2 in 3 zile…

Cate belele, toate-n curu’ meu! Scuzati pentru indecentul cuvant belele! 😀

Am avut un weekend cu peripetii si a mai urmat. Duminica seara cand mergeam spre o mica petrecere cu ocazia zilei celor doi frati gemeni „ai mei”, ca dintr-a 6-a numai „Ada sor-mea” sunt… se intampla beleaua. Mai eram si cu Miha, o colega de-a noastra si mergeam spre Fundeni (urata zona!) la locul dezmatului.

Si ca o fata draguta ce ma aflu, vazandu-l pe un nene cu avariile si luminile albe dand cu spatele sa parcheze lateral, opresc sa-l las pe om sa termine manevra. E un obicei de-al meu sa tin piciorul pe frana la semafor si in general cand sunt oprita in trafic. Si ridic ochii in retrovizoare. Vad o masina neagra apropiindu-se ca bolidul. Cred ca a vrut sa treaca pe banda a treia, dar n-avea cum ca venea tare un jeep… asa ca m-a luat pe mine pe partea stanga spate si m-a impins in omul ala care parca. Drept urmare Bubu a suferit ceva: bara spate stanga zgariata, aripa idem, plus indoita, portiera zgariata, prag infundat, plus cauciucul ciupit si janta indoita un pic… si cu partea dreapta, cea cu care l-am lovit pe cel care parca, aripa dreapta si portiera zgariate. Bubu a mea sandwich facuta… am innebunit de nervi! Asta lasand la o parte ca m-am speriat de nu se poate, pentru ca atunci cand am auzit lovitura si m-am trezit prinsa la mijloc, am avut senzatia ca masina se face pachet si ma va strivi.

La volan o pisi blonda, cam tarancuta asa, cu izbitul dupa ea. Ala, cu gura mare, ca ce-am facut, ca i-am nenorocit, ca am pus frana prea tarziu ca, ca, ca… Asta de l-am lovit e avocat si a inceput sa le spuna sa se potoleasca daca nu vor sa aiba probleme si mai mari. Scandalagiul o fi crezut ca daca tipa la mine ma intimideaza, da’ nu stia cu cine are de-a face, ca mi-am scos ghearele instant. Si l-am linistit spunandu-i ca poate sa se si tavaleasca, tot ei sunt vinovati, ala care loveste din spate e vinovat, ca ne vedem a doua zi la politie.

Si ne-am vazut. Dar au venit fara masina, ca era netransportabila. Bineinteles ca au trebuit sa faca rost de platforma s-o aduca. I-am facut masina praf… i s-a rupt axul de la roata, roata sparta, aripa bulita… Asta a mai durat vreo 2 ore. Cand am obtinut actele de la politie, am mers la vestitul Euroins sa deschid dosarul. Seara am ajuns rupta acasa. Dar n-am avut liniste. Mihai, unul din gemenii sarbatoriti, si nu numai el, m-au certat ca trebuia sa fac pe CASCO cu regresie pe RCA-ul vinovatei…. Bine, bine, fac asa, merg maine la service, vad ce si cum si ma duc sa retrag dosarul si sa-l deschid la Allianz, unde am CASCO.

Asa ca marti dimineata, pe ploaia aia nenorocita mergeam in coloana de masini spre service. Ca sa fie treaba treaba, s-a intamplat intamplarea: in coloana s-a pus frana, am pus frana, da’ ala din spate a uitat sa puna frana si… poc! Eu poc in al din fata, ala din fata poc in urmatorul. Here we go again! Futu-i! Acum Bubu era facuta pe toate partile. In fata masca de plastic sparta, capota usor indoita, numarul idem si suportul de numar spart, iar in spate bara zgariata si suportul de numar. Asa am ajuns la service. Noroc cu Mihai ca mi-a recomandat un tip super de acolo, l-am avut consilier toata ziulica.

