#MeToo – ul meu

De cateva zile a aparut pe Facebook un hashtag, #metoo, in urma unui scandal de la Hollywood si in urma caruia au aparut multe povesti nespuse, neimpartasite, monstri cu chip de om si am citit lucruri cutremuratoare, pe care, dupa parerea mea naiva, un om intreg la cap nu le-ar face. #metoo este despre agresiunile si hartuirile sexuale, mai grave sau mai putin grave prin care au trecut femeile. De la niste apropo-uri nelalocul lor, pana la reactii urate la refuzuri, la bruscari sau gesturi umilitoare, din pacate aceste lucruri se intampla…si vinovati suntem noi, cei care nu amendam aceste fapte si nu luam atitudine.

Eu de fel sunt o tanti rea, nu sunt prea abordabila, dar chiar si asa, am avut parte si eu de chestii nasoale. Din pacate atitudinea de „nu te uita, nu-mi vorbi, nu te apropia” s-a slefuit in timp, in urma a ceea ce am mai vazut in jur. Poate de unele situatii m-a salvat si faptul ca nu prea beau alcool, fix pentru ca sunt control freak si vreau sa detin in totalitate fraiele asupra mea.

Lucrurile sunt simple: fluieraturi, claxoane, remarci deplasate, de astea sunt satula, le tratez cu indiferenta pentru ca nu am simtit o reala amenintare la adresa mea. Rar mi-o ia gura pe dinainte si vorbesc taios, poate cu anii instinctul de conservare e mai puternic.

Totusi, am trei povesti cu #metoo de nu as dori nimanui.

 

Nu mai tin minte exact anul, eram clasa a doua/treia/patra, pe acolo, 8-10 ani si eram cu o prietena buna, vecina si colega de clasa, la ea la bloc si am intrat impreuna in scara sa urcam sa ne facem temele impreuna. In urma noastra a intrat un tanar (nu-i retin figura, acum stand sa ma gandesc 25-30 de ani) imbracat in haine militare (nu cred ca avea grade, ca avea uniforma diferita de a lui taia, bunicul meu) si noi ne-am dus la lift si el a facut dreapta sa urce pe scari. Pe vremea aia eram printre putinele randuri de blocuri care aveam lift cu usi care se inchid singure. Cand usile au dat sa se inchida, ne-am trezit cu un bocanc prins intre ele (in mod normal ar trebui sa fie cu senzor si automat sa se redeschida, ce bine ca au ramas intredeschise, tinute de bocancul aluia!) si cu soldatul zambitor, ne intreba ce facem, unde mergem, daca sunt parintii acasa si ne indemna sa apasam pe butonul de deschidere a usilor, ca vrea sa ne arate ceva. Noi instinctiv, da, sunt parinti acasa, ne asteapta, trebuie sa urcam. In acel moment omul si-a scos instrumentul si a inceput sa-l frece indemnandu-ne sa-l atingem si noi, in tot acest timp tinand bocancul ala nenorocit intre usile liftului. Cand a scos un tipat Ioana „TATAAAAAAAA!!!” sa se auda in tot blocul, i-am tinut isonul (tignal + ecoul din scara = love -> atata ne-a dus capul la 8-10 ani) si s-a panicat soldatul, a scos piciorul dintre usile liftului si dus a fost, el iesind din bloc si noi deja eram sus, am intrat repede in casa si am incuiat. Cred ca atunci am povestit parintilor, dar putini stiu povestea asta si nici nu-mi face extraordinara placere sa vorbesc despre subiect. Este bine ca nu-mi aduc aminte atat de proaspat, poate o sa uit, e o poveste care s-a terminat cu bine si asta-i tot ce conteaza.

 

Din pacate am avut de-a face mai mult decat ar fi trebuit sau mai bine zis, mi-a luat un pic mai mult timp sa ma prind, pana si-a dat masca jos, cu un specimen de barbat de nu doresc nimanui sa intalneasca. Am scris demult despre el aici si nu numai, de fapt asa am inceput sa scriu, ca sa-mi ramana creierii intregi in urma experientei dezamagitoare. Din toata povestea asta, scriind pe blog am reusit sa salvez o fata din a-i cadea in plasa (mi-a gasit intamplator blogul si s-a regasit in povestea mea, se pare ca omul avea aceeasi placa si o folosea cu toate). Sarumana c-am scapat!

 

Povestea cea mai recenta, care m-a surprins neplacut si m-a facut sa nu am reactie s-a intamplat acum 7 ani cand, dupa ce ramasesem fara job, primul meu sef de la primul job mi-a propus sa lucrez direct cu el, nu la biroul comercial cum lucrasem initial. Toate bune si frumoase, daca eram cu mintea de acum, sa inteleg ca ciorba reincalzita nu bun, era mai bine pentru mine, dar am invatat din greseli. Omul – fost securist, varsta respectabila, insurat, case, masini, apartament in Paris pe Champs Elysees (asa se lauda in fata mea, cred ca trebuia sa tring!-tring!, da’ fraiera nu, ca toti oamenii sunt buni!), foarte dur cu angajatii, dar se pare ca pentru mine avea o slabiciune. Se purta mereu frumos, eu imi vedeam de treaba, rar si subtil mai strecura cate-o gluma sau apropo si eu ma faceam ca nu aud, dar in rest nu dadea semne ca ar fi vreun pericol. Pana de ziua mea in anul respectiv, cand am primit un buchet de flori de la el si o bratara, pentru care am multumit frumos fata de toti colegii mei. La o jumatate de ora m-a chemat in biroul lui „Nu ma pupi sa-mi multumesti pentru cadou?!” Eu prostanaca si cu intentii bune, naiva pana la proba contrarie si dincolo de ea, ma apropii sa-l pup cum se pupa lumea de protocol, obraz in obraz si tzoc in aer. M-am trezit stransa si imobilizata si mozolita pe buze… am ramas blocata, m-am schimbat instant la fata, ca nu-s in stare sa disimulez, am ingaimat un „eu trebuie sa plec” si dusa am fost. Desi locuiam extrem de aproape, m-am plimbat pe strazi cateva ore bune, sa ma adun si sa fiu in stare sa apar acasa in fata alor mei cu o figura „decenta”, care sa nu tradeze nimic (tarziu i-am spus mamei ce s-a intamplat), sa par fericita de ziua mea. Zilele urmatoare am fost anuntata ca nu vom continua colaborarea pentru ca profesional nu corespundeam fisei postului. Si de data asta, sarumana c-am scapat si a fost doar atat. In cazul asta chiar nu avea rost sa depun plangere, era cuvantul meu impotriva cuvantului lui, om respectabil, cu prieteni in politica si cu prieteni peste tot…am lasat-o balta. Am lucrat cateva luni bune pe un job care nu-mi placea si unde am fost platita cu o treime decat ce castigam inainte, dar macar eram linistita.

