De toate pentru toti

mai 22, 2014

Din nou Garage Sale – de data asta 2 zile

Nu am apucat sa povestesc impresiile de la targul trecut, ca hopa!, particip la altul. 🙂 Targul trecut a fost primul la care am participat in calitate de expozant, a fost o provocare pe care am trecut-o cu bine si, daca am fost ok prima data, de acum incolo sky is the limit!

Asadar, lansez o noua invitatie: Merci Charity Boutique, in week-end (doar week-end-ul acesta sunt prezenta)! Dar si urmatoarele doua!

Evenimentul se numeste Night & Day Garage Sale, locul de desfasurare este Merci Charity Boutique, Str Smardan nr 13, etaj 1, iar programul este unul care permite accesul multor vizitatori.

Pe durata a trei weekend-uri, toti cei care au drum pe str. Lipscani, pot vizita ceainaria Merci Charity Boutique și achizitiona obiecte care mai de care mai creative la preturi mici: haine, carti și bijuterii  folosite si puse spre vanzare pe principiul garage sale. De la targ nu vor lipsi nici accesoriile handmade, dulciurile si delicateturile traditionale realizate cu maiestrie.

Scopul evenimentului este unul caritabil: strangerea de fonduri pentru achizitionarea a 5 cutii (100 pastile) FORTECORTIN, tratament obligatoriu în curele de tratare a cancerului. Medicamentul nu este disponibil la noi in tara, iar pretul este destul de ridicat (100 euro/cutie) pentru ca parinții celor 15 copii internati la Spitalul Fundeni sa si-l poată permite.

Initiativa Merci Charity Boutique vine in sprijinul ajutorarii acestor cazuri sociale, dar și ca moment potrivit pentru toti cei care nu au timp si îsi doresc sa poata face cumparaturi si pe parcursul noptii. Astfel, programul Night & Day Garage Sale este urmatorul:

  • sâmbătă, 24 mai, 31 mai, 7 iunie – între orele 16.00-00.00
  • duminică, 25 mai, 1 iunie, 8 iunie – între orele 10.00-15.00

Va astept cu Soutache by Ada si alte minunatii pe care va invit sa le descoperiti la fara locului!

Pentru ca intotdeauna exista ocazii de a face o fapta buna, chiar si prin cumparaturi pe timp de noapte!

afis eveniment

martie 31, 2014

Yard Sale 12 & 13 aprilie @ Dianei 4

Va fac program peste doua saptamani: yard sale la Dianei 4! 🙂

Pana acum am fost la doua dintre evenimente, mi-a placut atmosfera, mi-a placut mult ideea si mi-am achizitionat doua rochii pe care le port cu placere. De data asta, am decis sa particip si eu in rol de expozant. Voi veni cu creatiile mele soutache, dar si cu mici comori descoperite pe acasa. 🙂

Asadar, tot weekend-ul, pe 12 si 13 aprilie, ne distram si scotocim prin si mai multe comori! Pentru prima oara, timp de doua zile! Yard Sale x2: expozanti diferiti in fiecare zi si de doua ori mai multe bunatati! Puteti da attending aici!

Yard Sale-ul recicleaza si doneaza! Cumpara la preturi modice si descopera comori in weekend-ul din 12 & 13 aprilie la Dianei 4 (zona Rosetti, str. Dianei, nr. 4).

Va astept de la 10:00 la 18:00,  sa schimbam perspectiva asupra hainelor, pantofilor, bijuteriilor, obiectelor decorative si electrocasnicelor folosite!  Puteti cumpara si scotoci în multe dulapuri, cufere, valize pline de minuni la cel mai eco responsabil targ din oras.

Yard Sale este un proiect care are ca scop statornicirea notiunii de “Yard Sale – REUSE, RECYCLE!” si in Romania, printre tinerii consumatori, prin organizarea de evenimente lunare.

Eu voi fi prezenta sambata, 12 aprilie, de la 10:00 la 18:00 si va astept si pe voi sa vedeti live creatiile soutache, sa le achizitionati si sa va bucurati de primavara la un targ plin de comori!

Yard Sale 12&13 aprilie

februarie 27, 2012

Si cand mi se pune o pata

…asa ma apuca febra ideilor si dorul de scris, de nu se poate! Si cand deschid aici un nou articol… blank! Ia Ada de scrie!

