LMA si DA!

Adica La Multi Ani si Doamne Ajuta! 🙂

Nu m-am apucat sa fac un bilant amanuntit al anului 2010, pentru ca in mare, comparativ cu 2009, n-a fost mai tare. A fost un an ciudat, un an al castigurilor neasteptate, al redescoperirii sinelui, al picului de egoism benefic, al dezamagirilor din partea unor persoane la care nu ma asteptam, un an cu urcusuri si coborasuri.

Am scris o luna la Hotcity si mi-am dat seama ca-mi place si ca ar fi frumos sa am un job de genul, chiar daca e greu sa scrii pe teme impuse. A citit mai mult, chiar daca au fost carti cu vampiri, basca am vazut si serialul facut dupa carti (in alt post despre asta). Am primit o nepotica frumoasa, cu niste ochi superbi, sunt lesinata! Am incheiat niste socoteli neincheiate demult. De Paste, in seara de Inviere am avut o revelatie, drept urmare, am facut ce mi-au dictat instinctele, inima si ratiunea care o data-n viata s-au pus de acord (s-au aliniat planetele). Mai apoi aveam sa vad ca tot raul spre bine! Evident nu pentru mine, decat in mica parte. Mi-am dat seama ca pot fi periculoasa daca vreau si daca cineva imi greseste, plateste… karma stuff… ar trebui sa-mi tin gandurile in frau. Am facut o mica escapada la munte, unde online-ul a fost lasat in favoarea offline-ului. Au inceput sa ma bata (nu suficient de tare) gandurile despre plecari in strainezia pentru o perioada sa lucrez. In ultimul timp din ce in ce mai tare. Televizorul a fost o prezenta sporadica in viata mea si cand a fost, a fost deschis mai mult pe Discovery. Am vazut doua trupe rock live in concert, trupe de ale caror piese am eu legate amintiri din tinereti si mi-au placut foarte. Pentru prima data am prins si eu buchetul la o nunta. Am fost intr-un colt de rai, unde cu siguranta ma voi reintoarce intr-o zi. M-am vazut mai rar cu Gunoierii, dar cand m-am vazut m-am bucurat tare mult. Am fost printre finalistele Blend a Med Zambetul Verii, a fost o surpriza excelenta de care m-am bucurat 3 zile din plin. L-am bifat din nou pe Fatboy Slim, care e genial de-a dreptul. Am cantat cu Redblonde, la nunta varului meu. Am fost cu Simona la Roma. Si cu mama in Israel. Am fost intr-o incursiune in frumosul Bucuresti vazut prin obiectivul aparatului de fotografiat. Mi-am pierdut jobul de care eram mai mult decat multumita. Dupa o ratare maxima, in care era sa-mi pierd mintile, am gasit un job ok, dar nici pe departe ce-mi doresc. Pana la noi sanse, deocamdata raman aici. Am executat-o pe Bubu pe toate partile. N-am avut o aniversare extraordinara, dar mi-am canalizat energia spre altceva, un proiect care mi-e drag si care sunt sigura ca va avea succes, „One Night Dress„. Am cunoscut oameni misto, de unii m-am apropiat, pe altii i-am indepartat, am reinnodat vechi prietenii, m-am vazut cu colegi si prieteni vechi, care uitasem cat de dragi imi sunt. Am ras mult, am plans mult, am gasit mereu motive sa zambesc si ma lupt in continuare cu tot ce apare in viata mea. Anul asta a fost agitat, simtim criza, ne adaptam, am pierdut pe cineva din familie de curand si n-am fost in stare s-o sun pe vara-mea ca nu stiam ce sa-i zic… dar viata merge inainte si sunt convinsa ca 2011 are multe surprize pentru mine.

Sarbatorile astea nu le-am simtit prea speciale, chair daca au fost cu ceva surprize, echilibrul s-a pastrat. Seara de Ajun mi-am petrecut-o in BlaBla, la Karaoke Christmas Party, nici ca se putea mai bine, ziua de Craciun ca de obicei la bunica mea, apoi am fost in vizita la un unchi si seara m-am vazut cu prietenii in oras. A doua zi de Craciun am luat-o de la capat iesind in oras cu oameni care ma fac sa zambesc. Au urmat niste zile nu prea reusite la birou, plus o stare generala proasta si discutii cu grupul pentru mancarea de la Revelion… dar totusi ne-am tinut de plan, asa ca am petrecut Revelionul la Moeciu, unde desi m-am enervat si am carcotit din plin, am cantat si am ras mult mai mult si tragand linie a iesit cu +…

Anul Nou l-am inceput cu zero dorinte, uitand totalmete sa-mi pun macar una, dar cu bani la mine, sampanie si artificii. S-a continuat cu o cutiuta de catifea si o scrisoare care m-au bulversat rau, dar nu e de bine si trebuie sa rezolv urgent… si apoi cu karaoke si mim. Bonus, o raceala! 😛

Dar stiu eu… si simt ca anul asta va fi unul de hotar pentru mine, se vor limpezi situatii, se vor trasa rute, se vor inchide capitole neinchise demult, se vor linisti apele! Important e sa fiu sanatoasa si sa-mi doresc cu ardoare lucruri. Si se vor indeplini!

