august 20, 2015

Cappadocia cu TravelSelfie

Anul asta a fost anul Turciei. Dupa ce mi-am facut o dambla cu inotatul cu delfinii, am bifat-o si pe a doua, zbor cu balonul cu aer cald deasupra Cappadociei, la rasarit. Cum am ajuns la asta, voi povesti in cele ce urmeaza.

Mi s-a pus o pata de prin primavara cand am vazut pe maretul Facebook ca au fost niste oameni, bloggeri pe care-i stiu de niste ani si au povestit numai de bine, au postat poze superbe, au intalnit oameni frumosi si au adunat amintiri nepretuite si povesti de spus nepotilor. Asa ca am luat hotararea ca trebuie bifat si zborul cu balonul cu aer cald, e o experienta frumoasa care merita!

Si iata-ma la aeroport in creierii noptii, cu ochii scosi, dupa un somn de doar 3 ore, pregatita pentru o noua aventura. Am fost cu Simoneta si cu Schnitzel (gunoierii vechi isi aduc aminte de el) si cu multi alti oameni pe care i-am cunoscut acolo, reuniti de acelasi concept, TravelSelfie. Am fost un grup de 20, nici multi, nici putini, suficient cat pentru o vacanta de neuitat. I-am cunoscut si pe prietenii lui Mircea (Schnitzel), Andra, Narcisa si Bogdan si am avut noi grupuletul nostru de 6 mandri calatori. Am zburat Bucuresti-Istanbul-Kayseri si de acolo am fost cu autocarul in Mustafapasa, unde am fost cazati la un hotel sapat in piatra. A fost ceva inedit, nu are luxul si confortul unui hotel cu dotari de x stele, dar e pitoresc si are farmecul lui si, chiar daca am avut cea mai mica incapere, nu ne-a deranjat, important e sa am unde face dus si unde sa dorm.

Ziua in care am ajuns a fost cu program liber si, chiar si obositi, am inceput sa ne plimbam prin satuc si sa exploram. Am fost la muzeul papusilor, unde de niste generatii se confectioneaza papusi cu tinute traditionale si pe parcurs turistii au venit si au mai adus papusi de prin tinuturile de bastina, intregind astfel colectia. E un nene simpatic, care dupa ce iti taie bilete, iti spune ca e afacere de familie, pune cordon la intrare, inchide muzeul si se plimba cu tine si iti explica despre tot ceea ce vezi. Are si o terasa cu o priveliste fantastica si are si niste usi pictate deosebit, e de vazut! In explorarile noastre ne-am cocotat pe coclauri si am descoperit singuri pesteri sapate in stanca, unele ruine, altele in stare buna, am facut poze si ne-am amuzat. La intoarcere spre hotel, ni s-a parut frumoasa o curte interioara, am incercat sa vedem daca este cineva sa cerem voie sa intram. A aparut un nene care ne-a invitat sa facem poze daca vrem, basca, ne-a trimit sa urcam si pe acoperisul casei sa facem poze de acolo. Ne-am imprietenit cu multi caini si pisici, erau din belsug. La un moment dat mieuna o pisica intr-un fel aparte si s-a trezit Andra sa spuna „e un paun” 😆 . Dupa asta, mereu spuneam, „i-auzi, paunii”!

A doua zi a inceput tot dis de dimineata, cand ne-am trezit extrem de devreme pentru zborul cu balonul. A meritat fiecare moment, fiecare secunda, fiecare minut nedormit! A fost de vis, Cappadocia este spectaculoasa in sine si, cand o vezi de la inaltime, iti dai seama cat de inventiva si extraordinara este Mama Natura! Sa fii la inaltime, printre sute de baloane cu aer cald, sa simti aerul diminetii, sa te bucuri de culori si sa prinzi un rasarit de vis, astea sunt momentele pe care le pastrezi in suflet si de care iti aduci aminte cu mare drag oricand (puteam sa fiu in trend si sa zic „asta inseamna sa fii mafiot” 🙂 )! A fost sen-za-ti-o-nal!!! Am zburat cu Sultan Baloons, cu Rodrigo, un pilot portughez, care spunea ca-i place la nebunie ceea ce face si mai e si platit pentru asta. Of, cand o sa ma fac mare, asa o sa fiu si eu! Am avut noroc, nu a fost vant, asa ca aterizarea a fost lina, am aterizat fix in remorca, remorca ce transporta de obicei baloanele, arta si precizie. La final am primit certificate de „zburatori” si sampanie si, pentru ca erau cateva zile de nastere, am avut si tort. A fost un inceput de zi superb, rasaritul din balon, apoi sampanie si tort la 7 dimineata, cine mai era ca noi?!