Astfel ca m-am dus la Euroins si mi-am retras dosarul, l-am deschis la Allianz. Apoi m-am dus la politie pentru proaspatul accident. Cand sunt mai mult de doua masini implicate, nu merge intelegerea amiabila, trebuie mers la politie. Si cum mor de dragul birocratiei si-al politistilor, am mers sa-i revad. Si ei se apre ca mor de dragul meu, desteptul de politist n-a scris pe procesul verbal ca aveam alcoolemie 0, si era ceva necesar pentru asigurarea asta cu regresie pe RCA. M-am dus inapoi, nea caisa iesise din tura, mai merg maine o data, daca o fi amabil sa-mi scrie. Nu de alta, da’ tipa unu’ pe acolo ca normal ca n-aveam alcoolemie, ca altfel imi luau permisul… chichite birocratice nebune.

Asa ca am doua dosare de dauna deschise, Bubu e facuta pe toate partile, ca sa stiu o treaba, sper sa fie bine. Numai eu puteam sa reusesc performanta de 2 (doua) accidente in 3 (trei) zile. Daca ar fi fost vina mea, as fi zis ca-s batuta-n cap si nu-s in stare de plasticul roz pe care-l detin, dar asa… uof! Nu vreti sa stiti misto-urile de la service si asigurari… cu prinsul la mijloc! 😆

O sa mai am ceva de alergat pentru Bubu, dar macar saraca o bag la terapie intensiva, si va iesi ca noua, chiar daca nu e prea tare avariata si circul cu ea fara probleme. Bubu ruleaza si e rezistenta, de-aia o iubex eu tare-tare! Deci atentie la cascatii din trafic, ca le curge scuipat din gura si fac ravagii!

Lost … and found

Nu voi vorbi despre serialul meu preferat, ci despre lucruri pierdute. Pot afirma ca nu mi-am pierdut niciodata nimic, la modul chei, portofel, bani, carduri etc. Dar de ratacit, le-am ratacit intr-un mare fel si am rasuflat usurata cand le-am gasit.

Stiindu-ma destul de organizata si cu memorie buna, ma frustreaza maxim cand memoria de scurta durata imi joaca feste. Si, daca am mai avut in trecut probleme cu amintirile din ziua precedenta, n-am niciuna daca ma intrebi de chestii de acum hat-hat. Cea mai fresh amnezie a fost azi de dimineata. Cu cheile de la masina.

Floricica mandra plecand de acasa, verific geanta sa ma asigur ca am tot ce-mi trebuie. Ceva lipsea la inventar. Cheile de la masina. Wow… super! Ada, descalta-te si intoarce-te si cauta cheile! In toate gentile cu care ai umblat in ultimele zile, in sertare, in buzunare… cheile parca se evaporasera. Ma cuprindea panica si scenarita incepea sa se faca simtita din ce in ce mai tare. Daca le-am pierdut? Si daca le-a gasit cineva si s-a urcat si dus a fost cu masina mea?

Ada, gandeste-te exact ce-ai facut ieri! Ai plecat de la serviciu, ai fost la cumparaturi, ai ajuns acasa, ai inchis masina… si… pauza! Ce-am facut cu cheile alea??? De ce am in cap o imagine cu mine vorbind la telefon si jucandu-ma cu brelocul de la chei?! M-am fatait prin casa cand faceam asta? Le-oi fi pus prin baie/bucatarie prin vreun dulap? Hmmmmmm… deci, am venit cu-cumparaturile, aveam geanta, sacose, laptop-ul… am inchis masina si am bagat cheile in geanta. Care geanta? Ca nu sunt! Le-oi fi bagat pe langa si mi-au scapat? Si daca e asa, am pus-o! Daca le-a gasit cineva si nu mai gasesc nici masina, sau o fi dormit vreun aurolac in masina?! Aiaiaiaiaiaiaiiii, e groaznic sa nu-ti amintesti!

Pana la urma am cedat psihic si am luat cheile de rezerva sa nu intarzii prea mult la serviciu. Pe drum scenarita nu mi-a dat pace, la birou la fel. Asa ca am decis sa mai caut inca o data prin genti. Daca poseta a fost verificata amanuntit, nu acelasi lucru il pot spune si despre geanta laptop-ului. Si ghici?! Cheile erau intr-unul din multiplele buzunare ale gentii laptop-ului. Pfiuh! Ce bine! 😀 Stiam eu ca nu-s chiar asa de ramolita si am bagat cheile in geanta, care geanta, eh, un fleac, detalii!

