Leapsa licean(l)a

Ce-i drept, n-am mai avut demult parte de lepse si, cum probabil se gandesc la mine niste oameni draguti, mai precis fiica mea Marmota… mi-a dat de lucru, sa execut o leapsa. Si nu asa oricum, ci cu regulament. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o! Dar… cum e vai de parintii care n-asculta de copii, scriem si leapsa si regulamentul:

  • scrie minim 3 lucruri pe care tu le-ai fi început din clasa a 9-a specificand si cum anume te-ar fi ajutat
  •  transmite leapsa mai departe la minim 3 prieteni, maxim 5
  • scrie astfel încat să generezi comentarii, vrem să pornim o discutie constructiva
  • nu trebuie să scrii prea mult, insa nu trata leapsa superficial (un 400-500 de cuvinte e foarte bine) 😛
  • preia si regulamentul in articol ca sa stie lumea ce trebuie sa faca
  • raspandeste mesajul prin social media, insa fara a spama, vrem doar sa stie lumea de ea.

Liceul… bitter sweet memories… ca sa caracterizez in 3 cuvinte! 🙂 Liceu bun, am dat examen la matematica si romana, pe vremea aia se invatau comentariile ca poeziile si tare imi doream sa le pot pune pe muzica. Tin minte j’de melodii din vremurile alea, le cant pe de rost, da’ comentarii… pfuai! Niet! Nada de nada! Am intrat la mate-fizica, unde si optasem.

Si acum sa incepem cu partile amuzante sau care nu sunt foarte legate de scoala. Am fost mai apropiata de colegii mai mici cu un an decat de colegii de varsta mea, asa ca un lucru pe care mi l-as fi dorit, era sa fiu in generatie cu ei. Am fost singura generatie in multi ani care nu a avut balul bobocilor, datorita unei directoare ciufute. La naiba, si ma inscrisesem si la miss! 😆 Ne-am scos parleala anii urmatori, n-am ratat niciun bal tot liceul, chiar si dupa, un an.

Mi-as mai fi dorit sa stiu in liceu lucrurile pe care le stiu acum despre mine, si mi le-a spus dupa 10 ani fostul prieten de atunci, vai, de cate angoase si probleme si chinuieli m-ar fi scapat… dar ale tineretii valuri trebuie sa se manifeste, complexele si temerile la fel, altfel nu ne-am cali si n-am fi oamenii care suntem azi. Oricum, chiar si dupa atatia ani, am avut un maaaaaare zambet pe fata si self esteem-ul s-a inviorat fantastic! 🙂

Acum revenind la lucruri mai serioase, fiind la mate-fizica, implicit 4 ani am dat teza la fizica si chimie. Nu mai stiu nimic! Dupa atatia ani abia stiu ca g=9,8 m/s la patrat, stiu elementele chimice si formulele catorva substante si mai stiu cum se deseneaza benzenul. Mi se pare trist… ma rog, nu ca mi-ar folosi acum…! 😀 Mi-as mai fi dorit sa am acelasi profesor de mate tot liceul, nu sa incep cu un varzalau, sa cad in prapastie si sa ma ridice meditatiile, ca apoi sa iubesc analiza matematica fix pentru ca proful a fost unul de exceptie. Si tare mi-as mai fi dorit sa nu fie nevoie sa fac fituici la absolut fiecare teza la romana, pentru ca nu puteam retine expresii pompoase si trebuia sa zic cu-cuvintele mele ce mama zmeilor a vrut sa zica autorul… asa aveam niste blocaje si niste probleme cu scrisul la romana, nu stiu cum de acum sunt in stare sa scriu pe blog si cateodata chiar am scris articole demne de revista (asa mi s-a spus, nu ma laud singura).

Mare lucru nu pot spune ca as fi schimbat in liceu, pentru ca a fost o perioada nebuna si de ratacire pentru mine. Daca de mica am zis cantareata/dansatoare/actrita, in liceu ma apucasera nebuniile cu avocatura… mai tarziu la facultate dupa doua semestre de drept m-am felicitat ca n-am luat-o pe calea aia! Si undeva acolo, in sufletelul meu, eu stiu ca de mica aveam dreptate si am stiut tot timpul ce vreau si ce ma face fericita… Uof, sa ma ascult mai des, ca instinctul meu de fata mare nu ma-nseala! 😉 Si fix ca don’soara care mi-a predat leapsa, am amintiri frumoase din generala si facultate, dar despre ele, intr-un alt post.