Va urez sa aveti un an excelent pe toate planurile si sper sa ma cititi in continuare, pentru ca e draftul plin de titluri interesante! 🙂

Faze de blonda

Atentie! Nu sunt si nici n-am de gand sa ma fac blonda. Nu de alta, dar nu-mi sta bine, imi lipseste fusta inflorata. N-am nimic cu blondele, cunosc o gramada de blonde destepte, deci sa nu-mi arunce vreuna cu rosii, da?! Asa! 😀

Toate cele trei faze pe care le voi povesti mai jos au de-a face mai mult sau mai putin cu prietena mea, Simona. Cred ca numai ea e de vina! 😆

Noi cand ne apucam sa vorbim la telefon, apai vorbim, nu gluma, de schimbam telefonul de pe-o ureche pe alta de cel putin 2 ori si cand inchidem avem urechile fierbinti. Ei bine, intr-o seara ma duceam sa ma vad cu niste colegi la o cafenea si in trafic, sa treaca mai repede timpul, am sunat-o. Si povesteam, povesteam… pana am ajuns la destinatie, am parcat, i-am spus ca am ajuns… si deodata exclam: „Fuck, mi-am uitat telefonul in masina, tre sa traversez inapoi sa-l iau!”. Simo la capatul celalalt tacea… intr-o fractuine de secunda imi dau seama, „hai ca nu mi-am uitat niciun telefon, ce tuta sunt, ca-l aveam la ureche, vorbeam cu tine!”. Ne-am hlizit, clar!

La scurt timp dupa faza asta, la fel, la un final de saptamana, fusesem la cumparaturi si conducand spre casa, vorbeam cu ea la telefon. Am vorbit de-ale noastre, am parcat, am oprit motorul, am luat catrafusele din portbagaj si cu telefonul la ureche si plasele-n mana, vroiam sa ma indrept spre bloc. Mai lipsea ceva din ecuatie. Masina trebuia inchisa. Si da-i si pipaie-te pe la buzunare, cu plasele atarnate si cu capul stramb tinand telefonul. Si ma loveste din nou memoria: cheile erau in contact. Iar a facut Simo misto de mine.

Aveam un stick. De-ala de 2 GB. Eram tare mandra de el, ca era brand-uit si daruit de compania la care lucram (of!). Si, mai prin primavara tarziu, vara timpurie asa, venitara la mine Simo cu inca un prieten sa vedem un film. Eu le-am spus ca adorm la filme, dar nu m-au crezut. Sa revenim, c-am luat-o pe aratura. Si am pus din laptop, un film pe stick, stick pe care l-am infipt in teveu. Si vazuram filmul fara subtitrare ca teveu’ meu are fite si-i pute limba romana, am mai atipit asa pe ici pe colo (daca n-aveam ce citi) si a fost o seara foarte draguta. Si-a inceput vara torida, petreceri, chestii, poze, nunti, nebunii, ce mi-ar fi trebuit stick-ul ala nenorocit, daca nu l-as fi pierdut! Si l-am cautat, in toate gentile, in toate buzunarele gentii laptop-ului… bai nene, unde l-am pus?! Eh, probabil ca l-am pierdut… aia e…

Saptamana trecuta, sedinta foto pentru One Night Dress. Si pana s-au montat toate cele, am inceput sa vorbim de teveu, ca ar fi misto sa am cablu care leaga laptopul de teveu, asta vorbisem la un moment dat si cu Simo la telefon. Si ma duc spre televizor sa arat ca e spatiul destul de mic pana la perete si ca trebuie sa vad cum fac loc mufei aleia mari, ca pana cum am pus filmele pe stick. Si-mi bag deshtele pe acolo. Si… tadaaaaaaaaaa… stick-ul meu! Yessss, nu sunt nebuna, inca nu pierd lucruri! Doar le ratacesc temporar. 😆 Bineinteles ca am sunat-o pe Simo, care m-a felicitat pentru isprava mea. Stick-ul e tot acolo, macar acum stiu unde e! 😀

Sa nu radeti de mine sau daca radeti, sa notati sa nu faceti asa… ca astea-s semne… uite asa incepe omu’ sa se sclerozeze!

Comunicare masculina

Ca urasc semeseurile cu „Ok”, „K”, „Da”, „Bine” etc e demult stiut. Cel mai adesea barbatii comunica asa intre ei sau atunci cand vorbesc cu femeile. Si noi, fraiere, ne gandim ca o fi omul suparat, n-are chef si incepe scenarita… cand ei de fapt au comunicat scurt si concis ce au avut de spus.

Dar cum trebuie sa-mi protejez nervii, am invatat sa nu ma mai agit, ba chiar ma amuza cand vad situatii de-astea. Una a fost azi, intr-un schimb de sms-uri intre seful meu si unul dintre colegi. Seful si el pe picior de plecare ca si mine, colegul in strainezia la un training, pe el inca nu l-au mazilit. Iar seful meu are chef de caterinci. Iar eu nu mai puteam de ras.

Seful meu il sunase intr-o anume chestie si el n-a raspuns. Dupa un timp, colegul ii da sms: „M-ai sunat.” Seful meu: „Da”. Vine iar sms: „Poti sa-mi spui despre ce e vorba?” Sefu’ lesinat de ras… „Mama, sa vezi ce-i fac! Il tin in de-alea ca in bancul ala cu ardelenii care se duc la gara si cer bilete de tren. Ii intreaba casiera, unde mergeti? Si ei… la nunta”. 😆 Si ii trimite raspuns: „Da”. Noi pe jos de ras. Apoi amuzati, ne-am vazut de treaba. Peste 5 minute vine sefu’ la noi cu telefonul: „Na, ca v-am zis eu ca gand la gand!” Colegul meu: „Hai ca parca suntem ca-n bancul ala cu ardelenii!” 😆 😯 Noi haha, hihi, huhu… si sefu’ „Da, deci ii trimit mesaj: Asa e!” 😆

Nu mai stiu continuarea, ca a plecat sefu’ din birou. Dar tot ma hlizesc de nebuna cand imi aduc aminte faza. Iar poate cand povestesc eu nu e amuzant, live a fost cu siguranta!