Am mai patit-o cu portofelul, l-am cautat innebunita cum niste ani, statea atat de bine pe scaun sub un maldar de haine…! Deci da… bine ca macar am noroc sa-mi regasesc lucrurile! Ah, nu mai bine le pierdeam si aveam noroc pe alte planuri?! Ma intreb si eu asa… dar mai bine sa nu vorbesc asa, ca nemultumitului i se ia darul!

Sper sa ma fac bine candva… dar stiu ca nu sunt singura… si asa ma bucur sa stiu asta!

Random stuff

  • Marti n-am avut curent 6 ore. In buricul targului… mai mare rasu’… eterna si fascinanta Romanie…
  • Mi-am recuperat leptoaca. Acum sa vedem daca ma descurc sa fiu minitehnicus sa setez router-ul de wireless.
  • Aseara m-am vazut cu Jasmin si cu Aia cu Paru’ (sarumana pt martisor! si bufnita ta e absolut fenomenala!). A fost nais, ne-am hlizit, am povestit si-mi pare rau ca Jasmin n-a stat mai mult. Oricum, e o draguta, am avut placerea s-o am musafir. 🙂
  • Abia astept weekend-ul. Sa dorm.
  • Trebuie sa-mi fac ordine in noptiera, sa arunc bonuri/chitante netrebuincioase, sa fac curat si alte chestii casnice.
  • Trebuie sa termin saptamana asta „Simbolul pierdut” sa ma apuc de vampiri. Astept si cartea castigata la Teacup.
  • E o perioada in care lumea spune multe rautati. Sau mi se pare mie…
  • Aseara am bagat benzina, am platit si-am plecat ca floricica, uitand sa insurubez capacul la rezervor. Da, femeie la volan, cand le comit, recunosc! 😛
  • La multi ani, Alex Kiki, unul dintre cei mai vechi si mai buni prieteni ai mei! Sa fii iubit, apreciat, sanatos si norocos! Si vreau si eu sa-l vad pe ala mic de mi-ai povestit de el! Si te astept la o cafea, sa-ti dau calendarul cu autograf!
  • Vreau sa merg la „Alice in Wonderland” la IMAX.

Inceput de saptamana

E luni si am cam inceput cu stangul saptamana… nu din vina mea. Ziua de azi a debutat cu o mica zgarietura pe bara din spate la Bubu, datorita unuia care a luat de volan stanga, dar nu suficient si m-a „sters” un pic pe un colt. Bou’! Si nici macar nu si-a cerut scuze!

La birou e cam agitatie si eu sunt chefless. Da’ chefless rau… de o saptamana am niste feeling-uri ciudate, ca trece viata pe langa mine si eu am chestii de facut, dar n-am putere, vointa si determinare sa le fac, nu stiu ce-i cu mine. Sa fie de vina astenia de primavara?

Saptamana asta poate termin de sortat farmacovigilenta, poate ma scutesc colegii de la celalalt departament de iesit pe cine stie unde, trebuie sa ma vad cu gunoierii, care sunt niste nehotarati, ma vad si cu cei din LBD, trebuie sa rezolv cu netul meu de-acasa… si-om mai vedea…

Bai za uei, dragii mei gunoieri, hotarati-va ce faceti joi, daca veniti sau nu. In weekend trebuie sa plec si eu si vroiam sa ma organizez in functie de gunoiereala. Se pare ca numai eu gandesc asa si fac restul de treburi in functie de gunoiereala. Well… eu nu mai iau initiativa sa organizez adunari, pentru ca e greu sa va multumesc pe toti. Pentru alte detalii, organizari, locuri, ore, discutam pe mail!

Vreau sa dorm si sa ma trezesc la vara, mai vioaie, mai supla, mai draguta, mai ingaduitoare, mai putin turbata, mai zen si mai zambitoare! Se poate???

Bubu si buba

Aseara Bubu era sa faca buba. NU din vina mea, cum ar fi unii carcotasi tentati sa creada! Si pe cuvant ca nu mint! M-au trecut toate apele, caldurile si momentele de fericire cu Bubu mi-au flas-uit in minte… brrrrrrr!

De aseara am un nou motiv sa nu-i sufar pe aia cu sufragerii pe roti, care au impresia ca asa impozanti din masinile lor mari, cum se cred ei, au dreptul sa nu mai respecte regulile de circulatie! Si daca-l mai aud pe vreunul ca zice ca femeile la volan sunt praf, il bat… momentan… ca si eu zic de multe ori chestia asta, numai ca femeile sunt mai prudente (nu le includ pe pisi care se rujeaza si vorbesc la telefon in timp ce conduc si masina-i in miscare).

Boooooon! Acum ca ne-am lamurit ca EU am dreptate, sa va povestesc. Aseara am avut un business/pleasure meeting cu niste colegi din strainezia. Acelasi loc si aceiasi colegi ca anul trecut. (Stiam eu ca le place pe la noi!) Si cum restaurantul minune e in Cartierul Francez, am virat pe Nordului si mergeam ca o floricica spre locul cu pricina. Viteza mi-era undeva pe la 30 km/h, ca nu se stie niciodata. Desteapta am fost! Ca la un moment dat, dinspre o straduta secundara, din partea dreapta, vad un bot de Touareg infigandu-se vijelios in mica intersectie vrand sa faca stanga, fara semnal, fara nimic. Am apasat cu sete pedala de frana… idiotu’ m-a vazut tarziu si inghetase, nici n-a avut prezenta de spirit sa dea inapoi rapid… si Bubu a mea franase, dar s-a dus si oleaca taras. Bou’ stana de piatra bulbucase niste ochi la mine… nu mai misca, astepta doar impactul metalelor. Masina s-a oprit la 5-10 cm de aripa lui stanga. Am rasuflat amandoi usurati, i-am umplut frigiderul serios, dar nici c-a indraznit sa spuna ceva! A dat cu spatele, m-a lasat sa trec, apoi… cu mare precautie, semnalul pus si tot tacamul, a facut stanga. You fuckin’ idiot, uite cum ne-am fi putut futututururututu amandoi masinile… si pe vremea asta era la marele fix!

Ajunsa la Maiko cu inima-n gat, m-am relaxat cand mi-am vazut colegii, ne-am pupat, am barfit, ne-am hlizit si ne-am delectat papilele gustative. Cu sushi excelent, de vreo 4-5 feluri, cu peste, fructe de mare si orez gatit acolo in fata noastra… mmmmmmmmmm… orgasm! 😀 E al naibii de scump acolo, dar macar o data pe an, si mai ales cand platesc altii, nu refuz!

Am ajuns acasa pe la 2 jumatate noaptea, sunt cam zombie, dar diseara se pare ca scap de corvoada de-a fi entertainer. Cel mai important e ca am salvat-o pe Bubu de la „dezastru” si am cu ce circula. Desi probabil ca ar trebui sa-i montez niste aripi inotatoare…

PS: La multi ani, varu’ Marius! Sa fii sanatos, voios, voinic, fericit si iubit! 🙂

Bubu si nametii

De cand a inceput sa ninga, Bubu nu m-a lasat la greu! Si sunt tare incantata de ea!

In prima zi cand a nins, marti, am coborat dimineata si am dezapezit-o repede, avand manusile in maini, am dat din degete si am eliberat geamurile si-am fugit la munci. Dupa amiaza, cand temperaturile au scazut, viscolea si daduse inghetul, a fost mai complicat, ca mi-a inghetat Bubu in parcare. Si sa vezi ce facea misto contabilul de mine ca ma chinuiam sa dezghet masina pe acelasi principiu de dimineata, numai ca nu-mi iesea. „Ai racleta?” „Nu” „Te-ai uitat bine in portbagaj?” „Da, am doar lichid de parbriz.” Ca o femeie la volan ce ma respect, n-aveam de niciunele. Intr-un final a gasit o carpa si chinuiala cu aia, caldura data la maxim si a reusit sa-mi dezghete geamurile, a zis ca daca tot il las la metrou, macar atat sa faca pentru mine. 🙂 Am facut doua ore in trafic, drum pe care-l faceam in 40 de minute.