Acum predau legatura la cealalta fiica, Crocoditza, la Sburlea, care sigur are povesti misto legate de liceu, am eu un feeling asa si la Petro, care spune lucrurilor pe nume tare frumos si mereu imi face placere s-o citesc. 🙂

Anunțuri

Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?

Am primit de la LiaLia, vulpita mea preferata, o leapsa tare draguta, pe care o voi onora cu placere. Desi am zis mai demult una alta, despre subiectul asta, nu ma deranjeaza sa-l reiau, cu adaugiri din adolescenta. 🙂

De mica mi-a placut sa cant, sa topai, sa fiu o mica vedeta aplaudata. Si daca toti copiii aveau chestii standard pe care vroiau sa le faca atunci cand vor creste, eu eram mai cu mot. Cred ca am vrut si eu sa ma fac doctorita cand eram mica, stiu ca-i mazgaleam bunicului hartii cu pixul, ii dadeam retete de dipiridamol (nici nu stiu daca exista sau a existat vreodata denumirea asta). Si el intra in jocul meu. Apoi am trecut la alt nivel, ma facusem ceva mai maricica. Nu stiu de unde, dar aveam niste seringi, plus cateva ace. Nu mi-a fost frica deloc, cum ca m-as intepa sau altceva. In schimb, toate papusile erau bolnave, astfel ca eu le faceam injectii subcutanat. Nu stiu unde vazusem eu asta, dar imi placea foarte mult sa infig acul ala in cauciucul din care erau facute papusile… copil sadic.

In afara de episoadele astea, cand eram mica si eram intrebata ce vreau sa devin, stiam foarte clar: „cantareata, actrita sau dansatoare”. Mereu mi s-a parut fascinant domeniul asta, sa fiu pe scena, sa fiu artista. Am avut destule tentative, dar n-a fost sa fie, decat la nivel de hobby.

Cand m-am facut mai maricica, si eram prin generala, incepusem sa ma uit la tot felul de filme si mi s-a parut foarte interesant sa ma fac avocat. La cum erau cazurile alea in filme prezentate si cum era cate o avocata de facea praf orice argument etc, am zis ca mi se potriveste manusa. Ideea asta a persistat ceva timp, chiar si prin liceu. Sincera sa fiu, nu mai stiu de ce n-am dat la drept. In schimb, in liceu m-a zapacit de cap matusa mea sa ma inscriu la ANI (Academia Nationala de Informatii), sa urmez cursurile si sa raman in sistem… job asigurat plus diverse alte facilitati. Am umblat ceva sa-mi fac dosarul, am trecut de probele medicale si psihologice dar, cand a fost sa ma duc la primul test, cel de engleza, coincidea cu examenul la ASE la REI, asa ca brusc si dintr-o data, am zis ca ma duc la ASE, ca mie nu-mi trebuie uniforma, „da, sa traiti” si alte de-astea.

Dar si la ASE, tot o nehotarata am fost, pentru ca, din cate imi amintesc, am dat la REI, management, comert si inca vreo doua alte facultati… ca am zis Dumnezeu cu mila, unde-oi intra… la ce subiecte scarboase erau la matematica la admitere. A fost comert care ulterior s-a transformat in marketing. Am facut doua semestre drept… m-am felicitat ca n-am dat la facultatea asta, ca cedam psihic.

Ca economist proaspat absolvent si cu experienta part time promoter, accepti cam ce job ti se ofera. Si chiar daca visam sa lucrez intr-o agentie de publicitate, chiar imi place, mi-a placut marketing-ul si mi-a deschis mult mintea si orizonturile, am avut de-a face cu partea asta doar tangential.

Dupa mai bine de 5 ani de munca, in care am cam schimbat domeniile, inca visez la ce ma voi face cand o sa fiu mare. Si anume, am de gand sa muncesc pentru mine, nu pentru altul. Pana atunci mai e si sincera sa fiu, in conditiile astea, nu stiu cat de rentabil este si cat de realizabil. Pana una alta sunt recrutor in devenire. Nu mi-am imaginat ca-mi va placea asta, dar am atata experienta ca si candidat, incat n-ar trebui sa fie o problema… chiar daca nu mi-a placut si nu mai tin minte nimic din ce-am invatat in facultate la MRU. Ce fac acum imi place si ma dezvolta, asta-i cel mai important!

Si totusi, cand o sa ma fac mare, vreau sa am meseria de OM FERICIT! Restul e cancan! Cine mai doreste si pofteste, e liber la lepse, serviti, va rog!

Leapsa despre 2010

Pentru ca am fost (sunt) fata de treaba, primesc lepse in dar. Pe care le onorez cu placere, mai ales daca este vorba de subiecte care-mi plac. De data asta am primit o leapsa de la Lilly, in care, prin raspunsurile la niste intrebari, as putea rezuma anul 2010. Sa purcedem:

1. Care a fost cel mai funny moment din 2010?

Au o fost o gramada de momente amuzante, de-a lungul anului, dar niciunul memorabil sa-l pot declara top of the top. Sigur m-am hlizit mult, asta garantez! Poate cel mai funny moment a fost cand am busit masina ca-n filmele proste de comedie, de 2 ori in interval de 3 zile, atunci mi s-a parut horror, acum mi se pare amuzant.

2. Care a fost cel mai nasol moment din 2010?

Au fost destule din pacate. Unul din cele mai naspa momente a fost cand am aflat ca-mi voi pierde jobul, job care-mi placea foarte. Din asta a derivat si faptul ca n-am mai plecat la Koln, imi luasem si bilet la concertul Linkin Park si stabilisem si cu Anachen sa o vizitez.

3. Care a fost filmul anului 2010?

Nu sunt o cinefila, nu am vazut multe filme aparute in 2010, dar stiu sigur ca mi-a placut f mult ideea din „Inception„.

4. Care a fost cartea anului?

Nici asta nu stiu, n-am citit neaparat ce a fost la moda, ci ceea ce m-a pasionat pe mine. De exemplu am citit toata seria „Vampirii Sudului” de Charlaine Harris.

5. Care a fost spectacolul anului?

Sa-mi fie rusine, am fost doar o data la teatru si am vazut „O noapte furtunoasa” la TNB sala mica. In rest mi-a placut tare mult la Fatboy Slim si momentul din concertul Guns N’ Roses cand toata lumea canta „Don’t Cry”. 

6. Care a fost melodia anului 2010?

Categoric asta:

7. Care a fost barbatul/femeia anului 2010?

Asta chiar nu stiu si nici ca ma pasioneaza. 😀

8. Care a fost cel mai frumos loc vazut in 2010?

Categoric Antalya, Belek, Adam & Eve Hotel.

9. Care a fost cel mai emotionant moment din 2010?

Momentul in care, la nunta varului meu, mi-am luat inima in dinti si m-am urcat pe scena si-am cantat. Pentru multi a fost prima data cand m-au vazut cantand si a fost o premiera si o surpriza placuta. Iar eu pluteam, pe parcursul piesei nu stiu nimic din ce-a fost in jurul meu.

10. Care a fost cea mai mare realizare a anului 2010?

Mi-am omorat un mare pitic de pe creier in legatura cu felul in care arat. Acum ma simt mult mai bine cu mine insami. 😀

11. Ce imi doresc pentru 2011?

Sa fiu atat de fericita incat sa explodez, sa pot sa alerg o zi si sa strig in gura mare cat de fericita sunt si sa nu fiu obosita dupa asta! Sa fiu sanatoasa si sa-mi iasa ce-mi pun in cap, restul se rezolva.

N-as vrea sa incep anul prin a pedepsi pe cineva sa faca leapsa asta, desi nu mi se pare nimic greu, dar… mai bine las pe cine doreste s-o execute.

Cel mai frumos loc

Grea leapsa am primit. Dificila de-a dreptul. Am primit-o de la Roxana si sincer nu stiu cum ma voi descurca, pentru ca s-ar putea sa nu ma pot hotari la un singur loc sa spun ca e „za best”. Misiunea mea e grea: „…care este locul cel mai frumos din Romania in viziunea voastra? Sau altfel spus, locul cel mai apropiat sufletului vostru, unde va place sa va petreceti timpul liber, concediile, vacantele, unde reveniti cu drag ori de cate ori aveti posibilitatea, fie pentru ca va leaga amintiri frumoase de el, fie ca il considerati realmente grandios, impresionant, unic in lume.”

Sincer, e greu de spus. Ce pot spune sigur este ca locul care indeplineste toate aceste conditii este ACASA! Si asa va fi mereu, indiferent de unde ma vor purta pasii sau destinul!!!