Deci, noi de ce ne pierdem in detalii, 15 mii de semne de punctuatie si zambarici cand ei comunica eficient asa? Si ,frate, nu fac economie de sms-uri. Cand ar putea spune mai adunat ce au de zis, informatia completa… ei nuuuuuuu, pe bucati si trasi de limba. Am mai vazut eu schimb de sms-uri: „Esti in oras?” Raspuns: „Da”. Clar dupa aia se cer lamuriri asupra locului etc… era greu sa puna o virgula dupa „da” si sa continue. O continuare ar fi „Unde” fara semnul intrebarii. Raspunsul vine scurt si concis: „X”, unde X e numele clubului, barului, locului cu pricina… fara nicio prepozitie inainte. 😯

De-aia noi ne pierdem in detalii si ei vad esentialul! Da’ pe cuvant de cateodata de nu-mi vine sa-i injur rau! Si cica tot ei sunt aia logici, care comunica eficient. Eficient, pe naiba, mie daca-mi scoti virgule, semne de punctuatie si prepozitii, trebuie sa ma gandesc mult mai mult sa pun cap la cap informatiile! Dar hai, ca azi m-am amuzat copios. Si oricum, fara dragutii de ei, viata ar fi plictisitoare rau! Si o spun cu toata sinceritatea, fara misto-uri si intelesuri ascunse! 🙂

2 in 3 zile…

Cate belele, toate-n curu’ meu! Scuzati pentru indecentul cuvant belele! 😀

Am avut un weekend cu peripetii si a mai urmat. Duminica seara cand mergeam spre o mica petrecere cu ocazia zilei celor doi frati gemeni „ai mei”, ca dintr-a 6-a numai „Ada sor-mea” sunt… se intampla beleaua. Mai eram si cu Miha, o colega de-a noastra si mergeam spre Fundeni (urata zona!) la locul dezmatului.

Si ca o fata draguta ce ma aflu, vazandu-l pe un nene cu avariile si luminile albe dand cu spatele sa parcheze lateral, opresc sa-l las pe om sa termine manevra. E un obicei de-al meu sa tin piciorul pe frana la semafor si in general cand sunt oprita in trafic. Si ridic ochii in retrovizoare. Vad o masina neagra apropiindu-se ca bolidul. Cred ca a vrut sa treaca pe banda a treia, dar n-avea cum ca venea tare un jeep… asa ca m-a luat pe mine pe partea stanga spate si m-a impins in omul ala care parca. Drept urmare Bubu a suferit ceva: bara spate stanga zgariata, aripa idem, plus indoita, portiera zgariata, prag infundat, plus cauciucul ciupit si janta indoita un pic… si cu partea dreapta, cea cu care l-am lovit pe cel care parca, aripa dreapta si portiera zgariate. Bubu a mea sandwich facuta… am innebunit de nervi! Asta lasand la o parte ca m-am speriat de nu se poate, pentru ca atunci cand am auzit lovitura si m-am trezit prinsa la mijloc, am avut senzatia ca masina se face pachet si ma va strivi.

La volan o pisi blonda, cam tarancuta asa, cu izbitul dupa ea. Ala, cu gura mare, ca ce-am facut, ca i-am nenorocit, ca am pus frana prea tarziu ca, ca, ca… Asta de l-am lovit e avocat si a inceput sa le spuna sa se potoleasca daca nu vor sa aiba probleme si mai mari. Scandalagiul o fi crezut ca daca tipa la mine ma intimideaza, da’ nu stia cu cine are de-a face, ca mi-am scos ghearele instant. Si l-am linistit spunandu-i ca poate sa se si tavaleasca, tot ei sunt vinovati, ala care loveste din spate e vinovat, ca ne vedem a doua zi la politie.

Si ne-am vazut. Dar au venit fara masina, ca era netransportabila. Bineinteles ca au trebuit sa faca rost de platforma s-o aduca. I-am facut masina praf… i s-a rupt axul de la roata, roata sparta, aripa bulita… Asta a mai durat vreo 2 ore. Cand am obtinut actele de la politie, am mers la vestitul Euroins sa deschid dosarul. Seara am ajuns rupta acasa. Dar n-am avut liniste. Mihai, unul din gemenii sarbatoriti, si nu numai el, m-au certat ca trebuia sa fac pe CASCO cu regresie pe RCA-ul vinovatei…. Bine, bine, fac asa, merg maine la service, vad ce si cum si ma duc sa retrag dosarul si sa-l deschid la Allianz, unde am CASCO.

Asa ca marti dimineata, pe ploaia aia nenorocita mergeam in coloana de masini spre service. Ca sa fie treaba treaba, s-a intamplat intamplarea: in coloana s-a pus frana, am pus frana, da’ ala din spate a uitat sa puna frana si… poc! Eu poc in al din fata, ala din fata poc in urmatorul. Here we go again! Futu-i! Acum Bubu era facuta pe toate partile. In fata masca de plastic sparta, capota usor indoita, numarul idem si suportul de numar spart, iar in spate bara zgariata si suportul de numar. Asa am ajuns la service. Noroc cu Mihai ca mi-a recomandat un tip super de acolo, l-am avut consilier toata ziulica.

