Leapsa licean(l)a

Ce-i drept, n-am mai avut demult parte de lepse si, cum probabil se gandesc la mine niste oameni draguti, mai precis fiica mea Marmota… mi-a dat de lucru, sa execut o leapsa. Si nu asa oricum, ci cu regulament. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o! Dar… cum e vai de parintii care n-asculta de copii, scriem si leapsa si regulamentul:

  • scrie minim 3 lucruri pe care tu le-ai fi început din clasa a 9-a specificand si cum anume te-ar fi ajutat
  •  transmite leapsa mai departe la minim 3 prieteni, maxim 5
  • scrie astfel încat să generezi comentarii, vrem să pornim o discutie constructiva
  • nu trebuie să scrii prea mult, insa nu trata leapsa superficial (un 400-500 de cuvinte e foarte bine) 😛
  • preia si regulamentul in articol ca sa stie lumea ce trebuie sa faca
  • raspandeste mesajul prin social media, insa fara a spama, vrem doar sa stie lumea de ea.

Liceul… bitter sweet memories… ca sa caracterizez in 3 cuvinte! 🙂 Liceu bun, am dat examen la matematica si romana, pe vremea aia se invatau comentariile ca poeziile si tare imi doream sa le pot pune pe muzica. Tin minte j’de melodii din vremurile alea, le cant pe de rost, da’ comentarii… pfuai! Niet! Nada de nada! Am intrat la mate-fizica, unde si optasem.

Si acum sa incepem cu partile amuzante sau care nu sunt foarte legate de scoala. Am fost mai apropiata de colegii mai mici cu un an decat de colegii de varsta mea, asa ca un lucru pe care mi l-as fi dorit, era sa fiu in generatie cu ei. Am fost singura generatie in multi ani care nu a avut balul bobocilor, datorita unei directoare ciufute. La naiba, si ma inscrisesem si la miss! 😆 Ne-am scos parleala anii urmatori, n-am ratat niciun bal tot liceul, chiar si dupa, un an.

Mi-as mai fi dorit sa stiu in liceu lucrurile pe care le stiu acum despre mine, si mi le-a spus dupa 10 ani fostul prieten de atunci, vai, de cate angoase si probleme si chinuieli m-ar fi scapat… dar ale tineretii valuri trebuie sa se manifeste, complexele si temerile la fel, altfel nu ne-am cali si n-am fi oamenii care suntem azi. Oricum, chiar si dupa atatia ani, am avut un maaaaaare zambet pe fata si self esteem-ul s-a inviorat fantastic! 🙂

Acum revenind la lucruri mai serioase, fiind la mate-fizica, implicit 4 ani am dat teza la fizica si chimie. Nu mai stiu nimic! Dupa atatia ani abia stiu ca g=9,8 m/s la patrat, stiu elementele chimice si formulele catorva substante si mai stiu cum se deseneaza benzenul. Mi se pare trist… ma rog, nu ca mi-ar folosi acum…! 😀 Mi-as mai fi dorit sa am acelasi profesor de mate tot liceul, nu sa incep cu un varzalau, sa cad in prapastie si sa ma ridice meditatiile, ca apoi sa iubesc analiza matematica fix pentru ca proful a fost unul de exceptie. Si tare mi-as mai fi dorit sa nu fie nevoie sa fac fituici la absolut fiecare teza la romana, pentru ca nu puteam retine expresii pompoase si trebuia sa zic cu-cuvintele mele ce mama zmeilor a vrut sa zica autorul… asa aveam niste blocaje si niste probleme cu scrisul la romana, nu stiu cum de acum sunt in stare sa scriu pe blog si cateodata chiar am scris articole demne de revista (asa mi s-a spus, nu ma laud singura).

Mare lucru nu pot spune ca as fi schimbat in liceu, pentru ca a fost o perioada nebuna si de ratacire pentru mine. Daca de mica am zis cantareata/dansatoare/actrita, in liceu ma apucasera nebuniile cu avocatura… mai tarziu la facultate dupa doua semestre de drept m-am felicitat ca n-am luat-o pe calea aia! Si undeva acolo, in sufletelul meu, eu stiu ca de mica aveam dreptate si am stiut tot timpul ce vreau si ce ma face fericita… Uof, sa ma ascult mai des, ca instinctul meu de fata mare nu ma-nseala! 😉 Si fix ca don’soara care mi-a predat leapsa, am amintiri frumoase din generala si facultate, dar despre ele, intr-un alt post.

