Bella Venezia

Si s-a facut marti. Marti insemna Venetia, dupa cum stabilisem cu o zi inainte. Asa ca, dimineata, cu mama, fratele si verisoara din dotare, am purces la drum catre frumosul oras de pe apa. Iar drum de munte cu serpentine, apoi autostrada. La dus am condus eu, la intors a condus varutza. Sa mai spun ca nu-mi place masina lu’ tata? Sa mai spun ca avea pedalele tari si frana si mai tare si mi-a fost greu sa ma obisnuiesc, ma simteam in nava spatiala (Bubu a mea e za best)? Dupa ce am ajuns la concluzia ca ne putem tolera reciproc (masina si cu mine), drumul a fost o incantare. Nu tu flash-ari disperati gen da-te la o parte ca vin io, nu tu gropi, amabilitatea soferilor era la ea acasa. Eh, au ei o problema cu lipsa de semnal, dau doar cand e musai, dar mi s-a zis cum ca eu as fi problema, ca am eu un pitic pe creier si reflexele asa formate, dar ca imi va trece chestia asta. Nu suport muzica italiana, in afara de cateva nume, nu prea tolerez, posibilitatile erau limitate… cd-urile mele stateau linistite in buzunar la Bubu, in Romania, asa ca i-am dat play lui Nicu Alifantis si a fost ok. Chiar am condus super relaxata… „trei cuvinte, viata-ntreaga, doua puncte, imi esti draga… daca tu ai disparea si din rasu-mi, si din plansu-mi, te-as gasi in sinea mea, te-as zidi din mine insumi… la Calul Balan, la Calul Balan si vinu-i dulce, si vinu-i dulce, as sta si-un an, as sta si-un an, si nu m-as mai duce, nu…” cantand chiar si „Ploaie in luna lui Marte”.

Si am ajuns la Venetia. Aveam emotii, abia asteptam sa-i vad minunatiile. Am parcat (3 euro pe ora) si am luat vaporasul. Cumparasem harta, deci nu ma pierdeam, era totul foarte explicit, traseele de urmat si locurile de vizitat. Si luam vaporasul, am descoperit intre timp ca ne-a dat o alta ruta, dar asta e… am zis ca ne intoarcem pe Canal Grande dupa ce facem Venetia pe jos, urmand traseele galbene de pe harta. Am facut, impreuna cu verisoara, niste furo(u)ri 🙂 … pe ea au reperat-o prima, niste croati, au profitat de faptul ca era la gat cu ditai animalu’ de pozat si au discutat detalii tehnice (cica). Ea nu era langa mine, dar l-am observat pe unul din ei cum mi-a facut o poza. Vroiam sa ma duc sa-i zic sa-mi arate poza si daca nu iesisem bine, sa-mi mai faca una 😆 … dar whatever, am ignorat. Ma miram eu de ce am fost intrebata la coborare „you are from Romania, too?”. Am zis ca da… si eram din ce in ce mai nedumerita. Apoi mi s-a spus „you have very beautiful eyes”, am zis merci si am plecat la vizitat. Apoi m-a lamurit verisoara ce si cum.

In piata San Marco, am facut niste poze, n-am intrat in basilica, pentru ca era o coada imensa, era foarte cald, asa ca am ales sa ne racorim vizitand Palatul Dogilor (Pallazo Ducale). Eram oaaaaaaaaaaaa 😯 uitandu-ma stanga, dreapta, sus, jos, ma invarteam ca titirezu’ admirand pe acolo. Am pozat, mi-a placut foarte tare la subsol unde era inchisoarea, un adevarat labirint, ce contrast imens cu salile de sus, care erau fastuase, cu tavan inalt, cu picturi, mobilier frumos finisat, pereti imbracati in matase. Pentru comparatie… imaginati-va Bruckenthal-ul din Sibiu sau casa lui Victor Hugo din Paris, dar la dimensiuni mult mai mari.

De acolo, cu harta in mana, am plecat pe stradutele pitoresti si inguste, am traversat podete (Rialto mi-a placut mult… dar si Academia), am admirat nebunia de magazine cu masti, sticla de Murano, magneti si alte suveniruri, furnicarul plin de viata, in ciuda caldurii, alaturi de magazine de marca, gondolele pe canale, bisericile superbe pe care le au… deci wow, mi-a placut mult!!! N-am apucat sa mergem peste tot, adica pe toate rutele galbene, pentru ca era si tarziu, eram si obositi, asta e, depindeam unii de altii, ca zuza aici de fata, ar fi mers inca pe atat fara nicio problema. Asa ca, am luat vaporasul si ne-am intors pe Canal Grande, admirand stanga dreapta tot ce se putea si am ajuns la parcare. Am cautat ceva casa aia, dar na, hai sa trecem peste, nu mai conteaza. Din Venetia am plecat cu magnetel si sandale, cu multe poze si cu retina mai mult decat incantata.

