caritate

mai 22, 2014

Din nou Garage Sale – de data asta 2 zile

Nu am apucat sa povestesc impresiile de la targul trecut, ca hopa!, particip la altul. 🙂 Targul trecut a fost primul la care am participat in calitate de expozant, a fost o provocare pe care am trecut-o cu bine si, daca am fost ok prima data, de acum incolo sky is the limit!

Asadar, lansez o noua invitatie: Merci Charity Boutique, in week-end (doar week-end-ul acesta sunt prezenta)! Dar si urmatoarele doua!

Evenimentul se numeste Night & Day Garage Sale, locul de desfasurare este Merci Charity Boutique, Str Smardan nr 13, etaj 1, iar programul este unul care permite accesul multor vizitatori.

Pe durata a trei weekend-uri, toti cei care au drum pe str. Lipscani, pot vizita ceainaria Merci Charity Boutique și achizitiona obiecte care mai de care mai creative la preturi mici: haine, carti și bijuterii  folosite si puse spre vanzare pe principiul garage sale. De la targ nu vor lipsi nici accesoriile handmade, dulciurile si delicateturile traditionale realizate cu maiestrie.

Scopul evenimentului este unul caritabil: strangerea de fonduri pentru achizitionarea a 5 cutii (100 pastile) FORTECORTIN, tratament obligatoriu în curele de tratare a cancerului. Medicamentul nu este disponibil la noi in tara, iar pretul este destul de ridicat (100 euro/cutie) pentru ca parinții celor 15 copii internati la Spitalul Fundeni sa si-l poată permite.

Initiativa Merci Charity Boutique vine in sprijinul ajutorarii acestor cazuri sociale, dar și ca moment potrivit pentru toti cei care nu au timp si îsi doresc sa poata face cumparaturi si pe parcursul noptii. Astfel, programul Night & Day Garage Sale este urmatorul:

  • sâmbătă, 24 mai, 31 mai, 7 iunie – între orele 16.00-00.00
  • duminică, 25 mai, 1 iunie, 8 iunie – între orele 10.00-15.00

Va astept cu Soutache by Ada si alte minunatii pe care va invit sa le descoperiti la fara locului!

Pentru ca intotdeauna exista ocazii de a face o fapta buna, chiar si prin cumparaturi pe timp de noapte!

afis eveniment

iunie 27, 2012

Ideea mea premiata

La multinationala la care prestez cu mult drag si spor, si asta o zic pe bune, avem multe programe dragute, proiecte si tot felul de chestii care fac atmosfera mai frumoasa si te fac sa vii cu drag la munca. Printre ele este si o cutie verde, unde noi punem idei si, o data pe trimestru se voteaza o idee castigatoare. In principiu avem tematica, dar nu e o regula mereu. Si am pus si eu idei, chiar mi-am pus pe lista de anul asta sa castig macar o data. Si uite ca dorinta mi s-a indeplinit.

Cum am avut ca tematica ceva legat de „environment”, m-am gandit sa facem ceva mai deosebit, o licitatie cu diverse obiecte si banii sa-i donam. M-am inspirat de la adevarata licitatie unde imi mai fac simtita prezenta. S-a convenit sa se aduca obiecte frumoase, utile, nu foarte mari, functionale etc, astfel ca sa se vanda, scopul fiind nobil. Astfel ca, timp de cateva saptamani am colectat bijuterii, accesorii hand-made, carti, tricouri, cani, aranjamente/decoratiuni, tablouri, jucarii etc. Si le-am facut descriere, le-am pus pret de pornire, le-am pozat, le-am aranjat pe slide-uri si ne-am straduit sa organizam o licitatie in adevaratul sens al cu vantului. Am confectionat si cartonase cu cifre pe care sa le alocam licitatorilor. Basca, am cerut si consultatii si ajutor si am imprumutat si ciocanelul cu care creezi frumosul efect de „sold”.

In ziua licitatiei am avut multe emotii, pentru ca nu stiam cata lume va veni exact, nu m-am ocupat de imprastierea vestilor, dar eram pregatita, sa vorbesc mult, repede, in engleza, sa tin oamenii in priza, sa pronunt multe cifre si sa fac totul interactiv. M-au trecut cinci randuri de ape, am fost agitata, am luat 2 pastile de pasiflora (multumesc mama), s-au intamplat si chestii neprevazute…dar am trecut cu bine peste. A fost un eveniment un pic altfel, gustat de participanti, au fost doua ore intense, in care am vandut aproape toate cele 70 de obiecte puse in licitatie si am strans peste 2000 RON. Cred ca n-am strans niciodata suma asta in atat de scurt timp. Mi-a placut si am fost mandra cum a iesit evenimentul, am primit reactii pozitive. Am rasuflat usurata cand s-a terminat si, sincera sa fiu, abia o astept pe urmatoarea!

Destinatia banutilor o alesesem in mintea mea oarecum, am propus-o si toata lumea a fost de acord, desi am intampinat mici dificultati si bariere de comunicare, intrucat am facut cateva sapaturi sa obtin informatii. Am directionat banii catre Asociatia ProVita. Stiam de ei demult, de la Lia, si mi-am dorit sa ajung acolo, sa pot ajuta. Astfel ca am intrebat de ce este nevoie, ne-am organizat si am mers acolo. Cu banii obtinuti la licitatie le-am luat ceva materiale de constructie, alimente de baza si am mai strans de la colegi haine si pantofi. Am incarcat 2 masini si am plecat zambind spre Valea Plopului/Valea Screzii.

