Madam Sacaz – Horror

Cand apare ca o boare
Nu se tine pe picioare
Din cauza tocurilor inalte
Si a bauturilor „rafinate”.
La prima vedere e mare doamna
Cand vorbeste e doar o vagaboanda,
Ameninta si jigneste,
Tipa si te-nnebuneste,
Zici ca e muma padurii
O zi cu ea si te sperii
De tot ce reprezinta ea,
De perle, de caracter, de glumele fara perdea,
Ti-e scarba de tot ce spune
Dusmanilor le pune vorbe „bune”,
Egoismul este nemasurat,
Nesimtirea este la patrat.
Dar ea este doamna high class
Povesteste doar tampenii si ramai fara glas
Ce poti spune despre un caine cu diamant?
Mai bine si-ar lua un amant…
Pufi este „copilul” rasfatat
Asta a avut ce n-ai avut tu vreodata si ramai blocat
De cat snobism exista pe lume,
Ce fac unii cu banii si te apuca spume
Ok, frate, iti place luxul si bogatia
Dar nu te lauda!
Fii modest si stai in banca ta!
Face baie in lapte Dorna
Altii n-au ce manca si nici n-aduc vorba,
Vizite regulate la masaj, la salon
Nu prea ajuta… 😆 pardon!
Nu trebuia sa spun asta, dar nu mai pot
Sa te suport!
Deja e prea mult, dar nu meriti nimic
Sa ma agit… nici macar un pic.
Mananci delicatese,
Numai mancaruri alese
Te delectezi cu „chiuftele”
Si te freci pe caramele,
Mergi la „Boti Shop” si la „Stilman”
Degeaba, nu te cizelezi avand bani!
Faci baie in „iacutzi” si ai „Urlpul cu al saptelea simt”
Cine mai e ca tine? Doar ai un „print”
Care-ti face toate poftele
Esti ca toate nemancatele
Care-si gasesc un Iri…
Ai gasit un prost demult
Se pare ca ai pornit un tred nou
Angajata care promoveaza stand sub birou.
Pot spune ca te detest
Prefer stilul meu modest
Nu vreau sa fiu asa infecta,
M-ai calcat pe nervi, te voi zdorbi ca pe o insecta
N-am dreptul eu sa vorbesc?
Ete na, ce sa-ti povestesc!?!
Te crezi prea importanta si vrei plecaciuni
Oare cand se vor intampla asa minuni
Sa-ti multumim si ca existam?!
Mai bine vezi-ti de-ale tale si sa nu ne mai stresam
Reciproc…
Daca nu stiati… la ochi exista streptococ
Iar pluralul este muci
La Paris mergem numai la „Mulin Ruj”
Ii facem lui Pufi french si-i punem „fonte”
Ne uitam in „calindar” si vedem unde
Mai mergem la shopping…
Facem „bagaji” pe care nu le caram ca suntem o doamna
Si plecam in „Havai”, stam pana la toamna
Doamne ajuta sa pleci sa nu-ti mai vad fata
Nu te mai suport si ma apuca greata.
Scandura umblatoare cu silicoane si dinti de portelan
Avem bani, ne facem si un fund baban!
Cand nu te duce capul e de rau
Dar lasa ca nu va fi asa mereu
Roata e rotunda…
Dar ce spun eu aici? Noi nu stim nimic, suntem „tarance” proaste
Ar trebui sa stam la „tarabi” sa vindem „pijamali” decolorate,
Sa suportam umilinte, sa auzim aceleasi chestii rasuflate
M-am saturat de Hilton si de pate de foie gras
Doar asta ti-a ramas!
Bijuterii si flori iti cumperi singura
Astea sunt singurele lucruri care te bucura,
Nu ai pentru cine munci
Nu ai pentru cine trai
Doar Pufi te va mosteni!
Ce mandrie,
Ce bucurie,
Esti demna de mila
Dar nu pot mila, poate doar sila…
Asta e doar o mica parte din ce poti
Dar ma opresc aici, altfel ii sperii pe toti
Nu exista mai rau de atat
Dar cat de curand voi pune capat,
Plec sa nu te mai vad!!! Bleah!!!

P.S.: Tot ce am scris aici e pura realitate si reprezinta o mica parte din toata povestea, iar in ghilimele sunt perlele citate. Minunati-va! Si nu mai pun poza ca ar deveni horror!