Acum predau legatura la cealalta fiica, Crocoditza, la Sburlea, care sigur are povesti misto legate de liceu, am eu un feeling asa si la Petro, care spune lucrurilor pe nume tare frumos si mereu imi face placere s-o citesc. 🙂

Pelerinaj in Israel

Nu sunt cea mai religioasa persoana, dar cred cu tarie in Dumnezeu. Si in multe alte lucruri… sa le spunem semne… si sa nu intram in detalii, ca nu e cazul. De aceea n-am ezitat cand mi s-a propus un pelerinaj in Israel, la locurile sfinte, pe urmele lui Iisus, si nu numai.

Nici ca se putea o perioada mai potrivita pentru o astfel de calatorie… avand in vedere vestile ca voi ramane fara job, pauza facuta, deconectarea si vizitarea acelor locuri au picat la tanc. Astfel ca am petrecut o saptamana obositoare, solicitanta, deosebita, incarcata de semnificatii si sper eu folositoare pentru mine si pentru sufletul meu, in Tara Sfanta, Israel.

In prima zi cand am ajuns, cum am iesit din aeroport, am zambit instant cand m-a lovit valul de caldura. Am vizitat Lod – Biserica ce adaposteste mormantul Sf. Gheorghe. Apoi am vizitat doua biserici cu hramul Sf Ioan Botezatorul, una in oras, alta mai izolata. Fiecare din ele frumoasa, fiecare deosebita. La cea izolata era un izvor cu apa miraculoasa si un bazin in care se scufundau femeile cu probleme de fertilitate. Mi-am bagat deshtele si am baut apa de-aia preventiv asa. 🙂 Dupa ce am vizitat cele trei biserici, ne gandeam ca scapam si ne duce sa ne cazam. Da’ de unde, taras-grapis am fost dusi la Biserica Sf. Invieri, din cetatea Ierusalimului, unde sunt sub acelasi acoperis Golgota, Piatra Ungerii, Sf Mormant si locul unde s-a aflat Sf Cruce. Am primit explicatii, ni s-a povestit, am descoperit ca am multe lacune in ceea ce priveste pildele Bibliei, voi recupera candva.

Rupti de oboseala am ajuns seara la Ierihon, locul nostru de cazare, la Asezamantul Romanesc, un fel de manastire cu capacitate de cazare si masa pentru pelerini. Conditii decente, mancare suficienta si buna, miercurea si vinerea se mananca de post, dar camere saracacioase ca aspect, fara dulapuri, in niciun caz teveu sau alte minuni ale tehnologiei moderne, exceptie facand aerul conditionat, fara de care s-ar putea sa mori de cald.

A doua zi am urcat pe Muntele Carantania, aka Muntele Ispitirii. Pe drum erau neni cu fel de fel de coliere si zdranganele de vanzare. Cum in grupul nostru erau j’de babe nestiutoare de engleza si intrebau ca floricelele in romana de preturi, le-am ajutat, am fost translator si negociator. Astfel, am atras mai multe babe. Drept urmare, nenea ala a zis ca sunt „my friend” si mi-a dat cadou o bratara cu ochisori de-aia anti-deochi, plus doua coliere, unul de malachit, pe care l-am facut cadou unei doamne din grup si unul cu jad, pe care l-am oprit. Apoi am plecat spre Bethlehem la Biserica Magilor, facuta pe locul unde magii au fost instiintati de venirea Mantuitorului. A urmat Biserica Pastorilor, unde am facut poze cu niste maslini care fusesera plantati acolo inaintea lui Hristos. Apoi am fost la Grota Laptelui, un loc de refugiu pentru Maria din calea soldatilor pusi de Irod sa omoare pruncii. Aici se vinde un pamant miraculos, care ajuta cuplurile care n-au copii sa aiba. La rand a fost Biserica Nasterii Mantuitorului. Aici peste tot pe unde s-au intamplat lucruri, nu s-au pastrat ruine sau ceva, nu, peste tot s-a facut biserica…

A treia zi am vizitat Manastirea „Dudul lui Zacheu”, apoi am plecat la Marea Moarta. Acolo am avut vreo 3 ore de balaceala. Daca stiam ca ne si distram, imi luam costumul de baie, asa m-am multumit sa intru doar cu picioarele. Cah… ce naspa se simtea namolul ala, nu m-a dat pe spate sub nicio forma, la noi la mare e muuuuuuuuult mai frumos. Seara am vizitat Manastirea Sf. Gherasim.