Zona este superba, dealuri inverzite, aer curat, peisaj viu si primitor. Conditiile de trai sunt decente, sunt o comunitate mica si se gospodaresc cum stiu mai bine, se construieste inca, iar gardul e vopsit colorat pe portiuni, pentru un plus de veselie. Am vorbit cu o doamna de acolo si am descarcat tot ce le-am adus si nu ne-au lasat sa plecam pana nu am stat la masa (de post, delicioasa!). Nu stiu cum erau restul, dar eu aveam emotii, imi doream din tot sufletul sa nu plec de acolo intoarsa pe dos. Si mi-am dorit sa vad copiii, sa vorbesc cu ei, sa stau cu ei. Din pacate, noi am ajuns cand era ora de somn si am vazut foarte putini copii. Au reguli foarte stricte, sunt supravegheati de Protectia Copilului, au psiholog, au ore fixe de vizita, conditii de interactiune cu copiii. Unele mi se par exagerate, dar per total, daca stai bine sa te gandesti, fiind multi copii, regulile ii protejeaza pe toti si sunt in beneficiul lor. Oricum, au parte de o organizare super, altfel nu stiu ce s-ar alege.

Noi am tot pus intrebari si ni s-a raspuns. In Valea Screzii sunt mamici cu copii mici, sunt familii sarace, sunt batrani si mai sunt copii in sistem de plasament. Aici pot veni parinti sa-si lase copiii pentru o perioada, pentru ca n-au conditii, nu se pot ocupa de ei, nu se descurca etc. Trebuie sa pastreze legaturile cu ei si eventual sa vina sa-i ia de acolo definitiv la un moment dat. Din cauza asta, multi copii sunt neadoptabili. M-a intristat sa aud asta, mai mult m-a intristat ca sunt oameni care-si lasa copiii, dar nu poti judeca, poate copilului ii e mai bine acolo decat sa vada acasa violenta si sa creasca traumatizat. E un subiect sensibil, dar nu suntem noi in masura sa judecam. Asa ca, ajutam cat putem.

Oricum, vorbind cu putinii copii pe care i-am vazut, mi-am facut o parere: sunt copii frumosi, cuminti, educati, bine crescuti, dornici de afectiune si atentie, bine ingrijiti si care merita toate sansele din lume. M-a topit o fetita de 2 ani cand am vazut-o… i-am intins mana sa vorbesc cu ea, si m-a apucat de degete si nu mi-a mai dat drumul, cu greu m-am dezlipit. Nici poze ca lumea n-am fost in stare sa fac, imi tremurau mainile. As fi luat acasa vreo 5-6 copii lejer. Nu e voie. Sper sa primesc la un moment dat permisiune sa botez.

Plecand de acolo mi-am dat seama ca vreau sa ma intorc cat de des voi putea, am ramas cu gandul acolo, la copii… si macar acum vara sa merg o data pe luna. Deci cine mai are de dat haine, jucarii, incaltaminte, alimente de baza, materiale de constructii, apelati cu incredere!

Si, cum licitatia a fost un succes, mai facem una de Craciun sigur! Tot pentru copii! 🙂

decembrie 11, 2010

2 saptamani pana la Craciun

Nu stiu cand a trecut anul asta, mai sunt doar doua saptamani pana la Craciun. Am impresia ca mai am atatea de facut, ca mai urmeaza lucruri anul asta… si de fapt s-ar putea majoritatea sa se intample la anul, ca anul asta nu mai au timp.

Ar trebui sa nu ma plang, nu?! Am aproape orice are nevoie un om pentru a fi fericit. Dar oare altii au? Oare Mos Craciun ala de trebuie sa se imparta in miliarde de locuri in acelasi timp stie ca unii copii nu l-au vazut niciodata si nici nu spera sa-l vada?! Exista multi parinti si copii care nu se bucura de sarbatori cum ar trebui, pentru ca nu au cu ce. Din pacate sunt multi si vor fi si mai multi, datorita vremurilor mirobolante pe care le traim.

Totusi, sunt oameni buni care merita macar un zambet in dar. Asa ca ma voi alatura cu drag campaniei Liei. Aveti in link textul ei, il mai copiez si eu aici. Inca n-am ales familia la care voi trimite. De aceea am nevoie si de sprijinul vostru. Daca aveti pe acasa, haine, incaltaminte, jucarii, rechizite, carti si alte obiecte care nu va mai sunt de folos si sunt in stare buna, puteti face o fapta buna donandu-le. Daca e greu, puteti sa mi le dati mie si voi face eu coletele. Ma puteti contacta pe adresa adagrig@gmail.com si vorbim acolo mai multe.

