Just”In Time”

O lume fara bani. Unde timpul e cel mai important si mai de pret lucru pe care-l poate avea un om. Iar pentru timp sa fii in stare sa faci orice, sa pariezi, sa muncesti, sa-l furi… lista optiunilor ramanand deschisa, aplicandu-se si aici legea junglei. O lume in care oamenii se dezvolta pana la 25 de ani, apoi nu mai imbatranesc. Li se declanseaza un ceas, care-i mai tine in viata inca un an. Pentru a castiga timp, deci drept la viata, trebuie sa te zbati. Evident bogatii pot trai vesnic.

Poate o lume asa e inspaimantatoare, pentru ca omul, cel mai parsiv animal, manat de instinctul de supravietuire e capabil de multe… si nu lucruri bune. Si totusi, si in filmul asta, se aplica principiul lui Robin Hood, fura de la bogati si da-le saracilor. Si, chiar intr-o lume asa, exista o poveste de dragoste cu final fericit (ca astea ne plac).

Desi inspaimantatoare ideea, sa traiesti bine merci pana la 25 de ani si apoi sa-ti fie numarate secundele… mie mi s-a parut foarte interesanta, mi-ar placea sa pot implini 25 de ani la nesfarsit si sa arat la fel si la 100! 😆 Pe langa asta, m-ar ferici foarte mult disparitia banilor, iar timpul sa se acorde pe merit, in functie de ce faci… chiar daca o cafea costa 4 minute. In lumea noastra, chiar daca apuci sa-ti platesti toate datoriile, tot traiesti, ca ai timp (e adevarat ca nu stii cat)… dar cei care traiesc contra cronometru, cred eu ca stiu sa aprecieze mai bine tot ce au.

Intr-o astfel de lume e zvarlit Justin, care joaca rolul baiatului sarac, dar altruist si bun la suflet, cu spirit de justitiar. Si se indragosteste de fata bogata din cu totul alta zona temporala. Si de aici incep lucrurile sa se precipite… Justin e buuuuuuuuun rau 😀 , ea e frumusica foc si alearga excelent pe tocuri de 10… si nu mai dau detalii, sa nu ma injure cei ce n-au vazut filmul. Mi-a placut tare mult ideea, mi-a dat de gandit si-l recomand (iar eu nu sunt o cinefila, dar si cand imi place ceva… imi place!). Enjoy!

Leapsa despre 2010

Pentru ca am fost (sunt) fata de treaba, primesc lepse in dar. Pe care le onorez cu placere, mai ales daca este vorba de subiecte care-mi plac. De data asta am primit o leapsa de la Lilly, in care, prin raspunsurile la niste intrebari, as putea rezuma anul 2010. Sa purcedem:

1. Care a fost cel mai funny moment din 2010?

Au o fost o gramada de momente amuzante, de-a lungul anului, dar niciunul memorabil sa-l pot declara top of the top. Sigur m-am hlizit mult, asta garantez! Poate cel mai funny moment a fost cand am busit masina ca-n filmele proste de comedie, de 2 ori in interval de 3 zile, atunci mi s-a parut horror, acum mi se pare amuzant.

2. Care a fost cel mai nasol moment din 2010?

Au fost destule din pacate. Unul din cele mai naspa momente a fost cand am aflat ca-mi voi pierde jobul, job care-mi placea foarte. Din asta a derivat si faptul ca n-am mai plecat la Koln, imi luasem si bilet la concertul Linkin Park si stabilisem si cu Anachen sa o vizitez.

3. Care a fost filmul anului 2010?

Nu sunt o cinefila, nu am vazut multe filme aparute in 2010, dar stiu sigur ca mi-a placut f mult ideea din „Inception„.

4. Care a fost cartea anului?

Nici asta nu stiu, n-am citit neaparat ce a fost la moda, ci ceea ce m-a pasionat pe mine. De exemplu am citit toata seria „Vampirii Sudului” de Charlaine Harris.

5. Care a fost spectacolul anului?

Sa-mi fie rusine, am fost doar o data la teatru si am vazut „O noapte furtunoasa” la TNB sala mica. In rest mi-a placut tare mult la Fatboy Slim si momentul din concertul Guns N’ Roses cand toata lumea canta „Don’t Cry”. 

6. Care a fost melodia anului 2010?

Categoric asta:

7. Care a fost barbatul/femeia anului 2010?

Asta chiar nu stiu si nici ca ma pasioneaza. 😀

8. Care a fost cel mai frumos loc vazut in 2010?

Categoric Antalya, Belek, Adam & Eve Hotel.

9. Care a fost cel mai emotionant moment din 2010?

Momentul in care, la nunta varului meu, mi-am luat inima in dinti si m-am urcat pe scena si-am cantat. Pentru multi a fost prima data cand m-au vazut cantand si a fost o premiera si o surpriza placuta. Iar eu pluteam, pe parcursul piesei nu stiu nimic din ce-a fost in jurul meu.

10. Care a fost cea mai mare realizare a anului 2010?

Mi-am omorat un mare pitic de pe creier in legatura cu felul in care arat. Acum ma simt mult mai bine cu mine insami. 😀

11. Ce imi doresc pentru 2011?

Sa fiu atat de fericita incat sa explodez, sa pot sa alerg o zi si sa strig in gura mare cat de fericita sunt si sa nu fiu obosita dupa asta! Sa fiu sanatoasa si sa-mi iasa ce-mi pun in cap, restul se rezolva.

N-as vrea sa incep anul prin a pedepsi pe cineva sa faca leapsa asta, desi nu mi se pare nimic greu, dar… mai bine las pe cine doreste s-o execute.

Ce mai weekend!

Sa tot mai fie weekend-uri asa! Desi putin planificat,  a iesit super! Da, da, stiu acum sa-mi scoata ochii spontanii subliniind ca lucrurile neplanificate ies cel mai bine… bla, bla, bla…

Vineri a fost concertul pe care-l astept de ceva timp, Aerosmith. Mi-a placut la nebunieeeeeeeee! Steven Tyler e un tacanit, isi da si sufletul acolo pe scena, e un personaj colorat care fascineaza si hipnotizeaza facandu-te sa traiesti fiecare vers. M-a amuzat fantastic palaria animal print cu funda fuchsia, jobenul fuchsia, cand a ragait in microfon de-am zis ca n-are toate tiglele pe casa. A fost un show pe cinste! Au cantat melodiile consacrate… au stiut sa tina publicul in priza… am avut pielea de gaina mai tot timpul, am cantat din toti rarunchii, am fluierat ca pe stadion, intorcand priviri uimite in directia mea… au fost 2 ore superbe, am trait, am simtit si-am respirat muzica… iar omul asta canta live exact ca pe cd! Nu-mi venea sa cred, are o voce incredibila si canta niste inalte fara niciun stres! Si ii statea si parul excelent, suvite rasucite, un dezordonat controlat asa, iar adierea vantului (ce bine c-a fost racoare!) zici ca era un ventilator pus strategic acolo. Si am observat inca ceva, cred ca si-a facut un lifting ceva, pentru ca arata mult mai bine decat in multe alte clipuri si poze de pana acum, dar, la o adica, mi se pare normal!  A fost o seara ge-ni-a-la, iar eu am asistat la unul dintre cele mai tari concerte din viata mea!

Weekend-ul asta, din intamplare sau nu, coincidenta sau nu, m-am reintalnit cu o gramada de oameni, nici daca ne vorbeam nu reuseam performanta! Majoritatea mi-au smuls promisiunea ca ne intalnim, deci iar trebuie sa ma apuc sa planific si sa organizez, ca dac-am promis, am promis… sa vedem cum reusesc sa ma tin de tot!

Tot weekend-ul asta a fost weekend-ul revelatiilor si-al discutiilor misto, constructive, al polemicilor si-a lucrurilor de notat si tinut minte. Mi s-au lamurit niste lucruri mai vechi, mi s-au satisfacut niste curiozitati care m-au ros rau acum ceva timp, coincidentele si faptul ca lumea e mica s-au legat din nou… uuuuuu, nais! E asa bine cand stii lucruri, vorba ceea, informatia inseamna putere. Nu sunt eu genul care sa aplice asta, e suficient sa stiu pentru mine si pentru anumiti pitici de-ai mei de pe creier! Si da, eu cand spun ca stiu tot, nu mananc castane, atunci cand afirm asta, chiar stiu! Iar daca vreau sa aflu ceva, aflu, trebuie doar sa ma intereseze un pic. Mai devreme sau mai tarziu ma luminez, mi se confirma anumite feeling-uri… sau aflu fara sa vreau din discutii si coincidente!

Sambata a fost ziua curateniei, a prietenilor si-a discutiilor extra mextra interesante! Si mi-a placut tare, mai vreau! 🙂