Traducerea perlelor: „chiuftele” – chiftele; „Boti Shop” – Beauty Shop; „Stilman” – Steilmann; „iacutzi” – jacuzzi; „Urlpul cu al saptelea simt” – Whirlpool cu al saselea simt; „Mulin Ruj” – Mulin Rouge; „fonte” – funde; „calindar” – calendar; „bagaji” – bagaje; „Havai” – Hawaii; „tarance” – taranci; „tarabi” – tarabe; „pijamali” – pijamale

Definitia dragostei…

Doi oameni care se simt bine si sunt fericiti

Singuri…

ALEG sa fie impliniti

Fiind impreuna, ca le e mai bine asa

Nu doar pentru ca au nevoie de ceva

Sau de cineva… sa fie aproape

Sa sopteasca-n noapte”Te iubesc!”…

Cand esti trist, devine grotesc

Si doare…

Sa fii dependent emotional… oare?

Iubirea e un inger fara aripi

Te ridica, te inalta si te lasa sa cazi…

Plutesti in deriva… si tipi

Dupa ajutor, dar totu-i mut

Totul e pustiu si ti s-a parut

Ca a fost candva un inceput… frumos…

Ingerul cazut e scrum…

Il cauti prin nori de fum,

Dar prea tarziu…

Speranta moare ultima… dar moare in chinuri

Odata cu ea murim si noi… singuri…

Versuri tot din 2006, cam emo, ce-i drept, dar nu prea departe de adevar! Asa am simtit atunci cand le-am scris, stiu ca rima e cam alba, dar asa au iesit… si cred ca multi se vor regasi aici…

Oda Prostiei

Am primit o poezioara pe mail… amuzanta si totodata atat de actuala… trist, dar adevarat, cam asa stau lucrurile:

De-ar fi să-i luăm pe toţi  la rând, 
 Şi pe-actualii, dar şi foştii,
 Cei mai deştepţi de pe Pământ
 Au fost întotdeauna … PROŞTII.
 
 Nu te ruga la ursitoare
 Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
 Mai bine urlă-n gura mare :
 „Iubite Doamne, fă-mă … PROST”.
 
 De ce să tragi ca la galeră,
 Să-nveţi atâtea fără rost,
 De vrei să faci o carieră,
 Ajunge numai să fii … PROST.
 
 In lumea asta cu de toate,
 Unde se-nvaţă contra cost,
 Păcat că nici o facultate
 Nu dă şi diploma de … PROST.
 
 Avem impozite cu carul,
 Dar înotăm în sărăcie
 Şi ce buget ar avea Statul
 Dintr-un impozit pe … PROSTIE.
 
 Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
 Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
 O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
 Cum cresc recoltele de … PROŞTI.
 
 Şi-n lumea asta răsturnată,
 Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
 Savanţii noştri mor de foame
 Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.

Chiar si ingerii cad

Asta e titlu de roman
E fictiune imaginata
Se termina cu happy-end
Dar povestea mea e trista si incurcata…
Ranesc pe cei ce-i iubesc
Gresesc, dezamagesc…
Si simt ca asta nu sunt eu
Eu eram zambitoare mereu
Fara griji, fara probleme…
Acum gandurile ma omoara
Regretele ma lovesc, dar e prea tarziu
Dor reprosurile aruncate-ntr-o doara
Timpul nu se intoarce si e pustiu…
Nu-mi raman decat lacrimile grele
Ce-mi macina sufletul,
Nelinistea permanenta
Ce-mi umbreste zambetul.
Eram candva un inger bland
Protector si cald
Am decazut mult cand
Am ajuns in cerul inalt,
M-am lovit de un nor greu
M-a scuturat… dar am zis ca voi lupta mereu
Sa ajung iar sus…
Credeam ca sunt puternica
Credeam ca pot orice
Acum imi dau seama ca sunt doar o bucatica
Dintr-o lume rea si ma intreb de ce…
De ce oare nu pot schimba lumea?
Nu mai vreau invidie si ura,
Santaj si resemnare
Vreau doar liniste si imi doresc cu ardoare
Sa redevin ce-am fost
Ce spun si ce fac sa aiba rost,
Sa nu mai simt ca sunt in plus,
Sa nu mai simt ca ce fac nu e de-ajuns
Vreau sa fiu inteleasa bine,
Vreau sa pot spera in ziua de maine…
Sa gresesti e omeneste… sa ierti e mai presus
N-am vrut sa fiu numita inger, nu speram asa de sus
Sunt doar un om slab…
E greu sa indeplinesti multe asteptari
Putini sunt cei ce inteleg anumite temeri
Teama de esec, de respingere, de singuratate
Toate astea adunate-n soapte
Devenite demoni ce-ti spun
Ca esti un om de nimic,
Ca te comporti jalnic,
Cat te-ai schimbat,
Cat te-ai degradat…
Ma lupt cu tot in jurul meu
Sper sa inving… dar e greu
Chiar si ingerii cad
Din cerul inalt
Unii raman cazuti si parasiti
Altii lupta si sunt fericiti…