Pana una alta, va las textul Liei, sa va ganditi pe cine faceti sa zambeasca de Craciun:

„Fam. Velichea – Bianca are 17 ani și jumătate, suferă de o boală cumplită, amitrofie spinală progresivă, sindromul Kugelberg-Welander și al II-lea diagnostic hernii intraspongiloase T11 si L14, are nevoie de creme de masaj, medicamente care să-i mai atenueze durerile de mușchi, cosmeticale, dar și hăinuțe sau încălțări. Vicky are 12 ani și e o fetiță superbă, veselă și foarte inteligentă, înaltă și slăbuță. De ele au grijă cu multă dragoste și sacrificii părinții lor. Adresa: Localitatea Valu lui Traian, Str. Credinței nr. 9, Jud. Constanța. Telefon: 0727.275.667/0241.230.317

Fam. Dumitrașcu – Nina Dumitrașcu e o femeie senzațională, o luptătoare și un om deosebit. Are 4 nepoți mici: pe cea mai drăgălașă ființă din lume, Ștefania, o fetiță de 1 an și jumătate, care s-a născut fără o bucată din esofag, operată în Germania cu succes, dar are nevoie de alimentație adecvată, medicamente, hăinuțe; Maria are 6 luni și e o dolofană și o haioasă; Dănuța are 6 ani jumate și e o fetiță tare cuminte, fratele ei Florin care are 9 ani. Dacă vorbiți la telefon cu Nina, poate unul din băieții ei mari ar putea veni în oraș, ca să nu mai trimiteți prin poștă. Oricum, adresa e: com Copăceni, str. Principală nr.963,jud Ilfov, tel. 0763.998.823.

Babalac Alexandra – mama tânără de 20 de ani, slăbuță, 36 la pantofi (si ea poate fi ajutata cu haine), are o fetita de 2 ani jumătate, Denisa. Str. Munci, bloc 5, scara 2, ap 24, Uricani, jud. Hunedoara.

Vasilache Rodica – 3 fete-cucuiete de 11 ani jumate, 13 ani jumate şi 15 ani jumate şi un băieţel de 3 ani. Sat Zorleni, comuna Zorleni, jud. Vaslui.

Geambaşu Elena Cristina – 2 fetiţe de 5 şi 10 ani. Și un băiețel de 2 luni (născut în octombrie).Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 88, Lupeni, jud. Hunedoara, cod 335600. Tel. 0734.946.753.

Moldovan Cornelia – 4 fetiţe de 11, 9, 4 ani si 2 luni (fetita nascuta in octombrie 2010). Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 85, Lupeni, jud. Hunedoara, Tel. 0732.866.319.

Aur Daniela – 2 băieţi de 5 ani jumate şi 15 ani jumate. Str. Porţile de Fier nr. 7, ap. 89, Orşova, Jud. Mehedinţi.

Radu Crenguţa – 2 fete de 4 şi 15 ani, 3 băieţi de: 5 ani (cu o malformaţie a intestinului, are anus contra naturii), 9 ani şi 17 ani. Nu am adresa exactă, dar am fost la ei acasă, la capătului Giuleştiului (Bucureşti) şi pot veni şi în oraş să vă întâlnească. Tel. 0765.850.802.

Tănase Laura – mama lui Andrei, un bebe de 9 luni care din păcate suferă de varus equin bilateral. Laura îl crește singură și nu îi mai poate asigura strictul necesar. Are nevoie de cărucior, hăinuțe, jucării, ce are nevoie un bebeluș. Tel. 0321300246.

Strîmbu Liliana – are în plasament familial 4 copii, două fete de 16 și 18 ani și 2 băieți de 10 și 12 ani. Băieții suferă de Deficit statural sever prin deficit de GH, Hipotrofie ponderala, Anemie Carentiala SDR Hiperkinetic, și din păcate nu sunt dezvoltați, arată ca niște copii de 5-6 ani. Adresa: str Laborator bl 26 apt 6, Copșa Mică, jud Sibiu. Tel: 0746.494.199.

Ștefan Florina – are 4 fete, școala generală și liceu. Sunt din Comuna Dobrosloveni, tel. 0249530915.

M-a impresionat în mod deosebit un mesaj disperat, de la o tânără care are nevoie de ajutor:
Mă numesc Gheorghe Andra Georgiana, am 18 ani și sunt în clasa a XI a la Liceul Teoretic Zimnicea. La vârsta de 3 luni am fost diagnosticată cu Beta thalasemie Majora și de atunci fac transfuzii din 2 în 2 săptămâni la Centrul de Hematologie din București. Dar virusul care îmi salvează viața m-a infectat cu hepatita C. Momentan fac tratament cu Interferon și Ribavirina, dar pentru creștere fac Genotropin care costă 250 lei lunar. Pentru eliminarea fierului fac Desferal pe care-l primesc gratuit dar la care folosesc apa distilata care costă lunar 300 de lei plus câte 3 seringi pe zi. Pe lângă toate acestea am nevoie de vitamine, hepatoprotectoare, metoprolol și multe alte medicamente pentru întreținerea funcțiilor vitale. Veniturile familiei mele nu mai pot acoperi aceste datorii,suntem in pragul disperarii. Nu avem ce mânca, ce îmbrăca, lemne pentru încălzit și bani pentru cărțile și pachetul de la școală. Vă rog, vă implor să ma ajutați cu ce puteți. Sunt necăjită, săracă și bolnavă, dar îmi doresc să merg în continuare la școală, să am o viață cât de cât normală pentru vârsta mea. Am nevoie si eu de un sprijin de orice fel: haine, mancare, cărți. La pantofi port 36/37, la imbracaminte port mărimea S, iar la pantaloni port 25/26. Eu m-am măsurat în talie și am cam 70 cm. Am 1,50 înălțime și 38 de kg, sunt slabă și micuță. Mulțumesc mult de tot pentru cei care vor să mă ajute și multă sănătate tuturor! Adresa mea este: Bulevardul Eroilor, bl. 4, sc. A, ap. 5, cod poștal 145400, Zimnicea, jud. Teleorman. Telefon: 0729953145.”