Cum am ajuns acasa, am parcat si m-am dus la benzinarie sa cumpar racleta. Se anuntau vremuri geroase. Am racleta mea, si ma mandresc cu ea! 😀

Ieri dimineata ma gandeam cu groaza daca mai pot scoate masina din parcare, daca n-a inghetat de tot… ma gandeam ca noaptea sigur au trecut utilajele luate pe nepregatite si au curatat, lasand un morman de zapadape langa masini. Asa si era. Dar, m-am gandit eu, si e ok, se poate aplica… si uite asa Ada cobora sprintena cu doua sticle de apa calda… s-o dezghete pe Bubu. La fel, caldura la maximum, racleta intr-o mana, sticla cu apa calda in cealalta si da-i si curata. Succesuri nebanuite! Problema era cu mica movilita de zapada… m-am descurcat… am dat cu apa calda si am framantat cu picioarele cat sa treaca rotile si gataaaaaaaaaa. Dar tot aveam emotii, cauciucurile mele sunt alea din fabrica, adica alea cu care am cumparat masina si habar nu stiu de care sunt. Dar Bubu a mea e o luptatoare si a iesit victorioasa.

Pe drum, ca timp am facut cam cat fac intr-o zi obisnuita. Acum m-am invatat minte si la intoarcere am alt traseu, cu timp de parcurgere mai mult decat onorabil. Adicatelea ieri, in conditiile in care am plecat la 17:20 din Floreasca, am luat-o pe Fane Babanu, apoi Dorobanti si Magheru si la 18 eram la Unirii. Si Bubu mai patineaza, dar se descurca super, sunt multumita. Intre timp mi s-a zis ca cica as avea cauciucuri all seasons, care se preteaza la toate vremile… si alte detalii tehnice nu stiu, ca femeile sunt atehnice.

Oricum, trebuie sa retin ca sine de tramvai + zapada + cauciucuri = threesome patinaj artistic, si trebuie sa ma feresc sa ajung cu rotile pe sinele de tramvai. La fel, viteza mai mica si masina condusa fara smuceli, ca de la smuceli te poti duce taras cu mare arta, rabdare, muzica buna si se ajunge safe la destinatie.

Azi a fost ok cu dezapezitul, mai nasol pe stradutele laturalnice pe unde e tarlaua mea de dat cu sapa, unde nu s-a aruncat nici macar un pumn de sare, dar ma descurc, Bubu e za best. Si stiu sigur ca nu ma va dezamagi nici diseara, cand ma va duce la BlaBla, unde e Germisajul, gunoiereala de decembrie, ziua lui Dragos si karaoke.

La multi ani, Dragos!!! Gunoieri, abia astept sa va vad! 🙂

Parca, parca se misca

E vorba de cateva lucruri in tara asta. Adica, zic si eu ca romanul resemnat, decat deloc, macar acolo o mica initiativa e binevenita. Si parca inca licare lumina sperantei pe undeva…

In seara asta dupa ce-am terminat treaba am fost sa-mi pun benzina, ca mi se aprinsese beculetul. Cand m-am dus sa platesc, am dat cardul, toate ok si tanti de la casa, cand mi-a dat bonul si cardul, mi-a dat si un/o ceva. Am zis merci si-am plecat. M-am uitat la chestia aia si am zis ca o fi vreun pliant, o fi vreo mostra de ceva, un talon de concurs, ceva. Dar ochiu’ mai si citeste, asa ca am rasucit-o pe toate partile si-am citit. Era o punga de hartie, ingenios construita, pentru a-ti depozita gunoiul din masina si a nu arunca pe geam.

Well… asta da surpriza frumoasa! Hai ca se misca lucrurile! Venny a inceput mai demult o campanie impotriva nesimtirii, noi l-am sustinut, ba chiar am scris articole despre asta, dar ca initiativa sa fie adoptata de o firma mare, e ceva. Stiu ca nu se face primavara doar cu o floare, dar lasati-ma sa sper! Poate ca in spatele campaniei se invart o gramada de bani si interese, poate marketerii vor sari la beregata mea explicandu-mi diverse, nu va obositi, le stiu, imi inchipui, dar sper sa n-am dreptate! Eu oricum nu aruncam pe geam si cand ii vad pe aia de arunca in trafic, le umplu frigiderul, dar voi etala cu mandrie punguta in Bubu.

E hai ca vremea asta s-a indulcit cu mica surpriza, cand am iesit din benzinarie un domn dragut si elegant mi-a zis „sarumana” foarte ceremonios si mi-a zambit, si-am mai primit si o veste buna! Per total fu o zi buna.