 

Sper sa nu mai citesc despre mizerii de-astea, care poate fizic nu-ti fac rau, dar toaca nervi, nasc frustrari si pot deveni scheletii aia din dulap care ies si fac bau-bau la tine cand nu te astepti si cine stie ce mai declanseaza. Si e pacat, oamenii ar trebui sa evolueze, nu sa involueze.

Cuvinte cheie de gugaleala XXXIII

In ultimul timp, gugalesc foarte mult, pentru ca asa trebuie si tocmai de-asta am zis ca mai trebuie sa verific si ce cauta gugalitorii mei. Iar m-am tavalit de ras si trebuie sa impartasesc cateva mostre. Iacata-le:

ma pis dau noroc si apoi ma spal pe maini – bleah, ce badaran!

dilau dex – succes la cautari

cum sa faci un barbat sa se intoarca la tine in mai putin de o zi daca place pe alta – dar de ce ai vrea asta? iar „acum” e relativ…

ce bei sa nu ragusesti cand canti – eu stiam ca ou crud, pentru alte remedii, cauta in alta parte

ce nu poti sa faci in rai? – n-am apucat sa citesc regulamentul de ordine interioara inainte sa cad 😆

poze cu inimi sclipitoare si scris pe ele alex – o daaaaaaa, era tot ce-mi puteam dori!

cum sa te comporti cu femeie zodia scorpion – cel mai frumos, am zis!

punct de fuga din fundal baruri – aici sunt pierduta, am auzit eu de perspectiva la un punct de fuga sau la doua puncte de fuga, dar cu fundalul barurilor nu stiu care-i legatura

de ce nu ma suna – eheeeeeeee, de cate ori nu mi-am pus intrebarea asta…

ieri totul era normal, eu de ce n-as fi azi anormal, cand totu-i anormal? –  alte notiuni relative… da’ buna intrebare

poze reale cu fete goale romance –  stiu ca fotoshopingu’ e la mare cautare, dar in general avem fete frumoase care nu necesita prea mult retus

caii mei sa moara de nu te-oi manca diseara –  asta zici ca-i replica din RoBotzi 😆

cum se joaca perinita –  hora, batistuta, se alege perechea, se ingenuncheaza pe batistuta, se pupa si tot asa…

pula de baieti –  de fete n-am vazut…

oameni defecti –  majoritatea

ce inseamna cand cazi –  nu te mariti, stai lina 😉

de ce nu pot sa apelez pe nimeni din lista mea de mess – daca n-ai fost cuminte… sigur ai un bug sau virus

femeia scorpion este cea mai misterioasa si puternica femeie –  ataaaaaaaaaat!!! incep sa-mi placa gugalitorii mei

ce se intampla daca am luat lecitina expirata? – efectul contrar, pierderi de memorie… Alzheimer 😛 (Doamne fereste!)

cum era statusul ala cu fa zdreanto cu tine este o zi? – pe cuvant ca nu stiu!

cum sa faci ca sa te ierte femeia scorpion –  trebuie sa te cam chinui, sa demonstrezi ca meriti iertarea, nu te iarta asa oricum… da’ vezi ca n-o sa uite

Si, acestea fiind spuse, voi incheia acest post spunand ca imi doresc mult, mult, mult de tot ca oamenii sa foloseasca tehnologia cu cap, nu pentru toate balariile din lume! Eu inteleg ca-mi dau mie si nu numai material de scris pe blog… dar totusi, hai sa nu mai fiti cei mai prosti din curtea scolii! Multumesc!

Fuckin’ mennnnnnn!!!

Daca-l mai aud pe vreunul ca e confuz, fucked up, cu creierii imprastiati sau nehotarat, imi iau campii, fi-r-ar sa fie! Am trait in ultimele 3 saptamani cat n-am trait anul trecut din punct de vedere sentimental. Why the hell do you do the right things when it’s TOO late??? (suna mai bine in engleza)

Ori sunt eu un magnet prost, ori e ceva in aer, in afara de gripa, care afecteaza creierele barbatilor cu care intru in contact. Da’ asa m-am saturat, ca, sa mor, fara suparare, din toti nu cred ca obtin unul de care sa pot spune „Da, dom’le merge!”. No hard feelings! Stiu ca si eu sunt pretentioasa si vreau multe, consider ca am si de ce, dar… n-ai cu cine (niste tarani)!

Asa cum mi-am inceput anul, asa s-a continuat. Ca sa pastrez nota… daca-mi mai zice cineva lasa, ca asa e frumos sa se intample lucruri si sa fie agitatie, sa nu te plictisesti, spun cu hotarare, din punctul asta de vedere plictisi-m-as! Am inceput anul cu o cutiuta de catifea si o scrisoare. Din punctul meu de vedere erau demult lucrurile lamurite, se pare ca nu si invers. Iar eu am ales sa pastrez tacerea. Nu a fost bine, mi s-a reprosat ca nici macar un sms cu „ba, esti tampit, revino-ti” n-am dat, iar cand am vrut sa rezolv situatia si sa inapoiez cutiuta am primit un refuz si lamurirea cum ca-mi apartine, si fac ce cred de cuviinta cu ea. Ei bine, in combinatie cu alte accesorii, cand va fi cazul, voi purta ce-am primit, numai asa, de-a naibii!

Apoi am primit niste scuze pe care nu credeam ca le voi mai auzi vreodata, persoana care m-a suparat de ziua mea s-a gandit ca ar putea sa inceapa anul lamurind lucruri neincheiate. Am apreciat pe masura, inclusiv scuzele ca ceva l-a facut sa dea inapoi (cica nu eu, culmea!), acum suntem ok, dar ceva s-a rupt si nu se va mai lega, plus ca acum nu mai vreau eu.