mai 7, 2010

Pregatiri de weekend si nu numai

Cum mai e un pic si vine vara, planurile de bataie incep sa se contureze. Adicatelea incep iar cu weekend-uri programate din timp. Da, sunt un control freak!!!, asa cum mi s-a mai zis, sunt o ciudata, asa cum m-a caracterizat dezamagitor un bun prieten, dar de obicei planurile dau roade si cam totul decurge in consecinta.

Asa ca diseara sa vedem pe unde aterizez, la fel si maine seara. 😛 Pentru ca maine pe zi merg la ziua Soniei. Nici nu stiu cand a trecut un an! Parca mai ieri ma agitam ca naste Luiza si eram lesinata cand am vazut-o pe mica buburuza… si maine petrecem!!! Am pus muzica pe laptop, numai selectii de dans si voie buna. Abia astept! Promit sa fac poze cu mica domnisoara si sa va povestesc ce-a ales de pe tava.

Weekend-ul viitor mergem la munteeeeeeee. La adunare cu Hubba Bubba, Crocoditza, Semafor si alti bloggeri simpatici. Mergem la Vaca Albastra si vom chefui pana-n zori, o sa iasa de pomina!

Peste doua weekend-uri merg la un party tematic, Casino Party, tinuta obligatorie de cocktail. Duminica merg la concertul caritabil pentru Ioana.

Si in fine, ultimul weekend din mai ma gandeam ca facem gunoiereala. Teiucul a strigat catalogul, noi am raspuns prezent, sa vedem ce organizam. Ada vrea sa vada gunoierii, da?! Ca-i e dor de ei, pe cuvant! Si chiar ar fi frumos sa facem adunare pe malul lacului la gratar!

In rest, ar mai trebui sa ma vad cu lume, pentru ca am promis. Ar mai trebui sa vad si doi bebei plus mamicile din dotare. Ar trebui sa ma tin de ce mi-am propus si sa-mi fac timp pentru toate idelile, ca doar trebuiesc puse in aplicare, nu sa se inghesuie in capsor! Printre picaturi, vreau sa merg si la gratar si la plaja pe malul lacului, sa mai si citesc cate ceva (care mai ai carti cu vampiri?), sa mai vad cate un film (ca am epuizat LOST-ul, cat a aparut), sa mai merg in cate-un loc frumos si sa ma dau cu rolele prin parc.

Sa aveti un weekend frumos si plin de evenimente! 🙂

martie 23, 2010

Ciclul vietii

Doua liniute albastre pe un bat alb de plastic. Apoi un telefon. Si am aflat, am zambit si-am urat „felicitari, sa fie intr-un ceas bun!”. O noua viata se va naste. Si m-am bucurat mult pentru ea!

Tot ieri o viata s-a stins. Prea devreme! Pacat!

Spre seara am mers sa sarbatorim ca Sonia va avea un surior sau o fratioara. 🙂 Atunci am aflat alta veste trista, care m-a revoltat, m-a rascolit si mi-a dat de gandit: acum o luna si ceva a murit o fosta colega de facultate. Leucemie. Mult prea nedrept si mult prea devreme! Dupa ce am terminat facultatea in 2005, n-am mai vazut-o, dar am mai pastrat legatura prin alti colegi. In 2008 se casatorise, isi luasera casa, faceau planuri de copii… si acum nu mai e. Inca mai am in telefon numarul ei… nu-mi vine sa cred, nu realizez si mi-e greu sa accept!

Si tot ieri am aflat ca in cateva zile mi se naste nepotica. Abia astept!

Viata si moartea… lucruri obisnuite, prin care trecem toti la un moment dat. Cu bune si cu rele, cu zambete sau lacrimi, cu realizari sau lipsuri, fiecare dupa cum i-a fost soarta, norocul si dupa cum isi croieste drumul in viata. Nu conteaza cat traiesti, ci CUM traiesti!

Azi esti, maine nu mai esti… incredibil cat de usor iti poate fi curmata viata. Cel mai important in viata e sa-ti pastrezi sanatatea! Banii nu conteaza, alte posesiuni materiale nici atat! SANATATEA! Si sa stii sa fii OM!

Ma uit in jur si, cand vad atata suferinta, ma intoarce pe dos, mi-e mila de oamenii care sufera, in special de copii… chiar si fara sa-i cunosc! Si-mi doresc sa-i ajut. Daca as putea, i-as ajuta pe toti, dar si puterile si resursele mele sunt limitate, din pacate. Poate voi fi ipocrita cu ce voi spune, dar simt nevoia s-o fac. Asa cum am invatat ca nimic in viata nu e gratis, ca totul se rasplateste, ca legea compensatiei functioneaza… la fel ma gandesc si in cazuri de-astea, ca daca incerc sa ajut, sa fac bine, poate, candva cand voi avea nevoie (Doamne fereste!) voi primi si eu ajutor.

