Si, cum vroiam sa simt ce inseamna cu adevarat „the american way of life” am inceput sa le observ obiceiurile. Mi-am dat seama ca sunt un mix nebun de multe populatii, ca li s-a implantat in creier ideea ca sunt cei mai norocosi oameni de pe pamant sa traiasca in America si ca oricum ei sunt cei mai cu mot.

In general o zi obisnuita se desfasura asa: ei la munca, fiica la summer school, eu singura acasa pana dupa-amiaza. Ce puteam sa fac de plictiseala? Ma uitam la teveu, ascultam muzica, mai rontaiam ceva. Dupa-amiaza mergeam la cumparaturi, sa mancam ceva sau ne plimbam, iar seara stateam pe acolo cu vecinii la palavre. Asa am aflat si eu ce e ala Burger King, Taco Bell, Wendy’s, noia stiam numai McDonald’s si KFC pe atunci. Eram la curent cu ce muzici erau in voga: Briney abia lansase cel de-al doilea album, N’Sync lansasera albumul „No strings attached” (asta asculta mandra), imi mai placea „Thong Song” si Papa Roach cu „Last Resort„, in rest, mai nimic, stilul promovat de ei e altfel.

Si in doua seri am fost si la film. Salile de cinema erau asa cum sunt la noi la mall, eram uimita, ca eu eram obisnuita cu „Patria”. Si era totusi un amarat de orasel, prin comparatie, inchipuiti-va ca va duceti la film in Afumati si au sali ca la Plaza, de exemplu… Si-am vazut prima data „Big Momma’s House„, mi-a placut la nebunie, a fost o comedie foarte misto, iar a doua oara am vazut „Scary Movie„. Ori eram eu prea mica atunci si nu m-am amuzat, ori nu vazusem eu anumite filme si n-am inteles parodiile exact, bai, dar cand a improscat-o pe aia pe tavan… mi s-a taiat filmul! Si nici ca am mai vazut dupa aia vreuna din parti, pe masura ce-au aparut!

Cam plictisitoare si banala viata obisnuita de pe acolo… bine ca macar am avut cateva chestii care m-au mai animat. Cum ar fi petrecerea de 4 iulie. In ziua aia era o atmosfera foarte linistita si prevestea petrecerea ce avea sa urmeze. Vinny ne invitase la el, ne adunam gasca mare si se anunta o super petrecere. Asa ca m-am facut floricica, o pereche de pantaloni, un maieu dragut, m-am machiat, sandalele, gentuta, fiica gazdelor si hai. Cand am ajuns acolo se adunasera cativa, stateau la discutii. Socul a fost reciproc si de o parte si de alta: ei cu ochii cat cepele la mine, eu la ei. Socul meu a fost ca stiam ca e petrecere si m-am imbracat dragut, nimic exagerat, dar ei erau ca adunati de pe garla… tricouri lalai necalcate, panatoli scurti, slapi, trening si slapi, blugi si adidasi. Si au inceput toti sa faca misto de mine „you got your party shirt, huh?!” si tot asa… m-am simtit foarte prost si overdressed. Iar ca petrecerea sa fie completa, cativa au scos gratarul in curte in spate, au pus pe el niste hamburgeri, fetele erau in living pe canapea la chit-chat, televizorul pe un canal de muzica si restul baietilor erau sus, se uitau la filme porno. Eu, din coltisorul meu ma gandeam „frate, daca si asta e petrecere… e clar! pai sa vina in romania sa vada cum e la noi cu dansuri, voie buna, ce bairame mai facem”. Si fac imprudenta sa spun ca la noi se danseaza, ne distram, glumim, intreband in acelasi timp cand dam drumul la distractie in sensul asta. Mi s-a ras in nas „aren’t you having fun already? c’mon, this is awesome! we got hamburgers, we got Bud, we got music, what else do you want?”. Da, bun, ok, m-am lamurit! Dupa vreo 2 ore am plecat, se terminase petrecerea, si nici hamburger n-am mancat. Am vazut din fata casei niste artificii si aia a fost. Mda, super distractia a fost o mare dezamagire! Si n-a fost ultima dintre ele!

Cum ei au niste reguli mai mult decat stricte, adica daca se facea 10 seara si tu inca erai in parc, venea politia si te trimitea acasa, si noi eram inca minore, nu prea aveam voie sa ne indepartam prea mult, trebuia sa stam „more or less round the block”. Si, cum ne-am imprietenit cu un tip de vreo 18 ani, care avea masina (eram asa de incantata ca in sfarsit nu mai sunt eu cea mai mare), am zis ca trebuie sa „hang out more”. drept urmare, intr-o seara, gazdele dormeau, fiica lor si cu je, s-au „sneak out” (alt termen invatat acolo) din casa si la coltul strazii ne astepta asta cu masina. Imi bubuia inima de emotie si adrenalina, dar mi s-a parut distractiv si mai iesit din comun decat monotonia care ma dispera. Am povestit diverse, tipul era polonez nascut in America si-mi zicea ca i-ar placea sa vina sa vada Europa. Ii tot spunea asteia despre mine „she’s hot” 😆 si dupa ce ne-am mai invartit prin zona vreo ora, ne-am dus acasa si ne-am bagat in pat ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Am avut noroc, nu s-au trezit ai ei, ca daca se trezeau, alea eram! Si s-a mai ivit o seara din asta, numai ca mie mi-a fost mult prea teama sa nu avem belele, astfel ca aplecat mirandolina fara mine. Am aflat a doua zi ca au fost mai multi, ca au fost si-au facut baie imbracati in piscina unuia si vai, ce mare distractie a fost. Da, sunt sigura, ca de obicei! 😛

Si, cum ochiul meu nu mai vazuse, am fost dusa la mall, la vreo 2-3, in zile diferite. Niste imensitati, comparabile cu ce avem noi acum, dar cum eu eram venita din lumea a treia, am tot cascat ochii. Si, ca si concept nu mi-a placut. Adica cum, domne, la mall faci si cumparaturi, si mananci, te si distrezi… toate, toate adunate… pai si cum te mai plimbi?! Un mers in parc, ceva?! Ei bine, din punctul asta de vedere, vad ca le calcam pe urme. Am tot zis ca luam de la ei tot ce-i mai rau, ne deplasam cu masina pana la colt sa luam un cico, avem totul la botul calului, mancam porcarii, ne ingrasam, ne luam haine ce nu mai necesita calcate etc. Dar… noi ne imbracam de j’de mii de ori mai bine! Nu neaparat ca hainele ar fi de calitate, dar sunt mai cu gust. Nu mi-a placut nimic, hainele parca n-aveau sare si piper, erau ori atat de banale ori atat de kitsch-oase si colorate incat nu-ti venea sa pui mana pe nimic. Intr-adevar unde am fost impresionata a fost, bineinteles, cum altfel, Victoria’s Secret… plus alte magazine de lenjerie. Atat! In rest niste oribilitati!!!

Si totusi sa nu credeti ca am stat inchisa in casa si m-am fatait numai in oraselele invecinate din plicticosul stat New Jersey. Bine, nu toate zonele sunt ca oraselul biscuite unde am stat eu. Partea cu plimbarile, chestiile de vizitat si impresiile generale, le las pentru partea a treia si, sper eu, ultima, a aventurii mele transatlantice.

Sa aveti weekend placut si sa nu uitati ca azi se implineste un an de la moartea unei legende, un american pe care-l voi iubi, aprecia si respecta mereu, Michael Jackson!