Ieri a fost zi de leneveala, incheiata cu o seara foarte reusita, cu niste invataminte si cu zambete. Am fost cu Simona la „Sex and the City 2”. Inainte de film, m-am intalnit cu o gramada de lume, din fericire oameni pe care mi-a facut placere sa-i revad… chiar n-aveam chef sa zambesc fals si sa salut din complezenta. Asta e, nu stiu sa fiu ipocrita, diplomatia nu e punctul meu forte! Dar sa revenim la film! A fost super! Savuros, bine realizat, situatii si dialoguri haioase, a reliefat dilemele si imbinarea rolurilor unei femei, mult lux, tinute extravagante, pantofi de bagat unghia-n gat, karaoke memorabil, dupa parerea mea, mult mai bun decat prima parte! Si-am ras, si-am luat aminte, si iar s-au confirmat niste teorii cu privire la femei si barbati, m-am hlizit cand m-am regasit in Miranda, cea cu planificarea si cu informarea prealabila, am comentat, mi-am clatit retina cu niste bunaciuni de barbati 😀 as merge si eu in vacanta in asemenea loc, doar pentru clatit privirea si tot merita! 😛 Cel mai elocvent moment si confirmarea absoluta ca femeile sunt ghidate de emotional, se agita pentru banalitati, sufera de scenarita, iar barbatii sunt pragmatici, logici si calculati a fost o faza din film, pe care-am savurat-o secunda cu secunda: Carrie s-a intalnit cu vechea iubire, Aidan, din coincidenta, au hotarat sa ia cina si la sfarsitul serii se saruta. Carrie panicata le cere sfatul fetelor, pe care oricum nu le asculta si-l suna pe Mr Big sa-i spuna, ca doar fiind sot si sotie, nu exista secrete intre ei. Dupa ce o asculta atent ii spune „Carrie, sunt la birou”… apoi inchide. 😯 Tipic masculin! Deci… da! Filmul asta se savureaza cu fetele, dar il recomand si barbatilor destupati la minte, care vor sa mai inteleaga cate ceva din misterul numit „femeie”, pentru ca sunt multe faze demne de tinut minte!

Declar ca a fost un weekend reusit, cu evenimente frumoase, ore de nesomn, dar petrecute frumos, cu hlizeala, cu maxime, cu ceva somn recuperat in timpul zilei… cu de toate! Saptamana asta sper sa fie la fel de interesanta!

Aproape weekend

Aseara am fost la Sherlock Holmes. Foarte misto, e de vazut! N-am gasit belete la mall-urile mari si am ajuns in Titan. Surprinzator, a fost foarte ok. Urmeaza duminica celebrul si mult laudatul Avatar.

Am continuat cu Player, desi nu eram imbracati de club. Pitzipongime cat cuprinde, full, giboni, muzica hituri de radio, a fost dragut ca am fost cu oameni draguti, altfel plecam in secunda 2.

Sunt cu ochii scosi, vreau acasa! Trebuie sa bag niste ore de somn, pentru ca diseara e un must sa ajung la karaoke. Sunt necantata de o luna, nu se poate asa ceva! 😆

Ma chinui sa scriu un post cu o poveste frumoasa de la inceputul saptamanii. Inca n-am terminat-o, desi ii stiu bine finalul. Dar cum sunt cu-carente la somn, nu ma pot concentra sa iasa o capodopera a literaturii moderne, asa ca se amana publicarea.

Hai cu weekend-ul! O sa fie aglomerat si obositor, dar abia-l astept!

Chefless

Cam asa ma simt azi… si n-are nicio legatura cu faptul ca e marti. Nicio legatura cu jobul, nicio legatura cu nimic… azi sunt doar visatoare si n-am chef sa povestesc ce-am mai facut, pentru ca ar fi mult de scris.

Tot ce vreau e marea cu valurile ei, soarele arzator, muzica diversa care sa ma inspire, eventual un sistem karaoke, sa cant melodiile care au punctat perioade frumoase din viata mea, o cutie mare de Aloma Cream Caramel, o crema de soare frumos mirositoare, costumul de baie preferat, un sezlong/hamac comod, un ice tea si o carte/revista buna! Sa fiu intr-o vacanta exotica, inconjurata de prieteni, iar programul sa se imparta in cateva activitati esentiale, leneveala, distractie, balaceala, volei, dans… si bineinteles, sa fie acolo si acea persoana care sa-mi intoarca metafizicul pe dos, exact asa cum o face fiecare episod vizionat din LOST.

In rest, azi ma simt binevoitoare, generoasa, amabila si sunt pusa pe glume. Si, daca tot sunt generoasa, hai sa mai spun asa cate ceva: am bifat „Fast& Furious” si mi s-a pus pata pe o piesa din soundtrack, still searching; am fost la bowling si, bineinteles, am fost prima (din coada), a fost fun; si am fost la Horia Brenciu la concert la Hard Rock Cafe, a fost surprinzator de misto atmosfera.

Gata, suficient, ce-i mult strica! Visez in continuare la vacanta aia insorita si exotica, probabil sunt nostalgica… acum aproape un an eram in locul care este si va ramane prima mea iubire, Egiptul. Povestea pe larg, intr-un post viitor. Pana atunci, vorba ceea… „vrabia Mihai Viteazu”! 😉