HotCity

mai 26, 2010

Cuvinte cheie de gugaleala XXV

Gugalitorii nu se lasa batuti si cauta de zor. Am dat peste un amalgam de subiecte, care mai de care mai hazoase, le-am selectat pe cele mai, exceptand chestii care au mai fost deja.

m-am saturat de tara mea – liber sa pleci, la revedere, drum bun!

rochii de dansat vals in köln – nu stiu daca se danseaza vals in Koln, ma voi interesa

cat de gresit este sa injuri un barbat – cam la fel de gresit cum e sa subestimezi o femeie! poti gasi cuvinte frumoase, dar care sa-l doara crunt, be a lady!

vreau sa merg la curve e bine? – nu stiu, n-am fost

napoleon piciorus – dupa ce-a povestit Sburlea de el, normal ca a devenit vedeta!

te am iubit fraiere blog de pilotessa – l-ai iubit pe fraierul blog, sau cum?!

cum se scrie teorii – exact asa

ucenic ada – am fost si ucenic, in februarie, la HotCity 🙂

trecutu ramane trecut unde am scuipat nu mai ling – da, bun principiu!

femeia scorpion lipsita de caracter – pe cuvantul tau, ma! think again!

gropite in obraji – si mie-mi plac

este bun superglue pentru oprirea sangerarii – la fel de bun ca hartia igienica din glasse-papier

femeia scorpion este ciufută – cateodata… n-o calca pe coada!

dupa nunta iam supt pula – daca ti-a devenit sot, e ok, daca e altul… hmmm, are cratima cam mica

vreau sa-mi tatuez un scorpion – eu nu stiu ce vreau, probabil ceva intre inorog si pegas

ma socat moartea perusului meu – si pe mine M-A socat, o sa povestesc intr-o zi

relatii barbati si femei audi – direct proportionale, intrinseci si foarte profunde (relatiile, zic)

despre barbati si inca ceva in plus – ceva in plus ala vreau sa-l aflu

femeia scorpion indragostita – pana si ei i se poate intampla 😛

poze cu geamantane – avem, unele de exceptie

sburlea tuns – domnu’ Sburlea, trimiteti poza pentru confirmare!

o papusa cu ras isteric – Hi, I’m Chuckie, wanna play?

barbati cu penisul mic – error, error, please insert another keyword

jocuri sai pun mana la pizda si se pup l – say what? 😯

filme porno cu ada – vise, taica, vise 

cacat uman ca ingrasamant – incearca si revino cu impresii

barbatii care fac complimente – sunt pe cale de disparitie

oameni care arunca gunoi la cos – eh, de astia imi place, de-ar fi mai multi…!

sfaturi si concluzi la coafuri moderne – o coafura nu e moderna daca nu e zbanghie si facuta la cel mai scump salon, poa’ sa-ti puna aia si muci pe post de gel, daca e modern, trebuie! o concluzie, doo concluzI … grrrrrrrrrrr!

pozitia de dragoste rabatat aplecat – trimite-mi desen ca nu stiu cu rabatatul ala

cica vrea sa-l bata pe – cine pe cine?

fata de la textil care a facut striptis – n-o cunosc

motive pentru a purta haine kitsch – nu exista absolut niciunul, la fel, nu exista scuze pentru o tinuta kitschoasa

Pana la episodul urmator, va dorim la revedere!

mai 20, 2010

Povesti nemuritoare si realitati inconjuratoare

Ieri am venit ca o floricica la birou, cu melodia asta in cap. Si chiar ma vedeam undeva asa cum descrie cantecul, zambind, fara griji, relaxata. Ziua a continuat sa fie frumoasa, pentru ca pe mail am gasit invitatie de la Cireasa la film, cu toata gasca HotCity. Am acceptat cu drag.

Pe la 7 seara m-am prezentat punctuala la locul de intalnire, nerabdatoare sa le revad pe fete, sa ma mai conversez cu bloggerite destepte si sa le cunosc si live pe altele. Acolo… surpriza, plin de vedete, toata floarea cea vestita, plus alti bloggeri de talie mare! 😀 Am fost adunati toti in sala de la IMAX si am vizionat „Prince of Persia: The Sands of Time„.

Mie una mi-a placut foarte mult filmul. Nu am jucat jocul, singurul cat de cat asemanator pe care l-am jucat a fost „Hercules”, dar filmul a fost la inaltime, am stat langa vulpita mea preferata si am comentat tot filmul. A avut toate ingredientele pentru a fi un hit: o poveste veche, legende, o idila, printi, o printesa, razboaie, binele in lupta cu raul. Printul Dastan, intruchipat de Jake Gyllenhaal face un rol bun, iar printesa Tamina este jucata de Gemma Arterton si impreuna fac un cuplu delicios pe ecran. De nu s-au ciondanit (din iubire) si s-au jucat cu orgoliile, de la un moment dat eram exasperata… „dar pupati-va odata!”, toate astea imbinate perfect cu momente tensionate, lupte, efecte speciale dar si faze de ne fac pe noi gagicile sa suspinam.

Da, da, recomand filmul, e de vazut! Si multumiri inca o data HotCity pentru invitatie, mai vin si alta data cu mare placere! 🙂

Si… ca seara sa se incheie apoteotic, am fost la concert Parazitii in Player. Concertul, foarte tare, ca de obicei, in rest… as avea multe de spus. M-am ingrozit din nou cate pitzi si cati coca pot exista pe metru patrat, ma intrebam cum pisicii mamii ma-sii suntem in criza mare, ca nu se vedea chestia asta si daca oamenii astia muncesc vreodata… Pana sa inceapa sa cante baietii era muzica tipica de la radio, ce se mai distra lumea… iar cand cantau ei, am dat o tura si am observat comportamentul, mai toti erau plictisiti la modul „ce aiurea, au venit si astia sa cante… sa ne strice noua distractia” si am ajuns la concluzia ca publicul de aseara nu i-a meritat pe Prazitii in concert. Sunt convinsa ca daca ar fi cantat vreun manelist ar fi iesit paranghelie pe mese. Uof! Am plecat imediat dupa concert, voi mai merge in locuri unde sunt oameni care stiu sa aprecieze mai mult de doua stiluri de muzica. Partea buna e ca m-am intalnit cu un coleg de facultate si-am schimbat doua vorbe si m-am reintalnit cu un coleg de generala pe care nu-l mai vazusem de ani buni.

Doua momente atat de diferite in aceeasi seara. Stau si ma gandesc care dintre cele doua este realitatea mea? Adunari cu oameni misto, zambete si momente pe care sa ti le amintesti cu placere sau pitipongeala la club, superficialitatea si banalitatea aceleiasi rutini? Tind spre prima varianta, cu mici scapari spre a doua, dar nu la modul sa fiu asa, ci sa am contact cu… sa nu ma pierd de tot in lumea mea roz. Sa visez la o poveste aventuroasa cu final fericit sau sa ma adaptez la ceea ce am in jur? Echilibru si un pic de zen, zic, capul pe umeri, zambetul pe fata si se vor aseza lucrurile!

martie 29, 2010

Al doilea RoBlogFest

La primul RoBlogFest eram doua stinghere, Crocoditza si eu, care nu cunosteam pe nimeni si care am mers de nebune sa-l sustinem pe Dono. Pe unii ii mai stiam din poze. Basca pe atunci nu aveam treaba cu twitter-ul, eram picate din luna. Dar ne-am dus! Si a iesit misto!

Anul asta a fost si mai! Pe langa locul desfasurarii, care a fost mai mare si mai aerisit, cunosteam mult mai multa lume. Plus, s-au adunat si alti gunoieri: pe langa Crocoditza, au mai fost prezenti Buratina, Schnitzel si Fustangiul. Gasca s-a completat cu Oliwer si un prieten de-al lui.

Este foarte tare sa faci asocierea dintre nume, poza si persoana. Si mai tare e sa te recunoasca si sa ai ce discuta cu persoana respectiva. Ei bine, m-am bucurat ca am mai cunoscut oameni din online pe care-i urmaream / care ma urmareau si am si socializat. De asemenea, am salutat si-am stat la o poveste, o barfa si-un zambet si cu oameni pe care-i cunosteam deja.

M-am salutat cu Andrei Rosca, pe care-l cunosc de prin 2006, i-am multumit pentru carticica de la Teacup si-am mai schimbat impresii. Am reperat-o usor pe Misaki, o stiam din iarna de cand cu oamenii darnici, cred ca am speriat-o un pic, dar a fost o draguta si ne-am conversat. L-am revazut si pe Cristian, care venise cu sotia, mai lipsea omul de legatura, LiaLia.

Dand o mica tura prin club, m-am intalnit cu Anca. Ne-am pupat, am vorbit de prietenii comuni si mi-am continuat drumul. Aveam sa aflu ca jumatate de calendar este prezenta la RBF, respectiv Pyuric, Marie Jeanne, Ileana, Diana si subsemnata. Basca, l-am reperat si pe fotograful nostru simpatic, Matei, cu care am cam barfit. 😳 Si cand barfeam eu mai abitir cu Matei, pac, apare TiBi!  Strangeri de maini, pupaturi, impresii. Auzi dom’le, cica ma recunoaste lumea dupa ochi!

Bai za uei, vroiam sa-mi strang parul, inclusiv bretonul, sa nu mai seman cu poza, dar am zis ca nu-i frumos sa induc lumea in eroare, dar o voi face cu prima ocazie. 😛 Si bine am facut, pentru ca m-a recunoscut si Teleleu. Si cica tot dupa ochi! Oricum, un dragut! 🙂 Mi-a facut cunostinta cu prietena lui si cu Pandutzu, apoi impreuna cu ea am mers sa le salutam pe Raluxa si pe Minxieee. Niste fete foarte deschise si zambitoare, ma bucur ca le-am vazut si face to face si ma bucur ca Raluxa a intrebat de Dono. De asemenea de Dono au mai intrebat si doua prietene de-ale lui Marius Tudor, pe care l-am salutat si informat cand e ziua lui Naicu. 😛

Si… l-am mai cunoscut pe Catalin, i-am spus ca l-am votat si chiar e un tip foarte misto. Imi place si vocea! 😀 Blogatu’ mi-a facut vreo doo poze (le vreau si eu, pliz!), iar pe Cabral l-am prins la bar si ne-am tras in poza, cu scuzele de rigoare ca-l stresam, el deja probabil inspumat din cauza lipsei de nicotina. A reactionat foarte frumos, cum ca nu-i problema, ne-am zambit si ne-am continuat dixtractia.

Au fost si cateva momente care ne-au stricat distractia. Unul a fost mai aiurea, celalte doua mai personale asa. Adicatelea, ma gandeam sa ma iau un pic de Zoso si VisUrat pentru criticile deloc constructive la adresa calendarului. M-am razgandit, cand l-am vazut pe Zoso asa pricajit, mi s-a explicat ca el traieste din scandal, oricum, urate scriituri poate sa scoata! Iar de VisUrat nu m-am putut apropia… sincer, imi pare rau s-o spun si imi pare rau ca nu i-a zis-o nimeni, dar mirosea a transpiratie in ultimul hal! Cah, caca, bleah!

Iar problemuta din urma a fost cu un chelner/ospatar. Am gasit noi o masa pe acolo si ne-am instalat. si ne dantuiam, petreceam etc. Printre altele, faceam si poze. Si, cum abia ma intorsesem eu de la bar, cu un Long Island la purtator, am sorbit o gura si l-am pus pe masa, ducandu-ma la poza. Peste putin timp, m-am intors si masa era goala, curatata adica. Putin timp a insemnat mai putin de 2 minute, iar distanta la care eram, era la mai putin de 3 metri. M-am dus la desteptii lu’ peste, le-am facut scandal si… explicatie „pai daca ai plecat la 10 metri de masa sa faci poze, de unde sa stiu eu ca e masa ta?” … si au curatat tot, inclusiv berile celorlalti, desi, toate erau aproape pline. Ne-au adus altele, cum de fapt si trebuia!!!

Nu stiu exact cine ce a castigat, am si uitat, stiu doar ca le-am aclamat pe fetele de la HotCity, au luat premii speciale si m-am bucurat ca am facut internship-ul la ele, sunt foarte tari. Pentru celelalte premii click aici. Si pentru cateva poze cu noi, click aici.