Am continuat ziua cu un tur prin sudul Cappadociei, unde este mai liniste si mai nevizitat de turisti, am vazut manastiri si biserici sapate in stanca datand de la inceputurile crestinismului, dar cea mai tare experienta a zilei a fost cand am mers pe un traseu mai solicitant, printr-o casa de porumbei, unde ne-am tarat prin cotloane inguste si greu accesibile, ne-am umplut de praf pana-n dinti, am transpirat intens, dar a fost foarte misto! Am avut un ghid, Umut, foarte simpatic, care pe langa istorie, legende despe anumite locuri sau edificii, ne-a explicat si ne-a povestit si despre traditii, obiceiuri si despre viata de zi cu zi a turcilor. Ne-a placut foarte mult despre el, am invatat cum sa tin minte „multumesc”-ul lor: „tea”, „sugar”, „dream” – „teşekkür ederim”!

Urmatoarea zi a fost la fel de plina, am fost la Goreme Open Air Museum, la „Familie”, intr-o alta zona unde era o panorama superba, ne-am cocotat din nou, noi si caprele negre, am fost si in Valea Devrent, am fost la un atelier de olarit, la fabrica de onix si la Orasul Subteran. Umut, ghidul ne-a povestit despre legenda pietrelor „familie”, totodata spunandu-ne si despre traditiile lor. Daca o fata este ceruta de la parintii ei, cand el vine in vizita, ea face cafea si daca il vrea, ii pune zahar in cafea, daca nu, ii pune sare. Totodata, exista doar senzatia ca are de ales, intrucat nu poate spune „da” direct, pentru a nu se cade, ar fi considerata femeie usoara, drept urmare raspunsul intelept este „cum doresti tu, tata”. De semenea ne-a povestit despre cum traiau oamenii din orasele subterane… ma bucur foarte mult ca traiesc intr-o epoca moderna! La fabrica de onix am descoperit o piatra pretioasa de-a lor specifica, se numeste sultanita si isi schimba culoarea in functie de lumina. Superba, dar scumpa, totusi, imi voi cumpara la un moment dat ceva cu sultanita, am zis!

Am si olarit, cu sau fara voie. M-a pus necuratul sa ghicesc ce manufactura baietul ala acolo, drept urmare am fost invitata sa olaresc si sa urmez instructiunile. Dupa ce ca aveam emotii, ma urmarea toata lumea atent, mi-a intrat lut de-ala pe sub unghii, am inceput sa dau o forma acolo, dar nu era ceea ce trebuie, imi iesea un mare falus si nu stiam cum sa opresc roata aia, cum sa ma opresc din ras, cum sa nu rosesc si cum sa nu vada nimeni. Nevermind, a avut Simo grija sa sublinieze creatia mea! Am dres-o cu interventia maestrului olar si intr-un final mi-a iesit un ghiveci. M-au trecut toate apele si a fost cam neobisnuit, dar am facut-o si pe asta!

Dupa asa zile intense, inainte de Istanbul, am avut o zi de pauza, zi in care am fost in Urgup, la magazine de suveniruri, la magazine de mirodenii si am stat la bere. Seara am zburat spre Istanbul si aventura a continuat intr-un mare fel. Cu putine ore de somn la activ, ne-am trezit dimineata si am inceput sa umblam: Galata Tower, Palatul Topkapi (cel mai mult mi-a placut haremul), Hagia Sofia, Basilica Cisterna, croaziera pe Bosfor. Am lasat pentru a doua zi Moscheea Albastra si bazarul. Am fi vrut si Dolmabahce, dar eram pe low si cu energia si cu banii.