Cand credeam ca aveam si eu o conexiune buna (semnal la telefon 😛 ) cu o persoana, imi da cu firma-n cap: e combinat, dar i s-a pus pata pe mine si ma vrea. I-auzi! Prietene, astia luati si cu relatie de 4 ani si ceva au un mare semn de interzis pe frunte. Bravos ca ai avut cojones sa nu ma minti, ca oricum aflam si jar mancai! Si mi s-a taiat grav.

Una din marile surprize ale acestei perioade a fost cand cineva pe care-l cunosc de niste ani si cu care ma intelegeam excelent si pe care-l respectam si inca mi-e drag, dar a disparut ca magaru-n ceata, dupa 7 luni a venit sa vorbim face to face si sa-mi dea explicatii. Am fost receptiva, dar mi-am spus si punctul de vedere, intr-un mod brutal de sincer, lucru care a durut mai rau decat daca i-as fi dat doua palme si l-as fi dat pe usa afara. Imi pare rau c-am fost scorpie, dar meritai! Altul cu creierii varza, care nu stie ce vrea… chiar nu pot si nu mai vreau sa fiu Mama Dolores, no more! Asa ca are misiune sa-si omoare piticii si mai apoi discutam. Are multe de recuperat pentru ca a fost o mare dezamagire, omul paradox… dar macar acum per total sunt mai putine intrebari fara raspuns.

De curand am intalnit pe cineva. A fost chimie, a fost aceeasi unda, tot ce trebuia… singurul care mi-a spus foarte raspicat ca-si doreste copii cu mine (a spus-o fara sa-mi stie pasiunea pt bebei)… numai ca, avem o mica problema, o relatie de vreo 3 luni in care nu-i e ok si la fel, e confuz. Asa ca… fii confuz in continuare, ca e excelent!

Frate, sunteti toti dusi, pe cuvant!!! In momentul in care vedeti cu cine aveti de-a face, daca nu va simtit siguri pe voi, mai bine back off, dar nu-mi pierdeti mie timpul! Daca as fi fost vreo nebuna si crizata, vreo isterica razbunatoare, as mai fi zis, asa sunt babau din nimic (recunosc ca am tendinte violente cateodata, dar se consuma numai in mintea mea, nu le exteriorizez, asta ar trebui sa va spuna ceva). Este mai mult decat clar ca daca ai pe cineva si ti s-a pus pata pe mine, ce ai tu deja acasa nu e ce trebuie! Pe langa asta, daca vezi ca iti dau toate semnalele ca lucrurile sunt ok, nu inteleg de ce prelungesti agonia si nu tai raul din radacina. Lasand lucrurile nerezolvate, nu vor disparea, vor ramane acolo, agravandu-se si mai tare, complicandu-se si mai tare. Si cica eu sunt aia careia ii plac complicatiile…

Doamneeeeeeee, cu ce ti-oi fi gresit de ma lovesti numai de faze de-astea… oare pentru faptul ca din cand in cand nu iau bilet RATB? Oare pentru ca tip la frati-miu cand ma enerveaza? Oare pentru ca ma isterizez cand ma bate mama la cap? Oare pentru ca mi-am urmat instinctele si inima si-am facut ceea ce am crezut ca e mai bine pentru mine? Oare pentru ca m-am incapatanat in situatii care nu-mi erau favorabile fortand lucrurile? Poate pentru toate astea, poate doar pentru unul sau poate pentru niciunul din lucrurile enumerate mai sus… Dar tot astept roata aia sa se intoarca odata!!!

Sa fie foarte clar, chiar daca „rabdare” nu-i unul din cuvintele mele preferate, ea exista si e limitata. Chiar daca sunt eu bleaga de dragul tau si trec cu vederea lucruri, nu inseamna ca sunt proasta si nu stiu, simt sau intuiesc, te las doar pe tine sa crezi asta! Tinand cont de asta, ai grija sa nu-mi atingi limitele! Ca, daca ai facut-o, te-ai ars, there’s no turnin’ back, ca mie daca mi se ia, apai mi se ia de tot… si apoi poti sa stai si-n limba ca nu ma mai impresionezi. Timingu’ vietii! Si cica daca e sa fie, va fi oricum, mai devreme sau mai tarziu (soarta astrele si horoscopul)… ok, dar sa fie in intervalul ala cand inca vreau eu, ca dupa aia nu se mai pupa timing-ul si e vax albina! Si cu asta am incheiat povestea, desi as mai putea spune multe!

Cuvinte cheie de gugaleala XXIX

Mi-era asa un dor de gugalitori… dar in ultimul timp n-am mai avut chef de ei. Cand am zis ca-i gasesc, pauza, ca s-a schimbat wordpressu’ si-mi da cu picaturica. Bine ca aveam ceva salvat de mai demult, plus perlele de azi si iacata ce mai cauta curiosii Romaniei:

scorpionul e nebun? – oho, si inca cum!!!

ba curve sunt femeile astea – da, ba, ale dreaq de panarame! 😆

mama dolores tu sei un angelo – vai, multumesc, ma simt flatata 😛

baietelul luizei – avem si de-asta acum, nascut pe 6 noiembrie, sa-i traiasca, sa fie sanatos! 🙂

aranjament nunti alb rosuCroco, mama, esti cautata!

ce inseamna atunci cazi pe scari – ca esti impiedicat/a sau trotilat/a

barbatii ignora femeile scorpion – pentru ca le e frica de ele, lasii!

imagini descopt frumoase cu femei – cine  e descoptu’ asta? e desktop-ul under cover?

jocuri de tras croco – bai, sa fie clar, pe Croco n-o trage nimeni… decat eu, de urechi ca nu mai da semne de viata 😛

http://www.bzi.ro/penisul-cel-mai-bun-prieten-a –  say what? chiar exista asa ceva… si, si… al cui e cel mai bun prieten?

cand un baiat iti spune bizi ce inseamna –  ca e bizi… pe stilul „if a guy treats you like he doesn’t give a shit, he really doesn’t give a shit”... mennnnnnnn!

