ca le tin eu la mine, ca ea e cascata si le pierde. Zis si facut, puse bine in plicul lor in bucatarie. 🙂

Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Am fost plecata o saptamana la Madrid in delegatie (o sa povestesc si despre asta, intr-un post viitor) si cand m-am intors, casa luna si plicul disparut. Panicaaaaaaaaaaaaa!!! 😆 Cu o atitudine de labila psihic am intrebat despre biletele mele, ma isterizam, apoi radeam de situatie si tot asa… se pare ca in febra curateniei biletele au fost aruncate. Hey, dar ce bine, am facut niste oameni fericiti… si eu ce faaaaaaaaaaaac?! Dupa un mic circ cu cei care vindeau biletele, mi-am luat altele, bineinteles, in alt loc si un pic mai scumpe. That was close! Se facea misto de mine ca e un semn ca nu trebuie sa ajung. Hmmm, nu se poate asa ceva, mie cand mi se pune pata, mi se pune rau si permanent, nu se mai intelege nimeni cu mine! 😀

Astfel ca, inca o data, nimic nu sta in calea viselor mele! Am ajuns la concert, am stat in tribuna, vedere mult mai buna decat la Gazon B unde aveam initial biletele si a fost una dintre cele mai tari seri din viata mea! A meritat asteptarea, au meritat nervii, banii dati si toate neplacerile de pe parcurs. Nimic n-a mai contat cand au urcat pe scena si au inceput sa cante. Tot concertul am urlat, am tipat, am cantat si am avut pielea de gaina. Atmosfera a fost una dementiala, Dave un entertainer de exceptie, publicul a rezonat la fiecare sunet, la fiecare miscare si fiecare acord bine-cunoscut. Nu mai vroiam sa se termine…!!! Dar au fost 2 ore (si un pic) absolut fantastice! Deci, daca iti doresti ceva mult, mult, mult, se va intampla, universul conspira, planetele se aliniaza, si the sky is the limit!

Pe site-urile de specialitate se gaseste si playlist-ul lor din concert. Mi-as fi dorit sa mai cante si „No Good„, „Strangelove” si „World in my eyes„, dar poate data viitoare. Ca simt eu asa ca s-au simtit excelent si ca vor mai veni, clar voi spune prezent, de oricate ori vor veni. Sunt putini despre care pot spune asta, si Depeche Mode sunt unii dintre ei!

Nu trebuie sa va placa Depeche intr-un mod asa ca mine ca sa mergeti la un concert, sunt totusi vechi in bransa si s-au reinventat mereu, pastrandu-si totusi stilul. Vocea lui Dave a sunat impecabil, sonorizarea excelenta, ca atunci cand canta un vers sa ti se faca pielea de gaina si sa iubesti bass-ul ala din voce. Dupa un concert, perceptia si aprecierea se schimba mult, in bine sau in rau, depinde doar de artist. La mine, ei sunt sus de tot, de o saptamana sunt numai cu playlist-uri de-ale lor in casti si nu ma pot opri. Dar repet, eu sunt subiectiva si under influence. Si tare imi place!

Soutache

Soutache este un fir textil subtire, aplatizat, cu sant pe mijloc, adesea facut dintr-un amestec de fibre textile, printre care lana, bumbac, matase si alte fire sintetice. Este folosit la uniforme militare, la draperii, si la alte huse textile pentru casa pentru a fi puse pe margine si sa confere un aspect si un finisaj placut. Snurul soutache (se citeste sutaş sau suitaş, nu sutache, cum le place oamenilor sa ma tachineze) se gaseste intr-o varietate de nuante si culori la mercerie si oamenii inventivi au inceput sa creeze altceva cu ajutorul lui.

Si anume, bijuterii. Daca dai un search pe Google, o lume colorata si plina de forme ti se asterne in fata ochilor. Eu inca ma minunez. Si, pentru ca demult imi doream sa fac biju-uri si sa particip la un curs de confectionat bijuterii, am ales metoda asta, stilul soutache, care nu este foarte popular inca la noi. Si, cu cateva ore de curs la activ, mi-am achizitionat snururi si cu ajutorul pozelor de pe net, am inceput sa creez si eu.

Pe langa snururi trebuie in primul rand multa rabdare, ac si ata, sa-ti placa sa cosi si… margele felurite. 🙂 Exista diverse tehnici si modalitati de a crea bijuterii soutache: cea clasica, din care va voi arata poze, spirala, unde nu cosi, doar lipesti, suprapusa, care e foarte spectaculoasa si tehnica dantelata. Mai am mult de invatat la capitolul asta, de invatat tehnici, de imblanzit snururi, de furat meserie, de prins trucuri pana sa ajung la o performanta frumoasa.

Am cateva seturi la activ, imi place la nebunie sa cos, stiu ca suna babesc, dar nu-mi pasa, rezultatele finale au fost pana acum foarte apreciate. Si sper sa fie in continuare. Pentru ca eu nu ma voi opri si-mi voi face timp pentru hobby-ul asta indiferent de cat de ocupata voi fi. Sper sa-mi imbunatatesc tehnica si sa se vada o evolutie frumoasa in timp.

Imi place foarte mult ca poti face un model anume pe masura ce cosi sau te poti gandi la un model, si cand cosi, sa-ti vina idei pe parcurs. Astfel ca ce a fost gandit initial, sa arate cu totul altfel in forma finala. De asemenea, e greu sa copiezi modelele de la cineva. Liniile generale da, dar restul se bazeaza pe imaginatie, rabdare si indemanare. Ar fi pacat sa te chinui sa-ti iasa un model exact cum ai vazut pe net daca snururile se incapataneaza, sau daca la un anumit punct nu-ti dai seama cum sunt imbinate si sa insisti si la final sa-ti iasa ceva prost. Tocmai de aceea, sfatul meu este ca inceputul sa fie cu modele simplute ca mai apoi, cand se capata experienta, sa se experimenteze si complicaciuni.

Sunt inca la inceput, dar imi place ce iese din mainile mele. Intotdeauna e loc de mai bine, asa ca imi plac criticile constructive. Le primesc de la o maestra ale carei lucrari le tot admir si de la care am primit si permisiunea de a folosi cateva poze, pentru a arata tehnicile de soutache. Nu am invatat de la ea, ci de la altcineva. Si, poate sunt rea si subiectiva, dar imi place mai mult ce fac eu decat ce face cea care m-a invatat. 😀 A nu se zvarli cu rosii, va rog! Dar, daca va place ce vedeti si va doriti asa ceva, don’t hesitate to contact me! 😉

Si, ca sa nu mai lungim vorba, sa lasam imaginile sa vorbeasca de la sine: