animale

mai 23, 2017

Aventuri cu Tasha II

Cel mai iubit catel din lume locuieste cu mine. Este copilul meu cu 4 picioare si nu ma intereseaza daca oamenii considera ca exagerez. Ma tine activa, mi-a activat o parte mai sensibila (cea in care imi iau unfollow si unfriend de la toata lumea ca ii spamez cu postari despre animale) si ajut animalele, este inclusa in majoritatea activitatilor si plecarilor (daca as putea s-o iau la birou, ar fi vis!) si este o minunatie de caine!

Cea mai notabila prostie facuta intre timp, in afara de ce v-am mai povestit a fost ca a rontait un cablu de laptop. Mai mult ca sigur ca nu era in priza, ca altfel o pisca la limba. Numai bine pentru ea, probabil era plictisita si si-a facut de lucru maruntindu-l meticulos intr-un mod in care nu mai puea fi salvat, poate doar reciclat selectiv. Adica am gasit in casa bucati scurte, firele metalice si bucati de cauciuc, toate insirate si bucatite cu simt de raspundere. De atunci ascundem toate cablurile cand plecam de acasa.

In ultimul timp aventurile au fost mai mult din cauza mea, dar din greseli invatam. Este foarte empatica si preia imediat starea omului cu care interactioneaza. De exemplu, daca un copil vine spre ea cu teama, dar vrea s-o mangaie, si ea e precauta si se apropie usurel sa nu-l sperie. A speriat-o la un moment dat un caine mai mare si de atunci este cam panica atunci cand vede caini mari. Are si ea preferintele ei, normal. Cumva, in capsorul ei, intr-un caine mare ea vede un posibil agresor fata de mine si, daca se apropie cainele de mine sa-l mangai, se posteaza in fata mea si face 180 de grade latrand si avertizandu-l sa stea departe de mami a ei. E amuzanta, deocamdata nu am reusit s-o fac sa renunte la asta, lucram. O astfel de panica a tras cand s-a intalnit cu Tero, un frumos metis de amstaff cu dog argentinian, bland cu fetele si ascultator. Vazand ca ii e frica sa intre in tarc, am luat-o in brate si am intrat cu ea. Tero a venit la mine si incepuse s-o miroasa gen „ce jucarie ai tu aici?”. L-am domolit, dar se tinea dupa mine si nu puteam s-o las pe jos si, tot incercand sa o miroasa, fraiera mea a dat drumul la un pisu de frica. Pe tricoul abia imbracat si pe blugi. Sa-mi fie invatatura de minte!

Intr-o seara i-am dat un galbenus de ou crud. Se da frecvent cainilor, este hranitor pentru ei, cat era mica-mica, ii dadeam saptamanal cate un galbenus. Ei bine, cred ca oul nu a fost cel mai proaspat, pentru ca dupa ce l-a mancat a facut niste galme pe piele. Nu imi dadeam seama, dar ea cum e cu blana neteda, am observat ca s-a ciufulit si am vrut sa o mangai sa i-o asez. Saraca, mi-era asa o mila de ea si eram nervoasa pe mine ca i-am dat ceva care nu era suficient de proaspat. I-a trecut in vreo 2 ore. De atunci, mai rar galbenus crud, ori gatit ori f proaspat.

Urmatoarea povestioara despre Tasha este un semnal de alarma, atunci cand cainele nu pare a fi el, du-l la veterinar! Saptamana trecuta cand am ajuns acasa, Tasha era extrem de agitata, hiperventila, topaia si dadea sa muste in joaca (lucru pe care nu l-a mai facut de cand era puiut), balea si bea apa, dar o insira prin casa, era confuza si se lovea cu botul de lucruri si era mai calda decat de obicei. Parca era un alt caine, avea si alta privire. Deja aveam scenarita, ca imi turbeaza cainele sau ca a mancat ceva de pe jos si s-a otravit. Am dus-o cat am putut de repede la vet, unde mi-a spus ca e o reactie alergica, dar nu se stie de la ce, poate fi polen, puf de plop, odorizant de camera, parfum, iarba taiata etc. Dupa 4 injectii cu antihistaminice, un claritine si 2 ore mai tarziu, parca incepea sa-si revina. Eu stiu ca e o rasa agitata, ca pe baterii, dar cum era, era de cel putin 10 ori mai! fata de cum e de obicei.

Acum suntem bine, nu mai avem nimic. Dar panica pe care am trait-o nu o doresc niciunui iubitor/posesor de caine! Aveti grija de blanosii vostri si poate invatati din greselile mele, voi mai reveni cu povesti despre Tashica! Pana atunci, va mai las niste poze:

octombrie 27, 2016

Aventuri cu Tasha

Febletea mamei a crescut, are aproape 10 luni acum si, de cand a aparut in viata mea, imi insenineaza orice zi, ma face un om mai bun si imi bucura sufletul cu iubirea ei neconditionata! Iar eu sunt topita dupa ea!

Bineinteles ca de-a lungul timpului am mai avut si aventuri, a facut si prostii, dar a si invatat chestii si relatia si legatura dintre noi se imbunatateste si se sudeaza pe zi ce trece.