Ne vedem la anul!

martie 11, 2010

Principiile si iubirea de sine

Am ramas iar datoare cu lepse! Doua bucati! Una de la LiaLia si cealalta de la Dana de la HotCity, ca tot am fost ucenica. Si… cele doua subiecte zic eu ca se imbina foarte bine, asa ca voi face din nou o leapsa 2 in 1. Leapsa de la LiaLia e o mica introspectie in urma careia sa astern aici vreo 10 principii de viata ale mele, iar leapsa de la Dana este despre cat de mult (nu) ma iubesc. Au legatura si, pe masura ce voi scrie, se vor lega lucrurile. Sper…

Principiile care te ghideaza in viata… spun atatea despre un om… despre calitatile si defectele lui, despre increderea pe care poti sa i-o acorzi, daca se poate crea o relatie win-win cu acesta etc. Daca stau sa ma gandesc, n-as putea sa le enumar pe toate, poate nici eu nu stiu sa le nominalizez desi le urmez zilnic, poate unele mi-au fost transmise genetic, poate pe unele mi le-am impus, altele au venit pe parcurs, niciodata n-am facut o lista, dar cred ca as putea extrage 10 din multitudinea de principii care ma ghideaza.

 Un principiu ar fi sa nu ma mai mire nimic. Adica sa ma astept la orice din partea oricui. Stiind chestia asta, poate ca socurile sunt mai usor de incasat si, desi poate nu-mi vine sa cred… sa bag la cap ca nu toata lumea-i fraiera ca mine, vorba mamei. Dintr-un principiu deriva altele, asa va fi scris si aici. Am invatat ca familia este singura care-ti vrea cu adevarat binele pe tot parcursul vietii, in rest, rar sa mai fie si altii.

Un alt principiu ar fi ca mai bine ajut pe cineva strain si complet necunoscut decat pe cineva apropiat, strainul va aprecia sincer, ceilalti nu.

Daca nu gasesc cel putin un motiv sa zambesc si sa lupt in fiecare zi, inseamna ca sunt o trista si ziua a trecut degeaba. Si nu vreau sa am zile din viata irosite!

Cand apuc sa promit ceva, apai, moarta, coapta, ma tin de cuvant si am pretentia ca si cei din jur sa faca la fel. Bineinteles ca nu-i asa. De mica eram convinsa ca eu sunt altfel, mi se tot confirma. Nu-i vorba, am intalnit si oameni frumosi, deosebiti, speciali, fiecare cu avantajele lui, nu contest asta! Am vrut mereu sa fiu celebra, pentru ceva anume, ideal ar fi fost in domeniul artistic, dar… mai bine ca nu a fost asa! Dar tot imi place sa cunosc cat mai multa lume, sa socializez. Dar n-am putut sa-mi calc principiul a nu amesteca distractia si munca. Clar nu fac asta, no way!

Fac lucrurile in felul meu si in ordinea in care vreau eu, nu suport sa ma „ordoneze” cineva, principiul ar fi, nu porvoca scorpia, doar atunci reactioneaza. Nu m-am lasat niciodata subestimata si calcata in picioare, cand am simtit asta, am ripostat, n-a contat „rangul” persoanei. Poate ar trebui sa povestesc intr-un post cum l-am executat pe it-istul de la Bratislava cand am avut probleme cu calculatorul si cum le-am educat pe alea de la contabilitate, de ma stiu de babau.

Pun cartile pe fata si am pretentia ca si cei din jur sa faca la fel. Urasc sa fiu ultima proasta care afla, mai bine spune-mi indiferent de consecinte!

Nu ma bag in relatiile altora, nici cu sfaturi si nici sa fur barbatul alteia. Ala e cu interzis in frunte! Nu voi tese niciodata intrigi si nu ma voi baga, daca e vreo problema, e ca nu era ceva ok de dinainte, omul multumit nu cauta in alta parte. Si nu judec o persoana fara s-o fi cunoscut. Am invatat ca numai Dumnezeu judeca. Exceptie: daca persoana respectiva ma jigneste si-mi face viata amara gratuit, imi pare rau, dar i se va plati cu aceeasi moneda!

