Cel mai iubit catel din lume locuieste cu mine. Este copilul meu cu 4 picioare si nu ma intereseaza daca oamenii considera ca exagerez. Ma tine activa, mi-a activat o parte mai sensibila (cea in care imi iau unfollow si unfriend de la toata lumea ca ii spamez cu postari despre animale) si ajut animalele, este inclusa in majoritatea activitatilor si plecarilor (daca as putea s-o iau la birou, ar fi vis!) si este o minunatie de caine!
Cea mai notabila prostie facuta intre timp, in afara de ce v-am mai povestit a fost ca a rontait un cablu de laptop. Mai mult ca sigur ca nu era in priza, ca altfel o pisca la limba. Numai bine pentru ea, probabil era plictisita si si-a facut de lucru maruntindu-l meticulos intr-un mod in care nu mai puea fi salvat, poate doar reciclat selectiv. Adica am gasit in casa bucati scurte, firele metalice si bucati de cauciuc, toate insirate si bucatite cu simt de raspundere. De atunci ascundem toate cablurile cand plecam de acasa.
In ultimul timp aventurile au fost mai mult din cauza mea, dar din greseli invatam. Este foarte empatica si preia imediat starea omului cu care interactioneaza. De exemplu, daca un copil vine spre ea cu teama, dar vrea s-o mangaie, si ea e precauta si se apropie usurel sa nu-l sperie. A speriat-o la un moment dat un caine mai mare si de atunci este cam panica atunci cand vede caini mari. Are si ea preferintele ei, normal. Cumva, in capsorul ei, intr-un caine mare ea vede un posibil agresor fata de mine si, daca se apropie cainele de mine sa-l mangai, se posteaza in fata mea si face 180 de grade latrand si avertizandu-l sa stea departe de mami a ei. E amuzanta, deocamdata nu am reusit s-o fac sa renunte la asta, lucram. O astfel de panica a tras cand s-a intalnit cu Tero, un frumos metis de amstaff cu dog argentinian, bland cu fetele si ascultator. Vazand ca ii e frica sa intre in tarc, am luat-o in brate si am intrat cu ea. Tero a venit la mine si incepuse s-o miroasa gen „ce jucarie ai tu aici?”. L-am domolit, dar se tinea dupa mine si nu puteam s-o las pe jos si, tot incercand sa o miroasa, fraiera mea a dat drumul la un pisu de frica. Pe tricoul abia imbracat si pe blugi. Sa-mi fie invatatura de minte!
Intr-o seara i-am dat un galbenus de ou crud. Se da frecvent cainilor, este hranitor pentru ei, cat era mica-mica, ii dadeam saptamanal cate un galbenus. Ei bine, cred ca oul nu a fost cel mai proaspat, pentru ca dupa ce l-a mancat a facut niste galme pe piele. Nu imi dadeam seama, dar ea cum e cu blana neteda, am observat ca s-a ciufulit si am vrut sa o mangai sa i-o asez. Saraca, mi-era asa o mila de ea si eram nervoasa pe mine ca i-am dat ceva care nu era suficient de proaspat. I-a trecut in vreo 2 ore. De atunci, mai rar galbenus crud, ori gatit ori f proaspat.
Urmatoarea povestioara despre Tasha este un semnal de alarma, atunci cand cainele nu pare a fi el, du-l la veterinar! Saptamana trecuta cand am ajuns acasa, Tasha era extrem de agitata, hiperventila, topaia si dadea sa muste in joaca (lucru pe care nu l-a mai facut de cand era puiut), balea si bea apa, dar o insira prin casa, era confuza si se lovea cu botul de lucruri si era mai calda decat de obicei. Parca era un alt caine, avea si alta privire. Deja aveam scenarita, ca imi turbeaza cainele sau ca a mancat ceva de pe jos si s-a otravit. Am dus-o cat am putut de repede la vet, unde mi-a spus ca e o reactie alergica, dar nu se stie de la ce, poate fi polen, puf de plop, odorizant de camera, parfum, iarba taiata etc. Dupa 4 injectii cu antihistaminice, un claritine si 2 ore mai tarziu, parca incepea sa-si revina. Eu stiu ca e o rasa agitata, ca pe baterii, dar cum era, era de cel putin 10 ori mai! fata de cum e de obicei.
Acum suntem bine, nu mai avem nimic. Dar panica pe care am trait-o nu o doresc niciunui iubitor/posesor de caine! Aveti grija de blanosii vostri si poate invatati din greselile mele, voi mai reveni cu povesti despre Tashica! Pana atunci, va mai las niste poze:
Toantele nu merg in rai 