Pai si?! Hai! Ete na, si despre ce sa mai scriu? Despre amintiri, despre intamplari marcante, despre activitati zilnice, despre vise, despre sperante, nazuinte, aspiratii, autosugestii, soarta astrele si horoscopul… am tot scris. Un blog tematic nu m-ar caracteriza, ca as bate apa-n piua. Ce vreau eu sa fac, poate voi scapa o informatie doua, dar asta dupa ce se intampla ce vreau eu, sunt inca foarte superstitioasa (da’ chiar, as putea sa-mi adun toate superstitiile intr-un post – asta ca aia care deja ma cred sarita, sa aiba confirmare scrisa), ce-am facut, sunt un om simplu, cu viata neinteresanta, in ciuda a ceea ce se crede, cum ca viata mea e perfecta… n-are rost.

Despre politica nu scriu din principiu, toti o apa si-un pamant, mi-e scarba. Din pacate sau din fericire, sunt nationalista. Despre vremea de afara nu scriu, se stie ca iubesc vara si ca as hiberna, nu mai plang din cauza mizeriei de pe strazi si nu mai spun cum era sa cad din nou, artistic bineinteles, intr-o balta… cred ca s-au plans si au scris altii destul.

Despre nebuniile lunii amorului ghebos… pfuai, povesti! De cele mai multe ori… it’s complicated, ca statusul pe Facebook. Dar daca tot e complicat, nu posta, pastreaza pentru tine. In lumea asta rea, daca esti fericit, esti blamat si invidiat, daca nu esti, ca de ce nu esti si cand o sa fii si tu in randul lumii, cand e complicat, e prea complicat si neinteles… fericirea mea, la naiba!

Despre nebuniile mele legate de culori si combinatii, ele se pastreaza, piticii mei danseaza step cand vad combinatie de negru cu maro, mai nou, vad negru cu maro si cu gri… epic fail! Si ma mai apuca nebuniile cand vad generatiile tinere, ca-mi da cu virgula cand ma gandesc oare cum va arata pensia mea platita de ei. Mai e mult pana atunci, sunt mai mult decat infloritoare, dar ma mai duc din cand in cand departe cu gandul. Nu bun, a nu se repeta, dauneaza grav starii de spirit prezente!

Si totusi, daca inca mai sunt cateva zile si iubirea hibernala se transforma in dragoste primavaratica simbolizata de-un fir rosu cu alb, si nu numai, hai sa va spun o mica poveste! Ea, o visatoare si o romantica incurabila visand de mica la povestea de iubire perfecta. El, un fante binecunoscut care isi opreste privirea asupra ei si-si spune ca trebuie s-o aiba. Astfel ca, timp de aproape un an ii face curte si, cu ajutorul cuvintelor bine alese, o cucereste. Toate bune si frumoase, planuri mari, iubire si mai mare. Pana intr-o zi, cand ea primeste in miez de noapte un telefon si i se spune ca el este undeva cu alta domnisoara, exact in ziua in care americanii il serbeaza pe Vali. E, hai, ca asta-i culmea! Si se duce sa vada cu ochii ei. Si a vazut… si un intreg univers de minciuni s-a naruit in jurul ei. S-a dus, i-a salutat, le-a urat distractie placuta si a plecat. I s-a rupt sufletul, dar a fost demna. Toate astea s-au intamplat dupa, ghici… 3 luni! Si cica dragostea dureaza 3 ani! Poate la unii suficient de norocosi! Iar cei care se bucura de ea, s-o aprecieze si sa se considere binecuvantati, e din ce in ce mai rara!

Asa ca, noroc ca nu am timp sa scriu in amanunt despre fiecare chestiuta pe care mi se pune pata. 😛

noiembrie 14, 2011

Just”In Time”

O lume fara bani. Unde timpul e cel mai important si mai de pret lucru pe care-l poate avea un om. Iar pentru timp sa fii in stare sa faci orice, sa pariezi, sa muncesti, sa-l furi… lista optiunilor ramanand deschisa, aplicandu-se si aici legea junglei. O lume in care oamenii se dezvolta pana la 25 de ani, apoi nu mai imbatranesc. Li se declanseaza un ceas, care-i mai tine in viata inca un an. Pentru a castiga timp, deci drept la viata, trebuie sa te zbati. Evident bogatii pot trai vesnic.

Poate o lume asa e inspaimantatoare, pentru ca omul, cel mai parsiv animal, manat de instinctul de supravietuire e capabil de multe… si nu lucruri bune. Si totusi, si in filmul asta, se aplica principiul lui Robin Hood, fura de la bogati si da-le saracilor. Si, chiar intr-o lume asa, exista o poveste de dragoste cu final fericit (ca astea ne plac).