Ca prostii memorabile pot enumera pipi in pat, vomitat in pat, ros marginea lambriului de pe hol, mancat papuci si sapat in ghiveciul de flori. Unele au fost din vina mea sau din cauza nesupravegherii corespunzatoare. Mi-am asumat aceste lucruri de fiecare data, stiam ce ma asteapta. Pipi in pat a facut de curand, cand bause multa apa cu o seara inainte, iar dimineata am vrut sa mai trag de timp pana eram gata sa iesim afara, saraca nu s-a mai putut abtine, iar eu ca o tuta nu o lasam sa se dea jos din pat (da, suntem o printesa, dormim in pat…exista avantaje de ambele parti). Mi-a vomitat in pat in momentul in care a mancat prostii sau ceva ce nu i-a priit. M-am trezit in mijlocul noptii auzind exact sunetele specifice de reflux gastric si am luat-o pe sus. Apoi am vazut ca de fapt era partea a doua, prima parte nu o auzisem. Am schimbat lenjeria, am bagat la spalat patura si am curatat, cu ochii carpiti (csf, n-ai csf). Lambriul de pe hol l-a ros mereu numai cand nu eram acasa si ea probabil se plictisea (terrierii tot timpul ar trebui sa fie ocupati), am certat-o de fiecare data. Reactia ei, urechile pe spate si sarit pe mine sa ma pupe. E smechera gagica, stie cum sa fie escroaca sentimental. 🙂 Papuci a mancat multe perechi, chiar si interval scurt, de coborat pana jos la magazin si intors. Si nu, nu-i lipsesc jucariile.

In ghiveci a sapat cand era micuta, inca nu avea voie afara. Am o planta mare in sufragerie, unde ea are voie doar cu supraveghere, iar eu cum eram acasa, am lasat-o sa se agite si sa topaie pe langa mine. Stand concentrata la laptop, era prea liniste. Cand m-am intors, printesa mea era toata cocotata in ghiveci, sapa de zor, cu toate cele 4 labute, plus bot, zbura pamantul in stanga si-n dreapta, de m-am inverzit la fata! Am certat-o si am luat-o pe sus mozolita, am bagat-o in cada. Voiam sa strang in sufragerie, dar dracanelul se agita in cada si-mi facea dare de pamant. „Bine, am inteles, te spal intai pe tine, apoi curat acolo”.

In rest, este o catelusa foarte cuminte, ascultatoare, receptiva, lipicioasa si pupacioasa. Si o ador! Pentru ca ma iubeste si in somn.

Din pacate am avut si ceva momente mai neplacute, dar am trecut peste destul de bine, as spune eu. Ii  port de grija tot timpul si aparent se vede. Totusi, accidente si lucruri neprevazute se pot intampla. Era sa nu mai am catel de doua ori…

Intr-un weekend cand am fost la mosie a zburdat toata ziua si a fost extrem de fericita. Tata s-a gandit sa curete terasa de lemne si, cu ajutor, a inceput sa debaraseze. Maimuta a aparut ca din senin si a cazut un lemn langa ea la milimetru. S-a speriat foarte tare si a inceput sa faca ture schelalaind, de nu stiam, lovita la picior, la cap, la coaste…m-a luat o panica sinistra si cu greu am prins-o. Cand am constatat ca e ok, ce-a fost la gura mea…am balacarit pe toata lumea fara discriminare. Si acum ii scot ochii si n-o sa uit faza!

In alta zi a venit o vecina cu liftul cand ieseam afara si o tineam in lesa. Avea o zgarda cam pricajita si voiam s-o schimb. A intrat in lift dupa vecina si s-au inchis usile si liftul s-a pus in miscare. Eu eram de partea cealalta cu lesa urland „nuuuuuuuuuuuuu!!!!!” pentru ca si vedeam cum se strange de gat. Din fericire, cum zgarda era semi rupta, s-a rupt de tot si am recuperat catelul bine merci. Cu panica in suflet, am zis frate, e ceva in aer, nu e bine deloc si, ca o vrajitoare nebuna, am stropit cainele cu aghiazma, am zis ca na, poate o functiona, ca eu nu vreau sa pateasca ceva cainele. Doamne fereste!!!

Probleme de sanatate nu am avut cu ea, a mai avut din cand in cand diarie sau a vomitat, dar e normal. A fost cam lesinata in ziua in care am sterilizat-o, de mi se rupea sufletul, nu m-am dezlipit de ea, am pazit-o…nu a vrut sa manance, nu pipi, nu caca, nu apa si tremura. Dar am avut un medic foarte bun si a facut treaba excelenta, asa ca nu am avut alte complicatii. A mai avut o mica eruptie pe piele, ca o alergie, dar i-am schimbat meniul si a trecut de la sine. Mai nasol a fost cand s-a trezit intr-o dimineata mutant, cu botul umflat de parca aveam bull terrier…atunci a fost pe antihistaminice, pentru ca aparent a intepat-o o albina. Si da, si patrupedele pot face reactii alergice, asa ca mare grija.

Evident ca sunt cu ochii pe ea ca pe butelie, e un caine energic, are nevoie de supraveghere, interactiune, alergare, joaca si atentie. De curand am inceput si lectiile de dresaj si merg bine, e un cursant silitor si cu mult potential. Este foarte cuminte pentru un Jack Russell si toata lumea o place si-o mangaie si-o pupa. Si ei nu-i place deloooooc. 🙂

Despre cum merge dresajul si ce am reusit sa invatam, intr-un post viitor, dupa ce vom termina lectiile. Pana atunci, niste poze cu Tasha:

catel cuminte splendoare in iarba imi place cu masina cu prietena Coca splendoare in iarba 2 m-a luat mami la concert

martie 28, 2016

Tasha

De aproape trei saptamani viata mi s-a schimbat. Scriu acum articolul asta si imi sta in brate, dormind, asa se simte cel mai bine. Sunt mai fericita, zambesc mai mult, poate sunt mai empatica si totul datorita ei.

La un moment dat mi s-a pus o pata. Una de care nu mai scapam. Si mie cand mi se pune pata si simt ca asta trebuie sa fac, o fac, eventualele regrete sa vina pe urma, decat sa traiesc cu „what if”. Am fost intr-o sambata sa vad gogosile pufoase. Imi doream un baiatel si m-am ales cu o fetita.