PS: Versuri din 2006… long time ago. Dar tot imi plac! 🙂

Intre dragoste si ura

Ai simtit vreodata ca plutesti
Cand acea persoana te face s-o iubesti?
Ai simtit fluturi in stomac de emotie
Chiar de la prima sa aparitie?
Sa te sarute si sa-ti dea aripi
Sa-ti spuna „te ador” printre lacrimi
De fericire…
Spune-mi, ai simtit asa iubire?
Sa-i multumesti doar pentru faptul ca exista
Ca datorita ei zambesti si viata nu-ti mai e trista
Sa stii ca si cinci minute
Sunt sute de secunde…
Suficient pentru a visa
O iubire ca-n povesti si a spera
Ca viata ta va fi frumoasa
Fara stres si lipsita de angoasa…
Dar grijile si problemele umbresc fericirea
Oamenii rai stirbesc iubirea
Cu vorbe urate si nedrepte
Vrand a fi vorbe intelepte.
Te-ai simtit vreodata incoltit
De situatii ciudate si mintit?
Nevoit sa te complaci
In ceva ce te umple de draci?
Tarat in compromis…
Si speri ca e un vis
Din care vrei sa te trezesti
Si nu poti… parca plutesti
Intre iubire si ura
Intre aer si zgura
Si nu poti face nimic
Vrei liniste si macar un pic
De intelegere…
Dar te lovesti de ziduri
Te lupti si realizezi ca esti singur,
Singur intr-o mare de sentimente,
Singur si nu gasesti momente
Sa faci ordine in suflet…
Oare mai poti, dupa atata umblet?
Frustrari adunate, regrete incercate
Nu se duc asa peste noapte…
Tot ce poti sa faci e sa speri
Ca maine va fi mai bine decat ieri
Ca-ti vei gasi linistea
Si amintirile nu vor putea
Sa-ti faca rau…
Lasa-ti in inima o mica portita
Poate se va naste o noua dorinta
De a fi ce ai fost
De a simti ca ai un rost
Si dintre toate cel mai important este
Sa zambesti mereu
Pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau
Si tot asa plutind intre dragoste si ura
Niciodata nu stii cand viata ia o turnura
Favorabila sau nu…
Tu doar… ramai TU…!!!

PS: alta poezie din 2006, care-mi place foarte!

Lepsuim cu drag!

Cred ca la inceput de an lepsele sunt in floare. Sincer, nu ma deranjeaza, chiar imi plac. Bine, nu toate! Ce-mi place, preiau! Sau sunt plesnita de nu ma vad!

Si, cum sunt ca un magnet pentru asa ceva, m-am pricopsit nu cu una, ci cu doua lepse. Din nou!Asa ca, sa purcedem, sa le ducem la indeplinire, mai ales ca sunt interesante!

Prima este de la Aia cu Paru’, cea mai leoaica scorpie ever, care mi-a dat misiunea de a posta o poezie inspirata de muza suprema, femeia, insotita de o poza de-a mea in care arat fabulos. Cum multe lucruri din viata mea sunt legate de Eminescu, 11 ani l-am frecventat (institutia de invatamant, nu va ganditi la prostii!!!), e poetul meu de suflet, iar urmatoarea poezie, pe cat de simpla, pe atat de frumoasa si plina de romantism, e preferata mea:

Venin şi farmec

Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.

Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus ­
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!   (sursa)

Cat despre poza… fata, hai, tu nu stii ca eu arat fabulos in toate pozele? 😛 😆 Clar am poze preferate, dar acum la munci, nu te astepta sa am poze… nici acasa nu prea am, ca my baby e imprumutat toata luna. Uita-te si tu la pozele de la gunoiereli sau de pe aici si alege-ti-o pe cea mai cea! 😛

Cea de-a doua leapsa vine de la Vulpita mea preferata, pe care o admir foarte mult si n-am cum s-o refuz niciodata! 😀 Ea este destul de curioasa, asa ca, dupa ce a raspuns la intrebarile astea, mi le-a pasat si mie, sa vada ce raspund. Well…