Am mers foarte mult pe jos, simt un amestec de iubire si ura pentru orasul asta, imi place si-mi displace in acelasi timp. E minunat cand vizitezi, dar te enervezi vazand opulenta facuta din biruri luate de la noi, e plin de istorie si cultura, dar locuitorii actuali sunt cam de calitate indoielnica (stiu ca nu e frumos sa pui etichete, dar e un blog subiectiv), cand te urci undeva si vezi panorama orasului ai o senzatie minunata, totodata cand le vezi pe infasuratele alea si te gandesti cat de indoctrinati sunt, parca nu e ok sa fii femeie in islam, cel putin din punctul meu de vedere; sunt extrem de primitori, stiu sa scoata bani din piatra seaca, sunt speculanti, negustori inascuti, dar si jepcari; pe cat de linistitoare a fost croaziera pe Bosfor, pe atat de balamuc e pe strazi si in bazar. A, si au pisici multe, le protejeaza si au mancare si apa permanent, dar e in interesul lor, la ce mizerie e, daca n-ar fi pisici ar fi invadati de sobolani. Cu toate plusurile si minusurile, este un oras fascinant, care exercita un efect magnetic!

Experienta Cappadocia este una fascinanta, peste niste ani as repeta-o cu mare drag! Am cunoscut oameni frumosi, m-am simtit foarte bine, in ciuda somnului pe sponci, mi-a placut mult ideea TravelSelfie, este despre oameni si calatorii!

Poze maine, ca sunt rupta, voi reveni cu later edit. 🙂 poze aici

noiembrie 9, 2009

O dezamagire, un vis, o explicatie, LMA, This Is It

Vineri n-am mai ajuns la Sandra la concert. Din cauza unui amic. Amic, care a zis ca mergem la concert, ca ia bilete, miercuri imi zicea ca n-a gasit prea in fata, dar ca vede unde ia si ma anunta. De joi seara si-a inchis telefonul. Vineri am sunat si la un moment dat avea telefonul deschis dar n-a raspuns, si pe la 5 si ceva dupa-amiaza a fost ultima incercare. Deci… da! Nicio problema, asa cum te-ai comportat cu mine, la fel vei fi tratat, cu-curu’ si roata-i rotunda, se intoarce ea… abia astept! Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc singura!
Am visat ca eram pe un vas de croaziera si am acostat in India intr-un oras port, foarte frumos, al carui nume incepea cu R (trebuie sa verific pe harta daca exista). Si, culmea, nu m-a interesat prea tare vizitatul, la un moment dat eram intr-un bazar mare si cautam… magneti de frigider. 😀 Dar cu cata indarjire cautam, sa fie de-aia in relief cum imi plac mie si sa scrie pe ei de unde sunt. Si am gasit pana la urma, dar nu m-am putut hotari si am luat doi. Pe unul din ei tin minte foarte clar ca scria „Male”… asta e in Maldive, insule din Oceanul Indian, care apartin tot de India. Iar visul asta habar n-am ce inseamna, nici nu stau sa caut, dar era asa de frumos in excursia aia…
Mi-a explicat frati-miu cum a aparut gripa porcina. Pe cuvant ca acum sunt mult mai luminata! 😆 „Asta e un virus scapat dintr-un laborator. Si, din Mexic a pornit tot. Acolo in Mexic au luat virusul niste lilieci. Si astia erau lilieci fructiferi (deja de aici eram lesinata de ras) si mancau fructe. Si nu mancau tot fructul. Pomii astia fructiferi erau in apropierea unei ferme si oamenii de acolo au strans fructele cazute si le-au dat la porci, deci virusul s-a transmis mai departe. Porcul a fost taiat la un moment dat si din carnea lui a mancat un copil care avea deja gripa aviara. Si asa s-au combinat virusurile si a rezultat gripa porcina.” V-ati lamurit, da?!
La multi ani pentru ziua de 7 noiembrie pentru verisoara mea, Andreea!
La multi ani pentru ziua de 8 noiembrie pentru Andrei!
La multi ani pentru sfintii sarbatoriti ieri; la multi ani pentru „gunoierii” sarbatoriti, Pisica, Asterix si Marmotica; la multi ani pentru prietenii mei care s-au sarbatorit si i-am semesuit si la multi ani pentru toti sarbatoritii pe care nu i-am mentionat!
Am fost aseara la „This Is It” . Mi-a placut, m-a impresionat, mi-a facut pielea de gaina, m-a tinut in priza, am zambit tot timpul, mi-a trezit amintiri, nu puteam sa stau locului si m-am batait pe scaun in ritmul muzicii, ba chiar am si cantat. Pot spune ca demult nu mi-a facut asa mare placere vizionarea unui film. Nu pot descrie in cuvinte bucuria ce-am simtit-o vazand cat de mult se poate dedica un om muzicii, am simtit prin toti porii ce-a vrut sa transmita, ce cuvinte simple si totusi atat de profunde spunea, munca imensa din spatele unui show care, daca s-ar fi concretizat, n-ar fi putut fi egalat de nimic altceva, daruirea si perfectionismul… da, scena a fost viata lui si misiunea lui a fost sa aduca bucurie in sufletele oamenilor prin muzica, prin show, prin puterea de transpunere, prin miscari si mesajul pieselor. Misiunea lui s-a terminat prea repede, dar da, Michael Jackson a fost iubit foarte mult si sigur nu va fi uitat!