Astfel ca m-am dus la Euroins si mi-am retras dosarul, l-am deschis la Allianz. Apoi m-am dus la politie pentru proaspatul accident. Cand sunt mai mult de doua masini implicate, nu merge intelegerea amiabila, trebuie mers la politie. Si cum mor de dragul birocratiei si-al politistilor, am mers sa-i revad. Si ei se apre ca mor de dragul meu, desteptul de politist n-a scris pe procesul verbal ca aveam alcoolemie 0, si era ceva necesar pentru asigurarea asta cu regresie pe RCA. M-am dus inapoi, nea caisa iesise din tura, mai merg maine o data, daca o fi amabil sa-mi scrie. Nu de alta, da’ tipa unu’ pe acolo ca normal ca n-aveam alcoolemie, ca altfel imi luau permisul… chichite birocratice nebune.

Asa ca am doua dosare de dauna deschise, Bubu e facuta pe toate partile, ca sa stiu o treaba, sper sa fie bine. Numai eu puteam sa reusesc performanta de 2 (doua) accidente in 3 (trei) zile. Daca ar fi fost vina mea, as fi zis ca-s batuta-n cap si nu-s in stare de plasticul roz pe care-l detin, dar asa… uof! Nu vreti sa stiti misto-urile de la service si asigurari… cu prinsul la mijloc! 😆

O sa mai am ceva de alergat pentru Bubu, dar macar saraca o bag la terapie intensiva, si va iesi ca noua, chiar daca nu e prea tare avariata si circul cu ea fara probleme. Bubu ruleaza si e rezistenta, de-aia o iubex eu tare-tare! Deci atentie la cascatii din trafic, ca le curge scuipat din gura si fac ravagii!

Semeseul misterios

Si nici bine nu se termina weekend-ul nebun cu lumea care s-a gandit brusc cum ca ma iubeste, ca iar o patesc. Futu-i, zise printesa! 😆

Ma trezesc intr-o frumoasa seara cu un semeseu „Buna, ce faci?” de pe un numar pe care nu-l stiam. Cum stiu eu ca sunt multi inteligenti care si la sarbatori trimit semeseuri nesemnate, inchipuindu-si ca toata lumea le-a salvat tz-shpe numere de telefon de pe care au sunat o data-n viata… ma gandeam c-o fi cineva cunoscut si-a uitat sa se semneze. Mi-am asumat riscul de a fi boscorodita si am raspuns, spunand ca fac bine si nu stiu cine e.

Si pac! suna. Upssssssss… sa vezi c-o fi cineva cunoscut si sunt eu uituca si n-am bagat numarul in memorie! Voce de barbat… necunoscuta. Ma si gandeam ce prieten/a binevoitor/oare sa injur mai repede. Si exact cum urasc eu, imi spune cum il cheama si ma intreaba ce fac. „Bai nene, zi cine esti si ce vrei si mai ales de la cine ai numarul meu. „”De la un prieten, Bogdan”. No shit, cunosc multi, nume de familie!!! A picat testul. Si-am inceput sa bodogan, sa lase vrajelile si minciunile si sa-mi spuna de unde are numarul, sau inchid. „Nu, nu, nu, gata, iti spun. Am scris sms-ul si am scris un numar asa, la nimereala si am trimis.” 😯 Bai, ma lesi… si-ai nimerit fix la mine!

Imi spune ca oricat de incredibil ar parea, asa e, ca e mana destinului. Fratemeleu, daca nimereai la niste interlopi par example, la vreun cuplu gelos… ce faceai? Cum iti permiti sa dai asa mesaje aiurea? Imi mai revin din soc… in momentul in care-mi spune ca el e Florin, are 30 😯 de ani, e din Ciorogarla si vrea sa ne cunoastem, sa avem o relatie. 😆 Moment in care ma distram prea tare pentru a mai inchide telefonul.

„Bai, baiatule, tu la varsta asta te tii de de-astea? Astea le fac pustii de 16 ani! Tu la varsta asta asa ai de gand sa-ti gasesti pe cineva? Cum ti-ai putea inchipui ca eu m-as intalni cu tine? Stii cum ma cheama? Stii cum arat? De unde stiu eu ca nu esti vreun ucigas in serie? De unde nu stiu eu ca ai vreo 17-18 ani si te distrezi cu prietenii tai dand telefoane… deci NU!!!”

Vorbea extrem de repede si cu prune in gura, pe langa asta cred ca avea vocabular limitat, ca-mi spunea cam acelasi lucru… ca n-am de unde sa-l stiu, dar daca ne intalnim la o cafea, la un film, o sa-l cunosc si-o sa vad ca nu e cum cred eu… ca daca ne vedem, o sa ma imbunez, ca acum sunt rece si distanta. „Nu ma intalnesc cu strainii, cu atat mai mult cu unii care ma abordeaza atat de dubios”. „Pai daca ne vedem, o sa vezi ca nu sunt dubios si n-o sa mai fiu un strain.” „Nu vreau, nu pot, n-am timp!” „Dar asa un pic intr-o seara… in weekend.” Am cedat psihic… deja era prea mult, am inchis.

