Cum ar fi inca o leapsa?

Don’soara Mary a.k.a. amerindeni a profitat de lipsa mea de la inceputul saptamanii si si-a facut de cap aici, lasandu-mi o leapsa! Breh, mult ma mai lepsuiti… nu stiam ca inspir asa… ceva… gen „spank me” 😛 ! Dar sa purcedem! Trebuie sa spui … daca as putea fi … ceva… as fi…

DACA AS PUTEA FI:

  1. o floare: trandafir
  2. un anotimp: vara
  3. o culoare: albastru
  4. un animal: cal
  5. un obiect vestimentar: manusi
  6. o piesa de mobilier: canapeaua mea cu Yin si Yang
  7. o piesa muzicala: o zic pe aia de am cea mai recenta pata Oceana – Cry, cry
  8. un vers: Glossa – Eminescu

Vreme trece, vreme vine

Toate-s vechi si noua toate

Ce e rau si ce e bine

Tu te-ntreaba si socoate;

Nu spera si nu ai teama,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamna, de te cheama,

Tu ramai la toate rece.

  1. un peisaj: plaja, mare, cer albastru, rasarit
  2. un obiect: tablou
  3. un instrument muzical: harpa
  4. un copac: mesteacan
  5. un oras: New York
  6. o persoana publica: Tyra Banks
  7. o alta persoana apropiata: mama
  8. o carte: „Aventurile lui Oliver Twist” – Charles Dickens
  9. un fel de mancare (sau ceva dulce): ciocolata
  10. un super erou: Captain Planet
  11. un fenomen al naturii: aurora boreala
  12. o masina: Honda Civic (da’ si Bubu a mea e frumoasa)
  13. un fruct: ananas
  14. o parte a corpului: sani
  15. un film: Serendipity

Pasez mai departe la Nasa, Carmen, Honey, CLeO si KS & Jo! Nu ma injurati, se raspunde repede! 😀

Leapsa 73 x DA

Stiam ca va veni partea a doua a lepsei cu 73! A venit tot de la Athe. Deci, acum trebuie sa spun 73 de chestii care-mi plac (cred ca voi enumera 73 din multele lucruri care-mi plac). So, let’s begin:

  1. ciocolata (in special cea amaruie)
  2. inghetata
  3. reclamele haioase
  4. muzica
  5. sa rad in hohote
  6. sa dansez
  7. sa cant
  8. blogurile
  9. LOST
  10. Josh Holloway, David Boreanaz si George Clooney
  11. Tyra Banks
  12. marea
  13. hamacele
  14. lapte cu cacao
  15. sa fac plaja
  16. ochii expresivi
  17. santuletele de la abdomenul barbatilor (nu toti au)
  18. gropitele in obraji
  19. apusurile de soare
  20. luna oglindita in mare
  21. culoarea albastru
  22. cerul (ziua cu nori pufosi, noaptea instelat)
  23. sa fac poze
  24. sa calatoresc
  25. civilizatiile antice
  26. discutiile constructive
  27. caii (mi se par cele mai nobile animale)
  28. cainii
  29. pisicile
  30. bebelusii (dar si copiii in general)
  31. Mondenii
  32. Project Runway
  33. schiul
  34. scufundarile
  35. caldura
  36. palmierii
  37. parfumurile barbatesti (miros mult mai bine decat alea de dama)
  38. pantofii
  39. shopping-uiala
  40. cosmeticalele
  41. sa ma simt utila
  42. picioarele cu gambe frumoase
  43. comediile
  44. artificiile
  45. vara
  46. sa mananc
  47. prietenii mei
  48. simtul umorului
  49. sa am in jurul meu oameni deosebiti
  50. tae-bo
  51. sa-mi fac beauty session-ul meu
  52. vocea groasa
  53. weekend-urile
  54. The SIMS
  55. reuniunile cu colegii
  56. sa-mi aduc aminte de copilarie
  57. Egiptul
  58. Kartell Café
  59. Barcelona
  60. libertatea
  61. sa dorm
  62. internetul
  63. povesti cu vampiri, fantome, varcolaci si intamplari cu bau-bau
  64. pinguinii
  65. delfinii
  66. natura
  67. portocalele
  68. tortul „televizor”
  69. H&M
  70. concertele trupelor favorite
  71. iesirile in oras „ca fetele”
  72. sa vorbesc la telefon
  73. cum compune Mihnea

Pasez leapsa mai departe la Honey si la Naicu!