Ziua 4 a inceput mai de dimineata, cand am vizitat Manastirea de la Hozeva, sub hramul Sf. Gheorghe. Pana la un punct ne-au dus taxi-urile, apoi se mergea pe jos sau cu „taxi magaru'”, cum ziceau beduinii de acolo. Aici se afla moastele Sf. Ioan Iacob Romanul. De acolo am plecat din nou spre Ierusalim, unde am fost la Zidul Plangerii. Am urcat pe muntele Sionului, unde am vizitat Foisorul „Cina cea de Taina”, mormantul prorocului David si Biserica Adormirii Maicii Domnului. Ziua s-a incheiat cu Gradina Ghetsemani, unde am vazut Biserica Natiunilor, mormantul Maicii Domnului si Grota Tradarii. Aici am foat ceruta de nevasta. De la 2 camile s-a ajuns la 10, eu tot refuzam, i-am zis ca eu ma duc la mine acasa, nu vin la Ierusalim. Altul zicea „don’t marry him, marry me”, da’ cred ca m-au si deochiat, ca de nu mi-au spus ca ce ochi frumosi am de ma plictisisem… Seara am fost si la asezamantul romanesc de la Ierusalim intr-o scurta vizita.

Urmatoarea zi am terminat ce-am inceput, adica Muntele Maslinilor si restul cetatii Ierusalimului. Am fost la Biserica Inaltarii, la Manastirea Pater Noster, Biserica unde s-a aflat capul Sf. Ioan Botezatorul, apoi am intrat in cetatea Ierusalimului, unde am facut Calea Crucii, pe Via Dolorosa, cu cele 14 opriri ale Mantuitorului. Am avut timp liber de cumparaturi restul zilei.

In cea de-a sasea zi am plecat spre nord, urmand a fi cazati la  Nazareth. Ne-am oprit la Iordan, unde m-am (re)botezat si m-am purificat. De acolo am plecat si am vizitat Biserica Sf Petru si Muntele Fericirilor. Am mers cu barca pe Marea Galileii, a fost superb, apoi am vizitat ruinele orasului Capernaum si Tabgha, biserica ce aminteste de hranirea multimii cu 5 paini si 2 pesti si apoi am mers in Nazareth unde spre seara am vizitat biserica ortodoxa Buna Vestire. Seara am facut o plimbare in Nazareth, spre a-mi clati retina intr-un centru comercial. Nu m-a impresionat, singura chestie care m-a dat pe spate, a fost un inel de pe la Galileea, care era din aur alb si avea diamente si era DOAR 5300 de dolari. Un fleac! 😆

Si iata ca a venit si ultima zi, cea a plecarii. Cum decolarea a fost abia seara, am vizitat si in jumatatea de zi ramasa. Am vizitat biserica catolica construita peste ruinele casei lui Iosif, e o catedrala superba, aici am simtit cel mai mult cum am pielea de gaina. Apoi am vizitat Biserica ortodoxa Sf Gavriil si am pornit spre Cana Galileii, unde am vizitat biserica Minunii transformarii apei in vin. Ultimul obiectiv vizitat a fost pe muntele Tabor, Biserica Schimbarea la Fata. Timpul ramas pana sa mergem la aeroport l-am petrecut in Tel Aviv, pe malul marii facand aerosoli.

Si asa am trecut de la agonie la extaz si invers. Nu mi-a placut Ierihonul si unde ne-am cazat, nu m-am omorat dupa Ierusalim, m-am minunat ca din piatra ei au scos atatea frumuseti si noi suntem niste fraieri la faza asta, am simtit niste lucruri in biserica pe locul unde s-a nascut Hristos si in biserica din Nazareth facuta pe ruinele casei lui Iosif, nu mi-au placut evreii ca oameni, pt conflictele permanente cu arabii si mai ales aia cu perciuni care nu muncesc si-si rad nevestele in cap, toarna copii si-i intretine statul… de unde spuneam ca abia astept sa ajung acasa, de aceea acum spun ca as mai merge o data. Mi-a placut foarte mult Nazarethul si Tel Aviv partea aia cu cladiri impresionante… culmea oras construit in 50 de ani… si noi… am putea face atatea… dar nu mai discut, ca am scris si-asa mult.  M-a terorizat mama cum a stat cu ochii pe mine cica sa nu fiu rapita… i-am explicat ca atunci cand or vedea ce rea sunt  vor veni ei s-o roage sa ma primeasca inapoi! 😛

Ideea e ca per total mi-a placut foarte mult ca experienta, merita traita macar o data-n viata iar pentru detalii suplimentare si recomandari astept intrebari. Vor veni si poze cand le voi strange pe toate si voi face o selectie.