bendeac cu ada – n-am avut onoarea si placerea de a-l cunoaste, dar nu se stie niciodata

gasesc ghid de agatat pentru fete modern – aici sigur nu!

fete care filmate la disco sub fusta – perversule! 😛

fise cu fetitele paorpaf – fetitele astea „paorpaf” m-au facut paf 😆

pe ce principiu merg femeile in viata „ce-i al meu este al meu, ce-i al tau e tot al meu!” 😆

atat timp cat exista barbati prosti –  exista si pitzipoance

din clipa cind tiam cunoscut prelungire – mai invata gramatica si apoi poate or sa ti se prelungeasca sinapsele sa se lege ca lumea in creierasul ala!

curve cta aydi – new writing style… Doamneeeeeeeeeeee!

dipiridamol cu reteta – asta dadeam eu cand eram la gradi… ii mazgaleam lu’ bunica-miu foi intregi… i-am dat supradoza, saracu’!

saloane de coafura in constanta care dor – eu stiam ca trebuie sa te faca frumoasa, dar nu ma pun cu gusturile tale

fericirea langa femeia scorpion – e intr-un mare fel, va zic eu

vreau sa imi organizez dressingul – nu vii sa-l organizezi si pe al meu? intr-o camera maaaaaaare, asa fiecare frumos

cine a fost vocea care a a spus”vino iubire” – mama omida de data asta nu stie

statusuri pierdut barbat in patul femeilor – nasol moment, iar daca ajungi sa-ti pui si status, e caz de divort!

one night dress – aceasta cautare ma bucura nespus! avem aici! 🙂

Weekend asa cum va doriti, al meu va fi unul special!

Decizii

Deoarece lucrurile nu s-au imbunatatit la munca toata saptamana trecuta, ba dimpotriva, ma simteam din ce in ce mai sufocata, am decis sa-mi curm suferinta si sa nu ma mai duc.

Ama vut toata bunavointa spre comunicare. Pentru ca nu i-am prins pe sefi intr-un moment prielnic, i-am dat mail cu CV-ul unuia dintre ei, ii promisesem, si i-am explicat ca nu sunt multumita. Intr-o plecare de la birou, mi-a aruncat un  „Am primit mesajul tau, trebuie sa mai facem niste loc”. M-a lasat cam paf… dar… ce sa zic, decizia mea de-a nu mai continua cu ei era deja luata. Asa ca vineri m-am dus si le-am comunicat ca nu-mi place, nici ce fac, nici atmosfera, ca nu fac ce mi s-a promis… si ca in stilul asta ma plafonez in maxim-maxim 3 luni, pentru ca oricum intr-o luna mi se va stafidi creierul. I-a bufnit rasul. Mi-au spus ca nu am rabdare si ca toate fetele au trecut pe la secretariat pana au ajuns unde au ajuns. N-ar fi fost o problema daca m-ar fi tratat cu respect si mi-ar fi inspirat incredere, dar asa le-am raspuns „Da, eu am o problema cu rabdarea, n-o am!”. Discutia s-a incheiat cu o vaga promisiune „Ai rabdare pana saptamana viitoare, vom avea o discutie, ne gandim si vedem ce post facem pentru tine. Si nu-ti face griji, contract se va semna!”

Si am inceput sa pun in balanta: nu am contract de munca, nu prea au de gand sa semnam f curand, vor sa-mi treaca jumatate de salariu pe cartea de munca si jumatate sa mi-l dea pe naspa, cum pot avea eu garantia ca primesc ce mi s-a promis fara nimic scris, patronul mi-a zis ceva si cand am ajuns acolo, deja angajase pe altcineva pentru asta, atmosfera de teroare si pupincurismul erau la mare rang, ei m-au chemat pe mine si mi-au promis marea cu sarea, nu eu m-am dus sa ma milogesc, stiau ca ma duc la ei si nu s-au gandit sa faca un contract sau ce post sa-mi dea… mi-a mirosit a teapa de la o posta.

Drept pentru care am decis sa stau linistita acasa, sa-mi vad de proiectul meu, pe care sper sa-l demarez oficial pe 1 decembrie, si sa caut in continuare, sa aplic si sa ma duc la interviuri, pana gasesc ceva ok. M-as angaja si cu un salariu mai mic, dar sa fie colegii ok, atmosfera una relaxata, fiecare sa-si faca treaba, sa fiu cu creierii intregi, nu cum am fost aici, de ma durea stomacul in fiecare dimineata la gandul ca trebuie sa plec la munca.

Poate a fost o alegere pripita, poate mi-am facut rau cu mana mea, dar imi asum asta. Mai bine fara bani decat sa ma injosesc, mai bine saraca si cu inima impacata, nu pot sa fiu pupincurista, sa tac si sa inghit in speranta ca va fi bine desi n-am nicio garantie. Ce sa fac daca mama mea m-a educat prost?! Cu o coloana vertebrala dreapta? Ce sa fac daca multinationalele m-au educat intr-un stil strict, dar etic, unde se respecta proceduri si totul e la alt nivel?! Sper ca decizia mea a fost inteleapta, a fost facuta deopotriva cu inima, dar si cu mintea.

Rautacisme

Draga hater-ule,

Iti spun aici oficial, de fata cu toata lumea ca te chinui degeaba. Degeaba dai comentarii rautacioase in care ma faci albie de porci, ca de la spam nu vei iesi in veci amin! Degeaba imi explici ca nu sunt, nu pot, nu stiu, nu merit, nu voi fi, nu voi face, nu voi ajunge, nu voi gasi, nu voi rezolva etc etc… toate astea pentru ca in viziunea ta sunt o curva! E dreptul fiecaruia sa faca fix ce vrea cu viata lui si nimeni n-are dreptul sa judece asta, cu atat mai putin tu!

Ca daca intr-adevar ai avea cojones, ai veni si mi-ai spune toate lucrurile astea in fata! Dar, cum nu ai, preferi sa te ascunzi in spatele unui titlu nobiliar, recte conte si, protejat de o adresa falsa, arunci cu noroi si spurci in toate partile. Cu ce te-o ajuta, pe cuvant daca inteleg?! Oare te-o face sa te simti mai barbat? Oare e o placere sadica?