Nu-mi plac intretinutele si nici intretinutii! Deloc! De-aia nu voi accepta prea multe din partea unui barbat. Nu se stie niciodata cand imi va scoate ochii, sa prefer sa nu. Am tendinte feministe gen „anything boys can do, girls can do better”. 😆

Nimic nu e intamplator, totul se intampla dintr-un anume motiv, cu un anume scop, si fiecare om are o misiune pe pamantul asta. Traditiile, superstitiile sitoate lucrurile astea au un sambure de adevar.

Si as putea-o tine langa asa… ohoooooo… dar iar imi sar carcotasii in cap ca ma repet. Nici n-am numarat daca sunt 10, dar, cine m-a citit pe aici, s-a cam lamurit cu ce fel de om are de-a face, e foarte clar ca stiu sa fiu si buna si nebuna, ca am si toane, dar si rabdare pan’ la cer cand trebuie, sunt si sucita, dar si docila… dar am principii de la care nu am de gand sa ma abat.

Cat despre iubirea de sine… nu stiu ce sa zic… si din randurile de mai sus se vede asa, prin invaluire ca e un sentiment puternic. Sti ca se zice ca daca te iubesti si te respecti tu, asta se va oglindi si in relatiile cu cei din jur si vei fi iubit/a! Depinde… foarte mult de alti factori.

Ma iubesc pentru ca tin foarte mult la linistea din jurul meu, la tabieturile mele, la beauty session-urile de juma de zi. Imi vorbesc in oglinda, mi-e prietena buna, imi arata obiectiv defecte si calitati. Si am invatat sa ma iubesc si sa am accept asa cum sunt. Unde nu mi-a placut, am facut schimbari, inca fac, inca lucrez la asta. Ce pitici de pe creier, care creeau complexe, am putut sa omor, i-am omorat!

Si totusi ma iubesc si nu ma iubesc! Ma iubesc suficient cat sa stiu ce vreau, dar nu suficient cat sa stiu sa accept ce primesc. Suficient cat sa am standarde inalte, insuficient pentru a le adapta realitatii. Ma iubesc suficient cat sa stau jumatate de zi la beauty session, dar nu suficient cat sa-mi spun ca pot iesi oricand sa cuceresc lumea doar cu un zambet. Ma rasfat cu delicatese, dar n-am timp si chef de sala (astept caldura sa iau rolele la rodat!). Imi iau tot felul de creme si pomezi, dar nu m-am dus la un masaj relaxant de nu mai stiu cand. Ma iubesc astfel incat sa-mi iau tot felul de minuni, dar nu atata de mult cat sa-mi cheltui toti banii numai pentru asta. Imi plac genele false (hihi, alea rosii de le-am avut la sedinta foto), dar nu mi-as pune zilnic. As vrea sa fiu glamorous mereu, dar nu sunt dispusa sa fac sacrificii prea mari pentru asta.

Nu stiu daca tot ce-am insirat inseamna ca ma iubesc sau nu… eu cred ca da. Totusi nu ma iubesc la modul egoist. Uneori sunt atat de fraiera si am las pe mine deoparte pentru altii, incat, de ciuda, nu ma mai iubesc pentru asta! Daaaaaaar, daca as fi pusa intr-o situatie de viata si de moarte, si ar trebui sa aleg, gen faza cu gagica din Saw, prima parte… clar m-as alege pe mine… indiferent de cat de egoist ar suna asta!

Voi cum stati cu iubirea de sine si cu principiile ce-o insotesc (sau nu)?

martie 1, 2010

Avanpremiera primaverii

Luna februarie a fost o nebunie pentru mine, pentru ca, pe langa stresul cu farmacovigilenta, organizarea adunarii cu gunoierii, scrisul la HotCity si altele mai marunte, am avut de pregatit/gazduit doua traininguri… ceea ce a implicat destule, de la facut si trimis scrisori de invitatie (pt viza, bineinteles ca au fost o gramada de belele datorita birocratiei superbe din Romania, dar nu detaliez, ca nu despre asta e postul), pana la furnizat o parte din materialele de training etc.

Toata nebunia s-a incheiat apoteotic sambata seara cu o petrecere… la Banbu! 😆 Cred ca are ceva cu mine clubul asta, ca vreau-nu vreau tot pe acolo ajung. Daca a fost eveniment de firma si am fost invitata, trebuia! Mentiune: firma unde lucrez se afla aproximativ pe aceeasi strada cu Banbu si am vazut ce si cum si ziua si noaptea. Cate gropi sunt… nu ma mira ca jmecherii vin cu gipanu’ iar pisi au incaltarile murdare de noroi cand intra-n club. Sa revenim, Banbu e horror ziua… si toata zona dimprejur!

Si cine-a mai pomenit sa mergi la Banbu la 9 seara? Ei bine, am facut-o si pe asta! Cum arata clubul cu lumina cat de cat normala si gol? Sclichicios!!! Rau!!! Dar facut sa fure ochii si, impreuna cu fumul, galagia, muzica, aburii de alcool si vanzoleala aferenta… sa fie ZA SHIT! Intr-adevar, a furat ochii strainezilor veniti la training, pentru ca tot fugeau unul cate unul din sala in care eram… sa se duca in mijlocul multimii sa simta pulsul clubului. Nici eu nu stiam, daaaaaaaaar… Bamboo mai are inca o camera, destul de spatioasa, unde se dau petreceri private. Noi acolo am fost, viaipiuri dom’le, nu gluma! 😆 Intrebare: De ce oare cei care intr-adevar au bani, vor party la Banbu, nu aleg sa inchirieze camera aia? Raspuns: Pentru ca nu-i vede nimeni. Asa ca aleg zona vip din buricul clubului, sa-i vada lumea ca au cu ce.

Acestea fiind mentionate, pot spune ca ne-am distrat copios, am avut un bufet foarte bun, muzica la fel, oamenii au fost draguti si fara fitze, deci foarte dragut! Si mai dragut a fost ca am primit un buchet mare de flori (trandafiri, liliac, bambus si nu mai stiu) in semn de multumire pentru tot suportul administrativ oferit celor doua training-uri. Plus ca am discutat cu cativa oameni pe care-i stiam doar din mailuri, au fost foarte deschisi, zambitori, ba chiar am primit si o invitatie in Dubai (vizita, nu va ganditi la prostii, ca nu amestec ciorbele!). 😛

Au fost cateva faze tari pe parcursul serii. O colega de-a mea a ajuns mai tarziu si, nestiind exact, l-a intrebat pe baiatul de la poarta „Nu va suparati, aici este Bamboo?” si cica ala s-a uitat la ea ca la ultima nebuna cu privirea gen „cum adica sa nu stii unde e Bamboo?”. A doua a fost ca un coleg sarb m-a intrebat „Are these people stupid?” Si eu eram nedumerita. Se referea la cei de „dincolo”, lumea buna, care venise in club si afisase atitudinea tipica, a celui care sta si priveste in jur dispretuitor. Mi-a mai zis ca si-a dat seama in 5 minute ce si cum cu oamenii de acolo si ca e trist ce se intampla. E na, pe bune?! Cand am plecat, cu buchetul in mana, am trecut prin marea de oameni ca sa ajungem la iesire… si trece un printisor de Banbu pe langa mine… „La multi ani!”. Eu… „Merci!” (ghinion, nu-s disponibila!). In drum spre masina, ii intreb pe doi colegi „So, did you like Bamboo?” sa vad si alte impresii. „No, we like you!” 😆 Si oricum, are dreptate fiica-mea cu ce spune despre flora si fauna din cluburi!

Si-am scapat si de nebunia de sambata, iar ieri am stat si-am lenevit. Bine, am facut si putina curatenie. Si am fost cuminte se pare, pentru ca am primit de la mama o bratarica si am mai primit un buchet frumos de irisi (thanks baby!). Sa vina floricelele si azi, ca martisoare am primit!

Martisorul pentru cetitori/oare vine diseara, sub forma de poze de la gunoiereala + bonus, am o idee stralucita despre urmatoarea adunare! 😀

februarie 25, 2010

Despre BlaBla si Teacup.ro

A aparut pe Hotcity mica mea poveste despre cat de bine ma simt la BlaBla… si parca tot n-am povestit tot ce era de povestit. Dar ne vedem diseara acolo! 🙂

Siiii… cum m-a apucat cititul febril, mi-am facut cont la Teacup.ro. Aici iti poti pune ordine, in ce ai citit, ce vrei sa citesti, sa citesti unele recenzii care te intereseaza, sa te inspiri si sa-ti pui pe lista de asteptare si titluri pe care nu le-ai incercat pana acum si sa interactionezi cu alti oameni cu aceleasi preferinte. Ma bucur ca site-ul, desi nou, a crescut rapid si este in plina expansiune. Si asa imi creste inima cand vad ca lumea mai citeste…! In seamna ca nu suntem chiar atat de pierduti si ca mai avem o sansa, atata timp cat exista oameni care citesc! Ce nu-mi place la Teacup este ca, atunci cand vreau sa vad pe profilul meu cartile pe care le-am citit sau intentionez sa le citesc, mi le arata doar pe ultimele 10 adaugate, cele adaugate anterior, nemaiaparand. Mi-ar placea sa fie vizibile, in pagini diferite. Inca e versiune beta, asa ca probabil va aparea si chestia asta. A… si ar mai fi ceva… cartile nu sunt toate clasificate inca pe categorii, dar se va rezolva si asta cu timpul, sper! Si vreau si banner sa-l afisez pe blog!

Si sper sa fiu printre cei 3 castigatori ai unei carti! 😀

februarie 24, 2010

Deeeeeeci…

S-a stabilit oarecum cu gunoiereala de februarie. A ramas ca ne vedem joi la karaoke la BlaBla (Caderea Bastiliei nr 30), incepand cu ora 22. Sper ca cei care-au zis ca vin, sa ajunga! Si-mi cer scuze celor pe care i-am ametit si confuzat si s-au suparat!

Acum ca astea-s spuse, astept injuraturile live! Pana la injuraturi si cantari, ma vad si cu deosebitii din LBD, cu cateva ore inainte de gunoiereala si, ma gandesc eu, poate reusesc sa-i aduc si pe ei la adunare, daca vor.

Mi-au venit cartile, ma duc sa le iau azi, yesssssssss!

M-am inscris la RoBlogFest. Nu stiu ce sanse am sa trec macar in turul doi (inca n-au inceput votarile), dar oricum ma voi duce pe 26 martie la eveniment, si voi vota pe cine simpatizez si consider ca merita. Sper ca anul asta premiile sa fie impartite mai uniform, nu un singur om sa castige juma’ de categorii. Cei care au urmarit evenimentele anul trecut, stiu despre ce e vorba, nu detaliez. Daca merit, acordati-mi un vot! Daca nu, nu! 🙂

In weekend am planuit un drum la tara, nu mi-am mai vazut mamaie demult. Cu ocazia asta o s-o mai intreb ce nebunii am mai facut pe acolo, in afara de cele scrise deja si ce-mi aduc eu aminte si e pus in draft-uri… si va iesi un post, super!

LE: A aparut un nou test pe HotCity! E super tare! Sarumana mult Pisic si Croco!

februarie 23, 2010

Valentin si Dragobete

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti bla bla bla… doi baieti pe nume Valentin si Dragobete. Traiau in locuri indepartate unul de celalalt, aparent neavand nimic in comun, decat luna in care se nascusera, si anume februarie.
 
Valentin provenea dintr-o familie instarita, a fost un copil dorit si asta s-a vazut in fiecare an. Aniversarile lui erau sarbatorite cu mare fast, de catre familie, dar si de catre oamenii de rand. Era considerat un copil special, rodul iubirii dintre un industrias bogat si un model bine cotat, caruia i s-au facut toate poftele si s-au alocat toate resursele pentru a-i asigura fericirea si nemurirea. De ziua lui curgeau cadourile, primea dovezi de dragoste, inimioare, ingerasi, dulciuri, felicitari, frenezia ii cuprindea pe toti si sarbatoreau cu rauri de sampanie, petreceri tematice si tot felul de minunatii, mai frumoase de la an la an.
 
