Povestea povestilor – Egoistul

Partea I

Partea a IIa

Partea aIIIa

Numai ca aproape intotdeauna aparentele inseala. Se vorbea foarte serios de viitor, se faceau planuri, erau discutii, ce ar trebui sa fie, cum ar trebui etc. Si, din discutiile astea si din timpul petrecut impreuna, plus atmosfera din familie si semnalele deloc imbucuratoare primite din partea alor lui, barbatelul nostru si-a dat seama ca nici ea nu era femeia vietii lui. El avea nevoie de o femeie de casa, care sa stie cum sa aiba grija de barbatul ei si sa stie sa-l faca fericit, sa-l puna-n valoare si sa-l multumeasca mereu, sa-l astepte mereu acasa, exact asa acum vazuse el in propria familie. Vroia o femeie ca mama lui. Numai ca ea nu era asa, deci nu era ceea ce avea el nevoie!

Dar trebuia sa fie destept, smecher, sa intuiasca ce va urma, pentru a-si putea calcula miscarile. Maestru al subtilitatilor, si-a exprimat dorinta ca ea sa fie conform standardelor. S-a lovit de ceva reticenta, ceea ce pentru el a fost o surpriza, dar totodata a vazut si o sansa in reactia ei. Si a pus presiune… i-a spus ca ea e cea mai norocoasa sa-l aiba si ca toate prietenele ei o invidiaza, ca se afla intr-un adevarat paradis, ca el vede familia ca pe ceva sfant, ca el e pregatit sa conduca o familie si ca isi dorea ca ea sa se lase condusa si indrumata de el pentru a-si cladi impreuna un viitor frumos, ca isi doreste sa fie alintat si adorat, cerea dovezi de iubire, se impunea in diverse situatii. Peste cateva zile, cu mare scandal, renunta la cea careia ii spunea cu cateva clipe inainte ca vrea sa-si petreaca restul vietii. Si nu renunta oricum, ci umilind-o, acuzand-o ca s-a culcat cu cel mai bun prieten al lui, spunandu-i ca fara el ea nu reprezinta nimic, ca nu e gospodina si nu face nimic si ca va imbatrani singura regretandu-l.

Si viata a continuat. Barbatelul nostru isi vedea de zilele lui fericite, in tara insorita si plina de oportunitati, unde viata era frumoasa si linistita. Din cand in cand, le mai trimitea vesti prietenilor lui. Astfel, a inceput sa corespondeze cu mai multe prietene de pe retelele de socializare. Si cu cateva a ajuns si la confidente. Le spunea despre el si despre paradoxul lui: are tot ce-si doreste, mai putin pe cineva care sa-l iubeasca. Bineinteles, asta se datora nenorocului lui in dragoste, pentru ca a dat numai peste femei de proasta calitate, care i-au frant inima. Si usor, usor, tot corespondand, ajungea cu cateva sa se vada si fata-n fata.

Si si-a mai gasit femeia vietii lui de cateva ori. Femeia care il adora ca pe un zeu, care-l punea mai presus de orice, care-i era loiala neconditionat si care se simtea speciala pentru ca se afla alaturi de el… Pana intr-un punct cand familia ii deschidea ochii si-l facea sa vada obiectiv, el avea o revelatie si isi dadea seama ca nu e ceea ce-i trebuie. Si ce faci cu ce nu-ti mai trebuie? Arunci, normal! Numai ca trebuia s-o faca cu tactica, diplomatie si stil. Astfel ca, intorcand mereu situatia in favoarea lui, doar de-aia studiase atat psihologie si era deosebit, stia cand sa fie vulpe si cand sa fie leu, el era un invingator, scapa de problema: una s-a dovedit a fi materislista, alta s-a dovedit a fi dintr-o familie de proasta calitate, una nu vroia sa faca sex atat de des pe cat si-ar fi dorit el, alta i-a furat din casa, alta s-a dovedit a fi de moravuri usoare, alta nu-l iubea suficient… innaceptabil asa ceva pentru el!

Dar nu s-a dat batut, internetul avea oferta bogata si, oricum, el nu ducea lipsa de conversatie. Doar intuia tot, fusese pregatit pentru viata, trebuia sa fie cu un pas inaintea tuturor, pregatit pentru orice. Si chiar era, avea solutii de rezerva, pentru ca poate cea cu care se vedea nu era femeia vietii lui si, pentru a castiga timp (care oricum era de partea lui), pregatea terenul unei potentiale urmatoare: povestea vietii lui, sfaturile si invataturile din propria experienta vasta, calitatile pe care le pretuia la oameni – sinceritatea, loialitatea si, mai ales, fara jocuri psihologice, exprimarea convingerii ca discuta cu o persoana deosebita, dorinta de a o cunoaste, invitatia la Paris, planuri marete de viitor etc.