Crede-ma ca nu ma ating jignirile tale si, daca incerci sa-mi stirbesti cumva din increderea in mine, daca ai cumva impresia ca ma umilesti si ma faci sa ma simt de rahat… wrong! N-am niciun stres, cum vad numele acolo, iti sterg comentariul, nici nu-l citesc, deci nu te mai osteni!

Daca ai o baza reala a ceea ce spui, te astept sa-mi spui in fata, daca ai curajul sa vii sa-mi spui face to face mizeriile pe care le scoti din taste pe net, nu mai am niciun comentariu. Asta in ciuda faptului ca ma cunosc bine si nimeni n-ar avea de ce sa-mi spuna marlaniile scrise de tine!

Asta e prima si ultima data cand voi spune asta, stiu cine esti si de unde sa te iau, dar nu ma voi injosi, soarta va avea grija de tine si roata se va intoarce, toate se platesc in viata asta, nu in alta, cand vei avea parte de lucruri naspa, sa-ti aduci aminte de cuvintele mele! Nu doresc nimanui raul, fiecare primeste ceea ce merita!

Aventuri in amor… de-a-ndoaselea

Dupa cum am promis, voi povesti fazele hazoase, memorabile, de ras, de plans, de ciuda, nervi… mai toate nebuniile ce mi se par mie ca merita mentionate din calatoria asta… in primul rand pentru mine si pentru memoria mea care cumva va trebui sa se pastreze in forma si abia mai apoi pentru amuzamentul si ochii cititorilor.

  • o stewardesa a fost extrem de explicita cu noi „asigurati-va ca bagajele dumneavoastra sunt SIGURANTATE in compartimentele de deasupra…” iar alta cand a zis cu vesta de salvare a copiilor, ca trebuie activata din avion… a zis childrens
  • e plin de romani… si turisti, si de-aia de traiesc acolo si de hoti si de cersetori. Suntem mai rau decat chinezii, am invadat tot. Nu are rost sa spun ca acolo sunt o gramada de nenorociti care ne fac de ras… nu voi intra in detalii, voi spune doar ca am fost socata cand am vazut doi tigani langa un centru comercial care erau tare mandri de ei ca furasera o curea… au venit cu noi in tren pana la aeroport unde s-au indreptat tacticos catre sosiri… normal, la plecari nu era prada bogata. I-as impusca!
  • am observat o noua moda, cu lenjeria intima la vedere. Dar nu asa doar un pic, ci cat mai mult, cat mai tot. Adica barbatii aveau pantalonii pe juma’ de buca, doar asa, cat sa nu cada de pe ei, in rest vazandu-se nu numai banda de la chiloti, ci aproape in toata „splendoarea” lor. Iar la gagici se poarta sutienul la vedere… de tot!!! Adica daca ai rochie fara bretele, nu-ti iei sutien la fel, nuuuuu, iti iei de-ala normal sa se vada bretelele. Sau daca ai maieu de-ala legat de gat si cu spatele gol, din nou, iti iei sutien normal, sa se vada bretelele plus partea din spate a sutienului, ca doar na… e trendy. Si asta am vazut-o de la pustoaice, la femei de varsta mamei, de la italience, la englezoaice, frantuzoaice si alte natii… Si eu care-mi faceam griji pentru ca mi se vedea un pic o bretea pe langa breteaua maieului…
  • mi-a mancat zilele liftul ala de la hotel. Avea o voce de tanti care, pe langa faptul ca anunta etajele in italiana si engleza, mai spunea si ca liftul coboara sau urca… de parca nu stiam directia cand ma urcam in el. Ok, o data, de doua ori, de noua ori… da’ mai lasa-maaaaaa!!! „L’ascensore scende… lift goes down…” 😆 
  • am invatat noi metode de agatat. Am ras cu Simo 100 de ani, urmariind strategiile unui grup de englezi si mai precis a unuia dintre ei, care era cel mai rasarit. In Piazza Spagna, unde se aduna seara multa lume sa stea la o barfa, sa se mai odihneasca, sa admire lumea care trece, sa gate etc. sunt multi turisti si ies multe mici/mari povesti intre oameni. Ei bine, grupul asta de englezi era la vanatoare. Se duceau la nu stiu ce petrecere si vroiau sa mai ia fete. Unul din ei a venit si la noi si ne-a intrebat ceva gen „What are you doing tonight / wanna drink something tonight„, n-am fost prea atenta si vorbea si cu prune-n gura, accentul specific… si cand mi-am ridicat privirea intrebator si-am zis „what” l-am speriat, ca a zambit timid si-a zis „don’t worry, nevermind”. In schimb pisi ala dragut vana de zor. Le ochea si marea pasul inspre ele, le zicea niste chestii, unele se topeau, altele il flituiau… depinde. Oricum target-ul era clar… blondute si cu aspect de englezoaice… probabil ca erau prada sigura, habar n-am de ce era foarte bine definit criteriul asta. La un moment dat a vorbit mai mult cu un grup de 3 gagici, fiind toti 4 dispusi in cerc. Intens o vrajea pe blonda din stanga lui. La un moment dat aia s-a plictisit, a inceput sa se uite in jur, a mai facut niste poze, s-a uitat la ele… timp in care asta si-a indreptat atentia spre cea din fata lui. Cand blonda noastra a vazut asta, subtil asa, si-a schimbat locul, trecand ea in ijloc, adica fix in fata lui. Am ajuns la concluzia ca daca nu te baga in seama, trebuie sa ai grija sa te arunci in raza lui vizuala… pana la urma o sa te observe! 😆 E excelent sa stai pe margine si sa observi lucruri!
  • un italian ne-a intrebat ce limba vorbim ca, chipurile, nu i se pare cunoscuta. I-am spus ca romana si ca sa nu para ca nu i-a convenit m-a intrebat daca vorbesc italiana. Nu vorbesc, inteleg aproape tot. Si ne-a intrebat daca suntem in vacanta, cat stam, daca ne place, daca am venit sa incercam distractiile oferite de Roma, daca mergem in club. I-am retezat-o spunandu-i ca am venit sa vizitam, dar ca nu mergem in club, ca viata de noapte ca in Romania n-am vazut pe nicaieri, asa ca nu ma impresioneaza nimic. s-ar fi oferit el sa ne fie ghid prin cluburi, dar cand a vazut asa, a zis ca „you want to be the boss… you came to Italy and you want to be the boss with italian men”… si asa m-am amuzat si i-as fi zis ca „ai uant tu da bi da best”… apoi a inceput sa comenteze cu un amic de-al lui „sei bellissima”… mhm, merci, ti-am zis ca inteleg!
  • la metrou l-am vazut pe unul cum incerca sa le vrajeasca pe doua tipe. Am schimbat magistrala si eu care credeam ca nu sunt romani, il aud pe amicul lui spunand ofticat de tipele alea ca sunt mincinoase si asta fraier ca l-a pus sa mearga dupa ele. Apoi vin in spatele nostru pe scara rulanta. Si asta zice: „Ce draguta e fata asta… asta din fata”. Eu nu stiam cum sa ma abtin din ras. S-a tot uitat in spate, eu muream de ras… dar nu s-a prins. Am mers impreuna in metrou, ba chiar s-a mutat pe un scaun mai aproape, sa studieze mai bine. Si era dragut, al naibii! Asa ca la coborare… i-am zambit frumos, a zambit si el si i-am spus „Asa e, tot romancele sunt cele mai frumoase!” am iesit din metrou si pe-aci ti-e drumul. M-am simtit atat de bine… l-am lasat cu gura cascata, dar chiar ma gandeam ca poate iese din metrou si vine dupa mine, mi-era un pic aiurea. A fost de filme faza!
  • mi-am gasit rochie pentru nunta lu’ varu’ … am cautat si-am probat multe, faza e ca n-am gasit nimic sa ma dea pe spate… nu stau stralucit la capitolul moda, aici nordul e baza, nu capitala… si tot H&M, iubirea mea, m-a salvat. Ce-i drept, cu o rochie de cocktail, dar accesorizata misto si pe caldurile astea, merge numai bine pentru nunta.
  • nu mi-a placut nici de ei, nici de ele. Iar daca la ei mai gaseai cate-o exceptie, la ele nu… daca vedeai o gagica misto, sigur era romanca. Ei slabanogi si piperniciti, ele mari si grase, deformate si neingrijite. Chestia cu neingrijitul e universala, sunt niste neslpalati, ce mirosuri am suportat la metrou… pfuai. Ei ca ei, dar la ele mi se pare inadmisibil. Cand le-am vazut manichiura si pedichiura lipsa, mi s-a facut rau.. adica oja sarita de vreo saptamana lasata asa, parul la subrat crescut si lasat in voia lui. Maica, iti cumpar io acetona, numai s anu te mai vad asa! Iar daca ai vreo metoda speciala de epilare cu ceara produsa de albine regale si astepti sa-ti creasca parul odata cu fagurii care-ti produc ceara speciala mirobolanta de epilat, macar ia-ti maneca, sa nu se vada, nu-ti lua maieu si-mi ridici mie mainile in auobuz/metrou sa te tii de bara si sa-mi lezezi retina!!!
  • per total Roma nu mi s-a parut un oras la care sa-mi ramana inima si sa spun wow. Stiu, sunt subiectiva, cunosc oameni lesinati dupa Roma, care s-ar muta acolo sau ar reveni oricand. E la fel de aglomerat si murdar ca Bucuresti-ul, e o nebunie de natii, un amestec turbat, un vacarm… astfel ca topul meu de pana acum Barcelona, Venetia si Viena nu s-a schimbat!