 Acasa este si va fi intotdeauna Romania. Asa cum am mai spus-o, nu stiu daca as fi in stare sa plec vreodata de tot. Dar nu despre asta era vorba, era vorba despre un loc special unde ma simt eu ca-n rai. Nu pot numi un anume loc. Nici n-am cutreierat tara asta in lung si-n lat, ca sa ma pot pronunta. N-am fost la Timisoara, la Cluj, la Oradea, Portile de Fier, Cimitirul Vesel, Sighisoara, Tg Jiu, Delta Dunarii si-n cine stie cate locuri frumoase… Am vazut o mica parte din tara si pot sa spun ca e superba. Pacat ca e locuita de niste oameni care nu stiu cum s-o vanda mai repede, cum sa-si bata joc si cum sa fure mai mult!

Imi place foarte mult unde mi-am petrecut multe din vacante, respectiv la tara, adica in doua locuri mari si late: Cuca Macaii, care chiar nu e la dracu-n praznic cum cred toti, e undeva in judetul Arges, intre Pitesti si Ramnicu Valcea si la Niculesti, in judetul Buzau. Doua zone de deal superbe, la Cuca aveam curte imensa, paduri, pamanturi, o vale cu un paraias strajuit de copaci, un lac, pomi fructiferi, apa rece de izvor, am extrem de multe amintiri frumoase de acolo. Acum merg rar, dar de fiecare data ma bucur de natura si mananc cea mai buna carne la garnita in untura ever! La Niculesti, intre Vulcanii Noroiosi si Focul Viu, aveam multi prieteni, un rau sarat in care ne scaldam, dealuri pe care cutreieram, tufele de zmeura, serile la poarta jucand „V-ati ascunselea”, covrigii de Buzau… imi sunt dragi locurile alea.

Cand eram mica am stat in Brasov. Inca are un loc special in inima mea. Imi place centrul vechi cu stradutele inguste si case pitoresti, imi place accentul si imi plac oamenii.

Cat despre Bucurestiul meu drag, ce sa zic?! Din cat am calatorit pana acum, sunt putine orasele in care am spus ca as putea locui, cred ca mi-ar lipsi Bucurestiul cu agitatia lui, traficul, metroul, oamenii grabiti, pietele aglomerate… Avem atatea locuri frumoase in orasul asta… numai ca nu sunt accesibile oricui, nu sunt atat de evidente, nu sunt obiective turistice neaparat, nu stiu. Dar stiu ca imi vine sa mor de ciuda cand cineva spune la modul ironic „voi, bucurestenii astia…” si variatiuni pe aceeasi tema! La fel, mi-e cuida atunci cand vad ca altii care au mai putine de oferit ca noi fac din rahat bici si-l vand impachetat cu funda si noi nu suntem in stare! Si noi avem muzee! Si noi avem galerii de arta, teatre, monumente, locuri importante pentru cultura si istorie, locuri unde te simti mai european decat toti europenii! Trebuiesc doar cautate! Si mai trebuie si noi sa fim mandri de radacinile noastre, nu sa stam ca strutul cu capu-n nisip!

De cate ori am avut ocazia, le-am aratat strainilor o mica parte de Bucuresti, cu o mica descriere la fiecare, asa cum am stiut si m-am priceput, fara fapte istorice si bla bla-uri de le stiu ghizii (poate ar fi interesant chiar si pentru mine de aflat unele lucruri) si ghici… au fost extrem de incantati! Asa ca locul unde imi e cel mai bine si pe care-l voi pretui mereu ca atare… este ACASA! 🙂

Pasez leapsa asta din nou la Morena, la Naicu, Erminusei, domnului Sburlit si lui Ocserver (ca are ce povesti sigur). Cine mai doreste si pofteste, este liber sa preia leapsa.

Contraceptivul ideal

Stiu ca nu exista nimic ideal si orice lucru care aparent e ideal are lipsurile lui, dar, daca am fost lepsuita sa scriu despre contraceptivul ideal, poate vestitii cercetatori britanici care descopera toate bazaconiile, vor lua notite din blogosfera si-l vor crea.

Si am fost lepsuita din doua parti, de Nina si de draguta Tomata, care m-a si botezat (norocul ei ca suna bine 😛 ). Asa ca dupa ce am dat o raita pe „goagal” am ajuns la concluzia ca lipsa e cel mai bun contraceptiv, basca te si fereste de BTS.! 😆 Glumeam, asta stiam si fara sa caut pe Google!