Cat din viata personala expui scriind pe blog? Ohoooooo! Mult! Prin povestile despre prieteni, despre locurile pe unde-am umblat, despre dezamagiri, nervi si principii, despre ce mi-e drag si ce detest, amintiri, intamplari curente… vorba Liei, sunt carte deschisa! Si da, aplic in continuare chestia „nu ma mai intreba, citeste pe blog!” (asta daca stiu ca persoana ma citeste si eu am si scris ceva relevant si ok de stiut de catre toti). Unele aspecte nu le voi dezvalui never, ever, pentru ca nu se face, stau mai bine in mintea si-n sufletul meu decat asternute pe hartie! Dar nu poti spune ca ma cunosti, chiar daca citesti blogul din scoarta-n scoarta, cunosti numai cateva aspecte!

Cu ce iti dauneaza blogul? Nu-l consider un lucru daunator, ba dimpotriva, m-a salvat, m-a vindecat si-mi da incredere in mine! Mai nasol e ca uneori repet ce scriu pe blog si ma trezesc cu replica „stiu, am citit!” 😛 , dar repetitia e mama invataturii. 😆

Cu ce te ajuta blogul? Aici e o intreaga poveste. Ma ajuta enorm! Am mai spus-o si-n alte posturi, dar mai zic si aici. M-a facut sa cunosc o gasca de oameni super, cu care m-am inteles extraordinar, am de la fiecare ce invata, ma simt norocoasa ca-i am in preajma si ca-i pot considera prieteni. E vorba despre „gunoieri”. Am cunoscut si alti oameni din blogosfera, astfel ca am ajuns sa fiu una din fetele Twitter. Am crescut usor, usor si am si fan club si hate club. M-am ales si cu fiice adorpive, le stiti deja! M-am implicat in campanii sociale, online-ul mi-a dat incredere in cazurile prezentate cum ca sunt reale si n-am mai ezitat. Am castigat internship-ul de la Hotcity… si poate mai urmeaza si alte bucurii pricinuite de blog!

Ce reactii permiti? De toate… atata timp cat nu ma jigneste nimeni! Am avut parte de critici constructive si in comentarii, dar si live, aprecieri si din pacate si injurii. La reactii dure, dar si argumentate, am raspuns la fel. Unele sunt inca acolo, injuriile si jignirile gratuite am decis sa le bag la spam automat si sa le ignor, un om care jigneste ascunzandu-se dupa un id si-un ip nu reprezinta nimic! Cu ocazia asta lansez invitatia celor care au ceva sa-mi transmita in sensul asta, sa vina sa mi-o spuna in fata! Chiar nu ma supar! Daca cineva are motiv sa ma jigneasca asa cum am primit eu in comentarii, be my guest, sa vad eu cine lasa la o parte lasitatea!

Ca sa incheiem intr-o nota vesela, trebuie sa predau stafeta, astfel ca… prima leapsa, cea in versuri, i-o predau Vulpitei si Liei din tara lui aiurea, sunt curioasa ce versuri le gadila corazon-ul! Leapsa cu cele patru intrebari pleca mai departe la cea care nu ma uita niciodata nelepsuita, Aia cu Paru’, la fiicele Crocoditza si Marmotica, la Mar si la Honey, pe care n-am mai chinuit-o demult! 😀 Si la Morena amandoua, ca-i plac lepsele!

Pies: Mi-a soptit o pasarica… cum ca azi e ziua lui Metalshrine! La multi ani, maestre, sa ne traiesti 100 de ani, sa fii la fel de hazos, plin de verva, amuzant si atent la greseli ca si pana acum, sa fii sanatos si fericit, ca restul s-or rezolva!

Demoni

Noaptea ies demonii din noi
Ne gasesc slabi si goi,
Ne chinuie sufletul,
Ne schimonosesc gandul
Ca va fi bine intr-o zi,
Ca poate mai fericiti vom fi…
Cu sufletul schingiuit,
Cu zambetul amortit
Oare putem continua?
Putem, cand viata e asa grea?
Chinuiti de demoni si de amintiri
Tot nu uitam magia primei priviri,
Amarul primei despartiri
Speranta unei noi iubiri…
Si somnul nu mai vine!
Esti doar tu cu tine
Te gandesti la ziua ce-a trecut,
La ce vroiai sa faci si n-ai facut.
Gandul iti fuge spre cineva
Caruia poate nu-i va pasa
Ca ti s-a strecurat in vise
Si-ti face ordine in ideile omise…
Si demonii iar vin…
Si-ti mai stirbesc putin
Din speranta,
Din cheful de viata…
Si o noua zi vine
Fara nimic bun si nu mai poti tine
In tine atata durere…
Prea multa frustrare
Zi de zi o parte din tine moare
Si asta doare…
Si doar demonii sunt de vina!
Nu-i nimeni in frau sa-i tina?
Atunci cand noaptea vine
Somnul sa-l aline…?