Da, clar, am zis Venetia e unul din orasele pe care imi doresc sa le revad (alaturi de Barcelona si Viena)!!! Poate n-am fost eu in multe orase de prin lumea asta, am auzit multe pareri negative despre Venetia, dar mie mi-a placut in mod deosebit. Nu pot sa exprim in cuvinte ce-am simtit mergand pe stradutele alea, stiu doar ca toata agitatia, pitorescul canalelor pe care pluteau gondolele, toata culoarea si viata orasului mi-au dat o stare generala de bine si am plecat zambind, cu gandul de a ma reintoarce intr-o zi, pt a sta mai mult si pt a explora orasul, poate chiar in timpul carnavalului. Desi se spune despre Paris ca e cel mai romantic oras din lume, subsemnata scorpie nu crede asta… uite ca Venetia mi s-a parut mai romantic. Nu m-am plimbat cu gondola… pt ca n-aveam cu mine niciun print pe cal alb, dar, daca ar fi fost, asta mi s-ar fi parut romantic… undeva spre asfintit… sa ma plimb cu gondola pe toate canalele si canalutele Venetiei, apoi pe jos pe stradutele inguste luminate de felinare. Ce frumos…

Pana atunci… vrabia Mihai Viteazu’…  si hai cu pozele!

Saturday night… to the club

Vroiam sa scriu despre sambata seara in acelasi post in care povesteam despre gunoiareala, dar Raluca s-a facut foc si para, si a cerut post dedicat. Da, sa traiti!!! 😀 Stabilisem de cateva zile sa iesim ca fetele… nu mai iesisem in formula asta si a fost chiar fun. Asa ca, pe la un 10 si seara ne-am intalnit la mine… Raluca, Monica si Cristina si toate 4 ca niste floricele am mers si am pescuit-o pe Alina, bineinteles dupa ce a intarziat vreo 20 de minute.

Ne-am dus la Mon Cher langa ASE, am fost la un cico si apoi ne-am hotarat ca vom merge in Fratelii. Pffffff… se stie deja parerea mea despre Fratelli, mi-am reexprimat-o, dar am mers fara probleme. In parcare am avut un mic eveniment, un nene taximetrist s-a dat la o parte si mi-a facut loc, cerand bani. Pana la urma am plecat spre club, ignorand avertismentul respectivului ca isi va scrie nr de telefon pe masina mea, pe vopsea. Normal, nu era stralucit la Fratelli, exact cum prezisesem. Bueiii, dar nu-mi place, deloc!!! Am stat vreo jumatate de ora, timp in care incepuse sa cante Mutya Buena, ex Sugababes. De cantat, canta bine, de aratat, m-am speriat, s-a ingrasat si era imbracata ca o tiganca pitzipoanca din Rahova… dezamagitor. Am plecat repede.

In parcare, surpriza, ala chiar isi scrisese numarul de telefon pe masina mea, cu markerul, pe parbriz. Bine ca n-a facut ca in reclama aia, sa-mi scrie pe capota, cu cheia! 😆 Am tot dat cu fas-fas-ul si nu s-a sters nici acum de tot. Poate tot uitandu-ma, il retin si-l sun pe respectivul. 😆 Ne-am mutat la Turabo, unde ne-am mai intalnit cu niste prieteni si am facut gasca si ne-am petrecut. Ma dureau talpile de atata dans. Si normal, uitandu-ma stanga-dreapta, ochii mei s-au minunat, s-au socat dar am si clatit un pic retina. Ce m-a socat… logic, m-au socat pitzipoancele… Erau doua la o masa cu vreo 4-5 barbati, fetele silicoane, cercei mari rotunzi, ras ostentativ, si craci si tzatze la vedere, era destul de clar. Maaaaaaaama si bagau niste dansuri… gen coregrafii, erau tare importante, mai trageau o dusca, mai trageau un fum, mai hihi haha… bleah! Chiar ma uitam cum de nu se simteau penibile… poate oi fi eu defecta!

Ne-am intalnit cu doi colegi de liceu, mi-a parut tare bine sa-i revad dupa destul timp, am tot povestit si sper sa ne vedem ceva mai des decat pana acum. Adi si Gligor, va pup! 🙂 Am ajuns acasa undeva pe la 5 dimineata, rupta de picioare, de la atata bataiala pe tocuri. Am dormit vreo 4 ore, pentru ca urma gunoiareala de iunie, dar despre asta, in postul urmator! 😛

Fetele, mai vreau sa mai ies cu voi, imi place formula de sambata seara! Pe Alina stiu ca ma pot baza, Cristina daca nu doarme la niste ore ciudate sigur raspunde la telefon, daca vine Raluca, vine si Monica si daca mai dau telefoane sigur le mai strangem si pe restul de fete (Mara, Mada, Claudia…). Da, deci trebuie sa punem la cale ceva!!! 😀

Pe scaunul din dreapta

Minunatul scaun din dreapta, cel al copilotului… e pentru aia care nu conduc. In momentul respectiv. Dar nu e mereu asa, unii se vad soferi si din dreapta si iau atitudine. Sa dai din gura e una, dar sa dai din maini e cu totul alta nebunie.

Patania de azi o pot incadra si la „bizoni in trafic” si la „sunete stresante” si la „campania veninoasa” a tovarasului Venny. Cum ziceam, azi am fost o draguta, tocuri, rochita de in colorata, machiaj in ton, parul aranjat, ochelari de soare, ce sa mai, biznis uoman eram! 😛 Si, daca dimineata se uita lumea ciudat la mine cum ma hlizeam din cauza dementilor de la 21 si a fugarului (nu te-oi prinde eu?!), dupa-amiaza a fost cu show.

Lasand la o parte faptul ca am facut o vesnicie in trafic, am dat peste niste oameni grabiti tare. Si vorbeam la telefon cu Simona, ne puneam la curent cu noutatile si inaintam cu viteza melcului. Bineinteles ca folosesc hands-free, alfel ar trebui sa fiu caracatita sa pot conduce. Bai si ce grabiti, m-au disperat cat au claxonat! Cat zgomot pentru nimic si ce graba cand oricum n-ai unde inainta! Bine ca n-am patit ca Nenea, chiar ca eram de ras!

Ei bine, si cum mergeam eu ca o floricica in ritmul traficului, in spatele meu o masina cu o tanti si un nene. La Sfanta Vineri nerabdatori, claxon, nu eram prima masina. Pe cheiul garlii, inaintand cu traficul, se face galben. Astia tot in spatele meu. Si, cum daca pot opri, nu trec pe galben (cum fac altii), am oprit. Astia in spatele meu, pun frana si claxon preluuuung. Ma uit in retrovizoare. La volan era ea, in dreapta el si distinsul domn era proptit in claxon. Pe langa claxon mi-am auzit „sa-mi bag p*** in mortii ma-tii!”, avea geamul lasat, eu la fel si replica a venit imediat… „baga-ti frate, baga-ti!!!”. Cand a vazut ca l-am auzit si i-am raspuns, s-a potolit, l-a calmat si nevasta-sa… pietonii care treceau strada erau lesinati de ras!

Pai, cum frate sa faci asa? Daca eram un ditai malacul mai aveai tupeu sa te proptesti in volanu’ nevesti-tii? Si ce pana mea te bagi peste volanul ei? Femeia a fost foarte ok, a franat, era galben, ce te-ai bagat tu nervos sa ma claxonezi sa ma fortezi sa trec pe galben? Nu vreau! Si daca eu nu vreau, atunci asa ramane!!! Sunt extrem de toleranta in trafic, dar cu cine merita! Pentru tine… n-am decat urarea „sa-ti moara la intrare!” !!!

PS: La multi ani, Elena! 🙂

Zvonuri

Si cum mergeam eu de dimineata spre birou ascultand „Fabrica dementa” in masina (asa fac in fiecare zi), se apuca oamenii sa spuna ceva de genul ca Depeche Mode si-au anulat concertul de la Atena din motive de sanatate. 😥 Si au ridicat ipoteza ca poate asa se va intampla si la noi. Si l-au tot sunat pe purtatorul de cuvant de la Emagic sa le spuna ceva, ala n-a raspuns, ei au tot insistat. Intre timp am ajuns la birou si nu mai stiu nimic. L-am pus in functiune pe tovarasu’ Google si n-am gasit nimic… 😦

Deci… ma supar, ma crizez, ma agit!!! Cum adica sa nu vina Depeche??? Pai ii astept de 100 de ani! Ca in 2006 am fost tuta si n-am ajuns… O sa plaaaaaaaaang!!! 😥

Cine are vreo veste buna, sa-mi spuna, ca mor aici!!!

Traficul zilelor noastre

Postul asta necesita o mica introducere. Mi-am luat permisul tarziu, asta pentru ca mi-era frica sa conduc, din cauza nebunilor din trafic, a vitezomanilor si a multor accidente stupide vazute, inclusiv unul trait, cand am vazut botul tirului pe tot parbrizul. Booooooon. Am avut mici peripetii in trafic incepand cu scoala de soferi si terminand cu micile tampenii de zi cu zi. Mi s-a spus ca la ce jungla e in traficul multiubitei capitale, daca invat sa conduc aici, voi sti sa conduc oriunde. Asa o fi. Si am invatat. Si acum imi place la nebunie sa conduc. Poate nu conduc ca un barbat, ei or fi mai buni, nu toti (na, am zis-o!), dar sunt ok. Daaaaaaaar, sunt misogina la volan si injur ca un birjar (bineinteles, mereu incui masina)!

Si acum, ca am facut introducerea, continui campania impotriva nesimtirii initiata de Venny. Am vazut destule si nu-i iert pe aia care se comporta ca bizonii in trafic.

Sa incepem cu inceputul. Scoala de soferi. Ei bine, instructorul meu m-a bagat pe Mihai Bravu, in plin trafic. Mergeam binisor, numai ca, asta e, mi s-a oprit motorul la semafor si eram prima. Claxoane, nebunie! Am pornit imediat, am depasit un pic nanosecunda (timpul scurs dintre verde si primul claxon) si, un nenea taximetrist m-a depasit si s-a bagat in fata mea, frana brusc. Noroc ca am reflexe bune, dar m-a tot tinut asa, in frane o buna bucata de drum, pana s-a enervat instructorul si l-a injurat. Hai frate, ma vezi cu scoala, si tu ai fost asa, nu-ti poti vedea de drum?! Nu-s nici prima nici ultima careia i se opreste motorul… deci fuck you!

M-au enervat maxim unii la semafor. Doua masini stand la semafor in paralel, eu in spatele uneia dintre ele. Pusti teribilisti, se cunosteau intre ei. Eram cu o prietena. Si ce vad ochii mei? Dau geamul jos si, unul din ei, tinand un servetel in mana, il lasa sa cada foarte elegant. Eu eram cu ochii cat cepele, 😯 nervoasa, pentru ca omul avea langa semafor cos de gunoi, timp sa arunce la cos avea… deci?! Si ma lamureste prietena mea: faza asta cu batista/servetelul este din Fast&Furious, asa isi dadeau aia startul cand faceau liniute. Asa o fi, nu mai tin minte, desi am vazut toate partile filmului. Dar frate, esti in Romania, te crezi prea sus si nu e cazul!!! S-a facut verde, masinile au pornit si servetelul ala a ramas acolo… servitori nu existau sa-l pescuiasca si sa-l arunce unde trebuie. Buna vorba in reclama aia: N-ai cu cineniste tarani!” Si da, taranul de Bucuresti e cel mai al dracu’ animal!

Un alt soc in trafic a fost tot cu de-astia care nu stiu ce e ala cos de gunoi. Eram cu lamaile in geam inca, pe autostrada. Ma depaseste unul, a venit altul din spate, asta trece pe banda 1 in fata mea, asa se circula. Si cand mi-era lumea mai draga, ma trezesc pe parbriz cu un pachet de tigari gol. Evident, m-am speriat ca naiba! Bou’ din fata s-a gandit ca e comod sa arunce pe geam pachetul de tigari. Atunci am inceput sa-mi imbogatesc vocabularul.

Pe langa asta, am boala rau pe aia care cred ca daca au un tractor de jeep, isi pot permite sa mearga cum vrea muschiul lor, se folosesc de marimea masinii pentru a se baga cu tupeu, la o adica intimidare, „tu esti mic, io sunt mare, la mine avaria va fi minora”. Ma calca pe bataturi aia care depasesc pe linia de tramvai o intreaga coloana de masini. Bine, poate unii chiar au urgente, mai treaca mearga… Da’ aia care doar fac pe smecherii asa, dupa care preseaza coloana sa li se faca loc… moaaaaaa… si ii boscorodesc, si pe ei si pe aia mai fraieri care ii lasa! Bai, si eu las oamenii sa treaca, sunt chiar excesiv de generoasa uneori, dar ma mai uit si la om. Siiiiiiii… ii mai balacaresc pe aia care nu dau semnal si ma incurca sau imi taie fata. Siiiiiiiii… folosesc expresia… „da, femeie la volan” cand vad pe cate vreo pretioasa ca tot vorbeste la telefon si e atenta nu la trafic si tine o intreaga coloana dupa ea… „hai, pisi, circulam si noi azi?!”

Si, asa cum exista soferi nesimtiti, exista si pietoni nesimtiti! Frate, si eu toata facultatea am traversat periculos acolo la ASE, dar fara sa incurc circulatia, un claxon nu mi-am luat! Ei bine, se pare ca lucrurile s-au mai schimbat. Adica, intr-o zi cu soare, dau prioritate pietonilor, zona Armeneasca. Si erau doi destepti (normal, ca daca erau femei cred ca erau mai ok) care treceau in ritm de plimbare, basca unul se oprise pe trecere in mijlocul strazii, isi desfacuse sticla de Cola si a inceput sa bea. Aveam in spate ditamai cardul de masini, asa ca am indraznit sa le dau un mic claxon. Mi-am luat injuraturi si si-au miscat cu greu hoiturile, norocul meu a fost ca am si accelerat mai tare, pentru ca respectivul cu sticla de Cola, a aruncat dupa mine, deci Bubu risca sa faca un dus cu suc.

Asa ca… de cate ori voi vedea tarani in trafic, de atatea ori ma voi comporta ca atare! 😀

PS: La multi ani mamaie!