Sa incepem cu clasicul si hulitul prezervativ. Te fereste de BTS si de sarcini nedorite. Dar ce te faci daca ai alergie? Daca latexul numai ca nume te face sa te zbarlesti?! Si ce te faci daca se rupe? Si-ti dai seama tarziu? Eventual dupa vreo luna cand ai greturi dimineata. Prezervativul e ideal atunci cand nu ai un partener stabil. Trebuie sa fie de buna caliate pentru a se evita surprizele si nu e o regula ca el sa aiba prezervativ si tu, ca o lady ce te afli, poti avea. E adevarat ca taie cheful, ca reduce din senzatii, ca-ti sta pe creier numai ideea, dar la cate genuri de prezervative exista, sigur poti gasi unul potrivit. Imi aduc aminte ca in facultate am facut promotie la prezervative (cea mai tare promotie a fost) si ma miram de ce lumea imi spunea ca nu poarta asupra lor prezervative, ca prefera alte metode sau ca vor copii. Mama ei de musama! 😛

Cu piluele contraceptive nu-i de glumit. Adica nu se administreaza dupa ureche, ci la sfatul medicului, pentru ca acestea mai regleaza si alte procese metabolice la unele persoane. Pe de alta parte, daca sunt luate din 2 in 2… vax albina! Trebuiesc respectate perioadele de pauza intre ele, la fel perioada minima pana sa te apuci de facut copii. Mare atentie la interactiunea cu alte medicamente, pentru ca efectul unora le pot anula pe celelalte! Cunosc o persoana care lua un tratament si lua pastile si a ramas insarcinata. Si inconvenientul e ca trebuie luata la ora fixa si in fiecare zi, pune alarma la telefon ca altfel o iei degeaba!

La altii e mai simplu, folosesc metoda calendarului. Ei bine, asta functioneaza atunci cand menstruatia este aproximativ ceas. Si in perioada periculoasa se recurge la coitus interruptus. E ok, nu se aplica la toata lumea si se calculeaza perioada fertila dupa un studiu de cateva luni. Tot pe baza asta se fac calcule si pentru conceptie. Riscul e sa ramai cu ochii in soare atunci cand esti almost there…

Mai exista niste foite contraceptive, se administreaza local, se topesc si se elimina dupa actul sexual impreuna cu lichidul seminal, la dus. Nu stiu cat de sigure sunt. Probabil la fel de sigure ca metoda babeasca pe care-am auzit-o candva: introducerea in vagin a unei bucatele de pulpa de lamaie, pentru a crea un mediu foarte acid si a omori inotatorii prea temerari. Nu imi inspira incredere deloc, ba dimpotriva, cine stie ce naibii infectie mai risti sa faci!

Steriletul mi se pare scary, nu stiu de ce. Probabil e bun si eficient. Stiu ca este recomandat femeilor care deja au nascut, deci probabil inainte poate avea efecte secundare (?). Despre plasturele care se lipeste pe abdomen nu stiu mare lucru, dar n-am auzit lucruri extraordinare despre plasturii pentru fumatori, asa ca, extrapoland, nu-mi inspira incredere. Pe langa asta, parca as sta mereu cu grija sa nu se dezlipeasca si sa-si piarda efectul. Inelul vaginal pare a fi o varianta comoda si usoara. Diafragma la fel. Injectiile lunare sau trimestriale ma sperie, pentru ca urasc acele. Pentru mai multe metode de contraceptie, puteti citi aici.

Eu una cred ca pentru a fi ideal, un contraceptiv ar fi excelent daca ar fi o bratara pe care s-o porti tot timpul si, in contact cu pielea, sa-ti asigure protectia de care ai nevoie, eventual si impotriva BTS. Contraceptivul ideal nu trebuie sa aiba efecte secundare, nu trebuie sa se simta, sa se vada, sa nu strice in niciun fel pasiunea, sa nu fie un stres si sa fie la indemana si ieftin.

Sunt foarte curioasa cum vede jumatatea mai buna a Marului contraceptivul ideal. De asemenea, ca o mama responsabila ce sunt, vreau sa-mi supraveghez fetele adoptate virtual, deci Croco si Marmo sunteti invitate! 🙂

Leapsa despre viata

Am tot vazut leapsa asta prin blogosfera si tanjeam in liniste sa fiu lepsuita. Si vad ca aia mica, scorpiuta dintre fiicele mele, Marmotzica, mi-a pasat-o. Cica ar trebui sa zic an de an ce-am realizat in viata asta pana acum. La naiba, vor afla toti cititorii cat de batrana sunt! 😛 Dar chiar nu ma deranjeaza, ca oricum nu-mi arat varsta (vorbeste lumea).