Desi inspaimantatoare ideea, sa traiesti bine merci pana la 25 de ani si apoi sa-ti fie numarate secundele… mie mi s-a parut foarte interesanta, mi-ar placea sa pot implini 25 de ani la nesfarsit si sa arat la fel si la 100! 😆 Pe langa asta, m-ar ferici foarte mult disparitia banilor, iar timpul sa se acorde pe merit, in functie de ce faci… chiar daca o cafea costa 4 minute. In lumea noastra, chiar daca apuci sa-ti platesti toate datoriile, tot traiesti, ca ai timp (e adevarat ca nu stii cat)… dar cei care traiesc contra cronometru, cred eu ca stiu sa aprecieze mai bine tot ce au.

Intr-o astfel de lume e zvarlit Justin, care joaca rolul baiatului sarac, dar altruist si bun la suflet, cu spirit de justitiar. Si se indragosteste de fata bogata din cu totul alta zona temporala. Si de aici incep lucrurile sa se precipite… Justin e buuuuuuuuun rau 😀 , ea e frumusica foc si alearga excelent pe tocuri de 10… si nu mai dau detalii, sa nu ma injure cei ce n-au vazut filmul. Mi-a placut tare mult ideea, mi-a dat de gandit si-l recomand (iar eu nu sunt o cinefila, dar si cand imi place ceva… imi place!). Enjoy!

iunie 11, 2011

Scorpionii sunt cei mai tari

Fiecare intelege ce vrea din afirmatia de mai sus. Lasand la o parte ca e o axioma… referindu-ma la concertul de aseara… a fost tareeeeeeeeeeee!

Sa incepem cu inceputul. Ziua de joi a fost asa, ciudata, cam data peste cap, ori am fost eu cu capsa pusa, ori s-au aliniat planetele impotriva mea, in fine… Am ajuns la concert, m-am intalnit cu o prietena, urmand s-o asteptam pe vara-mea, ca la mine erau biletele. Ne postam acolo in fata, dau indicatiile prin telefon si asteptam. Ei bine, jandarmii vietii au inceput sa faca pe zeii pe domeniul public, sa ne dam mai incolo, sa mergem sa asteptam dupa nu stiu ce gard, daca nu, sa intram odata. I-am pizduit destul de bine… frate, e domeniul public, de ce-mi zici da-te mai incolo?! am platit bilet, nu mi l-ai dat tu moca! asa ca stau unde vreau, sa fie clar… ma duc mai incolo cand vreau eu, nu cand suferi tu de sefie si ordoni… fuck off!!! Prietena mea s-a cam speriat de atitudinea mea, drept urmare era cumintica si s-a departat de mine… cica sa n-avem proleme… ba pardon!  😆 Era Babau in actiune, n-avea cum!!!

Si, cum varutza a venit, am intrat in incinta, nu inainte de-a mai avea un mic show la poarta urmatoare. Pe vara-mea n-au vrut s-o lase cu bricheta, a reusit sa se eschiveze, iar pe mine m-au pus sa arunc deodorantul. OMG, sunt plecata de azi de dimineata, m-am schimbat si eu… trebuia sa put?! Si un nene ca cica sa-l pun eu bine undeva si il recuperez cand se termina concertul. Hai, fii serios! Deci… o fi fost arma alba un deo stick, cine stie… ce oameni… Whatever! Intrand in atmosfera, m-am gasit si cu niste prieteni din Sibiu, am facut gasca mai mare si ne-am asezat strategic sa vedem cum trebuie. E prima oara cand artistii au fost punctuali pe scena. Nemti, dom’le! 🙂

Si a inceput show-ul! Care a fost incendiar. Au cantat piese consacrate, piese pe care iar le-am legat de anumite momente… ma dureau palmele de cat am aplaudat, am dansat, m-am zbantuit, m-am simtit excelent! La baladele care m-au uns pe suflet mereu am cantat din tot sufletul, azi, culmea, inca am voce… si multi neprezenti au ascultat melodiile preferate prin telefon. A fost senzational! They rocked me like a hurricane so much, that I sure needed a holiday, but, since the best is yet to come and a wind of change was blowing, I needed them to send me an angel to say to him I’m still loving you! 🙂

Doua ore au trecut pe nesimtite, mi-a placut rau. La gazon A erau puse niste placaje de lemn pe jos si cand ovationam, dadeam si din picioare ca o turma de elefantei, ce mi-a placuuuuuuuuut!!! 😀 Si fluieram cu varutza, ca bajetii, ca pe stadion… iuhuuuuuu! Pentru o suma modica, dau si meditatii!