M-am topit cand i-am vazut pe toti jucandu-se si fiind cele mai dragalase fiinte pe care le vazusem in ultimul timp. Unul dintre ei a venit la mine si a inceput sa ma traga de soseta, sa se joace cu mine. Apoi, ostenit de atata joaca, s-a ghemuit la picioarele mele si a adormit. E un semn de incredere, ca se simte in siguranta in preajma ta. Am aflat ulterior ca era fetita. Si cred in destin si in semne. Ea m-a ales pe mine. Ce sa fac? s-o iau, sa n-o iau? Sa iau baietel pana la urma? Toti erau frumosi, a fost o decizie grea. Avandu-l si pe frati-miu cu mine, ma mai lasam influentata si de el si eram extrem de nehotarata, ceea ce rar mi se intampla (i-as fi luat pe toti!!!). Totusi, mi-a ramas inima la ea si m-am codit cateva ore, dupa care hotararea a fost luata, ea ramane, ea m-a ales, e clar!

Asteptarea pana s-a facut mai maricica a fost tolerabila, desi o asteptam ca pe nu stiu ce. Mai greu a fost cu numele, am tot facut research si degeaba, tot numele pe care l-am simtit i l-am dat. Si i se potriveste. Stiam exact la ce ma inham si, cu cat mi se spunea ca va fi greu, ca e complicat, parca imi doream mai mult sa ajunga la mine, la casuta ei! In ziua cea mare am fost s-o iau si ma incercau tot felul de sentimente: daca nu ma voi descurca, cum ne vom intelege, oare este ceea ce-mi trebuie mie?! Doar ca, asa cum ii incurajez pe oamenii din viata mea sa faca ceea ce-i face fericiti, asta am connsiderat ca ma face fericita, s-o am pe ea langa mine. Si a fost cea mai buna decizie si am cel mai bun sentiment!

Pentru ca este A-DO-RA-BI-LA!!! O iubesc de nu mai pot si ador ca e lipicioasa si se bucura cand ma vede. E atat de afectuoasa, la cat de mica este, se vede ca se straduieste sa ma faca sa zambesc. Ne-am adaptat foarte bine una cu cealalta, incepem sa prindem curaj, imi arata cat de desteapta si receptiva este, este ascultatoare si la fata de miloaga pe care o are, n-ai cum sa te superi pe ea, indiferent de ce ar face.

Si da, face dracarii, ca doar e copil. Ferfenita hartia igienica, mi-a furat animalele de plus si le smotoceste ea, caca si pipi prin casa si pe pled, dar si pe langa, a reusit sa intre in dulapul de incaltaminte (si cum eu sunt fanatica, am multe) si mi-a ros o pereche de ghete, insira jucariile pe unde apuca, cand face diverse mai si calca si apoi se plimba prin toata casa, plange dupa mine si fac baie asistata si astea sunt asa, de inceput.

Dar chiar nu conteaza ca dau de doua ori pe zi cu mopul prin casa (am devenit si un pic obsedata, omg, o sa fiu ca mama!!!), ca strang dupa ea, ca-i port de grija sa manance, ca-i gatesc, ca-mi amortesc picioarele in aceeasi pozitie doar ca sa nu-i tulbur somnul.

Mai avem un vaccin si apoi iesim afara si abia astept sa ne alergam prin parc, in casa alergam destul, dupa fiecare pui de somn parca sta la incarcat dar, Doamne, mi-e atat de draga, incat n-as da-o pentru nimic in lume! Stim sa facem pe pled absorbant, am invatat „sezi” si „da labutza” si aproape am invatat „fetch” si „sit nice”. Si aventurile continua!

Si, ca sa n-o mai lungim, ea este TASHA, noua membra a familiei, aka Miloaga aka Caprita aka Escroaca Sentimentala aka Tzutzurica aka FrumoasaLuMama aka Prapadenie etc. si este Jack Russell Terrier:

 9585_10209093340470847_784504860072368544_n

august 20, 2015

Cappadocia cu TravelSelfie

Anul asta a fost anul Turciei. Dupa ce mi-am facut o dambla cu inotatul cu delfinii, am bifat-o si pe a doua, zbor cu balonul cu aer cald deasupra Cappadociei, la rasarit. Cum am ajuns la asta, voi povesti in cele ce urmeaza.

Mi s-a pus o pata de prin primavara cand am vazut pe maretul Facebook ca au fost niste oameni, bloggeri pe care-i stiu de niste ani si au povestit numai de bine, au postat poze superbe, au intalnit oameni frumosi si au adunat amintiri nepretuite si povesti de spus nepotilor. Asa ca am luat hotararea ca trebuie bifat si zborul cu balonul cu aer cald, e o experienta frumoasa care merita!

Si iata-ma la aeroport in creierii noptii, cu ochii scosi, dupa un somn de doar 3 ore, pregatita pentru o noua aventura. Am fost cu Simoneta si cu Schnitzel (gunoierii vechi isi aduc aminte de el) si cu multi alti oameni pe care i-am cunoscut acolo, reuniti de acelasi concept, TravelSelfie. Am fost un grup de 20, nici multi, nici putini, suficient cat pentru o vacanta de neuitat. I-am cunoscut si pe prietenii lui Mircea (Schnitzel), Andra, Narcisa si Bogdan si am avut noi grupuletul nostru de 6 mandri calatori. Am zburat Bucuresti-Istanbul-Kayseri si de acolo am fost cu autocarul in Mustafapasa, unde am fost cazati la un hotel sapat in piatra. A fost ceva inedit, nu are luxul si confortul unui hotel cu dotari de x stele, dar e pitoresc si are farmecul lui si, chiar daca am avut cea mai mica incapere, nu ne-a deranjat, important e sa am unde face dus si unde sa dorm.