Sa purcedem, zic! Oricum, mare greseala sa dai o asemenea leapsa cuiva cu memoria mea. 😀

M-am nascut sambata, de-aia poate-mi place weekend-ul. Era soare si frumos, dar de a doua zi a inceput ninsoare abundenta. Am ceva poze „clasice” dar nu stiu de la cate luni exact. Cica pe la 11 luni faceam „mam-mam” dupa un caine. O iubeam mult pe o vecina si pe bunicul, cand ii vedeam, ma activam.

Pana la 2 ani si ceva, aproape 3 am stat la Brasov. Neavandu-i pe bunici aproape, aveam bona. O tin minte si acum, tanti Ela, avea un par extrem de lung, ma imbraca si stateam la usa pe hol s-o astept sa se pieptene. Mereu aveam impresia ca e rea si are ceva cu mine, cand nu vroiam sa mananc dadea cu pliciu-n masa (Prigoana de la ea o fi invatat) si de frica mancam.

Cand am inceput gradinita, pe la 3 ani si ceva, m-am mutat in Bucuresti. Din prima zi cand am intrat pe usa, am pus ochii pe un baietel, Stefan. In rest, am fost un copil sociabil. De mica manifestam inclinatii artistice. Si iubeam cartile de colorat.

La 4-5 ani eram cu spray-ul in fata oglinzii cantand piesele Sandrei, eram vedeta la serbari, invatam poezii, iar tata si bunica mea se ocupau de costume, astfel ca eram intotdeauna o aparitie. Bunicul meu imi citea povesti, ma ducea prin parc, ma plimba peste tot… aveam o mare admiratie pentru el. Iau eu ii prescriam dipiridamol, de saracu’ cred ca l-am supradozat, eram cea mai doctorita. Totusi, cand eram intrebata ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare raspunsul era fara doar si poate „Cantareata, dansatoare sau actrita!”. Si mai aveam un mare talent la disparut din fata blocului, de ma cautau innebuniti cu orele. Tocam hartie la greu, faceam planse folosind tocatura de creioane… faceam petalele florilor si-n rest desenam. M-a invatat bunica sa trag la masina, am facut bonete la papusi.

Pe la 6 ani ma pregateam pentru scoala, citeam literele din ziar, imi placeau povestile. Tot atunci nu mi-a mai placut de Stefan, ci de Sanducu, am poza cu el cand ne tinem de mana. Am fost la botezul varului meu si uitandu-ma la el in patut, am facut un test. L-am strans de nas, sa vad daca deschide gura sa respire… se inrosise copilu’… si-a inceput sa urle.

La 7 ani eram scolarita cu acte-n regula si aveam cea mai severa invatatoare din scoala, m-a batut cu linia la palma. Mama imi rupea foile, ca zicea ca scriu urat, eu boceam. Si sambata mergeam la scoala, aveam desen, lucru manual etc. Tot atunci a fost si revolutia, am avut o vacanta de iarna foarte lunga. Urmatoarea vara mi-am rupt nasul si mi-a murit sora la nastere. 😦

La 8 ani eram mutata intr-un alt cartier, incepeam clasa a doua intr-o noua scoala si eram tunsa foarte scurt. Tot atunci am fost prima data in tabara, la munte. Eram cam cea mai mica… am fost televizorul lor… le cantam reclamele la Jelibon si Bonibon. A fost primul an cand mi-am serbat ziua de nastere, au venit cateva colege la mine acasa.

La 9 ani mergeam singura la inot, la strandul Tineretului. De asemenea mergeam si la Palatul Copiilor. Am fost la dansuri populare, dans modern, gimnastica si muzica.

La 10 ani m-am serbat cu ceva mai multi colegi, mi s-a spus ca implinesc o varsta importanta. Am avut cea mai tare serbare de final de ciclu primar, cu poezii, cantece, momente artistice individuale (Elena balet, eu am cantat, Mihai a dansat ca MJ), prezenare de moda (sport, zi si seara). Am concurat cu familionul la „Feriti-va de magarus”. Am mers in tabara la Navodari cu Palatul. L-am pupat pe MJ.

La 11 ani ieseam pentru prima oara din tara, mergeam cu ai mei in Egipt. Am fost extrem de impresionata, m-as intoarce acolo oricand cu cea mai mare placere. Am fost concurenta la emisiunea „7 note fermecate”.