iunie 26, 2009

Pe meleaguri tunisiene

Toate lucrurile frumoase au un mic dezavantaj: se duc repede. Vacanta mea in Tunisia a avut si parti bune si parti rele, dar, per total, a fost frumoasa. Nu stiu cum as structura povestea, as structura-o pe parti pozitive si parti negative, cronologic, pe partea cu excursiile si partea de relaxare, partile haioase si partile cu nervi… Hmm… cred ca cel mai bine o voi imparti cronologic, in 2 sau 3 posturi, pentru ca altfel ar fi o poveste mult prea lunga.

In momentul in care am vazut camera, mi s-a facut rau. Era ora 3 si ei nu facusera curat dupa cei care plecasera inainte. Pe langa asta, erau doar doua paturi, nu 3 cum trebuia, plus ca nu functiona aerul conditionat, plus ca aveam camera pe partea unde batea soarele dupa-amiaza, plus ca n-aveam baterii la telecomanda teveului. S-au rezolvat una cate una. Dar, dupa cum i-am spus si ghidului cateva zile mai tarziu in excursie, daca venea atunci la noi, il linsam toti. Doua zile am comparat totul cu Egiptul. Pai daca aveam dreptate… na, asta e! Mancarea a fost acceptabila, dar se putea si mai bine. Miercuri ne-am adaptat noilor conditii, am zis ca asta e, o saptamana nu murim. La o adica n-am venit sa stam in hotel si clar de foame n-am murit. Ne-am plimbat si pe la bazar, am vazut cam ce si cum si s-a dus ziua.

Fiind cu doua ore in urma, ne-am trezit devreme si am fost la piscina pana la intalnirea cu ghidul care ne-a explicat despre excursiile optionale. Eram convinsa ca vreau in Tunis si, cand am auzit cate activitati se fac in excursia de 2 zile din Sahara, clar am spus ca vreau! Si iata-ma negociind cu mama sa scoata bani… mare belea 😆 mama e geniala, pana la bani! Cand s-a ajuns aici, pa pa! Eu nu mi-am schimbat hotararea, i-am zis ca plec si singura si n-are decat sa stea sa se plajuiasca pana nu mai poate. Frati-miu saracu’ n-a mai avut de comentat, s-a supus.

Restul zilei ne-am tiganit bine de tot. Foarte frumos pe plaja, nisip fin si curat, alta textura decat al nostru, barul de pe plaja era all inclusive (exceptie alcoolul), muzica, oameni haiosi, deloc aglomerat, o camila pentru poze, centrul de inchiriat diverse prostiute de amuzament langa noi… Foarte frumos! Si, cum frati-miu e amator de senzatii tari, sporturi extreme samd, i-am propus sa ne dam cu parasuta (parasailing). A fost ge-ni-al!!! Mi-a placut super mult, e superb sa vezi totul de sus, sa zbori si sa ai un sentiment ca nimeni si nimic nu-ti sta in cale!!! The world is mine!