O seara cu za gurlz

… se petrecu aseara. La initiativa lu’ Monique (stiu ca trebuia sa spun Monicai, dar cream confuzii) am stabilit o zi in care sa ne vizionam si sa barfim asa ca fetele. Booooon! 😀 Si ce m-am gandit eu… hai sa vedem cine mai vine din fetele de pe bloage… si uite asa am reusit sa ne adunam 5 in loc de doo. 😛

Asa ca am profitat de faptul ca Honey era in Bucuresti, am buzz-uit-o pe Mary sa vina si ea iar pe Pisica am sunat-o spunandu-i ca ii fac program. Le-am pescuit pe primele doua de la Unirii si, cu gratie prin trafic, am pornit spre Plaza. Si bineinteles ca 3 gagici intr-o masina au atras atentia. Ma uit cu coada ochiului si vad ca tot statea o masina paralel cu mine (sunt momente cand imi pare rau ca n-am o masina mare, monster truck… sa-i inghesui un pic pe „indrazneti”… pe astaia ii bagam in Dambovita direct…ei bine asta era unul din momentele alea!). Erau doi mandri cocalari care ne intrebau ce facem. (Pai ce, nu vezi? Conduc!!!) „Nu mai pot de bine!” … aia hihi haha… (ce-o fi fost asa de hazos ce-am zis?!)… „Sunteti moldovence?” (Bueiiii, moldovean esti tu cu prietenii tai!) „Ai vrea tu!” (mi-am pus numere de Bucuresti numa’ ca sa fiu trendi-flendi, you idiot!) … Am plecat. (aveau masina de Buzau, da’ tot io-s moldoveanca!)

La Plaza am gasit loc de parcare… numa aiurea locurile alea, toti parcheaza stramb… asa ca am „impins” un picut din manevra de parcat o masina de langa 😛 si, dupa tz-shpe manevre am parcat cat de cat omeneste. Ne-am gasit cu Pisica pe sus pe acolo, devora o shaorma, am asteptat-o si pe Monique si am intrat triumfatoare sus la New York. Acolo se fumeaza si furnalele mele trebuiau sa „functioneze”… a fost un pac la unison cand si-au aprins tigarile. 😆

Si da-i si povesteste, de de toate, hihi haha, faze de pe blog, faze cu nebuni, penibilitati hihi haha, Pisica a acaparat discutia, Monique se distra copios ascultand-o, se mai incrucisau discutiile, am interogat-o pe Honey de cunostintele comune din orasul ei, am mai barfit despre barbati 😛 , Pisica a baut bere in cinstea gunoierilor, i-am scris pe hartiuta lu’ Mary statiile de metrou ale traseului inspre casa, ne-am dixtrat ce ne-am dixtrat dupa care ne-am imputinat. Si am ramas cu Pisica si cu Honey, hihi haha… dupa care am zis hai, ca e mijlocul saptamanii, mai hai si pe acasa… 😀 Nu intram in amanuntele discutiilor, daca spun aici, va trebui sa va omor! 😀

Faza frumoasa a fost ca toanta aici de fata a uitat unde a parcat 😀 si sa vezi ture vreo 5 minute prin parcare pana cand a gasit masina… Pisica triumfatoare. 😛 Pfiuh! Ma panicasem un pic 😀 … asta e, am recunoscut, femeie la volan! 😛

Si asta a fost asa… doar o mica avanpremiera a gunoiarelii de vineri seara! Abia astept!!! 😀

Mica mostra de modestie

Stiam eu ca sunt o soferita buna! Mai aveam nevoie de confirmare! Confirmare care a venit prin leapsa de la Naicu. Trebuia sa-mi fac un test. Rezultatul testului imi spunea ce fel de sofer sunt, ce stil de condus am. Si sunt tare mandra de mine! Am obtinut asta:

Pilot la volan

Nu sunt foarte informata care cum detine/nu detine permis, asa ca invit soferii din blogroll sa se auto testeze si sa-mi spuna daca e cazul sa ma feresc! 😛

PS: Azi e ziua lu’ matusica. La multi ani!

Cum am scos-o pe Bubu din service

Dupa ce i-am facut zgarieturile de rigoare lu’ Bubu, voi trece peste statul la politie si obtinutul autorizatiei de reparare, peste partea cand am mers la constatare si s-a intocmit dosarul de dauna, si ma voi opri asupra momentului cand trebuia sa dau masina si apoi demersurile facute pentru a o recupera.

Dupa ce m-a dus cu zaharelul un tip de la Porsche (ala care mi-a raspuns la mail dupa 2 luni si ceva), m-a pasat altuia. Bun, vorbesc cu respectivul, stabilesc o zi si gata. Ziua stabilita era lunea, la 8 dimineata. M-am trezit cu noaptea in cap, am luat dosarul cu toate hartoagele posibile si imposibile, de la factura pana la asigurare, garantie… si mergi spre Porsche Vest. Sa mai spun ca am ajuns cu o ora mai tarziu, pentru ca atat am facut pe soseaua de centura??? 1 km??? Mama ma-sii de trafic!!!