Imi place sa ajut oamenii, sa-i fac sa zambeasca, sa ma simt utila si sa simt ca nu fac umbra pamantului degeaba. Imi doresc in schimb, sa fiu sanatoasa, ai mei toti sa fie sanatosi si ei si, mai important, copiii mei sa fie sanatosi si voiosi, sa nu fiu nevoita sa trec vreodata prin ce trec alti parinti! E TOT ce-mi doresc!

Si de-asta, nu pot fi insensibila la apelul Liei. O admir pe fata asta, sunt mandra ca o cunosc si-i multumesc pentru primirea generoasa in cercul oamenidarnici. Voi reda din articolul ei detaliile oamenilor carora nu le-ar strica putin ajutor. Daca stim sa fim oameni, si altii vor fi cu noi… e convingerea mea (naiva sau nu, tot a mea e, si n-o schimb!).

„Familiile care au nevoie de ajutor:

Velichea Maria – Bianca de 16 ani jumate şi Vicky de 12 ani. Str. Credinţei nr. 9, localitatea Valu lui Traian, jud. Constanţa, tel. 0727.275.667.

Vasilache Rodica – 3 fete-cucuiete de 11, 13 şi 15 ani şi un băieţel de 2 ani jumătate. Sat Zorleni, comuna Zorleni, jud. Vaslui.

Geambaşu Elena Cristina – 2 fetiţe de 5 şi 10 ani. Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 88, Lupeni, jud. Hunedoara, cod 335600. Tel. 0734.946.753.

Nicoleta Borcan – victimă a violenţei conjugale, îşi creşte singură cei 4 copii (un băiat paralizat). Str. Becaţei nr. 6, bl. R4, sc. B, sector 3, Bucureşti. Tel. 0727.754.193

Moldovan Cornelia – 3 fetiţe de 11, 9 şi 3 ani jumătate. Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 85, Lupeni, jud. Hunedoara. Tel. 0725.362.743.

Florea Nicuşor – 2 băieţi de 12 şi 14 ani, orfani de mamă. Sat Găgeşti, comuna Boloteşti, jud. Vrancea.

Aur Daniela – 2 băieţi de 5 şi 15 ani. Str. Porţile de Fier nr. 7, ap. 89, Orşova, Jud. Mehedinţi.

Buzdea Maria – un băieţel de 6 ani şi 8 luni, o fetiţă de aproape 3 ani şi una 2 ani. Str. Ştefan cel Mare, bl. M2, sc. A, ap. 9, Târgu Neamţ, jud. Neamţ.

Marcu Luciana – 2 fetiţe de 12 şi 7 ani. Str. 8 martie nr. 40, Râmnicu Sărat, jud. Buzău, cod 125300. Tel. 0760956509.

Boicu Constantin – fată 7 ani, băiat 4 ani (cu probleme medicale, are nevoie de pampers nr. 5). Str. Dacia nr. 2, bl. 8, sc. B, ap. 12, municipiul Codlea, Jud. Braşov. Tel 0727.321.754.

Muszka Daniela Carla – 4 copii (3-10 ani), dintre care Bianca, o fetiţă de 10 ani care este olimpică la pian, elevă la şcoala de muzică. Str. Ion Vidu nr. 7, Lugoj, jud. Timiş. Tel. 0761624618.

Ungureanu Alina – o fetiţă de 2 ani jumătate. Str. Grigore T. Popa nr. 32, ap. 53, Timişoara, jud. Timiş. Tel. 0757.621.570.

Radu Crenguţa – 2 fete de 3 şi 14 ani, 3 băieţi de 4 ani (cu o malformaţie a intestinului, are anus contra naturii), 8 ani şi 16 ani. Nu am adresa exactă, dar am fost la ei acasă, la capătului Giuleştiului (Bucureşti) şi pot veni şi în oraş să vă întâlnească. Tel. 0765.850.802.”

Daca altii si-au pierdut sansele, sa-i ajutam pe cei care putem sa si le recupereze si sa le redam speranta!

martie 19, 2010

Scurte de vineri

  • M-am lamurit cu o persoana care ma dezamagise. Nici macar nu stia asta, nicio secunda nu si-a inchipuit ca ar fi gresit cu ceva si chiar ma considera cam sarita de pe fix pentru ca incetasem sa mai dau semne de viata. Deci tot eu sunt nebuna… pfuai, frate! MENNNNNNNNNN… damn!
  • Am terminat in sfarsit de citit „Simbolul pierdut„. Greu de citit, mai ales ca dupa ce nenea ala rau a murit… m-am plictisit si ma asteptam al altfel de final… ma rog. Acum citesc „Moartea la Dallas„.
  • Ma gandesc foarte serios sa renunt la messenger, ma dispera!
  • Vreau sa vina odata vara! Corpul meu nu stie sa se adapteze temperaturilor astora, drept urmare mi-e cand frig, cand cald, cand am bufe(t)uri si transpir… grrrrrrrr!
  • Am planuri mari in legatura cu mine, sa vedem cum stau cu timpul, rabdarea, determinarea, motivatia si resursele.
  • N-am trecut de prima runda a votarii pentru RoBlogFest. Nici nu ma asteptam, asa ca nu plang. Dar sigur voi fi acolo la party. Ocazie cu care, stimabili GUNOIERI, v-am spus ca ne vedem acolo, ca eu altceva nu mai organizez. Si tare mi-ar placea sa va vad, ca mi-e cam dor de voi! Deci, vinerea aviatoare, 26 martie, la RoBlogFest, da?! 😉
  • In dreapta a mai aparut un banner, o noua cauza, daca doriti, puteti s-o ajutati pe Ioana. De asemenea, pe site-ul lui Daniel Raduta va fi postat un mesaj pentru Mile Carpenisan, internat in stare grava la Timisoara. Twitter-ul vuieste deja!
  • Weekendul va fi frumos. Diseara dam drumul la distractie, cu petrecerea „100% Romaneste„, abia astept! In rest, va fi si cu odihna, si cu-curatenie, poate un film, vedem…
  • Acestea fiind spuse si raportul incheiat, va doresc la revedere si weekend placut!
februarie 15, 2010