Simona, daca am uitat vreo faza importanta, da-mi doua palme, shmaf-shmaf si-mi voi revizui atitudinea completand postul, care deja e kilometric! 😀

Cumpar somn

Am inregistrat in ultimul timp niste restante la somn, de nu se poate, vara asta s-ar putea sa-mi depasesc recordurile anterioare, dar nici ca-mi pare rau!

Am inceput reducerea orelor de somn de miercuri, de cand cu Sampon. Joi, dupa 3 ore de somn, am fost zombie la birou si am fugit direct acasa, am sarit peste sala de joi. (Da, m-am apucat de sala si ma simt excelent, mult mai vioaie, dar si mai sexoasa.) Am dormit doua ore si apoi a sunat telefonul. Era prietena mea care a plecat in State sa nasca, era ultima ei seara aici si am facut o mica reuniune. Mai e cazul sa spun ca iar am ajuns tarziu acasa? 😀 Pe la 2 asa… Vineri birou, sala si apoi acasa. Nu mai eram buna de nimic.

Bineinteles ca somnul a fugit si m-am culcat pe la 1 noaptea. Mi-am impus sa nu ies, ca sa ma odihnesc. Da’ de unde? La ora 7 sambata dimineata eram in picioare. Inexplicabil si enervant! Ziua mi-am petrecut-o la mosie, pe sezlong, in lac si-n cires iar seara m-am clubarit.

A fost foarte, foarte cald, dar m-am distrat… n-avea rost sa stau in casa, ca oricum n-aveam somn. Si… s-a dus naibii „mandria” mea ca la mine nu vine niciunul in club sa ma abordeze, ca functioneaza perfect privirea aia „nu te uita, nu te apropia, nu-mi vorbi”! Da, ca sa vezi… a venit unu’ la mine, m-a masurat din cap pana-n picioare, „Singura?”… la care eu „Nu” si m-am intors cu spatele boscorodind… „bai nene, nu putea sa fie vreunul dragut, normal, trebuia sa fie unul libidinos, de sa nu-l suport nici in fata ochilor! Damn, nu mai functioneaza atitudinea mea inabordabila!” 😆 . S-a facut misto de mine ca n-am dat raspunsul corect, ca trebuia sa zic „da, dar nu pentru tine” sau „da, si intentionez sa raman asa”. 😆 