… Si, intr-o zi cu soare, primesc telefon:

„Buna ziua, sunt X de la Porsche Vest. Sa stiti ca masina este gata!”

„Ce bine, cand pot sa vin s-o iau?”

„Pai stiti, avem o problema… nu avem decontare directa cu cei de la Astra.”

„Adica?”

„Adica nu va putem da masina, pentru ca nu ne putem lua banii direct de la cei de la asigurari, avem decontare directa doar pentru masinile in leasing” pfoaaaaaaa… fierbeam!!!

„Pai si astia cu masini proprietate personala sunt mai prosti? Si eu ce pot sa fac acum?”

„Avem doua variante: ori platiti dumneavoastra si apoi va recuperati banii de la Astra (in gandul meu, da, la Sfantu’ Asteapta!) sau veniti si luati factura, va duceti la Astra si veniti cu OP-ul la noi!”

„Cu OP-ul? Da’ cine-mi da mie OP? Poate accept de plata!”

„Nu, OP!”

„Aha, bine! Si… cat e factura?”

„40 de milioane”

„Caaaaaaaat????? Pai io n-am banii astia, eu am abia banii de franchisa! Clar vin sa iau factura! Il trimit pe tata maine dimineata sa ia factura!”

Si a doua zi am avut factura acasa. Am studiat-o si m-am speriat: demontat nush ce x lei, demontat alt nush ce y lei, indreptat portiera… etc… erau toate detaliate, de incepusera sa-mi tremure balamalele ca astia mi-au facut-o pe Bubu praf si nu mai aleg din ea decat suruburile. Da’ cica asa se trece pe factura, am aflat dupa. Ok, am factura mea, ce mandra sunt de ea! And now what?! Si incep sa intreb, familion, cunostinte etc… Misterul misterului.

Intr-un final ma gandesc sa sun la Astra. Intru pe site, iau numarul de centrala. Si sun, si sun… apoi spun poezia: „buna ziua sunt Ada, va sun in legatura cu o masina…..” . Mi-au facut legatura la plati, la financiar, la toate departamentele posibile si, culmea, nimeni nu stia sa-mi spuna ce sa fac cu nenorocita aia de factura!!! Intr-un final, dau peste un nene si, dupa ce-i dau detaliile, ma lamureste ce am de facut, ca trebuie sa vorbesc cu agentul constatator, sa-mi incheie dosarul de dauna, sa fac cerere de despagubire si apoi mi se da acceptul de plata. Pfiuh, finally lamurita! (cine rade, sa-i fie rusine, recunosc, femeie la volan… si la prima chestie de genul asta)

Apoi au urmat alte telefoane, discutat si stabilit cu respectivul ce si cum… Bineinteles ca numai mie trebuia sa mi se intample, eu aveam doua dosare de dauna, facute de doi agenti constatatori diferiti! 😀 M-a pus nenea ala, agentu’ constatator, sa vin cu toata hartogaraia, la un sediu din Campineanu, sa vezi ce frumos cautam eu strada, apoi biroul… Mi-a oprit factura, xeroxuri peste xeroxuri… s-au lamurit intre ei cu numarul de masina, m-au pus sa completez tz-shpe hartii, o tanti imi zicea sa scriu mai repede ca ea inchide… deci numai nebuni care ma stresau!!! Inchei socoteala cu hartoagele si ma duc din nou la biroul lu’ agentu’ … sa-i cer acceptul de plata. Pfffffffffffffff, acceptul abia dupa weekend, pe luni-marti (era vineri).

Luni, telefoane… pauza! Spre amiaza, vine acceptul de plata pe fax, il scanez si-l trimit pe mail la Porsche, il si fax-uiesc mai departe si astept. Marti si miercuri am fost plecata la Sofia la training, ei cica m-ar fi sunat… Boooooon! Si revin eu in tarisoara, hotarata sa-i sun sa vad in ce stadiu ne aflam, cand imi pot lua masina. Si, cum stateam eu linistita in statie la 5, suna telefonul:

„Buna ziua sunt X de la Astra. Avem o problema!”

„Alta? Ce mai e de data asta?”

„Stiti, noi v-am trimis acceptul de plata, l-am trimis si la Porsche, numai ca am omis ceva. Am uitat ca dumneavoastra aveti asigurare cu franchisa si am dat acceptul de plata pe toata suma, cand trebuia sa dam pe suma, mai putin ce platiti dumneavoastra.” (l-as fi strans de gat prin telefon)

„Asa, si acum ce se intampla? Cat mai sta masina mea in service?”