La 12 ani am inceput sa simt gustul muntelui, aproape in fiecare weekend mergeam cu diriga si faceam trasee. Veneau si aia mari cu chitarile si cantam seara la foc. Priceless! Tot atunci a murit si bunicul meu preferat, am fost extrem de trista. De atunci am spus ca refuz sa merg la inmormantari (sper sa nu fie cazul prea curand). Am inceput sa tin un jurnal.

La 13 ani ma serbam pentru 14, deoarece am primit un cadou frumos atunci, pe fratiorul meu. Am fost foarte fericita, il priveam ca pe o mica minune. Am invatat sa tricotez si sa crosetez.

La 14 ani invatam temeinic pentru liceu. Scriam pagini intregi de comentarii, aveam galma la degetul mijlociu. Faceam meditatii la mate cu unchiul meu care-mi spunea ca o sa ajung gunoiera (am ajuns si „gunoiera”, dar nu-mi pare rau), si la romana cu o doamna profesoara geniala, iubesc gramatica de atunci. Banchetul l-am facut la munte, la o cabana, a fost foarte frumos.

La 15 ani eram boboaca si credeam ca toata lumea e a mea. Am avut un declin extraordinar la note, de i-am speriat pe ai mei. Astfel ca tot liceul am facut meditatii la mate.

La 16 ani eram dadaca de ocazie, ducand copilu’ la nisip in parc. Mergeam in vacanta in zona Buzaului, am avut niste vacante super acolo cu Corina, vara-mea. Tot pe atunci faceam bratari de noduri, acum am uitat cum se incepe.

La 17 ani am avut primul prieten serios. Dezamagiri, boceli, ale tineretii valuri. Tot atunci am fost o luna in vacanta in State. Nu mi-a placut, de atunci am simtit ca nu pot sa plec in alta parte, ca-mi iubesc tara. Tot atunci am fost si prima oara intr-un club din Regie, respectiv Dumars.

La 18 ani am facut o petrecere de pomina, am avut vreo 50 de invitati, de i-am speriat pe ai mei. Amestecand grupurile de prieteni a iesit „cu cantec”, poate voi povesti intr-un post. In afara de majorate, nu prea ieseam. Abia asteptam sa scap de liceu, sa intru la facultate si sa fiu libera. Daca pe la inceputul liceului imi doream sa fac Dreptul, pe parcurs m-am razgandit si am ales ASE-ul. Dupa ce-am intrat la facultate, am avut o vacanta nebuna la mare cu o prietena… de pomina. Am fost in China. M-am indragostit iremediabil, si acum il iubesc, dar greselile prostesti de atunci si multi alti factori ne-au despartit. Nu se stie niciodata…

19 ani. Eram la facultate, aveam o gasca de 4 fete cu care umblam peste tot, ne distram f bine. Ma machiam cand mergeam la facultate, super realizare. Si mai si fumam. Pe tema asta aveam acasa numai discutii. Nu-mi placea matematica aia. Dar n-am avut nicio restanta.

La 20 de ani am primit cel mai tare aranjament floral de pana atunci. Am avut un mare crush pentru un cineva. Singura restanta din facultate, statistica, am luat-o in toamna. Ma clubaream intens. M-am lasat de fumat.

La 21 de ani s-au schimbat grupele la facultate, incepusera specializarile. Am cunoscut-o pe Simo si m-am apropiat de alti colegi cu care nu aveam tangente prea mari. Am inceput sa fac promotii si sa-mi castig proprii banuti. Am luat preselectia la Big Brother, dar n-am ajuns printre cel selectati. Tot atunci am inceput sa cant cu Alb-Negru.

22 de ani m-au prins cu varsat de vant luat de la frati-miu. Am avut un bal superb la CCA, dar si o licenta greuta, n-am fost prea multumita de rezultate. L-am cunoscut pe cel care avea sa-mi fie aproape 3 ani.

La 23 de ani eram angajata, cu carte de munca si tot tacamul. Aveam o tanti care-mi manca nervii pe paine, de ajunsesem sa-i fac si poezie.

La 24 de ani am inceput sa calatoresc mai mult si sa merg la nunti. De asemenea am terminat si masterul. Cu 10.

La 25 de ani imi doream sa fiu fericita. M-am operat la nas, deviatie de sept. Aveam alt job, la o multinationala, am fost la training-uri, petreceri ale firmei, a fost o perioada frumoasa. Totusi, am ales sa plec si sa iau totul de la 0, in alta tara. Mare greseala, mi s-a confirmat inca o data faptul ca locul meu e aici, cel putin acum.