M-a mai cautat cat am fost plecata, i-am respins. Deci cum sa fii asa de dus cu pluta? La o varsta la care se presupune ca te duce capul. Cat de singur si disperat sa fii ca sa faci asa? Chiar asa s-au terminat toate celelalte variante??? 😯

Si, colac peste pupaza, fix in seara aia, cand clicaiam pe Feisbuc niste aplicatii am gasit-o pe aia cu de ce esti fabuloasa azi… click…mi-a iesit pt ca ai primit un sms misterios. Deci da, soarta astrele si horoscopul nu minteau. 😛 Toate ca toate, va spun eu, iar mi-am ratat sansa la fericire! 😆

Porumbeii din tei

… ca pupeze nu erau sigur! N-au cum, in buricul orasului, in teii prafuiti din fata blocului. Si nu le-am auzit cantand „pu-pu-puuuuu… la-la-la”, 😆 deci nu sunt pupeze!

Dar sunt porumbei. Si nu orice fel de porumbei, o specie aparte: porumbei cacaciosi! Nu stiu ce mananca, dar pe cuvant de nu se caca imprastiat rau!

Tot timpul am porumbei prin spatele blocului, vin si se aseaza la geam pe pervaz cand mi-e lumea mai draga, de ne speriem reciproc, am vecini care ii hranesc constant. Cateodata si eu le mai pun niste paine uscata pe pervaz, ca mi-e mila de ei, ca iubesc animalele si ca sunt fapturi frumoase si fragile. Nu cred ca as putea sa-i prind, sa le sucesc gatul si sa-i gatesc, asa cum fac altii.

Si nerecunoscatorii ce fac??? Se muta in fata blocului, in tei. Si nu stiu cu ce-i hranesc vecinii mei, ca-i apuca-cufureala. Si se usureaza intr-o veselie. Si au un tei preferat in care isi petrec timpul liber. Cine are nenorocul sa-si parcheze masina sub teiul cu pricina, se umple de noroc.

Noroc sau ghinion, de dimineata Bubu era plina de cah, pe parbriz si capota. Si, bineinteles, diabolici porumbeii astia, pe partea mea, a soferului era mozolita, asta ca sa ma chinui eu cu stergatoarele. Si, ca sa fie tacamul complet, si Murphy sa se hlizeasca din nou, am ramas fara pipimatz de-ala de parbriz. Ia ce-a ramas in sticla din port bagaj si reia operatiunea. Si azi a trebuit sa ma intorc si din drum… si mi s-a aprins si becul la benzina… oh, joy, perfect day!

Numai porumbeii sunt de vina! O sa-mi iau o goarna sa-i alung. Da’ parca tot mi-e mila de ei si imi place sa-i vad pe pervazul geamului sa-i intreb de sanatate… le-as da si ceva de papa… da’ clar nu mai parchez acolo!

Roma in imagini + ce-am uitat sa mai zic

Si… dupa cum ziceam, mi-am adus aminte ca am uitat niste chestii sa mai zic, si trebuiesc spuse:

  • la Colosseum sunt oameni imbracati in soldati romani cu care poti face poze. Sunt smecheri, atentie! Ii intrebi cat costa sa faci poze cu ei si iti spun ca n-au un tarif fix, sa dai cat te lasa inima, just a tip. Ei bine, am facut 3 poze. Vroia sa ma si pupe ala… i-am zis ca fara de-astea si apoi am vrut sa-i dau tip… m-am scotocit prin portofel si n-am gasit mai mult de 50 de centi. Am zis ca aia e, tip e tip si gata. Cred ca a considerat ca l-am jignit, ca mi-a dat banii inapoi si a zis: 5 euro! 😯 Ce l-am boscorodit, mincinosu’ naibii… mai vroia sa ma si pupe si tot eu sa-l platesc!
  • am uitat sa spun despre italience ca, pe langa faptul ca nu-s imbracate grozav, asa cum am vazut eu in nord, majoritatea au o uniforma: Luis Vuitton. Bineinteles, false! Ca sunt negrii aia cu gentile puse pe cearceaf la colt de strada… cu un sistem imgenios de-a le strange imediat si-a lua-o la goana cand vin carabinierii. Daca 2 din 10 au Vuitton original e bine. Si toate merg cu mana in erectie etaland vuitonul. Ce uram eu gentile astea pana acum… acum sa nu le vad!!!
  • la biserica unde se afla La Bocca della Verita am dat peste un ghid foarte amabil. Am intrat in biserica, se vedea de la 7 poste ca fusese ortodoxa, ne-am uitat, ne-am invartit si am vrut sa intram la subsol, intr-un fel de cripta. Ghidul oprea oamenii si le explica ce e acolo, spunandu-le ca in mod normal e gratuit sa intre acolo, dar, pentru biserica, ar fi frumos sa dea 1 euro de persoana. M-am uitat la simo, ea la mine, si i-am zis ca vreau sa intru, ea parca n-ar fi dat 1 euro… si vine ghidul la noi, ne intreaba ce limba vorbim sa stie cum ne zice. I-am zis ca engleza si apoi ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus, Romania. „A, sunteti romance… ce tare! Va rog, domnisoarelor, sa poftiti, pentru dumneavoastra este gratis!” 😀 Cand ne-am intors a zis ca-i era dor sa vorbeasca romaneste, ne-a mai dat niste ponturi, niste explicatii, a fost foarte ok.
  • probabil au zis-o multi, dar o s-o mai zic si eu inca o data: au o inghetata DEMENTIALA!!! Am bagat la greu, chiar daca era cam scumpa. Cea mai buna am mancat-o undeva de la o gelaterie de langa Santa Maria Maggiore, unde am avut inspiratia sa cer inghetata de ciocolata neagra. Doamne Dumnezeule, cum a putut sa fie! Wooooooow! Chiar nu m-a interesat cand italianul de acolo s-a gandit la prostii si a inceput sa chicoteasca atunci cand i-am zis ca vreau „dark black”, a fost cea mai buna ever! Si mai vreaaaaaaaaau! Si ce ma fac… ca acilisea nu gasex?! 😥
  • m-au suparat rau cu ceva. In tot orasul sunt nu stiu cate obeliscuri, au avut si ei un fel de Gaudi al lor, care era pasionat de Egipt… si deci au numeroase obeliscuri asezate in diverse piete. Numai ca in varful obeliscurilor au pus, ghici… cruci. arata ca la balamuc, n-au nicio treaba, obeliscurile sunt de piatra si-au un mot de fier in varf. Oribiiiiiiiiil… m-am suparat! Eu stiu ca si la ei sunt multi habotnici, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-si lase amprenta peste tot… mai multe nu comentez, ca s-ar putea sa-mi iau rosii si oua in cap de la preacuviosi si nu asta era ideea. Ideea era ca obelisc + cruce not nice at all!