Ziua in care am ajuns a fost cu program liber si, chiar si obositi, am inceput sa ne plimbam prin satuc si sa exploram. Am fost la muzeul papusilor, unde de niste generatii se confectioneaza papusi cu tinute traditionale si pe parcurs turistii au venit si au mai adus papusi de prin tinuturile de bastina, intregind astfel colectia. E un nene simpatic, care dupa ce iti taie bilete, iti spune ca e afacere de familie, pune cordon la intrare, inchide muzeul si se plimba cu tine si iti explica despre tot ceea ce vezi. Are si o terasa cu o priveliste fantastica si are si niste usi pictate deosebit, e de vazut! In explorarile noastre ne-am cocotat pe coclauri si am descoperit singuri pesteri sapate in stanca, unele ruine, altele in stare buna, am facut poze si ne-am amuzat. La intoarcere spre hotel, ni s-a parut frumoasa o curte interioara, am incercat sa vedem daca este cineva sa cerem voie sa intram. A aparut un nene care ne-a invitat sa facem poze daca vrem, basca, ne-a trimit sa urcam si pe acoperisul casei sa facem poze de acolo. Ne-am imprietenit cu multi caini si pisici, erau din belsug. La un moment dat mieuna o pisica intr-un fel aparte si s-a trezit Andra sa spuna „e un paun” 😆 . Dupa asta, mereu spuneam, „i-auzi, paunii”!

A doua zi a inceput tot dis de dimineata, cand ne-am trezit extrem de devreme pentru zborul cu balonul. A meritat fiecare moment, fiecare secunda, fiecare minut nedormit! A fost de vis, Cappadocia este spectaculoasa in sine si, cand o vezi de la inaltime, iti dai seama cat de inventiva si extraordinara este Mama Natura! Sa fii la inaltime, printre sute de baloane cu aer cald, sa simti aerul diminetii, sa te bucuri de culori si sa prinzi un rasarit de vis, astea sunt momentele pe care le pastrezi in suflet si de care iti aduci aminte cu mare drag oricand (puteam sa fiu in trend si sa zic „asta inseamna sa fii mafiot” 🙂 )! A fost sen-za-ti-o-nal!!! Am zburat cu Sultan Baloons, cu Rodrigo, un pilot portughez, care spunea ca-i place la nebunie ceea ce face si mai e si platit pentru asta. Of, cand o sa ma fac mare, asa o sa fiu si eu! Am avut noroc, nu a fost vant, asa ca aterizarea a fost lina, am aterizat fix in remorca, remorca ce transporta de obicei baloanele, arta si precizie. La final am primit certificate de „zburatori” si sampanie si, pentru ca erau cateva zile de nastere, am avut si tort. A fost un inceput de zi superb, rasaritul din balon, apoi sampanie si tort la 7 dimineata, cine mai era ca noi?!

Am continuat ziua cu un tur prin sudul Cappadociei, unde este mai liniste si mai nevizitat de turisti, am vazut manastiri si biserici sapate in stanca datand de la inceputurile crestinismului, dar cea mai tare experienta a zilei a fost cand am mers pe un traseu mai solicitant, printr-o casa de porumbei, unde ne-am tarat prin cotloane inguste si greu accesibile, ne-am umplut de praf pana-n dinti, am transpirat intens, dar a fost foarte misto! Am avut un ghid, Umut, foarte simpatic, care pe langa istorie, legende despe anumite locuri sau edificii, ne-a explicat si ne-a povestit si despre traditii, obiceiuri si despre viata de zi cu zi a turcilor. Ne-a placut foarte mult despre el, am invatat cum sa tin minte „multumesc”-ul lor: „tea”, „sugar”, „dream” – „teşekkür ederim”!

Urmatoarea zi a fost la fel de plina, am fost la Goreme Open Air Museum, la „Familie”, intr-o alta zona unde era o panorama superba, ne-am cocotat din nou, noi si caprele negre, am fost si in Valea Devrent, am fost la un atelier de olarit, la fabrica de onix si la Orasul Subteran. Umut, ghidul ne-a povestit despre legenda pietrelor „familie”, totodata spunandu-ne si despre traditiile lor. Daca o fata este ceruta de la parintii ei, cand el vine in vizita, ea face cafea si daca il vrea, ii pune zahar in cafea, daca nu, ii pune sare. Totodata, exista doar senzatia ca are de ales, intrucat nu poate spune „da” direct, pentru a nu se cade, ar fi considerata femeie usoara, drept urmare raspunsul intelept este „cum doresti tu, tata”. De semenea ne-a povestit despre cum traiau oamenii din orasele subterane… ma bucur foarte mult ca traiesc intr-o epoca moderna! La fabrica de onix am descoperit o piatra pretioasa de-a lor specifica, se numeste sultanita si isi schimba culoarea in functie de lumina. Superba, dar scumpa, totusi, imi voi cumpara la un moment dat ceva cu sultanita, am zis!

Am si olarit, cu sau fara voie. M-a pus necuratul sa ghicesc ce manufactura baietul ala acolo, drept urmare am fost invitata sa olaresc si sa urmez instructiunile. Dupa ce ca aveam emotii, ma urmarea toata lumea atent, mi-a intrat lut de-ala pe sub unghii, am inceput sa dau o forma acolo, dar nu era ceea ce trebuie, imi iesea un mare falus si nu stiam cum sa opresc roata aia, cum sa ma opresc din ras, cum sa nu rosesc si cum sa nu vada nimeni. Nevermind, a avut Simo grija sa sublinieze creatia mea! Am dres-o cu interventia maestrului olar si intr-un final mi-a iesit un ghiveci. M-au trecut toate apele si a fost cam neobisnuit, dar am facut-o si pe asta!