Cand s-a terminat concertul am mers pana la metrou pe jos, dar cu haha hihi, nu mi s-a parut lung drumul. M-am amuzat ca cei din Sibiu ziceau ca tot ce e la sud de Carpati… sunt olteni… pana in Australia. 😆 Si se plangeau ca pana se gata luminile, adica pana la metrou e drum lung. Ne-am hlizit noi ce ne-am hlizit, dar poate ca au avut dreptate. Spun asta pentru ca am fost din nou toanta, indrumand un cuplu, prin cotloanele metroului. Adica explicat cum schimba la Victoriei, cum ies la Unirii pe unde vroiau. La ora aia nu mai circula nimic, eu as fi mers pe jos pana acasa, nu ma ia niciun taxi atat de aproape. Dar, cum ei mergeau fix pe acelasi traseu mai departe, le-am propus sa luam toti 3 un taxi, ma lasau in drum si ei plecau mai departe. Cand am ajuns la taxi-uri, mi-au zis „multumim, buna seara” s-au urcat in taxi si dusi au fost… fix pe drumul spre casa mea. Superb, de exceptie! Asa-mi trebuie daca sunt amabila si vreau sa ajut! Damn it!

Nu mai conteaza, important e ca a fost un concert de vis, am cantat din suflet, am trait intens toata atmosfera aia si m-am bucurat ca macar o data-n viata am apucat sa-i vad pe Scorpions pe scena. Astept cu mare interes Bon Jovi!

mai 27, 2011

Pauza publicitara si altele

Nu pun pauza la blog, sa nu se panicheze fanii, da?!

Doar vroiam sa mai recomand niste site-uri, sa mai povestesc una-alta si… mi-e dor sa scriu! 🙂 In ultimele doua saptamani am fost tare agitata, si inca nu s-a terminat perioada de balamuc. Totusi, imi place asa, mi-am ocupat timpul, ajung franta acasa, plec dimineata, vin noaptea (si tot nu inteleg de ce se depune asa praful pe parchet… parca am 10 copii nazdravani) si… vreau vacanta! Nu stiu de ce cer asta, pentru ca de obicei din vacante ma intorc mai obosita decat am plecat, ca vorba ceea, de odihnit pot sa ma odihnesc si acasa.

Cert e ca se intampla lucruri, incep chestii sa se materializeze si parca, parca pot spune ca incepe sa rasara soarele si pe strada mea. Si acum sa lamurim curiosii: am slabit, arat si ma simt mult mai bine… desi se pare ca mi-a crescut colesterolul pe motiv de stres (am avut din plin, sa dau si la altii), asa ca trebuie sa trec pe modul relax (cand vreodata in viata asta, nu stiu) si sa nu ma mai agit. Cum, frate, cum, cand eu pun suflet in tot ce fac?! Eh, daca-i musai, cu placere, voi lua pastile de amortit simturi… 😛

Agitata si ocupata sunt pentru ca vreau. Poate si sa ma simt vie, sa n-am timp sa ma gandesc la c(r)ai verzi pe pereti si sa savurez toate momentele. Drept urmare, m-am apucat de belly dance. 🙂 Si-mi place tare, imi place mult de profa, e solicitant si abia astept sa mai invat coregrafii, am facut una draguta chiar aseara. 😛 Pentru curiosi, doritori si detalii aici.

De asemenea, am revenit la o veche activitate, prestata undeva prin timpul facultatii si anume, sa licitez prin telefon pentru clientii care nu sunt prezenti la licitatii. Bineinteles ca ma imbolnavesc mereu la sectiunea de bijuterii, imi place ca o vad si pe varutza mai des, e alta lume. Dar chiar si in lumea buna… sunt cate unii… ca-n „Ciocoii vechi si noi”… de exemplu e un nenea avocat care, cand am spus ca citesc ceva de un sculptor despre care nu auzisem… mi-a spus „Domnisoara, aratati atat de bine, aveti o manichiura impecabila… ce va mai trebuie culturalizare?!”… 😆 La naiba, trebuie sa-mi reorganizez prioritatile in viata, ca l-am socat cand i-am zis ca „degeaba ambalaj frumos si continut gaunos”! Asa am senzatia ca unii vin doar pentru vinul ala gratis…in fine…!

Am inceput sa ma rasfat pe baza de cupoane. N-am multe rasfaturi la activ, dar, cand voi avea, o sa sintetizez experienta intr-un post, cu bune si rele, cu sfaturi si recomandari. Totusi, tot sistemul asta de cupoane mi se pare excelent si, daca nu v-ati plictisit de inscris pe site-urile cu reduceri, va mai recomand un site, My Best Deals, va fi lansat pe  iunie si va intra in forta pe piata. Basca mai ofera si voucher cadou la alegere si are si tombola cu premii consistente! 😀 Eu vreau un aifon, am zis! Si-asa mi s-a spus ca am un telefon „tocit” (am incheiat citatul), deci se cere o schimbare!