Vacanta mea – pe schiuri

Mayrhofen, un orasel la poale de munte, pitoresc, primitor si care-ti incarca bateriile. Asta am observat-o dupa o ora de plimbare printre stadutele inguste pline de case frumoase si de povesti tiroliene (sau tiroleze… nu stiu 😀 , tiroliana parca e sarma aia de te agati cu un carlig si te duci weeeeeeeee dintr-un punct in altul). Ne-am cazat la Hotel Maria Theresia, hotel de 3*, dar arata impecabil, i-as fi dat mai mult. (fiecare tara are sistemul ei de stele, asa am inteles). Am gasit in camera toate informatiile de care aveam nevoie: tarife skipass, ore de functionare telecabine, harta orasului, harta cu partiile plus sugestii de trasee, halat, papuci, prosoape garla, aveau sauna, solar, Internet moca (daca aveai laptop), camera speciala de lasat schiuri, placi si clapari, „n” programe tv, inclusiv informatii despre partii, vreme, moduri de a petrece timpul liber acolo, imagini live de pe partie si munca oamenilor pentru a crea diverse zone de agrement.

M-am bucurat foarte tare ca nu erau romani. Bucuria a tinut o zi, cred ca am ajuns noi mai devreme decat perioada standard. Am avut in camera alaturata niste draci de copii care mi-au scos peri albi, facea unul ca sirena, altul se juca la intrerupator, ziceai ca mixeaza, alergau de nebuni… I-am poreclit Fiarele! In rest, au mai fost romani, am vazut multe masini cu numar de Ro, la noi in hotel erau si tarani, normal, care au facut scandal ca de ce n-au voie sa fumeze pe balcon, au facut numai figuri (acolo multe sunt construite pe baza de lemn, plus ca astia respecta norma aia europeana cu fumatul!). Dar asa se intampla, romanu’ cand nu e acasa, se da in stamba…

Ne-am luat ski-pass pe 6 zile. 186 de euro pentru adulti. Asta inseamna ski bus, telecabine, telescaune, baby ski-uri etc nelimitat pe 3 munti. Ceea ce e foarte rezonabil. Sute de kilometri de partii, variante de trasee pe nivele de dificultate, toalete super curate in creierii muntilor plus cosuri de gunoi, cafenele si restaurante pentru refacerea fortelor… de toate.

M-a impresionat mult un loc. Il cheama White Lounge si este un bar de gheata, plus hotel, are si sauna, bar afara si sezlonguri pentru relaxare si admirat panorama. Bauturile se servesc in pahare cu logo, pahare reciclabile si de cate ori iti cumparai bautura, la pretul acesteia se adauga si 1 euro, paharul. Daca vroiai sa-l pastrezi ca amintire, ok, daca nu, il dadeai inapoi si primeai acel 1 euro dat. Ei oricum reciclau paharele. Se organizeaza petreceri acolo, au dj, au reguli stricte pentru pastrarea White Lounge. Eram ca aia micii… woooooooooowww! Am pozat mult acolo. Merita! Daca esti pasionat de schi sau placa si mai esti si clubber, that’s THE SHIT! E tare misto dupa mai multe coborari sa-ti iei un vin fiert sau o ciocolata calda, sa stai pe sezlong acolo pe platou sa te bata soarele si „s-o arzi pe minimale”! Pentru a vedea ca nu mananc castane, baga un ochi pe White Lounge!

Alt loc tare, alt munte! Vans Penken Park! Un loc pentru pasionatii de sporturi extreme pe zapada. Adica pentru amatorii de oase rupte, desi n-am vazut pe unul accidentat, zici ca erau de guma. Acolo se faceau sarituri si scheme cu placa si cu schiurile. Si aici la fel am pozat mult, am si filmat si eram la fel de woooow! 🙂

Toate zilele de schi au fost fantastice, cu soare si vreme frumoasa, exceptie doar o zi. Frati-miu a inceput sa faca scheme, sa sara pe toate nebuniile de la Vans. Bineinteles ca a cazut de o gramada de ori, motiv ca eu sa ma prapadesc de ras, am imortalizat cateva cascadorii. Dupa cazaturile astea a inceput sa scoata perla dupa perla. Moment in care m-am apucat sa scot telefonul si sa notez. Mi-am mai adus aminte si de altele de pe drum, si de mai demult si m-am hotarat sa le fac pagina separata, pentru ca e pacat sa le uit. Coming soon! 🙂