Dupa asa zile intense, inainte de Istanbul, am avut o zi de pauza, zi in care am fost in Urgup, la magazine de suveniruri, la magazine de mirodenii si am stat la bere. Seara am zburat spre Istanbul si aventura a continuat intr-un mare fel. Cu putine ore de somn la activ, ne-am trezit dimineata si am inceput sa umblam: Galata Tower, Palatul Topkapi (cel mai mult mi-a placut haremul), Hagia Sofia, Basilica Cisterna, croaziera pe Bosfor. Am lasat pentru a doua zi Moscheea Albastra si bazarul. Am fi vrut si Dolmabahce, dar eram pe low si cu energia si cu banii.

Am mers foarte mult pe jos, simt un amestec de iubire si ura pentru orasul asta, imi place si-mi displace in acelasi timp. E minunat cand vizitezi, dar te enervezi vazand opulenta facuta din biruri luate de la noi, e plin de istorie si cultura, dar locuitorii actuali sunt cam de calitate indoielnica (stiu ca nu e frumos sa pui etichete, dar e un blog subiectiv), cand te urci undeva si vezi panorama orasului ai o senzatie minunata, totodata cand le vezi pe infasuratele alea si te gandesti cat de indoctrinati sunt, parca nu e ok sa fii femeie in islam, cel putin din punctul meu de vedere; sunt extrem de primitori, stiu sa scoata bani din piatra seaca, sunt speculanti, negustori inascuti, dar si jepcari; pe cat de linistitoare a fost croaziera pe Bosfor, pe atat de balamuc e pe strazi si in bazar. A, si au pisici multe, le protejeaza si au mancare si apa permanent, dar e in interesul lor, la ce mizerie e, daca n-ar fi pisici ar fi invadati de sobolani. Cu toate plusurile si minusurile, este un oras fascinant, care exercita un efect magnetic!

Experienta Cappadocia este una fascinanta, peste niste ani as repeta-o cu mare drag! Am cunoscut oameni frumosi, m-am simtit foarte bine, in ciuda somnului pe sponci, mi-a placut mult ideea TravelSelfie, este despre oameni si calatorii!

Poze maine, ca sunt rupta, voi reveni cu later edit. 🙂 poze aici

martie 29, 2012

Noul meu prieten

A fost abandonat impreuna cu alti semeni de-ai lui cand era mic. Au fost toti gasiti de niste copii si dusi la doctor. Cand au fost pusi pe picioare, au ajuns in grija unor oameni cu suflete bune, care le-au oferit protectie, mancare si i-au ingrijit cum au putut mai bine. Pentru fiecare din ei, sperau la un loc mai bun, la o viata mai buna si un trai intr-o familie care sa-i iubeasca si sa ii trateze asa cum merita. Iar ei sa fie recunoascatori pentru sansa oferita si sa-si rasplateasca stapanii cu multa dragoste.

Dupa 5 ani, iata ca ne-am gasit. A fost dragoste la prima vedere. Am vazut si altii ca el, dar niciunul nu a fost mai dragut, afectuos, lipicios si scump ca el. Am fost convinsa ca vreau sa-i vad pe toti si apoi sa ma hotarasc. Cu toate astea, numai la el imi statea gandul, ba chiar l-am visat. Dar, dupa ce mi-am urmat planul… am ajuns la acceasi concluzie: el e! Si nimeni altul! Si l-am adoptat. Si e al meu si ma topesc de dragul lui.

Cand a facut cunostinta cu noua lui casuta, avea lucrurile lui pregatite, o noua stapana care citise si se informase inainte, desi si acum are impresia ca nu stie mare lucru despre pisici… si a fost timid. Dar, odata ce ne-am acomodat unul cu celalalt, e iubire mare! Si ma face sa zambesc, ne jucam, imi insenineaza zilele, imi ocupa serile si m-a responsabilizat, e un sentiment frumos sa stii ca un sufletel depinde de tine, te asteapta acasa, se bucura ca petrece timp cu tine si tu ii porti de grija. 🙂

Le multumesc foarte mult celor de la Robi, care au avut rabdare cu mine, sa-mi dea informatii, sa-mi raspunda la intrebari si au avut incredere sa mi-l dea. Iar numele nu i-l voi schimba… suntem predestinati, are acelasi nume cu mascota din masina. Asadar, meet Pipo! 🙂

PS: Recomand adoptia de pisici de la Robi, ei sunt profi, iar pisicile sunt bine ingrijite si sanatoase.

octombrie 12, 2009

Weekend relaxat

Weekend-ul ce tocmai a trecut a fost unul relaxant, exact asa cum imi doream. L-am terorizat pe frati-miu sa-si faca temele, aveam misiune de la mama. Bineinteles ca niste exercitii le-a rasolit, asa ca a fost nevoit sa le refaca, total nemultumit mi-a zis „esti naspa! mai rau decat mama!”. Am fost si un pic spogodina, adica am calcat rufe, de gatit voi invata alta data. 😛

Sambata seara a fost una foarte linistita. Mi-am marit mosia, mi-am cumparat tractor, mi-am luat utilaj de adunat recolta, am acceptat plocoanele, am vandut ce animale si pomi fructiferi aveam in plus, am mai organizat gospodaria, mi-am ajutat vecinii contra cost, am pus dovleci si zmeura, i-am recoltat, astept graul si soia sa creasca, am mai raspuns la telefon „mintind” ca ma relaxez, cand eu de fapt munceam intens la ferma, am mai cerut vecinatatea altor fermieri, am trimis cadouri vecinilor existenti, am adoptat o vaca si am avansat doua nivele. Planuiesc sa ma extind in continuare si sa-mi cumpar o casuta frumoasa, hambar, siloz de cereale, moara de vant si toate cele trebuincioase in gospodarie, dar pentru asta, trebuie sa produc! Da, dom’le, si pe mine m-a prins Farmville! 😀