Copilarii si peripetii

Fac ce fac si tot ma aleg cu lepse. Numai ca asta e o leapsa speciala, ca subiect, e despre nebunii de-ale copilariei, despre nazdravanii terminate mai mult sau mai putin prost, mai dureros sau nu, cu urme sau fara. Si… cine are grija, oare, sa-mi paseze mie leapsa dupa leapsa? Aia cu Paru’, but of course!

Ca orice copil, aveam genunchii zdreliti mai tot timpul, ma loveam de toate prostiile, eram zgariata, cu semne… dar am reusit pana acum sa ma pastrez intacta, la modul ca nu mi-am rupt nimic. Dar de busit m-am busit serios, nu cred ca mai stiu sa spun intamplarile in ordine cronologica si nu garantez ca mi le voi aminti pe toate. In afara de cazaturile mele cu stil, ar mai fi cateva nebunii facute intr-un mare fel.

Astfel ca, atunci cand eram mai ca (si fraiera) ma credeam o maimutica veritabila, si faceam tot felul de scheme la batatorul de covoare (cine nu stie surubul, sa zica, si pentru o suma modica se rezolva)… si uite-ma pe mine pe un maner de-ala de covorase mici, vrand sa ma dau pe bara in fata (cu un an inainte mi-a iesit spectaculos), ma postez, ma imping in picioare si zbang!!! cu fruntea de ciment. Intre timp crescusem, ma inaltasem… nu si bara!

M-am laudat ca nu mi-am rupt nimic, e adevarat, dar n-am mentionat cate entorse am avut. Oho… fara numar, fara numar! La picioare le obtineam repede, cand mergeam cu diriga pe munti, ne apuca zbenguiala la coborare si era suficient sa calci un pic cas si papa! Entorsele la maini sunt cam greu de obtinut, dar eu am reusit. Eram in generala, la ora de sport, intr-o iarna si faceam in sala. Profa ne-a pus sa facem intrecere pe lungimea salii, viteza. Pe atunci eram sprintena caprioara si ma simteam in forta sa ma intrec. Am scos un timp record, problema a fost ca se termina sala si eu nu mai franam. Drept urmare, m-am facut afis pe perete, asa m-am oprit. Asta a insemnat ca mi-am izbit genunchii de perete, plus ambele maini luxate deodata. Cred ca numai Sangerica m-a depasit ca performanta!

Am patit si eu belele cu vacile, dar nu chiar ca Nichi, poate ceva mai rau. Ideea e ca nu-mi mai amintesc exact cat de mult m-a durut, cat de speriata am fost, dar tin minte evenimentul in sine. Eram la tara in vacanta si eram micuta rau, vreo 3-4 ani. Si mamaie m-a luat intr-o zi sa mergem in vale sa luam juncul de la pascut sa-l aducem acasa. Prin zona Argesului asa i se spune vitelului „adolescent”, junc. Eu, stiindu-l de mic, spuneam ca e al meu, asa ca am insistat sa-l tin eu de lant si sa merg in urma lui, ca o stapana ce ma credeam. Mamaie m-a lasat si mergea si ea langa mine. Si nu stiu ce i s-a parut animalului, ce nu i-a convenit, ca deodata a inceput sa alerge. Io, copil pricajit, am zburat instant si-am aterizat in praful ulitei. Ma tineam bine de lant, asa ca animalu’ m-a si tarat cativa metri. Va dati seama ca bunica-mea era sa moara de inima cand m-a vazut. M-am ales cu julituri si cu rochita mea frumoasa distrusa.

Prietenele mele cele mai „dureroase” sunt orataniile zburatoare. Tataie a avut stupi, stiam de ce sa ma feresc si de ce nu, stiam cate ceva despre albine, imi placeau la nebunie fagurii aia plini de miere, apoi sa mestec ceara aia pana se ducea orice urma de miere spunand ca mestec guma… numai ca n-am fost cuminte si albinele m-au executat. Aveam boala cu puii de gaina (numai saraca mamaie stie cati pui am gatuit din prea multa dragoste) si ii alergam prin curte sa prind unul si sa-l dragalesc. Si am trecut prin dreptul unuia dintre stupi. Si s-au luat cateva albine dupa mine. Si m-au compostat… m-a tratat mamaie cu sare si miere, sa nu se umfle…

Imi place la nebunie vara sa umblu in picioarele goale. Tot timpul la tara ma descaltam si umblam asa fara nicio problema, mai ales ca-mi placea sa calc pe iarba plina de roua dimineata. Si cum mergeam eu floricica spre cuibar, ca ma trimisese mamaie sa iau ouale, am simtit deodata o intepatura puternica in talpa. Initial am crezut ca am calcat intr-un ciob, ceva… dar nu, calcasem pe o biata albina care poleniza o floare. Auci… si nici n-am dat repede cu sare si miere, drept urmare 2 saptamani am avut piciorul umflat.