Mirobolanta marti

Se spune ca martea e zi norocoasa pentru scorpii. Nu si pentru mine. Adica nu pot spune ca am avut mari tragedii martea, dar e ceva pe dos in fiecare marti, ceva care dimineata cand te trezesti iti doresti sa treaca mai repede ziua. Nu se aplica mereu, dar cand intr-o marti e liniste, in urmatoarea se va regla balanta.

Martea mea a inceput destul de bine. Imi pusesem in gand de aseara cu ce ma imbrac, deci n-am avut probleme. Ce-i drept, m-am fatait cam mult, dar am fost in grafic. Numai ca pe drum, era o pisi blonda cu un Peugeot negru sa intre in mine, de nu ma vedeam, femeia isi cumparase strada. Am boscorodit-o, m-am speriat si a trecut in fata mea. Cat am stat la semafor se tot balansa de pe stanga pe dreapta cautand ceva. Am presupus ca si-a pierdut neuronul pe sub scaunul soferului, si ma hlizeam de gandurile mele. Apoi un nene la un semafor, ma claxona de zor, ca de ce nu trec, ca e verde. Intersectia intesata, urma sa se faca rosu, sa treaca ceilalti… el nu si nu, sa ianintez, sa blochez intersectia. „Da’ du-te, ba, tu!”

Am ajuns la birou si surpriza, netul meu mergea cu viteza melcului turbat, nu mi se incarca nicio pagina. Deja incepeam sa fiu emo. Un restart. La fel. Alt restart. Idem. Al treilea restart si disk cleanup. Tadaaaaaaa… taci ca se incarca paginile! Yessssssss! Asta dupa vreo 2 ore de incercari si asteptari.

Si ma duc si eu ca tot omul la baie. Inchid usa la cabina si proceed. Si vine o desteapta (n-avea cum sa fie un destept, ca baile sunt separate), se spala pe maini si pleaca stingand lumina, lasandu-ma intr-o bezna de-ti bagai deshtele-n ochi. Inchizand usa, n-a auzit cand mi-am bagat si mi-am scos, si nici eu nu eram decenta, ca sa pot iesi repede sa vad cine-a fost. Ah, dar nu te prind eu, coana, sa vezi ce matur culoarul cu tine! Cand vezi ca e o usa inchisa, presupui ca totusi e cineva acolo… uof!

Ma intreb oare ce mai urmeaza, ca ziua nu s-a terminat…

Dar am si o veste buna, excelenta chiar! Am pus la cale cu Sburlea Insula gunoierilor – Winter Edition, asa ca, pana la sfarsitul lunii aveti tot timpul sa va hotarati de da sau de ba, dati un chiot pe aici daca va coafeaza evenimentul! Distractie garantata, oameni deosebiti si frumosi, niste suflete mari, dar modeste, hlizeli, glume cu iz de mancare si sex, ca doar asa-i la „gunoieri”, dar si discutii serioase… per total zambete si stare de bine! 🙂

Rugaminte importanta: NU va razganditi si va suciti, ca data trecuta l-ati chiaunit pe maestrul Sburlea, de-a repetat combinarile si aranjamentele de la mate din liceu!

Deci, alea iacta est, asa ca, cei neconfirmati inca la domnu’ Sburlea, o pot face si aici! 😉

PS: LA MULTI ANI, domnu’ Ocserver! Sanatate si tot ce-ti doresti! 🙂

Un weekend cu de toate

Daca weekend-ul a inceput cum nu se poate mai bine, cu gunoiereala de septembrie, trebuia sa se continue in stil maret. Asa ca, sambata, dupa ce am dus-o pe Erminusa la gara, am fugit sa ma fac prezentabila, pentru a iesi in lume si a participa la cununia civila a lu’ varu’.

Am decis ca ma sacrific si conduc eu. Cand am ajuns la masina am constat ca plecasem ca o floricica fara telefon si, cum telefonul e o extensie a mea, ma simteam incompleta, asa ca am urcat inapoi si l-am recuperat, taman bine ca suna varu’ sa vada pe unde sunt. Am ajuns dupa ce au spus DA si au semnat, numai bine, la piscoturi si sampanie plus poze! Bonus a fost podul de flori si cantatul de „Multi ani traiasca!” si aruncatul cu orez si grau (cica se pune si si, pentru belsug, copii si alte balarii). Dar in momentul in care i-am vazut acolo, trecand pe sub flori si erau numai un zambet cand le cantam, m-a luat cu lacrimat si piele de gaina, Livia era stralucitoare, o viitoare mamica superba, iar Marius era tare pedant in costumul ala, cu cravata aia ingusta de mi-a placut mie, eram tare mandra de el!