Duminica am fost la film. Am vazut „The Rebound” (Idila cu dadaca mea), un film in stilul celor care-mi plac mie, comedie romantica, un film lejer, care te face sa pleci de la cinema cu zambetul pe buze. Este vorba de o femeie de 40 de ani care, descoperind ca sotul o inseala, isi ia copiii si pleaca in inima orasului incepand viata de la 0. Avand nevoie de o dadaca, il intalneste pe un el dispus s-o ajute cu copiii si astfel ajung sa se indragosteasca. Idila nu va tine mult, cum era de altfel de asteptat. Finalul, in schimb, a fost neasteptat, nu stric surpriza, dar e de vazut! Imi plac filmele care transmit un mesaj, iar asta a fost pe sufletul meu: varsta este doar o cifra, iar daca este sa fie ceva, va fi acum sau peste ani, dar tot va fi! 🙂 Sau cum zice fiica mea, „soarta, astrele si horoscopul”. 😛

„The Rebound” l-am vazut la cinema si, cum e peste tot, inainte vezi reclame si trailere. Mi s-a facut pielea de gaina cand am vazut trailer-ul la „This Is It”, imi voi rezerva bilete si clar merg! Si bineinteles, astept sa apara al doilea film din seria „Twilight”, am vazut trailer-ul si e intr-un mare fel, iar Edward, vampirul meu preferat e „bun rau”! Astea doua sunt cap de lista! Iar pe lista de to do-uri mai trebuie sa pun concertul Sandrei, de pe 6 noiembrie. Cine merge?

Dar sa revenim. Weekend-ul l-am incheiat cu un alt film, „Year One” tot o comedie, care imbina povestile  cu oamenii pesterilor cu personaje biblice, intamplari din Vechiul Testament, totul pornind de la nebunia gustarii fructului oprit, la curiozitatea descoperirii, a increderii ca poti face ceva sa schimbi lumea, ca ai un scop in viata, plus un stop de umor si dialoguri savuroase. M-am hlizit tare la unele faze, e ok de vazut cand ai putine posibilitati de vazut.

Si-am inceput o noua saptamana, cu ploaie, ce-i drept. Dar nu conteaza! Zambete sa fie! 😉

octombrie 5, 2009

Cuvinte cheie de gugaleala XVI

Ca sa incepem bine saptamana, hai sa vedem ce gugalitori s-au mai revarsat pe aici in ultimul timp. Zic revarsat pentru ca saracul Google cred ca cedeaza frecvent, de-aia ii trimite care incotro pe neobositii cautatori.  Eh, sa-i lamurim, zic!

poze de te caca rasu – n-am! iti poti imagina cam cum sunt aici

barbatii e multi si e porci – nu e prea multi, dar partea a doua e valabila in majoritatea cazurilor

jocuri barbi de dus fetele la mol cu masina – nu ma mai joc demult cu „Barbi”

efectele bauturii la femei si barbati – barbatii cand beau vad femeile mai atragatoare, femeile cand beau le vad barbatilor toate defectele 😛

ce inseamna tarm? – ce vocabular limitat ai… bine macar ca ai curiozitatea de a cauta

cum fac o femeie sa doreasca pula – clar nu cautand pe Google

soarecii pot urca pe bloc? –  da, pot urca, altfel asta cum a ajuns la mine?

pun un picior pe cada cand ma spal pe dinti – fiecare cu tabieturile lui

nu ma ascund in spatele unui pseudonym – eu nici atat! Ada ma striga si acasa

folosesc crema like a virgin – asta e o noua marca? Like a virgin? sau n-ai mai folosit crema si esti novice intr-ale cremuitului?

cum innebunesti un fustangiu – e boala grea asta… il innebunesti pe termen scurt

parfum diesel pe care scrie use with caution –  preferatul meu! si nu, nu-l folosesc with caution!

jocuri in care tunzi oameni pe la spate – iar ne jucam? nu stiu jocul asta, dar probabil e cum ne-a povestit Horea la Moeciu 😆  (bleah! „gunoierii” stiu de ce!!! 😛 )

combinatia maro cu negru – NU, NU, NU si NU!!!

caut femeie care se fute cu cainele meu –  sper ca nu exista, nu de alta, dar tu ce mai… plimbi?!

este de bine daca am visat sex – o fi, nu stiu, dar cica daca visezi, n-ai parte de! 😛

ce sa fac i sa basculeze pula –  sa i se ce??? 😯 nici nu vreau sa-mi inchipui cum e asta, cred ca dureros…!

nu numai scoala este cea care educa –  da, mai sunt si parintii, plus dorinta fiecaruia de autoeducare… sau in zilele noastre, bonele educa in cea mai mare parte

cum este afectat psihicul in viatza cotidiana –  dar cum nu e afectat?! devenim niste alienati pe zi ce trece

unde se pune virgula dupa buna – pai… dupa!

barbatul merge la curve patologic – nu, nu patologic! veneric! 😆

replici intre un om matur si o broscuta – hahahahahahahaha! cel mai matur e ala de-a scris asta! (zise broscuta)

dialoguri ce se fac cand mergi in vizita – hai, frate, cat de redus sa fii sa nu incropesti o discutie?! mai bine nu te mai duce in vizita!

cum dau de mama omida –  la cimitir, nu stiu care, e moarta de ani buni

cum sai zici unei fete ca e cam curva – esti curva!

zvacneste ochiul – vezi un prost

cum e viata cu un scorpion –  daca stii cum sa te porti, e za best!

de ce fluiera solenza in viteza a5a – atehnica de mine nu stie ce sa-ti zica, incearca la tel verde ala cu asistenta Dacia

parazitii – mi-a spus mama sa-ti spun nu – „auzi, ai avea ceva impotriva sa…?” 😆

tu unde iti faci nunta in bucuresti? – eu stiu, m-am hotarat, acuma sa vedem cu cine 😆

de ce a ramas venus fara maini – buna intrebare! ca n-a fost cuminte! 😛 uite aici mai multe detalii!