Si, cum copilul cuminte nu s-a potolit, ma holbam curioasa sa cuiburile de viespi. Si mai curioasa, spre seara, m-am dus cu un bat si le-am zgandarit. Am calcat-o pe bataturi pe una, ca s-a luat dupa mine. Am fugit, dar m-a prins si m-a executat, m-a ciupit de spate.

De atunci, evit albinele, viespile si toate orataniile zburatoare, stau cuminte stana de piatra sa nu le starnesc.

Si alte amintiri dureroase nu stiu daca mai am, daca-mi mai aduc aminte, dau later edit. Bun si blogul asta la ceva, imi rascoleste in cutiuta cu amintiri si-mi da inspiratie, nais! Leapsa s-o preia cine doreste, e gratis! 🙂

PS: Va rog mult, cine se poate alatura campaniei Liei, e nevoie de ajutor! Multumesc!

PPS: La multi ani varutza Corinutza, luv iu! 🙂

ianuarie 21, 2010

Calendarul e gata!

Acum o luna a fost sedinta foto si v-am aratat teaser-ul asta. Am bucuria sa va anunt ca a aparut calendarul si in weekend se pare ca va avea loc o adunare, pentru ca majoritatea sa intre in posesia lui.

Acest proiect nu ar fi existat fara Matei Garici (fotograf) Adriana Haloiu (make-up artist) George Stan (hairstylist) si sponsorii nostri The Rooms si Hotcity.ro.

Calendarul este practic 0 lei. Dar ne-am gandit sa facem si un bine si sa alegem un caz (Andreea) pe care sa-l ajutam. Adica cine doreste, daca doreste, poate dona niste banuti… considerand ca a cumparat calendarul. Mai multe detalii despre, la Criserb. Si… un mic preview:

PS: La multi ani @happydeea (februarie)! Sa fii fericita, sanatoasa si iubita!

decembrie 4, 2009

Atmosfera de decembrie

Ultima luna a anului a venit cam pe nesimtite… parca mai ieri era ianuarie, si nu stiu cum a trecut. Dar stand sa ma gandesc mai bine, a fost un an plin, un an frumos, asa ca nu trebuie sa ma plang.

Si, daca eu nu simt foarte tare criza, daca am avut ceva realizari notabile si daca imi permit inca mici rasfaturi, asta nu inseamna ca si restul sunt la fel. M-a intristat si enervat totodata, foarte tare ce-am vazut la televizor de Ziua nationala: parade aparent fastuoase, oameni care stateau in frig sa primeasca o portie de mancare, discursuri intr-un limbaj de lemn incredibil tinute de demagogi, oameni care s-au saturat si-au iesit in strada, oameni care isi fac credite sa aiba ce pune pe masa de Craciun… te deprimi rau uitandu-te in jur.

Nu le am cu politica, dar repet, aseara m-am uitat la dezbatere si ma inchinam cu doua maini (vorba vine). Desi aberau rau, nu m-am putut dezlipi, iar degetele n-au vrut sa apese pe alte butoane ale telecomenzii. Si iar m-am intristat, pentru ca duminica trebuie sa alegem dintre doua rele. Cred ca toata lumea asteapta ziua de duminica, unii cu emotii, altii cu lehamite, altii cu anxietate, cu nesiguranta, se fac pronosticuri, talk-show-urile sunt la mare cautare… dar cred ca toti vor sa se linisteasca si sa fie bine dupa turul 2.

Toata lumea asteapta atmosfera de iarna, cand se spun povesti despre Mos Craciun la gura sobei, cand bei vin fiert sa-ti incalzesti oasele dupa ce-ai umblat prin oras, cand la radio se aud colinde, cand seara orasul arata de basm invaluit in mii de luminite colorate, cand incep pregatirile pentru masa de Craciun, goana dupa cadouri etc. Numai ca anul asta, pana azi, nu s-a simtit nimic de genul asta, abia de maine se va dezmorti totul, se va destinde atmosfera, se vor inaugura luminitele, se vor deschide patinoarele, vor incepe targurile de cadouri, se va impodobi bradul si casa…

Mi-ar placea sa ninga, astfel Bucurestiul n-ar mai fi gri, s-ar imbraca in alb si-ar arata pitoresc, cu luminite, cu oameni infofoliti, dar calzi la suflet. Stiu ca se spune ca trebuie sa fim mai buni, sa daruim, sa raspandim zambete in jurul nostru. Asta o putem face in fiecare zi, nu neaparat la ocazii speciale. Si pentru ca am sustinut, si sustin in continuare campania „Oameni darnici„, am de gand sa va prezint ideea Liei despre cum putem fi Mos Craciuni.

