Am primit tema de la donsoara cu paru’ sa ma execut si sa povestesc despre betivanelile mele. Nu sunt o bautoare inraita, dar ma mai prostesc din cand in cand, iar cateodata am dat-o in bara serios. Bine ca-mi aduc aminte de fiecare data! Si de fiecare data am zis ca nu mai beaaaaaaaau… toata viata mea! Ihim, cum sa nu?! 😆
Betiile mele n-au fost multe, dar au fost cu „cantec”. nu se considera betivaneli datile cand am baut, m-am simtit bine, m-am ametit, am ras, m-am distrat. Betivaneli sunt alea de mi s-a facut rau, de am ramas cu sechele, de nu mai beau anumite chestii etc.
Prima betie serioasa a fost in liceu la un majorat. Am baut vreo 2-3 ginuri tonice si apoi o bere. M-am distrat si m-am dantuit, dar cand am simtit ca se invarte totul cu mine am plecat la baie. Si acolo am ramas, niste ore bune. Refuzam sa deschid usa, vroiam sa-mi revin si nu puteam. Atunci ma gandeam… oare cum or putea drogatii sa stea in stari de-astea asa ba euforice, ba de rau insuportabil?! Intr-un final, stomacul meu s-a linistit si am adormit. Cand m-am trezit am fost fresh.
Urmatoarea betie nasolala a fost in facultate. Eram cu un Fat Frumos si eram cam geloasa. Si era intr-un weekend, intr-o vineri seara. Ne-am adunat la el acasa, sa bem ceva iainte de club. si m-a anuntat ca in seara respectiva iese cu mine in club, iar seara urmatoare este rezervata iesirii cu baietii la club. A, da?! Bine, lasa ca iti arat eu tie! (stupid me…) Si, cred ca de suparare, vroiam sa ma fac indiferenta in club si sa ma distrez, am baut un pahar in plus. Absolut cu Santal de portocale rosii. Ce rau mi s-a facut!!! M-am imprietenit grozav cu toaleta din baie, si n-as mai fi plecat acolo. Si acum imi amintesc mirosul odorizantului de dubluvece amestecat cu mirosul sucului de portocale rosii. De atunci nu m-am mai atins de sucul de portocale rosii, nici in ziua de azi nu beau, ca de la alea mi s-a facut rau! 😆 A doua zi mi-a fost la fel de rau, starea de voma nu disparea, nu mai aveam ce sa vomit, eram varza. Fat frumosul, saracul, a avut grija de mine. Am sunat-o pe varutza si i-am zis ca mor, sa-mi zica ce sa iau. Si mi-a recomandat Metoclopramid la fiola, amestecat cu sucul unei lamai stoarse si sa-l beau ca pe shot. Mi-am revenit greu, Fat Frumosul tot a plecat la club si am ramas cu sensibilitate la stomac/bila (la mirosuri puternice mi se urca stomacu-n gat).
Cea mai nasoala betie a fost in februarie 2008, am mai povestit intr-o leapsa de la Sangerica despre asta. Eram dupa o despartire ca-n filmele cu prosti si nu mi-a pasat. Dupa ce am vazut ca mi-am facut rau singura, ca oricum nu voi alege nimic din relatia aia… mi-am bagat picioarele si mi-am jurat ca eu sunt mai importanta, sanatatea si starea mea de bine, nu o relatie esuata! 😀
Ultima isprava a fost in vara, in ultimul weekend din august, cand am fost la mare. Fusese o saptamana nebuna, miercurea concertul Madonnei, apoi un cico si apoi work, joia karaoke si apoi work si apoi direct la mare. Unde, am baut de incalzire vodka si cu ceva… iar la club 2 Long Island. Si aia am fost. Si mi-a fost rauuuuuuuu… si iar am varsat… dar a avut grija de mine domnu’ Gibrian (Cip). Adicatelea i-a dat cheia de la camera lui tipe pe care o agatase, iar el intai m-a dus pe mine in camera, s-a asigurat ca sunt ok, si abia apoi a plecat. De atunci, cand aud melodia cu „meet me at the hotel room„, la el ma gandesc, i se potriveste manusa. A doua zi mi-a trecut mahmureala si starea de rau dupa-amiaza tarziu. Stateam la soare jumi-juma, partea de sus la umbra, picioarele la soare. Pe partea de umbra aveam frisoane, pe picioare ma frigea pielea… a nu se face asa!
Si cam astea ar fi aventurile mele cu licorile bahice. Au mai fost dati cand m-am ametit, cand m-am simtit in elementul meu, mai dezinhibata si dezinvolta, dar alea nu se pun. Mi-am invatat lectiile si stiu cand sa ma opresc. Bere nu beau, alcool tare simplu nu beau, lichiorurile de fructe sau prea dulci si aromate nu sunt pe gustul meu… Mojito e ok vara, imi place Long Island, vin beau rar, la o masa sau fiert, dar ma dau in vant dupa crema de whisky. In rest apa plata, cu sau fara lamaie, uneori minerala, ice tea si sucuri naturale… sunt soferita responsabila si nu beau niciodata atunci cand conduc si sincer… nu-mi mai doresc aventuri alcoolice!
Cine se simte in stare sa faca marturisiri, go for it! Suntem un fel de AAA daca pot spune asa. 😛
PS: La multi ani doamne si domnisoare!