Aventuri in amor… de-a-ndoaselea

Dupa cum am promis, voi povesti fazele hazoase, memorabile, de ras, de plans, de ciuda, nervi… mai toate nebuniile ce mi se par mie ca merita mentionate din calatoria asta… in primul rand pentru mine si pentru memoria mea care cumva va trebui sa se pastreze in forma si abia mai apoi pentru amuzamentul si ochii cititorilor.

  • o stewardesa a fost extrem de explicita cu noi „asigurati-va ca bagajele dumneavoastra sunt SIGURANTATE in compartimentele de deasupra…” iar alta cand a zis cu vesta de salvare a copiilor, ca trebuie activata din avion… a zis childrens
  • e plin de romani… si turisti, si de-aia de traiesc acolo si de hoti si de cersetori. Suntem mai rau decat chinezii, am invadat tot. Nu are rost sa spun ca acolo sunt o gramada de nenorociti care ne fac de ras… nu voi intra in detalii, voi spune doar ca am fost socata cand am vazut doi tigani langa un centru comercial care erau tare mandri de ei ca furasera o curea… au venit cu noi in tren pana la aeroport unde s-au indreptat tacticos catre sosiri… normal, la plecari nu era prada bogata. I-as impusca!
  • am observat o noua moda, cu lenjeria intima la vedere. Dar nu asa doar un pic, ci cat mai mult, cat mai tot. Adica barbatii aveau pantalonii pe juma’ de buca, doar asa, cat sa nu cada de pe ei, in rest vazandu-se nu numai banda de la chiloti, ci aproape in toata „splendoarea” lor. Iar la gagici se poarta sutienul la vedere… de tot!!! Adica daca ai rochie fara bretele, nu-ti iei sutien la fel, nuuuuu, iti iei de-ala normal sa se vada bretelele. Sau daca ai maieu de-ala legat de gat si cu spatele gol, din nou, iti iei sutien normal, sa se vada bretelele plus partea din spate a sutienului, ca doar na… e trendy. Si asta am vazut-o de la pustoaice, la femei de varsta mamei, de la italience, la englezoaice, frantuzoaice si alte natii… Si eu care-mi faceam griji pentru ca mi se vedea un pic o bretea pe langa breteaua maieului…
  • mi-a mancat zilele liftul ala de la hotel. Avea o voce de tanti care, pe langa faptul ca anunta etajele in italiana si engleza, mai spunea si ca liftul coboara sau urca… de parca nu stiam directia cand ma urcam in el. Ok, o data, de doua ori, de noua ori… da’ mai lasa-maaaaaa!!! „L’ascensore scende… lift goes down…” 😆 
  • am invatat noi metode de agatat. Am ras cu Simo 100 de ani, urmariind strategiile unui grup de englezi si mai precis a unuia dintre ei, care era cel mai rasarit. In Piazza Spagna, unde se aduna seara multa lume sa stea la o barfa, sa se mai odihneasca, sa admire lumea care trece, sa gate etc. sunt multi turisti si ies multe mici/mari povesti intre oameni. Ei bine, grupul asta de englezi era la vanatoare. Se duceau la nu stiu ce petrecere si vroiau sa mai ia fete. Unul din ei a venit si la noi si ne-a intrebat ceva gen „What are you doing tonight / wanna drink something tonight„, n-am fost prea atenta si vorbea si cu prune-n gura, accentul specific… si cand mi-am ridicat privirea intrebator si-am zis „what” l-am speriat, ca a zambit timid si-a zis „don’t worry, nevermind”. In schimb pisi ala dragut vana de zor. Le ochea si marea pasul inspre ele, le zicea niste chestii, unele se topeau, altele il flituiau… depinde. Oricum target-ul era clar… blondute si cu aspect de englezoaice… probabil ca erau prada sigura, habar n-am de ce era foarte bine definit criteriul asta. La un moment dat a vorbit mai mult cu un grup de 3 gagici, fiind toti 4 dispusi in cerc. Intens o vrajea pe blonda din stanga lui. La un moment dat aia s-a plictisit, a inceput sa se uite in jur, a mai facut niste poze, s-a uitat la ele… timp in care asta si-a indreptat atentia spre cea din fata lui. Cand blonda noastra a vazut asta, subtil asa, si-a schimbat locul, trecand ea in ijloc, adica fix in fata lui. Am ajuns la concluzia ca daca nu te baga in seama, trebuie sa ai grija sa te arunci in raza lui vizuala… pana la urma o sa te observe! 😆 E excelent sa stai pe margine si sa observi lucruri!
  • un italian ne-a intrebat ce limba vorbim ca, chipurile, nu i se pare cunoscuta. I-am spus ca romana si ca sa nu para ca nu i-a convenit m-a intrebat daca vorbesc italiana. Nu vorbesc, inteleg aproape tot. Si ne-a intrebat daca suntem in vacanta, cat stam, daca ne place, daca am venit sa incercam distractiile oferite de Roma, daca mergem in club. I-am retezat-o spunandu-i ca am venit sa vizitam, dar ca nu mergem in club, ca viata de noapte ca in Romania n-am vazut pe nicaieri, asa ca nu ma impresioneaza nimic. s-ar fi oferit el sa ne fie ghid prin cluburi, dar cand a vazut asa, a zis ca „you want to be the boss… you came to Italy and you want to be the boss with italian men”… si asa m-am amuzat si i-as fi zis ca „ai uant tu da bi da best”… apoi a inceput sa comenteze cu un amic de-al lui „sei bellissima”… mhm, merci, ti-am zis ca inteleg!
  • la metrou l-am vazut pe unul cum incerca sa le vrajeasca pe doua tipe. Am schimbat magistrala si eu care credeam ca nu sunt romani, il aud pe amicul lui spunand ofticat de tipele alea ca sunt mincinoase si asta fraier ca l-a pus sa mearga dupa ele. Apoi vin in spatele nostru pe scara rulanta. Si asta zice: „Ce draguta e fata asta… asta din fata”. Eu nu stiam cum sa ma abtin din ras. S-a tot uitat in spate, eu muream de ras… dar nu s-a prins. Am mers impreuna in metrou, ba chiar s-a mutat pe un scaun mai aproape, sa studieze mai bine. Si era dragut, al naibii! Asa ca la coborare… i-am zambit frumos, a zambit si el si i-am spus „Asa e, tot romancele sunt cele mai frumoase!” am iesit din metrou si pe-aci ti-e drumul. M-am simtit atat de bine… l-am lasat cu gura cascata, dar chiar ma gandeam ca poate iese din metrou si vine dupa mine, mi-era un pic aiurea. A fost de filme faza!
  • mi-am gasit rochie pentru nunta lu’ varu’ … am cautat si-am probat multe, faza e ca n-am gasit nimic sa ma dea pe spate… nu stau stralucit la capitolul moda, aici nordul e baza, nu capitala… si tot H&M, iubirea mea, m-a salvat. Ce-i drept, cu o rochie de cocktail, dar accesorizata misto si pe caldurile astea, merge numai bine pentru nunta.
  • nu mi-a placut nici de ei, nici de ele. Iar daca la ei mai gaseai cate-o exceptie, la ele nu… daca vedeai o gagica misto, sigur era romanca. Ei slabanogi si piperniciti, ele mari si grase, deformate si neingrijite. Chestia cu neingrijitul e universala, sunt niste neslpalati, ce mirosuri am suportat la metrou… pfuai. Ei ca ei, dar la ele mi se pare inadmisibil. Cand le-am vazut manichiura si pedichiura lipsa, mi s-a facut rau.. adica oja sarita de vreo saptamana lasata asa, parul la subrat crescut si lasat in voia lui. Maica, iti cumpar io acetona, numai s anu te mai vad asa! Iar daca ai vreo metoda speciala de epilare cu ceara produsa de albine regale si astepti sa-ti creasca parul odata cu fagurii care-ti produc ceara speciala mirobolanta de epilat, macar ia-ti maneca, sa nu se vada, nu-ti lua maieu si-mi ridici mie mainile in auobuz/metrou sa te tii de bara si sa-mi lezezi retina!!!
  • per total Roma nu mi s-a parut un oras la care sa-mi ramana inima si sa spun wow. Stiu, sunt subiectiva, cunosc oameni lesinati dupa Roma, care s-ar muta acolo sau ar reveni oricand. E la fel de aglomerat si murdar ca Bucuresti-ul, e o nebunie de natii, un amestec turbat, un vacarm… astfel ca topul meu de pana acum Barcelona, Venetia si Viena nu s-a schimbat!