„Pai, stiti, va refacem acceptul de plata si-l retrimitem. Ne cerem scuze… bla, bla”

La birou am primit acceptul de plata, ala valabil, am adunat cu inima stransa suma pe care o aveam eu de platit (116 euro x 2 … mi-au bagat franchisa cea mai mare, in loc sa-mi puna cea mai mica 100 euro, nu e o avere, dar nah!), l-am trimis mai departe la Porsche, am sunat pentru confirmarea primirii si m-am programat a doua zi dimineata sa iau masina.

A doua zi dimineata la prima ora eram acolo, am facut procese verbale, iar xeroxuri dupa n-shpe hartii, apoi a urmat plata franchisei, vreo 850 RON. Am stat si pe la casa vreo juma’ de ora, nu era nimeni in fata mea, doar ca doamna casiera era „prin firma”. Intr-un final, am intrat in posesia cheilor, am iesit in parcare si-am vazut-o pe Bubu, vindecata si frumoasa! 😀 Si nu mai vreau sa mai aud de accidente usoare, zgarieturi, asigurari, programari etc… Dar Murhpy se distreaza iar, mai am vreo 900 km si tre’ s-o duc la revizia de 10 000 de km. (sper sa n-am ce povesti!)

Zgarieturile lu’ Bubu

Bubu e, bineinteles, buburuza mea argintie! In aprilie face un an, deci e tinerica, e exact ce-mi trebuie, o spal eu cam rar ce-i drept, dar asa ma oftic atunci cand o vad jegoasa dupa doua zile, incat…o las mai mult asa! I-am ales si numarul cu grija, adica sa semnifice ceva pentru mine. Cifra inseamna anul in care am iesit prima data din tara si am ramas marcata cu Egiptul, iar combinatia de litere… aici e o intreaga nebunie… am vrut ADA, dar numele prostilor pe toate gardurile si, pe langa asta, toate erau date, multe sunt la Adamescu, ala care are Unirea si, cand merg pe acolo, mereu vad cate o masina parcata in fata la Mac si tot timpul zic „ia uite ce masini misto am” … apoi m-am tot gandit la diverse combinatii de litere, initiale… si am ajuns la o prescurtare a unui lucru special pentru mine.

Dar, de cand am luat-o, am avut unele mici incidente (deh, femeie la volan!). Mentionez ca intre momentul obtinerii permisului si al achizitionarii masinii au trecut luni bune, luni in care am condus de doua ori!

Primul incident a fost la o saptamana dupa ce am luat-o, avea inca numere rosii. Cobor dimineata in parcare, mandra ca am masinuta, sa merg cu ea la serviciu, sa ma laud si s-o ud, vorba ceea. Ma urc in masina si… frana de mana, reglat oglinzi, centura… cheia in contact si pornesc. Bubu a mea zvacneste si „musca” din gardulet. „Baga-mi-as… @#$%^&*&^%$#@!” uitasem ca era intr-a-ntaia… ups! Si s-a ales cu o zgarietura pe bara in fata. M-a vazut si un vecin, care a zis ca asta e, asa invat… imi venea sa-l invat eu niste injuraturi noi. Mai tare era ca aveam si verde pe bara 😆 … dar vorba lu’ tata „bine ca gardul ala nu e fixat… oricum, a cedat cel mai inteligent”.

A doua figura s-a petrecut cateva luni mai tarziu. Am fost sa-mi fac o asigurare si am parcat in curtea institutiei cu pricina, un teren cu pietris si relativ mic, fara prea mult loc de manevre, incapeau vreo 5 masini asezate cu grija. Si, cum talentul meu la parcat lasa de dorit atunci, am parcat-o relativ ok. La plecare, ma tot chinuiam sa scot masina. Manevre, uita-te-n oglinzi… Si, vazandu-ma cu mamaliga-n geam, un nene binevoitor imi spune ca ma dirijeaza el. Si m-a dirijat asa de bine, ca am atins cu portiera din spate, un fier… una bucata poarta deschisa, la care nenea… „ups” si trage de poarta sa-mi faca loc. S-a auzit scrasnind, dar asa light. Nu stiu sa estimez bine, am aflat dupa. Il intreb pe nenea „am zgariat-o rau?” si-mi zice ” a, nuuuuuu, io nu vad nimic”. Si plec. Si la semafor imi intindeam gatul sa vad in oglinda… o ditai dara 😦 … bravo Ada, esti tare!