Saptamana frumoasa sa avem cu totii! 🙂

iulie 23, 2009

Prietenie

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca de fapt murise. Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma… Se intreba „…oare unde duce drumul asta?”
Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea  parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba:  
 – Scuzati-ma, unde ne aflam ? 
 – Aici e Raiul – raspunse acesta. 
 – Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa? 
 -Bine-nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
 – Prietenul meu, poate intra si el ? – intreba calatorul aratand inspre caine. 
 – Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale. 
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise impreuna cu cainele sau. Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba. Se apropie si vazu un om sezand, rezemat de un copac si citind o carte. 
 – Scuzati-ma! – i se adresa el. Aveti cumva putina apa? 
 – Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo. 
 – Si pentru prietenul meu ? – aratand catre caine. 
 – Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea. 
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac. 
 – Ce loc este acesta ? – intreba calatorul. 
 – Asta este Raiul. 
 – Sunt total incurcat. Un om, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca Raiul este acolo unde era el. 
 – Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?… Ala e Iadul. 
 – Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv.?!… 
 – Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.

iunie 29, 2009

Pe meleaguri tunisiene II

Am ajuns la jumatatea povestirii despre vacanta, cum spuneam, a mai ramas Sahara. Ei bine, excursia in Sahara a durat doua zile si am vazut multe. A fost obositor, pentru ca in ambele zile ne-am trezit la 4 dimineata si cu noaptea in cap am pornit la drum.

Prima oprire a fost El Jem, la un amfiteatru roman, al doilea ca marime dupa Colosseum-ul din Roma, folosit in acelasi scop ca „big brother”, luptele de gladiatori, luptele intre oameni si animale, iar azi e unul dintre amfiteatrele cu cea mai buna acustica din lume, se tin frecvent concerte si diverse evenimente. Ne-am continuat drumul trecand prin Sfax, al doilea oras ca marime si importanta din Tunisia, am ajuns la Gabes, apoi, dupa ce urmasem linia tarmului, am intrat in inima desertului. Am vazut o locunta troglodita, locuinta sapata in pamant unde locuiau berberii, putini inca locuiesc asa. Am avut un pranz traditional, am mancat cuscus (nu e stralucit, mi-era foame si a mers), am facut poze, am gasit un pui de camila, am oprit in Matmata in niste locuri cu panorama si am plecat.

Am trecut prin doua oaze… nici pe departe nu aratau a ceea ce imi inchipuiam eu. Dezamagire totala, era un orasel in the middle of nowhere inconjurat de nisip. Hmmmmm… pai de ce nu e cu palmieri si lac si cateva casute mici, asa cum imi imaginam eu???!!! Iar desertul… eu imi inchipuiam dune imense si numai nisip… cand colo scaieti, tufe obosite si alte balarii pe ici pe colo, basca si cateva camile la pascut. Eh, hai sa zicem, vad si eu cum e Sahara de-adevaratelea, nu cum imi inchipuiam eu citind 1001 nopti sau alchimisti… Dar macar am aflat de cate feluri sunt camilele (de culoarea nisipului, mai inchise-maro si albe), cat costa (primele doua categorii cam 800-1000 dinari, cea de-a treia 1800 dinari) si cum rezista la munca, la temperaturi, la conditii, cat pot cara etc… Saracele, mi se par atat de docile si blande, au niste ochi tare expresivi si tristi, nu mai exista camile fara stapan pe acolo… au o alura nobila.

Si, daca tot eram pusi in tema cu camilele, ne-am dat si cu ele in desert. In oaza in Douz ne-am plimbat o ora pe camile, fiecare cu camiluta lui, ne-au facut minicaravana si ne-au plimbat. E tare tampita senzatia cand camila se ridica in picioare, la fel cand se lasa in jos sau cand alearga! Dar sunt dragute, mi-a placut plimbarea, imi doream demult sa ma urc pe camila. Prima zi de Sahara s-a incheiat cand am ajuns intr-o oaza apropiata, Kebili, unde am si innoptat, la un hotel de 4 stele, nu in corturi berbere, cum imi inchipuiam eu. Frumos hotelul, m-am si piscinit vreo ora, apoi dupa masa, am stat la suete si la narghilea cu gasca si mai apoi cu ghidul nostru. Se stie ce mare subiect s-a abordat, da?! 😀 Blogurile si gasca de gunoieri formata, Dono care ne-a facut sa ne intalnim si cat de frumos iese la fiecare adunare. 🙂

Adoua zi a fost una plina din nou. Treziti iar la 4 dimineata am plecat spre desert. Am trecut peste portiunea de shot (Chott El Jerid), lacul sarat secat acum mult timp, am facut poze, am prins un rasarit foarte frumos. Apoi dupa ce-am trecut de lac, ne-am impartit pe jeep-uri si am mers pe dune, am avut cateva senzatii tari urcand si coborand. Am facut cateva opriri: la locul unde s-a filmat „Pacientul englez”, la decorurile din „Star Wars” si apoi am vizitat doua oaze de munte. Ei bine, aici arata cam cum imi imaginam eu ca trebuie sa arate o oaza. Mi-a placut tare mult Chebika, la Tamerza am vazut doar cascada. In Chebika era Poarta lui Ali Baba, am facut un mic traseu pe munte, si se spune ca daca treceai prin ea, slabeai. Eu inca astept sa slabesc. 😛 Sunt foarte saraci, m-a terminat psihic o fetita… ei nu cersesc, dar incearca sa-ti vanda tot felul de suveniruri, nu sunt insistenti, si o fetita vroia sa-mi vanda un ceva de pus la gat. n-aveam marunt… mi-a zis ca nu-i nimic, ii pot da bomboane. Mi s-a strans inima…

Incheind aventura cu jeep-urile, ne-am imbarcat in autocar si am pornit mai departe. Am trecut prin Metlaoui si ne-am oprit in Gafsa, la un hotel de 5 stele, unde am mancat. Frumos, stilul oriental, colorat si dantelat, piscina in mijlocul desertului… lux in pustiu. Dupa niste ore de mers, in care am mai motait, am mai ascultat muzica de-a lor si ne-a mai povestit ghidul despre traditiile de nunta si de inmormantare, am ajuns la ultima oprire din traseul nostru, Kairouan. Aici este o moschee imensa, a treia ca imporanta dupa Mecca.

Ultima zi ne-am petrecut-o la plaja si la cumparaturi de suveniruri si alte prostiute. Am vrut s afac din nou parasailing, numai ca era vant si nu s-a putut. Erau baietii aia pe plaja si iar ne intrebau, am inteles ce si cum si la un moment dat imi zic „matras”. Mai, ce e ala? Saracu’ unu’ incerca sa-mi explice el ceva si zice „Matras very nice”. Eu… lesinata de ras: „Bine, daca te-a tras very nice, nu pot eu sa ma bag.” (era ca o saltea cu spatar, trasa de barca si facea ca un pendul)Intr-un final, am facut gasca si am mers cu banana, ne stia toata plaja dupa chiote. Si… m-am tatuat! 😀 Cu henna. Inca tine si sper sa mai tina. 🙂 Si gata vacanta!!! Acum poze:

 

februarie 14, 2009

Valentine, daca te prind, iti rup gatu’!!!

Pe cuvantul meu ca nu vroiam sa scriu absolut nimic legat de „evenimentul” de azi, eu nu-l simt, nu-l sarbatoresc, nu nimic, dar aseara am auzit doua chestii care au pus capac… capac peste multele lucruri aiurea auzite in ultimul timp! Si gata!!!

Deci… mai mereu de Valentin asta am fost singura, deci nu tu inimioare, nu tu floricici, nu tu kitsch-uri si petreceri tematice sau ceva. Anul asta idem! Nu ma afecteaza, mai multi bani pt mine, in loc sa-i dau pe un cado’, ii pun deoparte pt concediu (ala din Fiji… unde voi ajunge inaintea cuiva, sac!!!)… 😀

Dar lasandu-ma pe mine deoparte…. Parca a innebunit toata lumea!!! Pe la 3 dimineata primesc telefon de la prietena mea (de suferinta), era nervoasa la culme: „Ce faci, dormi? hmmm… happy valentine’s am si ioooo… ca tine anu’ trecut!” „Ce s-a intamplat?”, zic buimaca. „Eram la o petrecere cu el si la un moment dat imi zice sa-l astept un pic… si pleaca ma lasa acolo… iar eu am avut un feeling si m-am dus dupa el… ca sa-l vad la 10 metri distanta cum se saruta cu alta… mi-am luat haina si-am plecat!” Continuarea discutiei nu-si are rostul, am cerut amanunte si cam atat…

Am mai aflat ca alta prietena si-a primit ieri „cadoul”… un ochi vanat…

Ieri m-am intalnit cu un bun prieten si-am palavragit cu orele, printre altele povestindu-mi cum s-a despartit de prietena lui… crizata… si el baiat bun si atent, faze de-alea cu lumanarele, baie cu spuma etc, etc…

Un amic i-a facut o surpriza „minunata” iubitei lui: ea a venit in tara in vacanta, el n-a sunat-o si l-a gasit saptamana trecuta in club cu alta… in ipostaze care spuneau tot. Vina a fost tot a ei, pentru ca el i-a zis „Da’ de ce ai venit? Te-am pus eu sa vii dupa mine?„…

Vorbeam sapatamana asta cu o prietena pe mess si-mi spunea ca ea nu mai intelege nimic din toate incercarile si aburelile barbatilor, ca toti sunt la fel si ca rezultatul e acelasi. Daca se lasa cucerita repede si ii intra respectivul la suflet, i-o trage si o lasa… Daca face pe indiferenta, alearga ala disperat dupa ea pana o face sa se indragosteasca, apoi i-o trage si o lasa… Pana mea! Multi fac asa… sincer nu prea inteleg de ce atata agitatie si chin, atatea chestii in comun, atatea lucruri frumoase spuse, atatea confidente, atatea lucruri impartasite… pentru a se ajunge tot acolo… sex si pa! Pai nu-i mai usor sa zici de la bun inceput ce si cum si daca accepta bine, daca nu, alta! Eu cred ca asa-i mai cinstit! Dar nu, o femeie care vrea one night stand, e curva… Asa ca hai s-o aburim, ca vrem relatie, vai ce roz si ce frumos va fi… ca apoi sa disparem ca magaru-n ceata, pentru ca un motiv serios de a pune stop nu avem si preferam tacerea, sa nu mai raspundem la telefon, s-o ardem pe invisible si tot asa…

Bleah! Asa m-am saturat de ipocriti de-astia… sunt si de-o parte si de alta… mare iubire azi si in rest indiferenta, inimioare de plus, emisiuni cu specific, stiri la fel… Deci am pata pusa pe Valentin asta! Si, daca-l prin in seara asta, ii rup gatu’! Plec sa-l vanez prin cluburile pline de „amorezi de weekend”! Urati-mi spor! 😀