Pe la 6:30 ma bagam in pat sa mai prind cateva ore de somn, pana sa ma duc sa pescuiesc verisoara sa mergem din nou la bronzat. Cu inca 3 ore de somn… am lenevit la soare, ne-am intalnit si cu niste prieteni de familie, ne-am hlizit, am inotat, am mai chinuit un cires apoi am plecat la prietenii nostri la curte sa jucam carti. Aseara am invatat Rentz, sau cred ca am invatat. Am ras de-am ramas fara aer, ne-am adus aminte de drumetiile din copilarie, am povestit, am pus tara la cale si iar am ajuns acasa azi-noapte pe la 2 si ceva… deci am dormit iar doar 4 ore. 😀 Am auzit o explicatie plastica geniala privind efectele vasectomiei, „supa ta nu mai are taitei”!!! 😆 (ce minti murdare, dom’le!) 😆

Restantele ar cam trebui cumva recuperate, habar nu stiu cum, sper sa reusesc, deocamdata sunt ok, doar trebuie sa nu ma streseze prea mult cineva. Altfel sunt mistretul neprietenos! Deci, cum spuneam, cumpar niste ore de somn, impreuna cu instructiunile de administrare! Desi asa cred ca in toata perioada rece cand am hibernat mi-am facut rezerve… deci acum n-am decat sa le folosesc, am de unde! Timpul trece parca mult mai repede vara si daca dorm, parca n-am suficient sa fac tot ce mi-as dori… Tocmai de-asta, mobilizarea, organizare minutioasa si savurare a momentelor frumoase ce se pot transforma in amintiri placute! 🙂

Al doilea RoBlogFest

La primul RoBlogFest eram doua stinghere, Crocoditza si eu, care nu cunosteam pe nimeni si care am mers de nebune sa-l sustinem pe Dono. Pe unii ii mai stiam din poze. Basca pe atunci nu aveam treaba cu twitter-ul, eram picate din luna. Dar ne-am dus! Si a iesit misto!

Anul asta a fost si mai! Pe langa locul desfasurarii, care a fost mai mare si mai aerisit, cunosteam mult mai multa lume. Plus, s-au adunat si alti gunoieri: pe langa Crocoditza, au mai fost prezenti Buratina, Schnitzel si Fustangiul. Gasca s-a completat cu Oliwer si un prieten de-al lui.

Este foarte tare sa faci asocierea dintre nume, poza si persoana. Si mai tare e sa te recunoasca si sa ai ce discuta cu persoana respectiva. Ei bine, m-am bucurat ca am mai cunoscut oameni din online pe care-i urmaream / care ma urmareau si am si socializat. De asemenea, am salutat si-am stat la o poveste, o barfa si-un zambet si cu oameni pe care-i cunosteam deja.

M-am salutat cu Andrei Rosca, pe care-l cunosc de prin 2006, i-am multumit pentru carticica de la Teacup si-am mai schimbat impresii. Am reperat-o usor pe Misaki, o stiam din iarna de cand cu oamenii darnici, cred ca am speriat-o un pic, dar a fost o draguta si ne-am conversat. L-am revazut si pe Cristian, care venise cu sotia, mai lipsea omul de legatura, LiaLia.

Dand o mica tura prin club, m-am intalnit cu Anca. Ne-am pupat, am vorbit de prietenii comuni si mi-am continuat drumul. Aveam sa aflu ca jumatate de calendar este prezenta la RBF, respectiv Pyuric, Marie Jeanne, Ileana, Diana si subsemnata. Basca, l-am reperat si pe fotograful nostru simpatic, Matei, cu care am cam barfit. 😳 Si cand barfeam eu mai abitir cu Matei, pac, apare TiBi!  Strangeri de maini, pupaturi, impresii. Auzi dom’le, cica ma recunoaste lumea dupa ochi!

Bai za uei, vroiam sa-mi strang parul, inclusiv bretonul, sa nu mai seman cu poza, dar am zis ca nu-i frumos sa induc lumea in eroare, dar o voi face cu prima ocazie. 😛 Si bine am facut, pentru ca m-a recunoscut si Teleleu. Si cica tot dupa ochi! Oricum, un dragut! 🙂 Mi-a facut cunostinta cu prietena lui si cu Pandutzu, apoi impreuna cu ea am mers sa le salutam pe Raluxa si pe Minxieee. Niste fete foarte deschise si zambitoare, ma bucur ca le-am vazut si face to face si ma bucur ca Raluxa a intrebat de Dono. De asemenea de Dono au mai intrebat si doua prietene de-ale lui Marius Tudor, pe care l-am salutat si informat cand e ziua lui Naicu. 😛

Si… l-am mai cunoscut pe Catalin, i-am spus ca l-am votat si chiar e un tip foarte misto. Imi place si vocea! 😀 Blogatu’ mi-a facut vreo doo poze (le vreau si eu, pliz!), iar pe Cabral l-am prins la bar si ne-am tras in poza, cu scuzele de rigoare ca-l stresam, el deja probabil inspumat din cauza lipsei de nicotina. A reactionat foarte frumos, cum ca nu-i problema, ne-am zambit si ne-am continuat dixtractia.

Au fost si cateva momente care ne-au stricat distractia. Unul a fost mai aiurea, celalte doua mai personale asa. Adicatelea, ma gandeam sa ma iau un pic de Zoso si VisUrat pentru criticile deloc constructive la adresa calendarului. M-am razgandit, cand l-am vazut pe Zoso asa pricajit, mi s-a explicat ca el traieste din scandal, oricum, urate scriituri poate sa scoata! Iar de VisUrat nu m-am putut apropia… sincer, imi pare rau s-o spun si imi pare rau ca nu i-a zis-o nimeni, dar mirosea a transpiratie in ultimul hal! Cah, caca, bleah!

Iar problemuta din urma a fost cu un chelner/ospatar. Am gasit noi o masa pe acolo si ne-am instalat. si ne dantuiam, petreceam etc. Printre altele, faceam si poze. Si, cum abia ma intorsesem eu de la bar, cu un Long Island la purtator, am sorbit o gura si l-am pus pe masa, ducandu-ma la poza. Peste putin timp, m-am intors si masa era goala, curatata adica. Putin timp a insemnat mai putin de 2 minute, iar distanta la care eram, era la mai putin de 3 metri. M-am dus la desteptii lu’ peste, le-am facut scandal si… explicatie „pai daca ai plecat la 10 metri de masa sa faci poze, de unde sa stiu eu ca e masa ta?” … si au curatat tot, inclusiv berile celorlalti, desi, toate erau aproape pline. Ne-au adus altele, cum de fapt si trebuia!!!