Simona, daca am uitat vreo faza importanta, da-mi doua palme, shmaf-shmaf si-mi voi revizui atitudinea completand postul, care deja e kilometric! 😀

Ametita rau

De obicei sunt organizata si am memorie buna, dar cateodata se intampla s-o comit intr-un mod colosal. Cam asa a fost ieri, iar Murphy s-a amuzat copios.

Deeeeeeeci, cum eu sunt mama planurilor si a organizarii, m-am gandit ca imi pot lua o mica pauza de la job, intre niste ore mai lancezitoare si sa profit de faptul ca am mai tot aproape si sa impusc niste iepuri. Adica sa ma duc sa bag benzina, apoi sa duc masina la spalat si intre timp sa-mi fac si o mica aprovizionare de la Kaufland. Zis si facut! Ajung la benzinarie, bag benzina si apoi scot portofelul sa ma duc sa platesc. Cu cardul, ofcors! Si… surprizaaaaaaaaaa! 😯 Exact cardul ALA nu era in portofel, in rest aveam toate plasticele din lume! Ce ma fac, ca ma fac?! Basca, ramasesem in pom si cu telefonul! Oh, yeah! Ma si vedeam incatusata…

Si merg si le explic oamenilor ca mi-am uitat cardul acasa, dar ca merg pana la birou sa iau bani si ma intorc in 10 minute. Nenea de la casa m-a privit suspicios, mi-a cerut buletinul si m-a mai intrebat de vreo cateva ori daca ma intorc. Am ajuns la birou, m-a salvat contabilul, am fugit inapoi si-am platit.