Pana una alta, maine se da startul la nunti, vor fi vreo 5 anul asta, in traducere libera FALIMENT! 😆 Totusi, pentru cei in situatia mea si in pana de idei de cadouri, bagati un ochi si aici pentru inspiratie!

Cu acestea fiind spuse, va urez sa aveti un weekend de pomina, eu probabil de saptamana viitoare voi merge in maini cateva zile, pe motiv de tocuri de 12 cm… si va dedic un cantecel care ma inspira mult zilele astea!

martie 2, 2011

Absenta motivata

In ultimul timp am fost certata ca n-am mai scris. Adevarul e ca niciodata n-am lasat blogul in paragina atata timp. Imi cer scuze celor care au batut la poarta moderarii si eu eram cu capra la raze. Celorlalti nu le cer scuze, pentru ca pe tarlaua mea cultiv cand am eu chef. Si cum seminte roditoare (subiecte) n-am prea avut, sau n-am avut sapa (timp) si semanatoare (chef), am amanat momentul.

Dar, ca sa nu cumva sa moara cineva de grija mea, va spun ca sunt in grafic, n-am murit, nu m-am depresat si nici n-am renuntat la scris si la alte ambitii. Deci alive and kickin’! Hard!

In timpul asta s-au intamplat ceva lucruri, mai frumoase, mai urate, mai surprinzatoare, mai, mai, mai… astfel ca viata in offline a fost mult mai picanta si interesanta decat in online. Am bifat cateva iesiri dragute, karaoke, quality time cu prieteni dragi, am bifat ceva filme, am avut parte de o surpriza placuta si neasteptata care ma tot face sa zambesc, am cunoscut oameni noi si haiosi, am bifat chiar si teatru.

In toata avalansa asta trebuia sa fie si un lucru mai putin placut. Si anume ca am ramas fara job. Din nou! Asa-mi trebuie daca ling acolo unde am scuipat! Adica m-am angajat la o firma care are legatura cu primul meu job, de unde am plecat pentru ca vroiam altceva. In fine… aveam o stima deosebita pentru patron si m-am bucurat sa colaboram. Numai ca mi-a facut o faza de n-am crezut ca vreodata mi se va intampla mie asa ceva: la doua zile dupa ziua mea, a zis sa ma pupe sa ma felicite… a vrut sa ma pupe altfel. Am reactionat urat, l-am pus la punct si de atunci ne-am evitat.  Sa ne intelegem: 70 de ani gen, casatorit… neinteresant ca se scalda in bani… bleah! Cand s-au terminat cele 3 luni, contractul pe perioada determinata mi-a spus pa. Era de asteptat, eram pregatita si nu mi-a parut rau. Dar cam de atunci detest majoritatea barbatilor. Evident ca exista si exceptii, si ma bucur ca una imi este aproape.

Astfel ca dupa o vacanta de 2 saptamani, am inceput un nou job, intr-un domeniu nou pentru mine, unde am o gramada de invatat. Cum am o experienta vasta a interviurilor, am decis sa trec de partea cealalta a baricadei, sa nu mai fiu eu candidatul, sa fiu intervievatorul. Sunt la partea cu invatatul intens, sunt exigenta cu mine, vreau sa ard repede etape, sunt agitata… drept urmare tot schimb stari. Incerc sa ma echilibrez din punctul asta de vedere… si chiar daca e nebunie pe termen scurt, pe termen lung cred ca am numai de castigat. Vom vedea pana la urma daca asta va ramane cariera mea sau nu.

Asa ca, dupa cum bine se observa, Ada face bine. In ciuda tuturor complicatiilor si a piedicilor, I will survive! 🙂

PS: Vineri seara se repeta nebunia de petrecere cu muzica anilor 80-90! Detalii aici! Abia astept!

ianuarie 23, 2011

Ca duminica

Weekendul asta am stat in casa in pat, pe motiv de raceala prelungita. Ca eventual de maine sa fiu intr-o forma de om normal, am zis sa nu ma destrabalez zilele astea si sa stau cumintica. Si ce poate face omul intr-un weekend in care isi doreste sa hiberneze si sa-i treaca raceala? Sta in pijamale, cu laptopul in brate. Astfel ca, am avut timp si de ferma, si de scris pe blog, si de citit blogroll-ul, de comentat pe ici pe colo, si m-am uitat intens pe vplay, la „Bones”, un serial foarte tare. Am mancat episoade pe paine… si tot nu ma satur privindu-l pe David Boreanaz. Ce sa-i faci cu crush-urile astea inca din adolescenta… 😀

Chiar imi trebuiau niste zile asa dupa nebunia de la munte, unde orele nedormite cresteau exponential. Acum m-am recuperat. Am avut o saptamana ciudatica oricum, de readaptare cu munca, de gandit la tot ce s-a intamplat in ultimul timp, la mine, la ce-mi doresc, la, la, la…. eh, de-ale mele…

Si cum nu pot fi egoista, aruncandu-mi ochii prin blogosfera, am zis ca trebuie sa cedez rugamintii nepoatei mele si sa imprastii mai departe chestionarul asta. Ii trebuie pentru licenta, multumesc anticipat respondentilor. De asemenea, m-a miscat si ce leapsa mi-a pasat Nea Costache, o leapsa umanitara. Detalii gasiti aici. Multumesc!