Intr-un loc foarte indepartat, intr-o zi geroasa de februarie, in familia unui muncitor la uzina, s-a nascut al saptelea copil. L-au numit Dragobete, … (citeste continuarea pe HotCity)

februarie 19, 2010

E tare complicat

Citind review-ul si ascultand recomandarea fetelor de la Hotcity, am vazut It’s Complicated. Ce mi-a placuuuuuuuuuut!!! Initial trebuia sa mergem la alt film, dar, nefiind locuri, o prietena l-a ales pe asta. Nu stiu daca baietii s-au plictisit, sincer, nici nu ma intereseaza prea tare, ideea era ca din film sa li se aprinda si lor niste beculete!

E de admirat cand ai o relatie mai mult decat civilizata cu omul langa care ai stat niste ani. Si ai putut sa treci peste infidelitatea lui, si-l mai vezi si cu mai tanara actuala si-ti pastrezi zambetul intact! Dar ce te faci cand va intalniti, el nu e sau nu pare fericit si luati de val va petreceti o noapte impreuna?! Ca mai apoi sa para ca te vrea inapoi. Iar tu, din fosta nevasta devii, culmea, ce urai mai tare, amanta! O poveste tare interesanta, cu rasturnari de situatie, dialog spumos si amuzant, de vazut si de tras concluzii.

Eu le-am tras. Si nu numai din filmul asta. Degeaba in prezent viata pare roz, barbatul pleaca dupa una mai tanara, tu-ti gasesti un echilibru… ca vine o vreme cand berbecu’ iti da peste cap tot, pentru ca-l chinuie amintirile, sunt chestii care indiferent de ce-ar fi, va leaga si tot asa… Iar aici tineretea si look-ul au disparut demult din prim plan. Potriveala si intelegerea… rezulta succes garantat!

Se spune ca indiferent de cat de misto ar fi o femeie, tot exista un barbat care s-a saturat de ea (sa i-o traga). Pai si atunci cum ramane cu sfaturile pe care le-am primit eu mai demult? Ca se bat cap in cap!!! Adicatelea mi s-a zis ca barbatii se insoara ca sa aiba ce… (ykw), iar langa un barbat intotdeauna sa dorm fara chiloti pe mine si, la cel mai mic semn cum ca ar vrea actiune, sa sar pe el… astfel ma asigur ca nu se duce in alta parte. Pentru ca daca nu vreau eu, va exista intotdeauna alta care sa-i ofere chestia asta! Yeah right!

Adica eu n-am voie sa refuz. Ei bine, ma revolt! Cum adica sa fii la dispozitie 24/7? No way, Jose! Daca nu-i convine, sa se duca invartindu-se!!! Suntem oameni, nu unu-i stapanul si celalat sclavul! Iar daca atata il duce capu’, n-are decat! Am zis! Duca-se!

Nu stiu cum sunt altii, dar da, e tare complicat! Poate la mine ordinea prioritatilor/placerilor vietii e inversata… adicatelea intotdeauna sanatatea si viata personala vor fi mai importante decat orice job si… sexul vine, poate, abia pe locul trei, dupa mancare si somn! 😀

Deci, e complicat si-n viata reala, nu numai in film, poate mult mai complicat chiar! Si-ar fi multe de spus pe subiectul asta, dar ma opresc aici, urandu-va weekend frumos!

februarie 17, 2010

Citesc

Sunt foarte mandra de mine! Aseara mi-am facut comanda la seria „Vampirii Sudului„… si mai am de citit 8 volume din cele 9 aparute deocamdata.

Monique, m-ai prins in plasa! Mi-ai dat primul volum pe care l-am devorat intr-o zi si acum mai vreau!

Deci, draguta de Monique, auzind ca-mi plac povestile despre vampiri, mi-a deschis apetitul dandu-mi sa citesc Stephen King – „Salem’s Lot„, Elisabeth Kostova – „Colectionarul de istorie” si facandu-mi cado’ doua carti tot despre vampiri, una dintre ele fiind prima din seria „Vampirii Sudului”. Abia astept sa primesc coletul! 😀

Pana una alta, pe Hotcity am scris recenzia primului volum. Si pana cand vin cartile, citesc Dan Brown – „Simbolul pierdut„. Ah, da! Si-ar trebui sa termin si seria „Twilight„, mai am 3 carti…