„Cum puteți voi să fiți Moși Crăciuni și spiriduși? În primul rând, gândiți-vă ce bucurie veți aduce copiilor, apoi vorbiți cu prietenii, cu colegii, cu ai voștri, scrieți pe blog la voi, să afle cât mai multă lume! Dacă fiecare dintre voi cumpără o ciocolată, o pereche de șosete sau de mănuși și o jucărie, pentru noi înseamnă 10-20 de lei. Adunate de la fiecare înseamnă multe cadouri! Vreau tare mult să le dăm copiilor și fructe (mandarine, banane, portocale), dar pentru că trebuie date proaspete, vă rog să nu cumpărați voi, ci dacă doriți și puteți, să-mi dați câte 2-3 lei ca să cumpăr multe deodată, cu o zi înainte sau în ziua în care merg la copii.

Deoarece timpul este foarte scurt și voi avea în multe locuri de ajuns, planul e următorul: până pe 13 decembrie voi cumpărați și adunați și de la alții care doresc să ajute. Apoi, luni 14, marți 15, miercuri 16 decembrie, între orele 18-19, la Universitate la statui, vă întâlniți cu mine și adunăm la un loc toate lucrușoarele. Acasă în laboratorul oamenidarnici (frumoasa mea sufragerie :D) voi împacheta cu grijă fiecare cadou, iar pe 17, 18, 21, 22 poate și 23 decembrie, le voi trimite prin poștă și le voi duce la copii. Pentru cei care chiar nu au cum să ajungă pe 14-16 la Universitate, dați un mail și vedem cum ne întâlnim. Nu-i așa că nu e greu?”

Cine doreste sa participe la actiunea asta, este primit cu draga inima, sunt convinsa ca mai sunt multe actiuni de genul asta, unele organizate, altele pe cont propriu! 🙂 In ciuda vremurilor pe care le traim, in ciuda factorilor politici, economici, sociali si a presiunii de toate naturile din jur, stiu ca inca exista OAMENI si asta ma bucura nespus! Si va fi o atmosfera de decembrie de poveste! Bring it on, baby!

septembrie 16, 2009

De toate, la mijloc de saptamana

Pentru ca cica as avea talent de organizator, am stat eu stramb si-am judecat drept ca ar fi bine sa ma mai vad la ochi cu colegii mei scumpi si dragi din facultate. Am mai povestit eu de ei. Asa ca la ceas de seara, la mijlocul lui septembre, ne adunaram la suete. Bineinteles ca am avut si intarziati si absenti, dar se mai intampla. Oricum, mi-am pus ambitia sa ne adunam mai des, sper sa-mi iasa figura.

Asa ca prezenti fura Simona, cele doua Ana, Luiza cu pitica Sonia, Cip, Razvan, Luci si Salo (pe Plutto l-am trecut absent). Bineinteles ca ne-am hlizit de nu se poate, am pus tara la cale, ne-am jucat cu papusica vie (e o scumpa, sunt lesinata dupa ea, e cumintica rau!) si am stabilit ca ne mai vedem si ca peste doua weekend-uri facem iesire la club. Ia sa vedem noi cine va raspunde prezent. 😛

In alta ordine de idei, am vazut ieri la Sangerica un post pe care vreau sa-l retransmit aici:

„Din pacate postarea de mai jos este foarte reala si serioasa:

O angajata din cadrul firmei noastre din Caransebes a nascut la inceputul acestei luni o fetita cu malformatii care necesita operatii urgente.

Fetitei ii lipseste buza de sus si o parte din cerul gurii care se pot reface printr-o serie de operatii nu foarte costisitoare insa familia nu dispune de suma necesara. Acestia mai au nevoie de 1000 EURO pentru a putea face aceste operatii.

Orice mic ajutor financiar poate fi de ajutor pentru aceasta familie aflata in acest moment de impas!
Putem ajuta un copil sa duca o viata normala si fericita!

Daca cineva doreste sa o ajute pe Stefania, poate sa ne contacteze:
– 0723341418 – Danci Iuliana (mamica Stefaniei)
ADRESA: RESITA, AL. GLADIOLELOR, BL.3,SC.1,AP.8

– 0742372445 – Alina Sighete.

Multumim!”

Eu spun „Doamne ajuta!” si voi cauta un numar de cont.

Imi place ca in urma unor comentarii de ieri, la Hubba Bubba s-a creat o adevarata isterie/nebunie/hlizeala cu potential de afacere 😛 , adicatelea cica e cu iubiri, cu jumatati, cu matrimoniale, deci e fun. M-am hotarat ca intr-un weekend cand ma reped pe la munte, sa trec prin Brasov, s-o scot pe mandra la un cico, prea e so like me si ne asemanam in multe. 😀

Astazi aveam niscaiva trebi serioase cu fiica-mea, Crocoditza. Apoi dupa ce terminam, ma gandeam sa iesim la o cafea in familie, adicatelea si cu Marmotica. Numai ca s-a schimbat schimbarea, vorba sefului meu, si Croco nu mai ajunge. Ei bine, cu asa schimbari, m-am hotarat: diseara ma duc la film, acolo la Baneasa in aer liber! Impresii maine!

Hai ca de maine se intrezareste weekend-ul, mai avem putin! Pana atunci, spor! 🙂 A, si mai e ceva: azi trebuie sa-i spun la multi ani lui Rene!!! Deci LMA, sa fii sanatos, norocos si fericit!