Acum va las, ma intorc la serial si la gandurile mele intortocheate. Ma bucur ca v-a placut articolul precedent, simt ca mi-am reintrat in mana, promit ca voi incerca sa mentin aceeasi linie! 🙂

ianuarie 4, 2011

LMA si DA!

Adica La Multi Ani si Doamne Ajuta! 🙂

Nu m-am apucat sa fac un bilant amanuntit al anului 2010, pentru ca in mare, comparativ cu 2009, n-a fost mai tare. A fost un an ciudat, un an al castigurilor neasteptate, al redescoperirii sinelui, al picului de egoism benefic, al dezamagirilor din partea unor persoane la care nu ma asteptam, un an cu urcusuri si coborasuri.

Am scris o luna la Hotcity si mi-am dat seama ca-mi place si ca ar fi frumos sa am un job de genul, chiar daca e greu sa scrii pe teme impuse. A citit mai mult, chiar daca au fost carti cu vampiri, basca am vazut si serialul facut dupa carti (in alt post despre asta). Am primit o nepotica frumoasa, cu niste ochi superbi, sunt lesinata! Am incheiat niste socoteli neincheiate demult. De Paste, in seara de Inviere am avut o revelatie, drept urmare, am facut ce mi-au dictat instinctele, inima si ratiunea care o data-n viata s-au pus de acord (s-au aliniat planetele). Mai apoi aveam sa vad ca tot raul spre bine! Evident nu pentru mine, decat in mica parte. Mi-am dat seama ca pot fi periculoasa daca vreau si daca cineva imi greseste, plateste… karma stuff… ar trebui sa-mi tin gandurile in frau. Am facut o mica escapada la munte, unde online-ul a fost lasat in favoarea offline-ului. Au inceput sa ma bata (nu suficient de tare) gandurile despre plecari in strainezia pentru o perioada sa lucrez. In ultimul timp din ce in ce mai tare. Televizorul a fost o prezenta sporadica in viata mea si cand a fost, a fost deschis mai mult pe Discovery. Am vazut doua trupe rock live in concert, trupe de ale caror piese am eu legate amintiri din tinereti si mi-au placut foarte. Pentru prima data am prins si eu buchetul la o nunta. Am fost intr-un colt de rai, unde cu siguranta ma voi reintoarce intr-o zi. M-am vazut mai rar cu Gunoierii, dar cand m-am vazut m-am bucurat tare mult. Am fost printre finalistele Blend a Med Zambetul Verii, a fost o surpriza excelenta de care m-am bucurat 3 zile din plin. L-am bifat din nou pe Fatboy Slim, care e genial de-a dreptul. Am cantat cu Redblonde, la nunta varului meu. Am fost cu Simona la Roma. Si cu mama in Israel. Am fost intr-o incursiune in frumosul Bucuresti vazut prin obiectivul aparatului de fotografiat. Mi-am pierdut jobul de care eram mai mult decat multumita. Dupa o ratare maxima, in care era sa-mi pierd mintile, am gasit un job ok, dar nici pe departe ce-mi doresc. Pana la noi sanse, deocamdata raman aici. Am executat-o pe Bubu pe toate partile. N-am avut o aniversare extraordinara, dar mi-am canalizat energia spre altceva, un proiect care mi-e drag si care sunt sigura ca va avea succes, „One Night Dress„. Am cunoscut oameni misto, de unii m-am apropiat, pe altii i-am indepartat, am reinnodat vechi prietenii, m-am vazut cu colegi si prieteni vechi, care uitasem cat de dragi imi sunt. Am ras mult, am plans mult, am gasit mereu motive sa zambesc si ma lupt in continuare cu tot ce apare in viata mea. Anul asta a fost agitat, simtim criza, ne adaptam, am pierdut pe cineva din familie de curand si n-am fost in stare s-o sun pe vara-mea ca nu stiam ce sa-i zic… dar viata merge inainte si sunt convinsa ca 2011 are multe surprize pentru mine.