Si dupa ce am stat cuminti la poze, mi-am pupat unchiul preferat (si eu sunt nepoata preferata) si am discutat una alta, mi-a facut cunostinta cu prietena celuilalt var, fratele mirelui, si a insistat ca noi ne vom intelege bine. Si asa a fost, la restaurant numai cu ea si sora ei am palavragit. Am rezistat eroic la intrebarile Da’ tu cand te mariti? Hai, ca ti-a luat-o var-tu inainte!”, dar matusa mea si nu numai ea, mi-au zis ca asteapta cu interes invitatie. ZA INVITATIE!!! 😀

Nasii lor sunt niste draguti, prieteni buni de-ai lor, a fost mult tineret la mica petrecere data in cinstea evenimentului. Si am dansat de ma dureau picioarele, hore, sarbe, coco jambo, casablanca, meneaito, clubbereli si alte nebunii. Sunt mandra de mine ca m-am aliniat trendului si am vazut si am invatat si eu in sfarsit, DANSUL PINGUINULUI. 😆 Nu e greu: de pe loc cu dreptul de doua ori pasesti in lateral, apoi cu stangul, sari in fata, sari in spate, apoi de 3 ori sari in fata. Se face sir indian si se tot danseaza asa, e fun, dar obositor. Si grija mare fetelor, ca se lasa cu tzatze iesite din decolteu (nu, nu mi s-a intamplat asta!)!

Intre timp am tot vorbit la telefon, primind feedback pozitiv de la gunoieri in legatura cu seara precedenta si apoi punand tara la cale. Trebuia sa ies cu colegii de facultate la club, desi eram rupta de picioare. Si am crezut si eu ca am pe cine ma baza… bad move… se astepta un cineva tot de la mine sa sun, sa organizez si tot. Si asa mi se puse o pata, de-aia de nu iese nici cu Ariel, incat, dupa ce am vazut starea tuturor (deci pana la urma tot am sunat), m-am hotarat ca somnul e cea mai buna varianta pentru sambata noapte. Aveam planuri a doua zi.

Ieri am luat-o pe a mea mama si am tarat-o la cumparaturi. Dar nu shopping de toale si pantofi, ci shopping pentru casa: perne, pilote, lenjerii, prostii, balarii, diverse. Asa ca ieri am umblat vreo 8 ore prin tot orasul dupa toate nebuniile. Am bifat Mobexpert si Ikea in Baneasa. Plecand de acolo, am luat-o prin mirobolanta Pipera, pentru a evita traficul de pe DN1. Doamne apara si pazeste ce e in Pipera! Pe langa faptul ca sunt gropi, si aici sunt smecheri de merg pe contrasens si apoi se baga fortat multumindu-ti (viol, dar cica iti place), atmosfera e una trista, trista, spre emo, nu mi-a placut deloc. Mama mea, pe care am obligat-o sa stea in dreapta, pentru ca de obicei zici ca si-a luat taxiu’, era agitata maxim din cauza traficului. Ajunse acasa am debarcat transa de cumparaturi, am gasit bilet de la frati-miu ca a plecat cu BMXu’ pe rampe si am plecat mai departe. Adicatelea in capatul celalalt al orasului, la Kika, in Militari. La intoarcere am facut destul de drum, pentru ca era final de weekend si toata lumea se intorcea la capitala. Uof!

Si uite asa s-a mai dus un weekend, dar s-a dus cu folos, am avut parte si de bucurii, si de lacrimi (de fericire de data asta), si de oameni draguti, dar si de dobitoci (trafic), de dans, de nervi, intr-un cocktail unic, servit si savurat cu placere! Si acum poze:

 

Dracanei din trafic

Pot sa stiu si eu de ce dau numai de idioti in trafic??? Bueiiiiiiiii, astia-s ca ciuma, se molipsesc unii de la altii, si se ia repede!