Ultima nu-mi apartine. Cand am fost plecata in vacanta 2 saptamani, i-am lasat masina unui prieten sa se foloseasca de ea. Ce-o fi fost in capul meu, ca doar stiam ca nevasta si masina nu se-mprumuta?! Si s-a folosit din plin, a facut vreo 2000 (!!!) km in 2 saptamani. Breh, io te-nteleg ca fusesi si la munte si la mare, da’ las-o-n buze! Asaaaaaaa… si cand ma intorc, aflu ca Bubu a facut buf pentru a treia oara. Bara (sau spoiler… sunt atehnica, stiu portiera, volan, far, stergatoare si de-astea simple) din spate avea o frumoasa crapatura. Si aflu de o poveste nemuritoare petrecuta intr-o noapte inspre Rasnov, cand unul beat l-a lovit in spate… etc., normal ca n-avea dovada de la police. Sa mai dai Ada masina! Dupa parerea mea (si nu numai), a dat cu spatele pana a facut poc! Nici pana-n ziua de azi nu am aflat povestea ultimei bube si a celor 2000 km.

Si am dus-o pe Bubu la reparat, aici au fost aventuri pe care le voi spune intr-un post viitor, ca au fost din belsug! Oricum, am dat-o lovita in parcare si m-au crezut! 😀 Si acum nu mai dau masina! Si conduc bine (zic eu)! Si stiu sa si parchez! 😀

Servicii… a la Porsche

Ma uimeste zi de zi prostia unor oameni… si mai zice mama ca am eu o atitudine „eu sunt cea mai desteapta, restul sunt prosti”. Pai am motive, si ale naibii motive le gasesc cam des!

Deci, (stiu ca nu se incepe cu deci) dupa statul de rigoare la politie, constatarea asiguratorului, ajung la Porsche Bucuresti Vest. Acolo, chipurile avand pile, sun un prieten care lucreaza acolo sa-mi dea indicatii. Eu in situatii de genul asta, cu revizii, chestii tehnice, birocratie sunt pa. Respectivul ma duce la cineva de la receptie service. Domnul in cauza imi studiaza actele, se uita la masina si imi spune ca voi primi mail cu data programarii.

Si ma pun pe asteptat, probabil la Pastele cailor venea si mailul, asa ca am decis sa scriu eu un mail prin care solicitam sa mi se trimita data programarii. Nu primesc raspuns, normal! Dau fwd: Buna ziua! Revin cu rugamintea de a ama programa si pe mine in service cu masina. Va multumesc!. Asta era undeva pe 22 septembrie. Primesc si un raspuns:” maine veti primi un rapsuns cu data programarii….VA multumesc ptr intelegere.

Bineinteles ca nu s-a intamplat ca in raspuns, asa ca a trebuit sa revin cu un alt mail: Buna ziua, Cum acest mail l-am primit vineri, spunandu-mi ca sambata voi primi raspuns cu programarea, mi-am inchipuiut ca sambata nu lucrati si nu voi primi niciun raspuns. Deci astazi, va rog cat de repede puteti sa-mi dati un raspuns sa stiu cum ma organizez. Va multumesc! O zi buna!

Dupa mailul asta, tacere. Am mai sunat eu si intr-un final dupa multe insistente, ma paseaza unui coleg. Stabilesc ziua, ora etc, dau masina. E gata masina, dar stai ca nu au decontare directa cu Astra pentru masini proprietate personala, au doar pentru alea in leasing. Pai trai-v-ar voua, aia proprietari de masini sunt mai prosti, nu?! Varianta era sa platesc eu si sa-mi recuperez banii cine stie cand sau sa merg sa iau factura si sa iau acordul de plata. Dupa multe alte drumuri, am reusit, nu inainte de a ma suna cei de la Astra, intarziindu-ma inca o zi pentru ca au uitat ca am franchiza si au refacut acceptul de plata. Mi-am luat si masina si am zis ca data viitoare o sa am grija sa fie avariata serios, nu 3 zgarieturi pentru care m-am agitat de nebuna, sa am pentru ce ma agita!

Surpriza vine azi cand primesc un mail de la primul consilier: Imi pare rau dar fiind un mail foarte vechi nu imi mai amintesc detaliile. Daca se poate sa imi reamintiti….

Mirata, ii trimit mail: Buna ziua, Intr-adevar este un mail vechi, iar raspunsul a venit cu un delay foarte mare. Adica, m-ati pasat unui alt coleg, masina mea fost in service, reparata, am alergat dupa acceptul de plata si mi-am luat si  masina. Deci mailul nu mai e valabil, problema rezolvata! O zi buna!

Raspunsul a venit mai repede decat ma asteptam: k o zi buna.

Am ramas un pic paf pentru ca ma stiu pe mine cum trimit mailuri, intr-un mod cat mai politicos, cat mai protocolar. Doar cu cei cu care am o corespondenta intensa si am convenit sa ne spunem pe nume, malurile sunt mai informale. Mi s-a parut aiurea modul in care a trimis mail, pentru ca pana la urma urmei sunt un client, nu conteaza ca sunt fata, ca sunt tanara si ca sunt atehnica. Pai cum am vorbit eu si cum a vorbit el!

Asta e doar un caz, sper sa fie singular, pentru ca tipul care s-a ocupat de fapt de masina mea a fost super profi. Oameni si oameni…