Sarbatorile astea nu le-am simtit prea speciale, chair daca au fost cu ceva surprize, echilibrul s-a pastrat. Seara de Ajun mi-am petrecut-o in BlaBla, la Karaoke Christmas Party, nici ca se putea mai bine, ziua de Craciun ca de obicei la bunica mea, apoi am fost in vizita la un unchi si seara m-am vazut cu prietenii in oras. A doua zi de Craciun am luat-o de la capat iesind in oras cu oameni care ma fac sa zambesc. Au urmat niste zile nu prea reusite la birou, plus o stare generala proasta si discutii cu grupul pentru mancarea de la Revelion… dar totusi ne-am tinut de plan, asa ca am petrecut Revelionul la Moeciu, unde desi m-am enervat si am carcotit din plin, am cantat si am ras mult mai mult si tragand linie a iesit cu +…

Anul Nou l-am inceput cu zero dorinte, uitand totalmete sa-mi pun macar una, dar cu bani la mine, sampanie si artificii. S-a continuat cu o cutiuta de catifea si o scrisoare care m-au bulversat rau, dar nu e de bine si trebuie sa rezolv urgent… si apoi cu karaoke si mim. Bonus, o raceala! 😛

Dar stiu eu… si simt ca anul asta va fi unul de hotar pentru mine, se vor limpezi situatii, se vor trasa rute, se vor inchide capitole neinchise demult, se vor linisti apele! Important e sa fiu sanatoasa si sa-mi doresc cu ardoare lucruri. Si se vor indeplini!

Va urez sa aveti un an excelent pe toate planurile si sper sa ma cititi in continuare, pentru ca e draftul plin de titluri interesante! 🙂

decembrie 11, 2010

2 saptamani pana la Craciun

Nu stiu cand a trecut anul asta, mai sunt doar doua saptamani pana la Craciun. Am impresia ca mai am atatea de facut, ca mai urmeaza lucruri anul asta… si de fapt s-ar putea majoritatea sa se intample la anul, ca anul asta nu mai au timp.

Ar trebui sa nu ma plang, nu?! Am aproape orice are nevoie un om pentru a fi fericit. Dar oare altii au? Oare Mos Craciun ala de trebuie sa se imparta in miliarde de locuri in acelasi timp stie ca unii copii nu l-au vazut niciodata si nici nu spera sa-l vada?! Exista multi parinti si copii care nu se bucura de sarbatori cum ar trebui, pentru ca nu au cu ce. Din pacate sunt multi si vor fi si mai multi, datorita vremurilor mirobolante pe care le traim.

Totusi, sunt oameni buni care merita macar un zambet in dar. Asa ca ma voi alatura cu drag campaniei Liei. Aveti in link textul ei, il mai copiez si eu aici. Inca n-am ales familia la care voi trimite. De aceea am nevoie si de sprijinul vostru. Daca aveti pe acasa, haine, incaltaminte, jucarii, rechizite, carti si alte obiecte care nu va mai sunt de folos si sunt in stare buna, puteti face o fapta buna donandu-le. Daca e greu, puteti sa mi le dati mie si voi face eu coletele. Ma puteti contacta pe adresa adagrig@gmail.com si vorbim acolo mai multe.

Pana una alta, va las textul Liei, sa va ganditi pe cine faceti sa zambeasca de Craciun:

„Fam. Velichea – Bianca are 17 ani și jumătate, suferă de o boală cumplită, amitrofie spinală progresivă, sindromul Kugelberg-Welander și al II-lea diagnostic hernii intraspongiloase T11 si L14, are nevoie de creme de masaj, medicamente care să-i mai atenueze durerile de mușchi, cosmeticale, dar și hăinuțe sau încălțări. Vicky are 12 ani și e o fetiță superbă, veselă și foarte inteligentă, înaltă și slăbuță. De ele au grijă cu multă dragoste și sacrificii părinții lor. Adresa: Localitatea Valu lui Traian, Str. Credinței nr. 9, Jud. Constanța. Telefon: 0727.275.667/0241.230.317

Fam. Dumitrașcu – Nina Dumitrașcu e o femeie senzațională, o luptătoare și un om deosebit. Are 4 nepoți mici: pe cea mai drăgălașă ființă din lume, Ștefania, o fetiță de 1 an și jumătate, care s-a născut fără o bucată din esofag, operată în Germania cu succes, dar are nevoie de alimentație adecvată, medicamente, hăinuțe; Maria are 6 luni și e o dolofană și o haioasă; Dănuța are 6 ani jumate și e o fetiță tare cuminte, fratele ei Florin care are 9 ani. Dacă vorbiți la telefon cu Nina, poate unul din băieții ei mari ar putea veni în oraș, ca să nu mai trimiteți prin poștă. Oricum, adresa e: com Copăceni, str. Principală nr.963,jud Ilfov, tel. 0763.998.823.