In rest, s-au dus planurile mele! Si acum panica… si acum frustrare… unde e cardul?! Ada, adu-ti aminte ce ai facut cu el, cand l-ai folosit ultima data? Eu nu prea pierd chestii de-astea, deci ori e pus bine, ori e ratacit si-l gasesc cine stie cand, ori mi l-a furat cineva. Si stau si ma gandesc… evrika, e in geanta aia gri! Si asa a fost! A nu se face asa!!!

Pe langa toate astea, caldura imi da „fiori”. Prin aerul ala conditionat, mama lui! Ieri, cu agitatia si du-te vino-ul ala… am tot iesit afara, am intrat in cladire. La mine in birou e o temperatura ok, dau drumul la aere in alte incaperi si las usile deschise, ajunge si la mine, dar nu ma vajaie de cap. Cand ies din birou, pe hol, e brusc innabusitor. Merg spre receptie si e din nou racoare, spre cam frig pentru gusturile mele. Cand ies afara, ma paleste din toate partile caldura… care e a naibii de umeda, spre deosebire de alti ani (cam asa era in State acum 10 ani cand am fost). Iar trecerea asta brusca mi-a afectat ieri capatana, mi-am simtit deranjate toate sinusurile, le-am simtit ca exista si ca-mi bat in teava. cica le-am sensibilizat si de la faptul ca mai plec vara cu parul ud pe afara, asa zice mama… bine, incerc sa fiu cuminte! 😀 Desi nu prea cred ca o sa-mi reuseasca figura. 😛

Totusi, voi sa nu faceti ca mine si, cand plecati de acasa, sa aveti parul uscat, bani cash si toate cardurile, plus baterie la telefon!!!

Cumpar somn

Am inregistrat in ultimul timp niste restante la somn, de nu se poate, vara asta s-ar putea sa-mi depasesc recordurile anterioare, dar nici ca-mi pare rau!

Am inceput reducerea orelor de somn de miercuri, de cand cu Sampon. Joi, dupa 3 ore de somn, am fost zombie la birou si am fugit direct acasa, am sarit peste sala de joi. (Da, m-am apucat de sala si ma simt excelent, mult mai vioaie, dar si mai sexoasa.) Am dormit doua ore si apoi a sunat telefonul. Era prietena mea care a plecat in State sa nasca, era ultima ei seara aici si am facut o mica reuniune. Mai e cazul sa spun ca iar am ajuns tarziu acasa? 😀 Pe la 2 asa… Vineri birou, sala si apoi acasa. Nu mai eram buna de nimic.

Bineinteles ca somnul a fugit si m-am culcat pe la 1 noaptea. Mi-am impus sa nu ies, ca sa ma odihnesc. Da’ de unde? La ora 7 sambata dimineata eram in picioare. Inexplicabil si enervant! Ziua mi-am petrecut-o la mosie, pe sezlong, in lac si-n cires iar seara m-am clubarit.

A fost foarte, foarte cald, dar m-am distrat… n-avea rost sa stau in casa, ca oricum n-aveam somn. Si… s-a dus naibii „mandria” mea ca la mine nu vine niciunul in club sa ma abordeze, ca functioneaza perfect privirea aia „nu te uita, nu te apropia, nu-mi vorbi”! Da, ca sa vezi… a venit unu’ la mine, m-a masurat din cap pana-n picioare, „Singura?”… la care eu „Nu” si m-am intors cu spatele boscorodind… „bai nene, nu putea sa fie vreunul dragut, normal, trebuia sa fie unul libidinos, de sa nu-l suport nici in fata ochilor! Damn, nu mai functioneaza atitudinea mea inabordabila!” 😆 . S-a facut misto de mine ca n-am dat raspunsul corect, ca trebuia sa zic „da, dar nu pentru tine” sau „da, si intentionez sa raman asa”. 😆 

Pe la 6:30 ma bagam in pat sa mai prind cateva ore de somn, pana sa ma duc sa pescuiesc verisoara sa mergem din nou la bronzat. Cu inca 3 ore de somn… am lenevit la soare, ne-am intalnit si cu niste prieteni de familie, ne-am hlizit, am inotat, am mai chinuit un cires apoi am plecat la prietenii nostri la curte sa jucam carti. Aseara am invatat Rentz, sau cred ca am invatat. Am ras de-am ramas fara aer, ne-am adus aminte de drumetiile din copilarie, am povestit, am pus tara la cale si iar am ajuns acasa azi-noapte pe la 2 si ceva… deci am dormit iar doar 4 ore. 😀 Am auzit o explicatie plastica geniala privind efectele vasectomiei, „supa ta nu mai are taitei”!!! 😆 (ce minti murdare, dom’le!) 😆

Restantele ar cam trebui cumva recuperate, habar nu stiu cum, sper sa reusesc, deocamdata sunt ok, doar trebuie sa nu ma streseze prea mult cineva. Altfel sunt mistretul neprietenos! Deci, cum spuneam, cumpar niste ore de somn, impreuna cu instructiunile de administrare! Desi asa cred ca in toata perioada rece cand am hibernat mi-am facut rezerve… deci acum n-am decat sa le folosesc, am de unde! Timpul trece parca mult mai repede vara si daca dorm, parca n-am suficient sa fac tot ce mi-as dori… Tocmai de-asta, mobilizarea, organizare minutioasa si savurare a momentelor frumoase ce se pot transforma in amintiri placute! 🙂