Si anii au trecut, se apropia de 40 de ani, parintii s-au dus unul dupa altul… El n-a renuntat la visul lui, femeia aceea exista, simtea el asta, si trebuia s-o gaseasca! Si cand o va gasi, va fi cea mai fericita sa aiba langa ea un barbat adevarat, chipes, gentleman, familist wannabe, situatie materiala excelenta, ce si-ar fi putut dori mai mult?! Numai ca femeia aceea speciala intarzia sa apara, probabil era pierduta prin multitudinea de femei care s-au perindat prin viata lui si i-au perturbat linistea…

Demult nu mai gasea ceva satisfacator, se gandea sa-si dezactiveze toate conturile de socializare, deja a va o varsta onorabila si vazuse tot, incercase tot, se gandea ca poate femeia ideala pentru el nu se nascuse inca. A mai facut o ultima incercare cu o femeie care-i atrasese atentia si vroia s-o testeze. S-a dovedit a fi un loz norocos, deoarece indeplinea toate standardele lui. Cu toate sperantele in suflet, dorindu-si o familie si mostenitori si, nemaivrand sa piarda timpul, o ceru in casatorie. Ea accepta si au inceput pregatirile pentru fericitul eveniment.

Totul era pregatit si gata cu o saptamana inainte, toate detaliile puse la punct. Barbatelul nostru se duse la birou sa-si lase lucrurile si afacerile in ordine. Se aseza la birou sa-si verifice mailul. Deodata, ochii i se bulbucara, respiratia se accelera, simtea ca se sufoca si o durere imensa ii cuprinse pieptul. Cateva ore mai tarziu, un grup de angajati, ingrijorati ca seful nu raspundea la telefon, au intrat la el in birou. Ramasese cu o mana inclestata pe manerul scaunului, cu una pe mouse si cu ochii bulbucati. Verdictul: atac de cord. Pe ecranul monitorului se putea citi foarte clar:

„Ai cazut in propria capcana. Nu m-as marita cu tine nici daca ai fi ultimul om de pe pamant, desi judecand dupa caracter, esti! Eu sunt fiica uneia dintre femeile de care ti-ai batut joc! What goes around comes around! Adio”

– sfarsit –

Povestea povestilor – Aventurierul

Cu ideile astea in cap, cu o carte de credit, o valiza si laptopul, a plecat prin lume, sa-si gaseasca locul, fericirea si femeia vietii lui. Si a vazut locuri nemaivazute, a intalnit o multime de persoane speciale ca si el, si-a facut multi prieteni, relatii, a trait multe experiente. Prietenii nu si i-a uitat, regulat le trimitea comunicat despre experientele lui uimitoare pe care le traieste, le dadea sfaturi sa tinda spre elite, sa accepte doar adevarata valoare si sa fie „lei cand trebuie si vulpi in viata de zi cu zi”.

Cautand femeia care sa-i fie pe plac, fiind si dragut si destept, a avut optiuni bune, asta pe langa strategia bine pusa la punct. In primul rand, o femeie trebuia sa i se para suficient de interesanta astfel incat sa vrea s-o cunoasca mai bine. Daca respectiva merita efortul, urmau tot felul de conversatii, dominate de el, in care povestea despre ce reprezinta el ca om si de cat de mult pretuieste femeia, totodata explicand si ce rol are femeia in viata lui si ce ar trebui sa reprezinte el pentru femeia pe care o va avea alaturi. Se purta impecabil, oferea mici dovezi de atentie, facea surprize… cucerea fara drept de apel. Si a facut cateva domnite sa suspine serios, pentru ca intr-un anume moment nu mai erau ceea ce el avea nevoie. Asa ca trecea mai departe fara regrete, el era un campion si trebuia sa aiba o partenera corespunzatoare.

Si timpul a trecut si s-a hotarat sa se stabileasca intr-un loc insorit, unde sa duca o viata fara griji, el si familia lui si unde sa fie mandru ca locuieste. Impreuna cu familia a parasit tarisoara asuprita si a gasit un loc exact cum si-a dorit: verde, insorit, linistit… Si-a anuntat prietenii de hotararea lui, lansand si o invitatie sa-l viziteze. Si a inceput sa se adapteze noii lui vieti: trezirea dimineata, mic dejun, plaja, plimbari, socializare, relatii noi, cine la restaurante selecte, plimbare viteza de croaziera cu bijuteria pe 4 roti…

Si a intalnit oameni noi, din diverse domenii, au facut schimb de carti de vizita, doar niciodata nu se stie cand ai nevoie de o relatie pe cine stie unde. Avea trecere prin mai toate cercurile, stia cum sa puna problema, doar era om de afaceri, stia sa negocieze, stia sa observe, sa asculte si sa-si aleaga momentul oportun pentru a duce totul in favoarea lui. Era ca un burete absorbind informatii noi, avea sclipiri de geniu care-i impresionau pe ceilalti, vorbea cu patos despre principiile sale in viata, despre integritate, despre loialitatea prietenilor, pe care punea foarte mare pret. Era constient de atuurile lui, de slabiciunile celor din jur, si le folosea la maxim, era un vampir energetic, asimila tot ce era mai bun din toate oportunitatile ivite. Astfel ca, relatiile de afaceri fiind cultivate, toate ii mergeau din plin. Cand nu mai era nimic de asimilat, rupea legaturile.

Usor usor, devenea ce-si dorea: era seducator, romantic, sociabil, amuzant, matur, sexy, uns cu toate alifiile, constient de valoarea sa, apreciat de toti cei din jur. Ce-si putea dori mai mult? Nimic la prima vedere… Numai ca el isi dorea companie, o partenera care sa-l iubeasca neconditionat, gata sa faca orice pentru a-i demonstra iubirea, era convins ca trebuie sa fie zeul in viata femeii pe care o va alege, altfel n-ar avea ce cauta langa el! Sfatuindu-se cu familia lui, a inceput sa caute din nou.

Si a gasit o femeie. Frumoasa, desteapta, educata, de familie buna, parea potrivita. Astfel ca, dupa ce a cunoscut-o mai bine, s-a dus la ea acasa, i-a cunoscut familia, apoi a invitat-o si pe ea sa-i cunoasca parintii. Toate bune si frumoase, parea ca in sfarsit si-a gasit femeia vietii lui.

-va urma-

Povestea povestilor – Barbatelul

Intors acasa, a fost primit ca fiul ratacitor, cu mare bucurie-n suflet, dar si cu indoiala ca poate iar va pleca. Si baietelul, incepand sa devina barbatel de pe acum, si-a ajutat familia in afacerea pe care cu chiu cu vai si-o construisera. Si-a cumparat rapid o masina, aspirator de femei, pentru ca visa demult sa aiba o bijuterie pe 4 roti. Munca lui era solicitanta… venea cu masina la fabrica, o parca in cel mai vizibil loc si apoi isi incepea turul de onoare, se saluta cu directorii de departamente, apoi se inchidea in birou. In turul prin fabrica, toti oamenii il salutau respectuos, el nu-i baga in seama, nu erau de nivelul si pregatirea lui. Si era mandru nevoie mare cand era privit cu admiratie si respectul acela impus de teama. In birou, isi deschidea calculatorul si punea melodia lui de suflet, crezul lui, Frank Sinatra – „My Way”, apoi verifica mailul si citea ziarele online. Era respectat de toti, doar era viitorul patron, era special, avea toate calitatile unui adevarat lider. Si, avand timp suficient, ca pana si timpul curgea in favoarea lui, a inceput sa redescopere minunile internetului: retelele de socializare. Si si-a facut cont pe toate retelele principale, auzise el de cateva de pe la prieteni.

Astfel, de cand se intorsese, fiind ocupat cu afacerile familiei, nu isi contactase prietenii. Nicio problema, a dat de ei pe retelele de social networking. Avea grija sa-si updateze mereu cate ceva pe conturile respective, astefel ca, in scurt timp, avea o armata de poze si o mare lista de prieteni, si cunoscuti si necunoscuti. Astfel ca, a hotarat sa-i anunte ca este mai aproape decat isi inchipuiau:

„Dragii mei prieteni,

Vroiam sa va povestesc un pic despre viata mea. Acum cativa ani cand am plecat… (povestea vietii lui)… si acum m-am intors si mi-ar placea sa stiu ca toti sunteti ok si mi-ar placea sa ne vedem cat de curand sanatosi, sper ca ati ramas aceiasi oameni speciali pe care mi-i amintesc cu drag atunci cand am plecat.

Va imbratisez cu prietenie, Dumnezeu sa va binecuvinteze”

Feed-back-ul nu s-a lasat mult asteptat, astfel ca, timpul sau a inceput sa aiba alta culoare. Isi petrecea ore intregi cu prietenii la telefon, planuind iesirea din urmatoarea seara, povestind cate-n luna si-n stele, si discutand despre ce a invatat cat a fost plecat. Nu era seara in care sa nu iasa cu cel putin 2-3 prieteni, sa-si ia masina lui frumoasa si sa se plimbe, sa iasa in locuri selecte si sa aiba parte de tratament preferential. Si astfel a cunoscut tot felul de femei, ma frumoase, mai destepte, mai interesante, mai materisliste, mai ma mai… si pe toate le vrajea. Barbatelul nostru clar avea farmec, avea lipici, stia sa-si puna in valoare toate atu-urile!

Numai ca educatia lui sanatoasa a inceput sa iasa la iveala si a inceput sa se intrebe daca nu cumva toti prietenii din jur apreciaza ce are, nu pe el, daca femeile intalnite, vor doar banii lui, nu pe el. Dar oare un om cu succesul lui de ce isi facea griji? Doar el se descurca mereu, iesea basma curata din orice, era un luptator, stia ca nu se poate impune prin tinuta, si ce daca, doar avea minte sclipitoare si un zambet de topea inimi. Poate erau doar ganduri… el stie mai bine ce vrea de la viata si ce e mai bine pentru el, doar e un barbatel nu?!

Si zilele treceau, afacerea familiei prospera, succesul barbatelului era in ascensiune. Iesirile cu prietenii erau din ce in ce mai dese, dar parca el nu se mai distra ca inainte, mereu se uita primul pe nota de plata, dadea bani ficsi si pleca; atunci cand iesea cu o femeie o studia atent si o testa, ii punea intrebari capcana si mereu se uita daca are macar intentia sa plateasca atunci cand venea nota de plata. Pe prietenii lui nu i-a deranjat foarte tare acest lucru, in continuare atmosfera era acceasi cand ieseau. Numai ca el era schimbat, imbufnat, pleca repede acasa, mergea numai cu bijuteria pe 4 roti, nu le mai gusta glumele… si nu se mai simtea de-al lor. Si a inceput sa limiteze iesirile, s-a afundat in lecturarea cartilor de psihologie, stategii de manipulare, arta razboiului si multe alte domenii interesante. Un alt domeniu interesant erau aventurile de-o noapte, pe care le manca pe paine, astfel ca si-a indeplinit numeroase fantezii si a descoperit ce perversiuni ii fac o placere imensa. Prietenii l-au mai cautat, dar au fost refuzati in repetate randuri, sub diverse pretexte, si au inceput unul cate unul sa renunte sa-l mai sune. Mai bine, nu mai avea factori perturbatori, se putea concentra pe viitorul lui, pe perspectivele stralucite pe care le avea, el era un invingator si va ajunge mult mai departe decat restul!