Babalac Alexandra – mama tânără de 20 de ani, slăbuță, 36 la pantofi (si ea poate fi ajutata cu haine), are o fetita de 2 ani jumătate, Denisa. Str. Munci, bloc 5, scara 2, ap 24, Uricani, jud. Hunedoara.

Vasilache Rodica – 3 fete-cucuiete de 11 ani jumate, 13 ani jumate şi 15 ani jumate şi un băieţel de 3 ani. Sat Zorleni, comuna Zorleni, jud. Vaslui.

Geambaşu Elena Cristina – 2 fetiţe de 5 şi 10 ani. Și un băiețel de 2 luni (născut în octombrie).Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 88, Lupeni, jud. Hunedoara, cod 335600. Tel. 0734.946.753.

Moldovan Cornelia – 4 fetiţe de 11, 9, 4 ani si 2 luni (fetita nascuta in octombrie 2010). Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 85, Lupeni, jud. Hunedoara, Tel. 0732.866.319.

Aur Daniela – 2 băieţi de 5 ani jumate şi 15 ani jumate. Str. Porţile de Fier nr. 7, ap. 89, Orşova, Jud. Mehedinţi.

Radu Crenguţa – 2 fete de 4 şi 15 ani, 3 băieţi de: 5 ani (cu o malformaţie a intestinului, are anus contra naturii), 9 ani şi 17 ani. Nu am adresa exactă, dar am fost la ei acasă, la capătului Giuleştiului (Bucureşti) şi pot veni şi în oraş să vă întâlnească. Tel. 0765.850.802.

Tănase Laura – mama lui Andrei, un bebe de 9 luni care din păcate suferă de varus equin bilateral. Laura îl crește singură și nu îi mai poate asigura strictul necesar. Are nevoie de cărucior, hăinuțe, jucării, ce are nevoie un bebeluș. Tel. 0321300246.

Strîmbu Liliana – are în plasament familial 4 copii, două fete de 16 și 18 ani și 2 băieți de 10 și 12 ani. Băieții suferă de Deficit statural sever prin deficit de GH, Hipotrofie ponderala, Anemie Carentiala SDR Hiperkinetic, și din păcate nu sunt dezvoltați, arată ca niște copii de 5-6 ani. Adresa: str Laborator bl 26 apt 6, Copșa Mică, jud Sibiu. Tel: 0746.494.199.

Ștefan Florina – are 4 fete, școala generală și liceu. Sunt din Comuna Dobrosloveni, tel. 0249530915.

M-a impresionat în mod deosebit un mesaj disperat, de la o tânără care are nevoie de ajutor:
Mă numesc Gheorghe Andra Georgiana, am 18 ani și sunt în clasa a XI a la Liceul Teoretic Zimnicea. La vârsta de 3 luni am fost diagnosticată cu Beta thalasemie Majora și de atunci fac transfuzii din 2 în 2 săptămâni la Centrul de Hematologie din București. Dar virusul care îmi salvează viața m-a infectat cu hepatita C. Momentan fac tratament cu Interferon și Ribavirina, dar pentru creștere fac Genotropin care costă 250 lei lunar. Pentru eliminarea fierului fac Desferal pe care-l primesc gratuit dar la care folosesc apa distilata care costă lunar 300 de lei plus câte 3 seringi pe zi. Pe lângă toate acestea am nevoie de vitamine, hepatoprotectoare, metoprolol și multe alte medicamente pentru întreținerea funcțiilor vitale. Veniturile familiei mele nu mai pot acoperi aceste datorii,suntem in pragul disperarii. Nu avem ce mânca, ce îmbrăca, lemne pentru încălzit și bani pentru cărțile și pachetul de la școală. Vă rog, vă implor să ma ajutați cu ce puteți. Sunt necăjită, săracă și bolnavă, dar îmi doresc să merg în continuare la școală, să am o viață cât de cât normală pentru vârsta mea. Am nevoie si eu de un sprijin de orice fel: haine, mancare, cărți. La pantofi port 36/37, la imbracaminte port mărimea S, iar la pantaloni port 25/26. Eu m-am măsurat în talie și am cam 70 cm. Am 1,50 înălțime și 38 de kg, sunt slabă și micuță. Mulțumesc mult de tot pentru cei care vor să mă ajute și multă sănătate tuturor! Adresa mea este: Bulevardul Eroilor, bl. 4, sc. A, ap. 5, cod poștal 145400, Zimnicea, jud. Teleorman. Telefon: 0729953145.”