Poezie din 2006… dar care se cam potriveste… ca iar am inceput sa visez tampenii… si tare-mi doresc un somn profund si fara vise!

Dialog cu inima

Nimeni nu stie ce-i in sufletul meu
Poate doar eu si Dumnezeu
Nu aud decat un ecou
Al inimii reci ce bate mereu
Din ce in ce mai pustiita,
Din ce in ce mai deznadajduita…
„Ce sa-ti fac eu tie, inima ranita?
Sa-ti aduc o noua iubire?”
„Nu, nu vreau alta amagire!”
„Sa te las sa iubesti in taina?”
„Nu, nu vreau sa sufar iara”
„Ar fi bine daca te-ai pietrifica?”
„Nu, ca nu m-as mai numi inima!”
„Atunci spune-mi ce-ti doresti,
Spune-mi, dupa ce tanjesti?”
„Vreau sa fiu libera
Sa pot sa zbor
Sa ma bucur de iubire
Si totul sa fie usor.
Sa dau o parte din mine
Celor care merita in viata
Sa simt ca traiesc, sa fie bine
Sa raspandesc iubire si speranta.”
„Oamenii se iubesc
Si atunci cand gresesc
Chiar si cand frang inimi si e greu
Tot va iubi cineva mereu.
Sufletul e gol
Viata e o scena si totul e un rol
Iar noi marionete
Legate cu sfori si tintuite-n regrete…
Inimi sfasiate de vorbe aruncate,
Iubiri ascunse si dezamagiri
Se citesc din priviri…”
„Nimic in viata nu e gratis
Totul nu e decat un compromis
Al tau cu lumea in care traiesti”
Astfel inima ingheata si nu mai iubesti
Multe isi pierd sensul
Multe se schimba si-ti zguduie universul
Si tuturor inima le tine piept
Ea e buna, trece peste tot
Dar oare e drept?
Si asta pana cand?
Pana cand inima va fi din nou pamant…

PS: Versuri compuse in 2006, dar foarte actuale… totusi…

„nu iti pierde timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca impreuna cu tine… si nimeni nu se intoarce in trecut pt un nou viitor…dar…prezentul iti ofera sansa de a te razgandi oricand pt un viitor nou…”

(da, foarte adevarat, sursa aici)

Poezioala desple sex

Facui fala sa vleau o constatale
La gladinita ieli, cand am picat,
(Cu toate ca-s de-un an in glupa male)
Sa mol daca glumesc, pe omoplat ;

Ne-a esplicat doamna educatoale
Amanuntit, chial ne-a si desenat,
Cum am ajuns sa ezigstam sub soale,
Cum fiecale a fost plocleat,

Elam ochi si ulechi de culios
Sa aflu cum pe lume am venit,
Si chipes si istet, da’ si flumos,
Da’ nu te mint, mai mult m-a plictisit,

C-al fi o balza, cale-n nopticica,
Ne-aduce-n pliscu’ ei, impachetati,
Cand scapa si mamica de bultica
Facuta de la oua si calnati,

Cum zboala balza asta-ncet, agale,
Vleo noua luni, sa iasa luclu bun
Si cum agiungem in patut si-n toale
Pe cosul casei, ca si Mos Claciun….

Sa vezi mai flate, ce educatoale (!)
Fala misto, chial m-a lasat pelplex,
La valsta ei, (ce pept si ce picioale !)
Sa nu stie nimica desple sex !?

PS: Nu-i a mea poezia, dar e tare haioasa! 😀

Tarm de intoarcere

Spre tine urc povara mea de ganduri
Cu tine ma invalui in ninsoare
Cand te strecori hoteste printre randuri
Cutreierand nescrisa mea scrisoare.

Mi-ai sigilat oglinzile din suflet
Oceanul nerabdarii ma inunda
Potecile au istovit de umblet
Si umbra ta nu poate sa te-ascunda.

Plecarea ta in fulgere ma scalda
Sarutul meu izbindu-l de tacere
Zapada clipei ma cuprinde calda
Cand amintirea inapoi te cere.

Lunecatoare arca ratacita
La tarmul meu sa te aduca valul
Te-astept sa vii, nebuna mea ispita
Eu, rana care mangaie pumnalul.