La 26 reusisem sa ma redresez si sa-mi gasesc alt job, eram extrem de multumita. M-am apucat de blog, am inceput sa ma implic in campanii umanitare… sa iau viata asa cum e si s-o abordez altfel, sa-mi gasesc resursele facand bine in jurul meu.

La 27 de ani am avut o aniversare excelenta, m-am simtit super, de parca viata mea abia incepea. Am tot calatorit, acum cat mai pot. Am cunoscut multi oameni, unii mi-au ramas foarte dragi, cu altii am ramas in relatii bune. Si mi-am mai omorat niste pitici de pe creier.

La 28 de ani, dupa ce mi-am pierdut job-ul, am renuntat la altul dupa o saptamana si sunt la inceput cu altul, am decis ca in timp sa fiu propriul meu sef, pentru a evita situatii neplacute ca cele prin care am trecut. De aceea am lansat proiectul „One Night Dress” si sper sa fie ceea ce-mi doresc, sa mearga si apoi sa mai pot cladi pe langa.

The show must go on! De aceea leapsa vreau s-o preia Morena (ma bucur ca ne-am revazut) si Catalin (merci pt toata rabdarea si toate pozele!).

Beauty session

Eu sunt copil cuminte, dar tot mai incalt din cand in cand cate-o pedeapsa! Asa, preventiv! De data asta m-a tras de ciuf Nina, care ma pune sa dau din casa, adicatelea sa povestesc ce fac eu de sunt asa de draguta 😳 (a se vedea si modesta 😆 ). Deci, cand vine vorba de ritualul de ingrijire si infrumusetare, sunt campioana! Nu la viteza, ci dimpotriva, pentru ca atunci cand am timp si chef sesiunea poate dura o intreaga zi.

Dar sa incepem cu inceputul. Dimineata cu ochii carpiti, ma spal pe dinti, imi fac un dus si ma dau cu crema pe fata. Dupa ce ma imbrac, ma machiez si aici ingredientele de baza sunt tusul si rimelul. Bineinteles ca mai bag si o pudra, un fard de obraz, un gloss. Cand sunt multumita, trec la partea cea mai dureroasa, parul. Pe care, acum pe timp de vara il rezolv rapid, o coada de cal si aia e. Dar si asa, tot bag in el ceva spuma si fixativ (am un par fin si moale care sta numai cum vrea el). Vara n-am breton, ca nu-l suport, dar cand e rece mi-l refac.

In timpul zilei rar ma dau cu gloss dupa ce mi s-a dus cel aplicat dimineata. Ma mai dau din cand in cand cu crema de maini.

Seara, daca am fost la sala, direct in baie ma opresc, asta dupa ce deja am mai facut un dus la sala. Am gel de dus de la Dove, ala crema, e minunat, am sampoane potrivite pentru parul meu matza, dar si impotriva caderii parului (trebuie sa invat sa fiu ma nesi, sa nu ma mai stresez, ca de ala asta mi se trage in primul rand) si, dupa ce termin partea de curatare, sunt alt om. Si ma spal si pe dinti! De obicei, demachierea se face cu apa si solutie de spalat pe fata, apoi pe o discheta demachianta pun niste crema minune de la Farmec, are si niste tonic si intr-un final, pentru ca am tenul uscat, aplic o crema regeneranta de noapte. Inca n-am nevoie de crema de ochi, ma conserv bine deocamdata!

Dupa toata nebunia asta, ma dau cu crema de corp tonifianta, daca mai am chef, pun si Relax&Tone-ul in miscare si cam aia e.

In weekend, la toate astea se adauga epilat, pensat, manichiura si pedichiura, mi-a spus mie mama cand eram a 7-a ca o femeie se vede cat de (ne)ingrijita e dupa unghii, de atunci am bagat la cap si actionez in consecinta… eventual mai pun si o masca de par, o masca de fata, pe langa crema de corp, dau cu crema anticelulitica, mai dau cu crema emolienta de talpi… ehe… o gramada de pomezi! 😛

Imi face o placere nebuna sa am timp pentru mine sa ma lafai si sa ma lungesc cu beauty session-ul toata ziua, sunt cunoscuta pentru asta deja, si chiar daca sunt o invartita, rezultatul final e satisfacator, chiar si pentru mine, carcotasa carcotaselor. Si nu, nu folosesc produse care costa cat un salariu, multe chestii pleaca de la autosugestie, daca genetica ajuta, cu atat mai bine, mai trebuie ceva indemanare, simt estetic si stil si… there comes the diva in you! 😉