Am inceput cu partiile usoare, dupa care am propus tribului sa facem coborarea pe schiuri. Era partie medie, deci era ok pentru experienta noastra. Ei as!!! Pai cand am vazut ce portiuni in gat avea… brrrrrrrr… m-am panicat si am bagat plug! Da’ de-ala serios, de de-abia ma miscam! Si apoi am aflat ca partia avea 6 km. Aoleuuuuuuu! Si mai era si 16:30 si la 17:00 se inchidea partia. Aaaaaaaaaaa! Asta era pe la jumatatea partiei. Deci hurry! Asa ca m-am chinuit sa cobor, sa urc inapoi la telecabina, no way, era si mai mare chinul.

Ultima parte a partiei a fost show. Mai erau panicati ca mine, eram presata „hai! hai!”, incepuse sa se insereze, era zapada bocna de inghetata… Ce sa fac??? Gata, dau schiurile jos! Zis si facut, le adun si mergi pe picioare pana jos (aprox 500m). Buf! in fund! un schi intr-o parte, un bat in alta… pfoaaaaaa… aduna-le, ridica-te si cara-le! Zapada inghetata si alunecam pe clapari ca pe schiuri, si iar buf! Si se insera, panica mea crestea: „Hai Ada, hai ca poti! Lupta pentru supravietuire! Ai trecut prin chestii mai naspa, hai! Mama, si aici e padure, daca iese acum vreo jivina de printre brazii astia?! Nuuuuuuu!!! Baga viteza! Hai ca poti!” M-am enervat, am vazut eu ca alunec asa bine, am decis sa raman unde eram si sa ma duc asa pana jos. Cum sunt aia la Predeal cu punga, asa eram eu fara… si cu schurile si betele la purtator! Am ajuns jos, mai era un pic, am pus schurile, am trecut prin raza a doua tunuri de zapada si… eram salvata!!! Pfiu! Restul zilelor partii mai usoare, suficienta adrenalina!

Revelionul a fost ciudatel, a constat intr-o masa mai festiva cu meniu fix, in rest era bufet, si mancare cam naspa. Adica ce am mancat la bufet a fost de 1000 de ori mai bun. Si imi luasem in bagaj o rochie frumoasa, pantofii cu toc, de toate… dar, vazand pe geam cum se indreapta lumea spre locul cu pricina si fiind un frig maaare, m-am reinventat, m-am imbracat mai gros. Felul principal a fost o friptura, nu stiu daca era de muu sau de guitz, cu niste legume dubioase, plus niste legume… mov. Am aflat ulterior ca erau cartofi! Am gustat, nu m-am otravit si acum apuc sa povestesc! Dar „taranca” (subsemnata) nemaivazand cartofi mov, pac! poza! 😀 Dupa ce s-au perindat bucatele alese, ne cam expediau, a fost ceva muzica bavareza, bleah! La 12 noaptea artificii, pocnitori, Happy New Year si gata! In baruri era full, in cluburi cam la fel, multi trotilati… asa ca hai, somn! Am inceput anul bine, odihnita si in prima zi am stat la White Lounge la ciocolata calda! Mmmmmmmm, asa zic si eu inceput de an! 🙂

Si acum, poznele:

Milano experience

„Cum fu la Milano? Fu tare bine!”

Asta e concluzia a doua zile petrecute la Milano in interes de serviciu. Cum am plecat duminica, training-ul urmand a fi luni, mi-am cautat un zbor cat mai dimineata sa am timp sa ma plimb. Din taxi am vazut sigla H&M si-mi sclipeau ochii!!! 🙂 Ajunsa acolo, cazata, intalnire cu cativa colegi „helo my name is… nice to meet you”, hai sa mergem sa ne plimbam, sa mancam ceva etc. Ne-am dus la Biffi, cafenea vestita (cica) din pasajul Vittorio Emanuelle. Foarte frumoasa zona, foarte frumos si Domul. Dupa masa am fugit cu colega din Bulgaria la cumparaturi, am luat magneti si am stat o ora in magazinul pe care-l iubesc cel mai mult, H&M. Am fost si intr-unul numit Rinasciente, unde erau numai brand-uri, dar m-am imbolnavit din cauza preturilor. M-au omorat niste pantofi, am pozat cativa, nu degeaba e Milano capitala modei. Mi-a placut foarte tare ca nu am vazut pitipoance, fetele imbracate cu mult gust, stil si asortat, n-am vazut nimic nelalocul lui. Asa da!