Nu stiu exact cine ce a castigat, am si uitat, stiu doar ca le-am aclamat pe fetele de la HotCity, au luat premii speciale si m-am bucurat ca am facut internship-ul la ele, sunt foarte tari. Pentru celelalte premii click aici. Si pentru cateva poze cu noi, click aici.

Ne vedem la anul!

Tara mea, esti frumoasa…

… pacat ca esti locuita!!!

Nici nu stiu cum sa incep. N-are rost sa incep sa pomenesc despre bogatiile si frumusetile patriei, pentru ca fiecare din noi suntem constienti ca avem cu ce, vorba ceea, dar lipsesc alte elemente din puzzle. La noi se prabusesc cetati, se darama monumentele de arhitectura pentru a face loc colosilor de otel si sticla, se lasa in paragina colturi de natura, se neglijeaza mostenirea culturala, se adancesc gropile din asfalt etc. In schimb, se alearga non stop dupa bani, in luna februarie, pe timp de criza, s-au comandat 19 Ferrarri, toate fufele (a se vedea Iulia Tabacaru, o ilustra pitzi) sunt bombe sexy (macar daca ar fi aratat bine), romanii au bodyguarzi, o ardem monden, facem turism de mall si ne dam jmecheri. Asta e sprotul preferat al romanului, sa se dea jmecher!

„Jmecheria” se impamanteneste din frageda pruncie, odata cu laptele supt de la sanul mamei. Se insufla spiritul de invingator, luptator, deasupra tuturor. Conteaza sa te descurci, nu conteaza sa stii sa dai „buna ziua”. Conteaza sa primesti, niciodata ce dai in schimb. Conteaza ce zice lumea (sa moara dujmanii), nu ce simti. Si lista poate continua.

Pai normal ca strainii spun ca romancele arata ca niste curve, cand majoritatea sunt asa! Normal ca bulgarii au castig de cauza cand vin cu oferta de Paste de 60 de euro, in care te trateaza frumos, basca ai si drumuri ca-n palma si atitudine civilizata! Normal ca grecii iti prezinta niste pietre pe Acropole si traiesc doar din turism! Normal ca ungurii isi permit sa inchida circulatia din cateva orase din Ardeal, doar pentru ca e zi nationala (in Ungaria, nu aici) 😦 ! De ce toate astea? De ce altii pot si noi nu? Pentru ca suntem batuti in cap, de-aia! Pentru ca-i lasam pe niste dobitoci iresponsabili sa ne conduca, pentru ca in goana dupa bani, promovam non-valori, pentru ca nu ne intereseaza decat propria persoana si atat si, mai ales pentru ca oamenii s-au invatat sa fie lasi, sa nu strige de durere atunci cand sunt loviti, sa stea sa sufere-n tacere!

Innebunesc cand vad atitudinea asta, din ce in ce mai raspandita! Lamentare si resemnare sunt doua cuvinte care nu ma caracterizeaza si refuz sa se gaseasca in vocabularul meu!

De ce suntem atata de inraiti? De ce e mai usor sa faci rau decat bine? De ce romanii plecati peste hotare rup prietenii durabile? De ce oamenii care ajung la un anumit statut uita de unde au plecat? De ce unii cred ca au drepturi de stapani si ii trateaza pe ceilalti ca pe sclavi? De ce trebuie sa fie unii smecheri si altii fraieri? Oare legea compensatiei functioneaza la fel pentru toti? Eu sper ca da!

De ce spun toate astea? Pentru ca ma ingrijorez. Rau! Iubesc bebeii si abia astept sa am si eu! Daaaaaaaar, m-am mai uitat in jur si m-a cam luat panica. Ieri am fost la mall. Acolo, puzderie de copii, aia micii cu parintii, aia mai marisori, in carduri. Extrem de multi, extrem de galagiosi si necivilizati. M-a speriat atitudinea pustoaicelor, care nu aveau mai mult de 14-15 ani. Am fost cu o pitica super dulcica la bilute. Locul ala de joaca unde piticii sunt ca maimutele in cusca, se cocoata si se joaca, pe jos fiind mingi colorate de burete. La un moment dat tipete, urlete, chiraieli. Doi baietei se luasera la bataie. Unul n-avea mai mult de 4 ani si celalalt vreo 2 juma’. Au sarit mamicile sa-i desparta… „fa, ia-ti copilu’, nu vezi ca-l bate pe al meu?!”, „fa, lasa ca ma bag io dupa el, ca astia se bat rau”. M-a luat capul! Am vazut exact ce stil de mame erau, la fel si progeniturile in ce stil au fost crescuti. Pai normal, ca daca acasa ala mic face prostii si e incurajat, continua! Normal ca atunci cand parintele instiga „da-i tata/mama, da-i… hehe, ai vazut ce pusti jmecher am? asta o sa ajunga mare bastan!”, e clar ca asta va face si in spiritul asta va creste. Ce-mi venea sa le zic sa isi educe copiii intai si abia apoi sa-i aduca intre alti copii, dar mi-a fost ca imi luam injuraturi si, Doamne fereste, mai rau, vreo bucata in gura.

Asa ca m-a luat groaza. Pai cum frate, eu sa fac un copil, sa-l invat sa se poarte frumos, fara violenta etc. si cand il duc intr-un loc de joaca, sa mi-l cotonogeasca un zbanghiu de-asta?! Pai nu mor cu el de gat?! Hai, nu cu el, ca e mic si bleg, cu ma-sa! Ce e grav e ca din ce in ce mai multi de-astia fac copii. Si la un moment dat, ne vor coplesi. Si, la un alt moment dat, astia vor fi noile generatii, generatii care ne vor asigura noua pensia. Oare?

Brrrrrrrr! De-aia zic! Desteptarea cat inca mai e timp! Ca romanu-i descurcaret se stie, ca inca exista OAMENI, asta-i extrem de clar, ca inca putem, se simte, depinde numai de noi!

De exemplu, putem incepe cu propagarea semnalului de alarma tras de Nea Costache la el pe blog! N-am fost niciodata la Targu Jiu, dar mi-am pus in gand sa ajung cat de curand. N-ar fi pacat sa nu mai am ce vizita?