Calea Mosilor… dimineata, spre Obor relativ liber, invers coloana. Trece unu’ pe langa mine, sa faca stanga prin coloana de masini. Un destept, iese din coloana s-o ia pe linia de tramvai, ca el n-are rabdare. Eu pe banda 2 mergeam normal, ala de vroia sa faca stanga… si el pe linia de tramvai, la el era ok, si-l vede pe ala iesit din peisaj si tampitu’ trage de volan dreapta neuitandu-se in oglinda. A redresat masina la milimetru de mine, iar eu m-am speriat ca naiba si l-am injurat instant. Saraca Bubu!

Tot Mosilor, dar in directie opusa, inspre casa, la fel, coloana. Iese unu’ de pe o strada din stanga si vrea sa intre in sir. Nu avea semnal, asa ca n-am vrut sa-l las. El s-o fi prins si a presat si si-a bagat botul masinii cu totul pe banda. Obligata, l-am lasat. Apoi imi multumeste cu avariile. L-am bagat instant in origini. Pai cum, frate?!!… e ca si cand m-ai viola si ma duc la politie sa declar, dar spun ca mi-a placut!

De dimineata doua pisi mi-au taiat calea, de le-am umplut frigiderul. De cand mi-a dat oglinda peste cap animalu’ ala cu BMW cu numere de Bulgaria, care, fara semnal, a vrut de pe banda 3 sa faca dreapta si nu s-a asigurat, am impresia ca toate masinile se urca pe mine. Si cam asa e. Multi nu-si tin banda, o schimba fara semnal si nu le pasa… sau pur si simplu nu stiu sa tina o linie drapta si se apropie periculos de mult. Stiu, am un fix cu spatiul vital, dar, atata timp cat eu nu-ti invadez spatiul, am aceeasi pretentie! Si uite cum, in intersectie aceste doua mirobolante pisi schimbau ele banda, fara semnal, fara nimic, taindu-mi mie calea. Ghinion, ca le-am balacarit de nu le spala 3 zile nici macar apa cursa pe Dunare!

Am mai spus ca cei mai prosti soferi sunt aia din Arges??? Nu stiu, dar o confirm, ca sigur au mai spus-o altii! Mda, doar acolo s-au luat permisele pe bani! Am si eu rude acolo, sper ca verii mei sa nu conduca asa dezastru… ca ii reneg! Deci da… altu’ care a atentat la aripa stanga a lu’ Bubu, norocul meu este ca stiu sa casc ochii la aglomeratie si la semafoare, ca sunt destepti care n-au invatat ca NU se schimba banda in intersectie, iti tii banda, fi-r-ar mama ei a naibii de banda, ca mai e desenata si ca la prosti, ca la aia mici la gradinita… trebuie sa colorezi sa nu depasesti conturul!

Mai am o problema: pietonii kamikaze. Pai cum tu, ca om batran, ce te respecti sa treci aiurea, printre masini, ca ti-e lene sa mergi pana la trecere?! Si am vazut oameni care tradau o pozitie sociala bunicica, oameni de varste respectabile, aiurea pe strada, printre masini, facand slalom. Pai ce sa invete copiii? Ce vad, normal! Sau ce pretentii sa mai ai de la pustanii de liceu cu gargauni in cap? M-am gandit bine… in nicio tara pe unde-am fost, n-am vazut asa ceva. Ce-i drept, poate aveau mai multe treceri de pietoni. Dar sunt sigura ca aici tine de educatie. Omul e ca un animal, trebuie strunit, dresat. Daca nu e dresat de mic, atunci cand mama/bunica/bona ii face o educatie, mai tarziu, pa si pusi!

Abia atunci cand vom fi educati sa nu mai trecem aiurea, sa nu mai contribui la atmosfera de haos ce ne inconjoara, atunci cand vom invata sa ne respectam in trafic si sa nu mai claxonam ca nebunii, sa nu le aratam altora ca suntem smecheri si ei fraieri, cand o sa invatam sa fim oameni… atunci o sa ne placa aici si n-o sa ma plecam de nebuni sa sclavagim pentru altii prin tari straine, lasand pleava sa ne cotropeasca! Pana atunci… ne meritam soarta!