Seara Don Carlos, via Mancini 29 (la nr 31 e outlet Armani), unde am mancat patru sortimente de ciocolata amaruie absolut yummy.

Milano arata cam asa:

A doua zi a fost o zi urata ca vreme, interesanta si solicitanta ca training, dar si plina de surprize (mi se anulase zborul, aveam 5 apeluri nepreluate, 3 mesaje). Am plecat de la birou, ne-am dus la hotel si tot cu colega din Bulgaria, am mers pe jos cu harta in mana pana la restaurantul unde trebuia sa ne vedem cu toti colegii. N-a avut incredere in my orientation skills, vroia sa sune si deodata tadaaaaaaa… restautrantul, El Tana del Lupo, via Veneto. Foarte frumos, stil rustic venetian, era un nene care canta la acordeon, am avut carticele si am cantat cu el. Chiar a iesit o atmosfera nebuna, nebuna si am mancat numai bunatati. Mai nasol era cu drink building-ul pentru ca nu sunt o bautoare, greu am tinut pasul. Am dansat si vals, o tentativa de tango si inca ceva. Super! Cu ocazia asta am aflat si definitia tango-ului, „a vertical expression of a horizontal wish”. (a la colegul din Slovacia) 🙂

Dis de dimineata gata distractia, plecare la aeroport. Nu mai zbor cu Alitalia, mi-au pus nervii pe moate, avionul a avut intarziere o ora si jumatate, exact cat aveam eu intre zboruri. Traseul era simplu Milano-Roma-Bucuresti. Tarom-ul a fost dragut si ne-a asteptat, am alergat prin aeroport ca aia din Home Alone, mama ce imensitate de aeroport. Clar toti pasagerii s-au uitat urat la noi cand am urcat in avion, a venit bus special sa ne duca la avion, ni se strigau numele in difuzoare, adrenalina ce sa mai! M-a adus acasa chiar domnul Iovan, dar nu ma omr dupa stilul lui de pilotat, a cam dat cu rotile de pamant. Ultima emotie a fost la bagaje, dar cand l-am vazut pe al meu micut si indesat, am rasuflat usurata. Pfiu! si acasa, si la timp si cu bagajul la activ! (nu de alta dar am crezut ca n-au transferat in timp util bagajele, avand in vedere intarzierea).

Deci, aventuri la Milano! Dar mai vreau!!! 😀

LE:  Oare Vola ma va premia pentru povestea asta cu ocazia aniversarii sale? 🙂

Reclame care te fac sa balesti

Reclamele din ziua de azi sunt facute in asa fel incat sa te manipuleze: du-te si cumpara aia, e cel mai bun produs din gama sa, mananca produsul X si vei arata in forma, ia-ti mai stiu eu ce masina si vei fi stapanul soselelor. Majoritatea apeleaza la stimuli de ordin afectiv, nu cognitiv, ceva de genul ia deciziile cu inima, nu cu mintea… E o intreaga teorie si, ca o studenta la marketinkg eminenta ce am fost, stiu toata teoria. Nu-mi plac reclamele cand imi intrerup diverse chestii pe care le urmaresc la tv, dar imi plac cele super inspirate si haioase. Despre astea, alta data.

Acum mi s-a pus pata pe doua reclame. Pe una acum ceva timp, pe alta mai recent, dar amandoua imi excita simturile. Ma apuca o pofta nebuna, numai cand le vizionez. Si cum sunt absolut innebunita dupa ciocolata si inghetata… la ce pot fi reclamele??? Ciocooooooo! 🙂

Sunt lesinata sa vad ciocolata aia curgand, ma imbie sa gust, sa musc din miezul ala crocant, sa savurez caramelul… mmmm, imi ploua in gura !

Cea de-a doua imi place pentru ca are si o melodie draguta, habar n-am cine o canta sau cum se numeste (ca de obicei), dar la fel, te ispiteste, te momeste, te ameteste… yummy!

Si-mi mai place cioco amaruie si cioco cu alune de padure :P, ma mai gandesc ce reclama „pofticioasa” am vazut la astea. Oricum cea mai tare reclama la ciocolata ramane cea de la Kandia. Mai jos… varianta long. Savurati si lasati imaginatia sa zburde! 🙂