Dupa ce ne-am dat noi, au venit sa ne mai intrebe ce mai vrem, daca mai vor si ceilalti etc. Ei sunt foarte amabili si, cum franceza este a doua limba vorbita in Tunisia, chiar o foloseau. Un baiat a vrut sa fie amabil si a intrebat-o pe o prietena din grup „Madam, parachute?” 😆 la care noi eram pe jos de ras… ea a refuzat, ii era frica oricum si, replica a fost (in romana) „bine, ma, daca vrei tu, sunt si parasuta!” 😆 … cred ca va ramane salut faza asta.

Ziua de vineri a fost dedicata vizitarii capitalei, Tunis. Am aflat multe lucruri interesante despre istoria veche a orasului, dar si despre dezvoltarea actuala a lui, despre ex-ul conducator si despre actualul, despre cum au facut ei legile, despre cum functioneaza mai tot. Mi-a placut foarte mult ideea educatiei: obligativitatea a 10 clase si la ei franceza se face din clasa a doua, iar studiile superioare, de orice natura, sunt numai in limba franceza. In Tunis am vazut ruinele apeductului lui Hadrian; am fost in Sidi Bousaid, un cartier rezidential superb, unde totul era cu alb si albastru, stradute pietruite si inguste, o vedere la mare de-ti taia respiratia; am fost la ruinele baii publice romane; am fost in centru si ne-am plimbat pe bulevardul care leaga ceasul de bazar, e o copie a Champs Elisee-ului, cafenele stanga dreapta, magazine, e dragut; am vizitat muzeul Bardo, un muzeu cu mozaicuri.

N-am intrat in bazar (medina), desi era imens si se putea negocia, totul se negociaza acolo. Am fost in schimb intr-un centru comercial, ceva gen spre mall. Pfuai de capul meu! Kitsch mai mare n-am vazut, parca eram in IDM, Europa sau piata Rahova. Brrrrrrrrr! In schimb aici (nu aici in mall, aici in capitala) s-a clatit retina mea intr-un mare fel, am vazut niste bunaciuni uuuuuuuuuuuuu!!! Erau unii cu trasaturi frumoase, si niste ochi de-aia verzi-albastri-turcoise de mi-a stat inima-n loc! Dar sa nu intram in detalii (ca imi aduc aminte de tipul ala la costum cu ochelari de soare rupt parca din reclame… si incep sa balesc)! Eu eram oricum privita insistent, desi eram decenta, doar eram in tara araba… ma simteam ciudat si totodata imi placea sa fiu admirata (asta poate pt ca distanta a fost pastrata si n-am vazut nicio atitudine sau vreun gest aiurea).

Eh, furori am mai facut eu, cred ca un pic in fiecare zi, dar nu semnificativ, mai mult ma amuzam. Cel mai tare a fost cand mergand pe la bazar am primit niste replici foarte tari, am ras de-am capiat. Zilele fara excursii au picat bine intre si au fost dedicate plajei si plimbarilor prin bazar. Si, cum eram eu prin bazar cu familionul, sarcina negocierii cadea in seama mea de cele mai multe ori. Si am dat peste un pustiulica… m-a intrebat de unde sunt, i-am zis… „aaaaaaaa I know! Romania! Jorje Haji!”. Si negociind ma intreaba daca ce cumpar e pt mine sau pt altcineva. Mi-a zis ca pt mine, imi da magazinul gratis! 😆 Dupa care o intreba pe matusi-mea eu cat cost. I-am zis ca sunt nepretuita, n-a inteles, i-am „desenat” si razand… imi spune ca imi face cel mai de pret cadou, inima lui! Pfuai, I’m a heartbreaker! 😆

Ca sa nu lungesc prea mult postul, voi continua in alt post cu excursia de doua zile in Sahara, partea cea mai frumoasa si plina de evenimente, plus voi mai povesti ce caterinci au mai iesit, ce vorbe de duh si ce chestii interesante am mai aflat despre lumea araba. Pana atunci pozutze care sa ilustreze ce-am povestit pana acum: