mama

martie 24, 2014

Despre Sebastian

Sebastian e unul dintre numele mele preferate. Dar nu despre asta este vorba in postul de fata. 🙂

Sebastian in cauza este baietelul unei prietene, scorpion de-al meu, un bebe dulce si scump, care desi ma cucerise din poze, cand l-am vazut m-am totpit. M-a luat de un deget si nu-mi mai dadea drumul zambindu-mi in acelasi timp. El reprezinta totul pentru parintii lui si sigur le va aduce multe bucurii. Acum o luna si ceva a fost diagnosticat cu hipoacuzie neurosenzoriala bilaterala.

Sunt multiple aspecte de analizat aici. Pe de o parte, este bine ca a fost depistata din timp si are toate sansele de recuperare si de a duce o viata normala, ca orice alt copil. Pe de alta parte, statul roman nu deconteaza implantul cohlear decat pentru o ureche. Asta mi se pare horror. Sa fii „intr-o ureche” duce la complicatii, echilibru, vorbire, postura si asta e asa ceva general la care ma pot gandi eu, ca o profana, ca nu am cunostinte de medicina.

Parintii lui ar face orice pentru el, de aceea i-au impartasit povestea pe net si sambata au organizat un targ de prajituri pentru Sebi. Am fost impresionata de numarul mare de oameni care au participat, multi au facut cele mai alese prajituri si le-au oferit spre vanzare, altii au venit sa cumpere si sa-l cunoasca pe micut, ba chiar si Clubul Beagle l-a sustinut. Nu pot descrie emotiile pe care le-am trait in putinul timp petrecut acolo, cinste parintilor pentru ca sunt extrem de pozitivi si si-au gasit puterea sa se lupte pentru ca puiul lor sa aiba o copilarie si o viata fericita.

Operatia lui Sebi va avea loc in toamna, si va fi o interventie bilaterala. Dupa cum am zs, statul decontand doar o ureche, mai este nevoie de 25.000 de euro pentru a acoperi costurile restului operatiei. Eu sunt convinsa ca vor strange suma asta, lupta e abia la inceput. Abia astept sa-mi spuna Sebi o poezie! 🙂

Pentru intreaga lui poveste, puteti accesa site-ul creat special pt el sau pagina de Facebook.

Sper din tot sufletul ca Sebi sa primeasca tot ajutorul de care are nevoie si sa va zambeasca si voua la fel de frumos cum mi-a zambit mie sambata!

o parte din prajiturile facute cu drag pt Sebi Un sustinator :) Ada si Sebi

mai 21, 2013

Cum era sa ratez Depeche Mode si a treia oara

Pentru cine nu stia, sunt fan Depeche Mode de mica. Imi aduc aminte de petreceri unde dansam intr-un mod deosebit cu o prietena pe „Personal Jesus„, sarind intr-un picior invartindu-ne si fluturand circular o batista, ehe, ce vremuri! Pe langa faptul ca am avut bocanci cu placuta metalica si imi placeau la nebunie, aveam blugi largi, pe toate oracolele mele scria mare DM, aveam si insigne si, evident, imi placea de Dave.

De-a lungul anilor mi-au placut in continuare si i-am ascultat. M-am bucurat foarte tare cand au venit in 2006 pentru prima data, mi-am dorit mult sa merg. Dar, pentru ca varutza era nehotarata si n-a fost pe faza, plus prietenul meu de atunci a zis ca daca nu mixeaza (lesinat cu dj-ii, ce sa-i ceri) si doar canta, ce rost are…n-am mai mers. Dupa aia, ne-am smuls parul de ciuda ca n-am fost, dar am inghitit in sec si ne-am promis ca data viitoare mergem sigur.

Vestea buna a venit undeva spre sfarsitul lui 2009, cand am aflat ca vor veni din nou in 2010 si vor face un spectacol si mai tare decat precedentul. Ca sa fiu sigura ca de data asta nu mai ratam, am cumparat biletele din decembrie pentru mai anul urmator, asteptand momentul cu incantare maxima. Dar astrele au fost potrivnice si, cu cateva zile inainte de concert, Depeche si-au anulat turneul in cateva orase datorita problemelor de sanatate ale lui Dave. Toata lumea spunea ca a luat o supradoza, misto-uri, glume, proaste care m-au necajit atunci „Ce vor face fanii DM in Parcul Izvor?” „Enjoy the silence„. Ah, cmooooooon!!! Treaba lor cum sunt in viata reala, nu sunt primii si nici ultimii artisti geniali care au probleme cu drogurile, alcoolul sau alte vicii. Cred ca in lumea asta nu se poate altfel, ca posibil sa nu rezisti. Nici in 2010 nu am avut noroc… 😦

Anul trecut se auzeau ceva zvonuri cum ca ar ajunge din nou la noi, zvonuri confirmate din nou catre sfarsitul anului. Am zis GATA! Asta e!!! Am gasit un moment frumos, in februarie, sa-i fac varutzei cadou biletele la concert si i le-am fluturat prin fata, cu promisiunea ca mergem si ca le tin eu la mine, ca ea e cascata si le pierde. Zis si facut, puse bine in plicul lor in bucatarie. 🙂

Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Am fost plecata o saptamana la Madrid in delegatie (o sa povestesc si despre asta, intr-un post viitor) si cand m-am intors, casa luna si plicul disparut. Panicaaaaaaaaaaaaa!!! 😆 Cu o atitudine de labila psihic am intrebat despre biletele mele, ma isterizam, apoi radeam de situatie si tot asa… se pare ca in febra curateniei biletele au fost aruncate. Hey, dar ce bine, am facut niste oameni fericiti… si eu ce faaaaaaaaaaaac?! Dupa un mic circ cu cei care vindeau biletele, mi-am luat altele, bineinteles, in alt loc si un pic mai scumpe. That was close! Se facea misto de mine ca e un semn ca nu trebuie sa ajung. Hmmm, nu se poate asa ceva, mie cand mi se pune pata, mi se pune rau si permanent, nu se mai intelege nimeni cu mine! 😀

Astfel ca, inca o data, nimic nu sta in calea viselor mele! Am ajuns la concert, am stat in tribuna, vedere mult mai buna decat la Gazon B unde aveam initial biletele si a fost una dintre cele mai tari seri din viata mea! A meritat asteptarea, au meritat nervii, banii dati si toate neplacerile de pe parcurs. Nimic n-a mai contat cand au urcat pe scena si au inceput sa cante. Tot concertul am urlat, am tipat, am cantat si am avut pielea de gaina. Atmosfera a fost una dementiala, Dave un entertainer de exceptie, publicul a rezonat la fiecare sunet, la fiecare miscare si fiecare acord bine-cunoscut. Nu mai vroiam sa se termine…!!! Dar au fost 2 ore (si un pic) absolut fantastice! Deci, daca iti doresti ceva mult, mult, mult, se va intampla, universul conspira, planetele se aliniaza, si the sky is the limit!

Pe site-urile de specialitate se gaseste si playlist-ul lor din concert. Mi-as fi dorit sa mai cante si „No Good„, „Strangelove” si „World in my eyes„, dar poate data viitoare. Ca simt eu asa ca s-au simtit excelent si ca vor mai veni, clar voi spune prezent, de oricate ori vor veni. Sunt putini despre care pot spune asta, si Depeche Mode sunt unii dintre ei!

Nu trebuie sa va placa Depeche intr-un mod asa ca mine ca sa mergeti la un concert, sunt totusi vechi in bransa si s-au reinventat mereu, pastrandu-si totusi stilul. Vocea lui Dave a sunat impecabil, sonorizarea excelenta, ca atunci cand canta un vers sa ti se faca pielea de gaina si sa iubesti bass-ul ala din voce. Dupa un concert, perceptia si aprecierea se schimba mult, in bine sau in rau, depinde doar de artist. La mine, ei sunt sus de tot, de o saptamana sunt numai cu playlist-uri de-ale lor in casti si nu ma pot opri. Dar repet, eu sunt subiectiva si under influence. Si tare imi place!

martie 2, 2011

Martisoare, primavara si nemultumiri

De doua zile a venit primavara oficial. Se ascunde bine, smechera, ca eu nu-i simt prezenta, ba dimpotriva, strang cojocul mai tare pe langa mine sa nu ma-nghete vajul! Si cred ca am imbatranit, maica, asa de bine ma inteleg cu piesa vestimentara numita body… incat nu stiu cum in tinereti umblam cu geci scurte si blugi cu talie joasa si mi se parea ceva normal. Deci da, mi-e frig si nu stiu unde e primavara, poate doar in calendar, ca afara e ger, gheata, ba chiar si zapada!

Singurul semn cum ca s-a schimbat anotimpul a fost vanzoleala de ieri, cu flori, martisoare, snururi si alte acareturi din aceeasi categorie. Basca flori, la suprapret! Mai ofilite sau nu, depinde de spaga data la tiganci in piata. Si da, sunt femeie, imi plac martisoarele, port cu mare drag snur la mana, uneori chiar toata luna martie, dar balamucul iscat in jurul evenimentului e urat! Am primit ieri cateva martisoare si flori, normal ca m-am bucurat, bineinteles ca a contat si persoana care le-a oferit. Si daca n-am mai spus-o pana acum, imi plac la nebunie surprizele placute! 😀

In perioada asta ii inteleg pe barbati de ce sunt disperati, desi sunt convinsa ca meritam apreciere mai mult de cateva ori pe an. Desi am zis ca-i detest pe majoritatea, ii compatimesc atunci cand ii vad alergand sa ia te miri ce care sa le aduca si lor o noapte de sex ca lumea. Dar, la naiba, macar la atat sa se straduiasca si ei! 😆 Sunt discriminati oricum, lasand la o parte zilele de nastere si sarbatorile, noi avem doua zile de ridicat in slavi, pe cand ei doar una, si aia chinuita si sarbatorita cu vreun festival al berii obosit. Mama zice ca fiecare in viata primeste ce merita… noi meritam mai mult se pare. 😛

Majoritatea superficialilor purtatori de samanta confunda 1 cu 8 martie, uita aniversari si cumpara doar ce au impresia ca ar placea sau ofera cadouri extravagante, scumpe sau mai stiu eu cum ca sa compenseze cine stie ce frustrare existenta acolo undeva adanc in creierul lor. Nu frate, nu asa se face! „The best gift you can give to a woman, is to show her that she matters!” maaaaaaaaare vorba! Ei bine, asa se face! Intotdeauna gesturile conteaza, nu consistenta lor, pe langa asta n-ai nevoie de ocazii speciale sa-ti arati aprecierea!

Barbatii n-au nevoie de zile speciale de apreciere, pentru ca ei sunt oricum apreciati. Intr-o lume unde femeile sunt mai multe decat barbatii, daca ar fi s-o luam un pic subiectiv, ar trebui ca barbatii sa fie coplesiti de cadouri si atentie, ca sa aiba de unde alege. Totusi, chiar daca nu-si dau seama, ei sunt apreciati ca sunt puternici, ca stiu sa fie responsabili, ca pot intretine o familie… toate gesturile banale care au impresia ca li se cuvin, sunt gesturi de apreciere. Atunci cand sunt lasati cu nebuniile si hobby-urile lor, cand sunt niste copii mari… si multe alte situatii cumulate, fac din barbati niste fiinte apreciate si detestate in acelasi timp. Probabil si reciproca e valabila, rau cu rau, dar mai rau e fara rau!