Dupa numeroase alte intalniri ratate cu diverse femei, a ajuns la concluzia ca nu s-a nascut inca femeia care sa-l nauceasca numai c-o privire si de care sa se indragosteasca iremediabil, toate sunt la fel…  Si s-a gandit sa-si pastreze iubirea conservata doar pentru o singura femeie, era convins ca in viata poti iubi numai o data! Si i-a creat un portret robot in minte: sa fie buna, devotata, ascultatoare, gospodina, ochi expresivi, energica, de casa, maleabila, inocenta, loiala neconditionat… cu acest tip de femeie se vedea creand o familie, familie pe care s-o conduca si sa aiba o viata frumoasa impreuna. Cand se vor cunoaste, o va duce la Paris, cel mai romantic oras din lume, unde ii va arata farmecul iubirii si o va cuceri iremediabil, apoi impreuna, ca si cand nimic nu ar mai exista in plus, vor calatori prin lume, si el ii va arata frumusetile lumii, vor merge in locuri nebanuite si vor face lucruri inedite… vor avea cea mai frumoasa nunta si cei mai reusiti copii!

-va urma-

Povestea povestilor – Baietelul

A fost odata ca niciodata… un baietel. Singura bucurie a parintilor fugiti din tara asupritoare in care au trait, tanjind dupa libertate si mutandu-se din loc in loc, baiatelul a venit pe lume in Muntii Padurea Neagra. A avut o copilarie plina de rasfat, venea in vizita in tara asupritoare si era uimit ca toti il priveau ca pe ceva nemaivazut, si asta i-a dat incredere il el. Si iata ca a crescut, a studiat, a invatat, si-a cimentat educatia citind ce-l pasiona, politica, istorie, beletristica. Astfel ca a devenit un om citit, destupat la minte, cu mentalitate vestica. Si, stand tot timpul cu familia lui, influenta acesteia si-a pus amprenta asupra caracterului sau, astfel ca el gandea ca un invingator, era deasupra tuturor, intuia si anticipa miscarile tuturor, facea ce facea si cadea mereu in picioare.

Si iata ca pe parcursul vietii sale, baietelul si-a facut prieteni. Prietenii au trecut prin filtrul familiei si doar cativa au fost demni. Baietelul si-a ascultat parintii, dar, pentru a pastra aparentele, a continuat sa se comporte la fel cu cei nedemni de el. La fel era si cu fetele, desi toate erau lesinate dupa el, baiatelul era inabordabil, astepta femeia vietii lui. Asa s-a scurs adolescenta lui, printre petreceri pe ascuns gustate alaturi de prietenii nedemni, principiile sanatoase deprinse in familie, lectura cartilor motivationale, orgasme scurte si intense alaturi de femei usoare, studierea in amanunt a vietii unor persoane importante din vremurile trecute, dorinta ascunsa si devenita frustrare de a fi mai inalt, zambete false si sincere, bune si rele…

S-a gandit sa-si ia viata in propriile maini, sa nu mai depinda de familie, sa fie barbat, nu baietel.  Zis si facut, si-a facut bagajul a trecut oceanul si-a ajuns in tara tuturor posibilitatilor, neuitandu-se in urma. Dintr-o data, familia nu mai conta. Avea la el cateva sute de dolari, o valiza si multe vise. Astfel, baietelul nostru si-a gasit un job, chelner intr-un restaurant. N-a fost suficient, si-a mai luat inca unul. S-a indragostit si o vreme toate au fost bune si frumoase, erau saraci, dar fericiti, munceau pe rupte, dar se aveau unul pe altul. Ce poate fi mai frumos… iubirea invinge tot!

Si el visa la mai mult, visa la depasirea conditiei sale actuale, isi dorea sa fie cineva, stia ca e special, ca norocul e de partea lui si ca abia asteapta sa-l inhate. Avea niste clienti fideli care luau masa acolo care, l-au placut imediat si numai pe el il preferau sa-i serveasca. I-au vazut imediat sclipirea de geniu si l-au intrebat mai multe detalii. Asa au aflat povestea vietii lui, iar el a aflat ca erau niste avocati de succes… legatura s-a facut imediat, si asa baietelul a inceput sa lucreze pentru ei. Schimband restaurantul cu biroul, deja viata lui lua alta turnura. Totusi nu era fericit. Femeia de langa el, ce ape care o credea femeia vietii lui… nu mai corespundea standardelor, astfel ca, fara regrete, a inlocuit-o.

Si o perioada a dus-o bine, spre excelent chiar, legatura dintre el si cei pentru care lucra era din ce in ce mai stransa, deja erau prieteni, astfel ca il luau peste tot cu ei. Asa a cunoscut oameni importanti si s-a facut placut peste tot, datorita zambetului lui fermecator, si-a atras si o porecla frumoasa. Dar parca tot nu era suficient, vroia mai mult, doar el era specialul, cel placut si admirat de toata lumea pentru inteligenta, prezenta de spirit si farmec nativ. Astfel ca si-a facut relatii peste tot si a profitat de orice ocazie i se ivea pentru a creste si a-si hrani sufletul cu peisaje superbe, discutii constructive, lecturi captivante, filme memorabile, melodii de capatai… Dupa ce a absorbit ca un burete toate lucrurile pozitive din jurul lui, a decis ca e timpul sa mearga mai departe. O data hotararea luata, s-a intors la familie, pus pe fapte mari.

-va urma-

Ciulamaua de azi

Ciudata zi… a cam inceput cu stangul, dar acum spre dupa-amiaza am mai indreptat-o. 😀

Dimineata am ajuns la birou capie si cu o menghina in stomac, m-a chinuit vreo 3 ore serios… si am primit si un mail de-mi venea sa arunc cu pisiu’ pe geam de nervi! Si ma oftic pentru ca mi-am facut nervi… si nu se merita! Hmmmmm… Ada, concentreaza-te, esti calma, calma…U S A… zen! 😀

Mi-a mers netu’ la birou ca un melc turbat, lucru care iar m-a scos din minti! Artistu’ imi zice sa ma apuc de scris, sa las leneveala… oho, si cate as scrie, numai ca nu stiu exact cine citeste si nu vreau nici sa supar, nici sa spun lucruri incomode, nici sa dezvalui oaresce chestii, nici sa se simta nimeni direct vizat… asta pe langa persoanele care mi-as dori sa nu-mi gaseasca in veci blogul, dar stiu ca sunt acolo in umbra si citesc constant. Mai punem (eu si cu mine) ordine in ganduri, mai analizam, mai scriem chestii puse in draft, mai radem, mai glumim si revin cu nebuniile mele, cu … „lucrurile cum sunt, sau cum ar trebui sa fie”…

Ma gandesc daca sa public niste posturi vechi salvate de pe vremea cand aveam blog pe Yahoo 360… undeva in 2006-2007… si eram poetesa, unele dintre versurile de atunci sunt inca actuale…

De azi revine verisoara problema, trebuie sa ma concentrez si sa-mi impun sa fiu calma, asta ca sa n-o smotocesc un pic si sa nu matur cu ea pe jos… mai am de tras maxim 2 luni… dar parca acum e mai greu! O sa incerc s-o evit…

Si mai bate si vantul asta turbat, de nu ma lasa sa ma dau cu rolele… poate totusi se mai potoleste si dau o tura, imi pun castile in urechi si ma las purtata pe muzica sufletului meu…

Seara frumoasa! 🙂 Eu sigur voi avea… simt asta! Incep de pe acum! 😉

Primul meu Roblogfest

Aseara a fost mult-trambitatul Roblogfest. Nu voi povesti de nominalizati, de castigatori si de premii decat din prisma personala si voi povesti despre cum am vazut eu toata chestia asta ca prezenta acolo.

Am fost cu Crocoditza (Irina), restul „gunoierilor” erau care cum prinsi cu treburi. Aventuri mari pana sa ne intalnim, asta pentru ca madam Croco din 3 telefoane propretate personala, toate erau cu bateria in coma spre moarte clinica. Ne-am sunat, ne-am lamurit cat de cat, apoi s-a intrerupt… Si, pentru ca trebuie sa-si innece GPS-ul in Dambovita, plus sa arunce si telefoanele, ca n-au ajutat-o la nimic, am pescuit-o de undeva de pe 13 Septembrie, in loc sa vina la Rond… (am zis demult ca GPS-urile sunt o porcarie, conform astuia, eu locuiam in Piata Constitutiei)…

Acestea fiind zise si, pescuind-o, parcam la mine si mergem cu pe josu’ pana la Za Party. Acolo, destula lume, destul de aglomerat, socializare la greu… ce m-am ofticat ca se stiau multi intre ei si eu ma uitam dupa fete cunoscute si cam pauza… am facut cateva furo(u)ri…:P L-am vazut pe Andrei Rosca, dar pe el il stiam demult si i-am cunoscut live pe Copila Blonda si pe Artistu’. Foarte draguti! Multi oameni foarte de treaba, dar si multi ciudatei… sau poate ca nu cunosteam eu pe prea multi…

Mi-a placut foarte mult o faza: pe un perete era un panou impartit in doua, unde scria „Who I’d like to fuck date Map”. M-a distrat foarte tare, am facut poze. In rest, am vazut ca se transmitea live, stiam ca suntem priviti, dar nu ma asteptam sa ne vada atata lume. O surpriza a venit azi de la Naicu:

ada-roblogfest-2009

Si Hi-q cantau… foarte fals, timpanele mele au suferit rau, imi venea sa ma duc pe scena sa le arat eu cum se canta! 😀 Noroc cu Erminusa care-mi tot dadea sms-uri… apoi pac, suna telefonul… numar strain (asta daca nu-i Nasa, io sunt popa!), era Nasa… dar era si harmalaie si am disparut din cadru (era camera aia numai pe acolo 😦  ) si am vorbit cu ea. Deci, sarumana nasa, te-ai tinut de cuvant, ca mi-ai promis ca vom vorbi la telefon! A fost foarte draguta si mi-a zis ca m-am vazut, a vazut-o si pe Crocoditza… si am misiune sa-mi schimb gravatarul, ca actualul nu ma avantajeaza!

Apoi a inceput Cabral sa povesteasca despre premii… moment in care ne-am apropiat de scena. Cam ciudata atmosfera, premiile trecute in revista foarte repede… abia am putut sa scriu sms, am fost reporter pe teren, i-am scris Erminusei ca DONO a luat locul 3 la „Blog personal” si locul 3 la „Blog de divertisment” … am aclamat premiile luate de el, bineinteles ca se uitau mai toti ca la urs, foarte putini si-au manifestat bucuria, putini oameni fair-play care sa aplaude castigatorii. Eh, oricum, sincer, m-a stresat ca VisUrat a fost prezent la mai toate categoriile, a castigat mai toate categoriile… frate, mai lasa-i si pe altii, multumeste-te cu 2-3-4 categorii si gata! Auzisem eu ceva de o campanie cu un laptop, acum m-am lamurit… oricum, aiurea si mai aiurea cum a vorbit pe blog respectivul.

Oricum, pentru multi, DONO este adevaratul castigator! Cum spunea si el, chiar daca n-a castigat marele premiu, a castigat multi oameni misto care-i citesc blogul si-l apreciaza. Pe langa asta, mie personal blogul lui mi-a adus aproape niste oameni super tzacaniti, cu care rad in fiecare zi si care mi-au devenit foarte dragi. Pentru mine, e mai mult decat suficient asta si, pentru a-i arata, simbolic, aprecierea noastra… avem si un cadou! DONO, iti va parveni cadoul, promit! Crocoditza a venit cu ideea si executia, eu am transmis mai departe, Sburlea a venit cu niste idei de sloganuri, le-am mai updatat si m-am gandit cam cum as plasa totul si Dragos s-a pus pe treaba. A iesit un tricou cu un mesaj foarte sugestiv: There’s somethng you DONO’! Merci mult Crocoditza, Sburlea si Dragos!

Si pe panoul de care ziceam, am scris si eu la sfarsit mesajul asta. A fost completat de un tip cu simt al umorului… „But I’m dieing to!” 🙂 … apoi uitandu-se la nume, a scris acolo si Ada, undeva sus si eram intre fuck” si „date”, nu stiu exact care era intentia 😛 ! Si am mai primit niste abtibilduri cu un site dragut.

Si cam atat, alte „vedete” n-am mai cunoscut. Si cateva pozutze:

 

 

Sushi & Cuando night

Daca noua ne-a placut la Bratislava, pot spune ca lor le-a placut poate chiar mai mult la noi!

Cand am fost la training, in ultima seara cand am mers la barul cubanez (Malecon il cheama), am avut o discutie interesanta cu un coleg din Slovacia si cu unul din Croatia, mi-au spus ca ei au fost in Romania de destule ori, dar ca n-au iesit in oras, au fost doar la restaurant, niste intalniri de business si cam atat. Le-am povestit cum ca ma fac ghid daca au chef sa vada o alta fata a Bucurestiului. Si cam asa a ramas…

Dupa intoarcerea de la training, a doua zi au venit ei aici, au trecut pe la birou, au fost la intalniri etc, etc. Si… ieri am complotat cu unul din sefii mei sa-i scoatem in oras. El s-a gandit la restaurant si eu la restul, m-am gandit sa-i duc la karaoke si apoi in club. Zis si facut. Asa ca seara ne-am adunat tot biroul la Maiko, un restaurant japonez trendi-flendi din boema capitala. A mai venit si un coleg din Serbia, am fost o masa multinationala si multiculturala 🙂 . Si, cum de ce ti-e frica nu scapi, a trebuit sa mananc sushi. Dupa cum se spune ca exista un inceput pentru orice, asa a fost si aseara, eu, care respingeam ideea de a manca chestii negatite (peste crud), am mancat. Nu stiu ce, ca erau j-de feluri de sushi, era meniu special, cu pozutza… nu m-am bagat prea mult. Din 4 feluri cate aveam pe farfuriuta, 3 au fost super bune, al 4-lea l-am abandonat pentru ca avea sos dulce (bleah!).

Si ne-am „delectat” cu sushi… si ma gandeam cu groaza oare ce oratanii mai trebuie sa ingurgitez. Am vizionat meniul si am ales ceva ok, zic eu, baby sepia. Dupa ce si-a ales fiecare ce si cum, a venit un pustiulica bucatar si ni le-a preparat in fata, stateam la masa speciala, cu plita. A fost o chestie inedita, frumoasa, ne-am impresionat si musafirii, iar ce-a iesit din mana baietasului ala a fost absolut delicios! A urmat desertul… mi-am luat inghetata prajita (auzisem de ea si eram curioasa)… n-ati pierdut nimic, e inghetata intr-un aluat crocant. Nu vreau sa stiu cat a venit nota de plata, cred ca a fost uriasa, avand in vedere ca numai inghetata mea a fost 60 RON. 😀

Ne-am intins cu masa si s-a facut o ora indecenta, asa ca toti colegii mei au plecat si am ramas eu cu musafirii, doar le promisesem ca ne clubber-im 😛 . Asa ca am fost sofer si ne-am oprit direct la Cuando. Acolo, surpriza, era cu intrare. Ei aveau euro, nicidecum lei. Nicio problema, am platit eu, ne-am luat bonurile de consumatie si hai sa vedem ce si cum. Ne-am gasit un loc unde sa stam, ne-am luat de baut si am inceput sa intram in atmosfera. Ma simteam prea imbracata pentru club, lucru care atunci cand am spus-o, li s-a parut ciudat… s-au lamurit repede. 😆

De aici a inceput distractia. Au vazut ce e aia o pitipoanca, au vazut stilul de agatat al romanilor, le-a placut  atmosfera… eu oricum am avut grija sa le explic foarte pe sleau… pentru ca m-au intrebat… de ce sunt atatia barbati singuri… de ce sunt fetele alea asa de ostentative… erau cu ochii scosi din orbite, lipiti probabil pe fesele animatoarelor etc, etc. Le-am explicat cum ca multi barbati romani isi lasa iubitele / sotiile acasa, mint ca ies la o bere si pleaca la agatat, cauta distractii de-o seara. Le-am spus despre mentalitatea de pitipoanca (gasirea unui domn generos si cu varsta onorabila). Le-am spus despre grupurile de fete ostentative, care erau cu pestii dupa ele… Mi-au spus ca nu se mai mira de ce au auzit despre romance cum ca ar fi curve. M-am simtit „tare bine” la faza asta… Oricum, mi-au spus ca romancele sunt frumoase, dar ca romanii nu… (adevarul e ca erau niste specimene aseara…) Eu eram „smechera” 😉 , eram cu 3 barbati 😆

Oricum, asa de clatit retina, le-a placut ce au vazut, le-a placut muzica… iar colegul din Croatia, inainte sa-l lamuresc ce si cum cu pitzi ostentative, chiar ma intreba ce-i cu fetele alea, par niste papusi fara a avea vreo expresie. Ambalaj frumos si continut gaunos… plus ca in masina mi-au spus ca era expozitie de operatii estetice 😆 (fiind companie de healthcare, multi au facut medicina si au ochiul format). Am mai vazut-o si pe Roxana Ungureanu pe acolo (fara tocuri are 1,50) si le-am spus ca a aparut in Playboy… reactia colegului din Serbia: Playboy is not anymore what it used to be!” 😀

Faza de final a fost memorabila. Cand am iesit spre garderoba, exact acolo la oglinda, erau insirate multe fete una langa alta, care mai de care mai dezbracata, mai „disponibila” si mai sexoasa, ele cica se uitau in oglinda, se „verificau”. Le fac semn sa se uite, ma bufneste rasul si plec sa-mi iau haina. Colegul croat iar ma intreaba care-i faza, toti 3 erau uimiti, le fac semn ca le spun in masina si plecam, nu inainte de a auzi „you have a lot to explain” 🙂 . Ajungand in masina, le-am spus ca au fost si la muzeu, le-am aratat varietatea culturala a capitalei 😆 asa ca sunt un super ghid!!! Erau lesinati de ras, nu le venea sa creada cat de pe fata era totul, erau curiosi si incepusera sa ma intrebe detalii (breh, aciulea m-ati pierdut). S-au lamurit cat de cat, spuneau ca peste tot e asa, dar eu cred ca aici fenomenul e cel mai „tipator”… I-am livrat la hotel, mi-au multumit si mi-au zis ca o sa-si mai programeze vizite si chiar or sa vina in weekend 😆 … pffffff, colegul slovac mi-a dat banii inapoi (adica euro pentru ronii cheltuiti), asta nu mi-a placut, dar erau 3 de-mi tocau creierul, ia banii, ia banii… si am plecat acasa la somn!

Iar acum sunt zombie… o sa recuperez in weekend! 🙂

Valentine, daca te prind, iti rup gatu’!!!

Pe cuvantul meu ca nu vroiam sa scriu absolut nimic legat de „evenimentul” de azi, eu nu-l simt, nu-l sarbatoresc, nu nimic, dar aseara am auzit doua chestii care au pus capac… capac peste multele lucruri aiurea auzite in ultimul timp! Si gata!!!

Deci… mai mereu de Valentin asta am fost singura, deci nu tu inimioare, nu tu floricici, nu tu kitsch-uri si petreceri tematice sau ceva. Anul asta idem! Nu ma afecteaza, mai multi bani pt mine, in loc sa-i dau pe un cado’, ii pun deoparte pt concediu (ala din Fiji… unde voi ajunge inaintea cuiva, sac!!!)… 😀

Dar lasandu-ma pe mine deoparte…. Parca a innebunit toata lumea!!! Pe la 3 dimineata primesc telefon de la prietena mea (de suferinta), era nervoasa la culme: „Ce faci, dormi? hmmm… happy valentine’s am si ioooo… ca tine anu’ trecut!” „Ce s-a intamplat?”, zic buimaca. „Eram la o petrecere cu el si la un moment dat imi zice sa-l astept un pic… si pleaca ma lasa acolo… iar eu am avut un feeling si m-am dus dupa el… ca sa-l vad la 10 metri distanta cum se saruta cu alta… mi-am luat haina si-am plecat!” Continuarea discutiei nu-si are rostul, am cerut amanunte si cam atat…

Am mai aflat ca alta prietena si-a primit ieri „cadoul”… un ochi vanat…

Ieri m-am intalnit cu un bun prieten si-am palavragit cu orele, printre altele povestindu-mi cum s-a despartit de prietena lui… crizata… si el baiat bun si atent, faze de-alea cu lumanarele, baie cu spuma etc, etc…

Un amic i-a facut o surpriza „minunata” iubitei lui: ea a venit in tara in vacanta, el n-a sunat-o si l-a gasit saptamana trecuta in club cu alta… in ipostaze care spuneau tot. Vina a fost tot a ei, pentru ca el i-a zis „Da’ de ce ai venit? Te-am pus eu sa vii dupa mine?„…

Vorbeam sapatamana asta cu o prietena pe mess si-mi spunea ca ea nu mai intelege nimic din toate incercarile si aburelile barbatilor, ca toti sunt la fel si ca rezultatul e acelasi. Daca se lasa cucerita repede si ii intra respectivul la suflet, i-o trage si o lasa… Daca face pe indiferenta, alearga ala disperat dupa ea pana o face sa se indragosteasca, apoi i-o trage si o lasa… Pana mea! Multi fac asa… sincer nu prea inteleg de ce atata agitatie si chin, atatea chestii in comun, atatea lucruri frumoase spuse, atatea confidente, atatea lucruri impartasite… pentru a se ajunge tot acolo… sex si pa! Pai nu-i mai usor sa zici de la bun inceput ce si cum si daca accepta bine, daca nu, alta! Eu cred ca asa-i mai cinstit! Dar nu, o femeie care vrea one night stand, e curva… Asa ca hai s-o aburim, ca vrem relatie, vai ce roz si ce frumos va fi… ca apoi sa disparem ca magaru-n ceata, pentru ca un motiv serios de a pune stop nu avem si preferam tacerea, sa nu mai raspundem la telefon, s-o ardem pe invisible si tot asa…

Bleah! Asa m-am saturat de ipocriti de-astia… sunt si de-o parte si de alta… mare iubire azi si in rest indiferenta, inimioare de plus, emisiuni cu specific, stiri la fel… Deci am pata pusa pe Valentin asta! Si, daca-l prin in seara asta, ii rup gatu’! Plec sa-l vanez prin cluburile pline de „amorezi de weekend”! Urati-mi spor! 😀

Leapsa 73 x NU

Am primit o leapsa ieri, de la Athe a.k.a. Carmen, in care ar trebui sa enumar 73 de chestii care nu-mi plac. Doar atat? S-ar putea sa gasesc mai multe, s-ar putea sa raman in pana de idei… Probabil dupa 73 de chestii care nu-mi plac, vor urma 73  de chestii care-mi plac… vedem daca primesc si o leapsa asa. Sa incepem:

  1. ipocritii
  2. mincinosii
  3. lasii
  4. ambitiosii fara scrupule care te sapa zambindu-ti
  5. oamenii suciti
  6. oamenii care nu se tin de cuvant
  7. sa fiu subestimata
  8. sa fiu catalogata direct, fara macar a scoate un cuvant
  9. sa fiu inteleasa gresit
  10. sa fiu luata de fraiera
  11. sa ma pisalogeasca cineva
  12. sa incerce cineva sa ma convinga sa fac un lucru cand eu nu vreau
  13. sa fiu santajata
  14. sa fiu ultima fraiera care afla
  15. sa stea cineva in spatele meu cand sunt la calculator
  16. sa se uite cineva sa vada ce telefon am
  17. sa-mi citeasca cineva mailurile
  18. sa mi se ceara socoteala
  19. sa mi se umble in telefon
  20. sa-mi cotrobaie cineva prin lucruri
  21. sa-mi ia cineva ceva fara sa ceara voie
  22. agramatii
  23. etichetele pe talpa pantofilor
  24. sa nu-mi stea parul
  25. sa n-am unghiile ingrijite
  26. dezordinea
  27. ceapa
  28. sa ma simt in plus
  29. sa fiu provocata
  30. sa fiu zgandarita cand sunt cu capsa pusa
  31. sa fiu deranjata cand vreau linistea mea
  32. prostia
  33. laudarosii
  34. smecherasii
  35. baietii de Banbu
  36. sa fiu claxonata (raspund cu o injuratura)
  37. ca injur prea mult si prea urat la volan
  38. manelele
  39. „doamnele”, ajunse din taranci coclite mari cocoane sub aripa protectoare a unui batran potent financiar
  40. ignorantii
  41. pitipoancele
  42. cocalarii
  43. combinatiile aiurea de culori
  44. branza mucegaita (de-aia considerate delicatesa)
  45. sa combin dulce cu sarat
  46. replicile de agatat standard
  47. schimbarile de ultim moment
  48. imprevizibilul (prea mult strica)
  49. kitsch-ul
  50. animal print
  51. „vedetele” autohtone
  52. pretentiile nefondate
  53. sa mi se scoata ochii
  54. cuvantul „taci”
  55. aia care arunca ambalaje pe jos
  56. aia care scuipa pe strada
  57. copiii foarte rasfatati
  58. oamenii razbunatori
  59. sa mi se inchida telefonul in nas
  60. sa mi se puna mana in par (mai ales dupa ce l-am aranjat)
  61. abundenta accesoriilor
  62. filmele care n-au happy end
  63. sa fiu contrazisa cand am dreptate
  64. crizele de personalitate ale lu’ frati-miu
  65. oamenii insistenti
  66. mironositele (fetele finute)
  67. vocea pitigaiata
  68. lipsa de respect
  69. sfaturile nesolicitate (gratuite)
  70. ingalatii
  71. oamenii gelosi
  72. sa fiu tinuta in suspans
  73. sa fiu intrebata cand ma marit

Pfiu! Am scapat! Dau leapsa mai departe la Naicu, Mihnea si CLeO!