Am pornit de la martisoare si primavara si am ajuns departe. Ce vreau sa spun e ca ar fi total inutil ca barbatii sa primeasca flori si martisoare cand primesc o gramada de alte lucruri care compenseaza cu varf si indesat faptul ca n-au o mare sarbatoare a lor. Iar toate sarbatorile astea au devenit atat de artificiale, superficiale si seci… doar motive de a face bani… incat pe majoritatea nu le simt ca atare. De multe ori o zi obisnuita, sau un weekend oarecare, la o petrecere ad-hoc sau ceva neplanificat… a iesit mult mai tare decat orice sarbatoare sau eveniment de anvergura, lasand si amintirile frumoase de rigoare.

Deci CARPE DIEM… cat mai frumos! Si primavara poate sa stea in vacanta, sa vina direct vara!

ianuarie 21, 2011

Fuckin’ mennnnnnn!!!

Daca-l mai aud pe vreunul ca e confuz, fucked up, cu creierii imprastiati sau nehotarat, imi iau campii, fi-r-ar sa fie! Am trait in ultimele 3 saptamani cat n-am trait anul trecut din punct de vedere sentimental. Why the hell do you do the right things when it’s TOO late??? (suna mai bine in engleza)

Ori sunt eu un magnet prost, ori e ceva in aer, in afara de gripa, care afecteaza creierele barbatilor cu care intru in contact. Da’ asa m-am saturat, ca, sa mor, fara suparare, din toti nu cred ca obtin unul de care sa pot spune „Da, dom’le merge!”. No hard feelings! Stiu ca si eu sunt pretentioasa si vreau multe, consider ca am si de ce, dar… n-ai cu cine (niste tarani)!

Asa cum mi-am inceput anul, asa s-a continuat. Ca sa pastrez nota… daca-mi mai zice cineva lasa, ca asa e frumos sa se intample lucruri si sa fie agitatie, sa nu te plictisesti, spun cu hotarare, din punctul asta de vedere plictisi-m-as! Am inceput anul cu o cutiuta de catifea si o scrisoare. Din punctul meu de vedere erau demult lucrurile lamurite, se pare ca nu si invers. Iar eu am ales sa pastrez tacerea. Nu a fost bine, mi s-a reprosat ca nici macar un sms cu „ba, esti tampit, revino-ti” n-am dat, iar cand am vrut sa rezolv situatia si sa inapoiez cutiuta am primit un refuz si lamurirea cum ca-mi apartine, si fac ce cred de cuviinta cu ea. Ei bine, in combinatie cu alte accesorii, cand va fi cazul, voi purta ce-am primit, numai asa, de-a naibii!

Apoi am primit niste scuze pe care nu credeam ca le voi mai auzi vreodata, persoana care m-a suparat de ziua mea s-a gandit ca ar putea sa inceapa anul lamurind lucruri neincheiate. Am apreciat pe masura, inclusiv scuzele ca ceva l-a facut sa dea inapoi (cica nu eu, culmea!), acum suntem ok, dar ceva s-a rupt si nu se va mai lega, plus ca acum nu mai vreau eu.

Cand credeam ca aveam si eu o conexiune buna (semnal la telefon 😛 ) cu o persoana, imi da cu firma-n cap: e combinat, dar i s-a pus pata pe mine si ma vrea. I-auzi! Prietene, astia luati si cu relatie de 4 ani si ceva au un mare semn de interzis pe frunte. Bravos ca ai avut cojones sa nu ma minti, ca oricum aflam si jar mancai! Si mi s-a taiat grav.

Una din marile surprize ale acestei perioade a fost cand cineva pe care-l cunosc de niste ani si cu care ma intelegeam excelent si pe care-l respectam si inca mi-e drag, dar a disparut ca magaru-n ceata, dupa 7 luni a venit sa vorbim face to face si sa-mi dea explicatii. Am fost receptiva, dar mi-am spus si punctul de vedere, intr-un mod brutal de sincer, lucru care a durut mai rau decat daca i-as fi dat doua palme si l-as fi dat pe usa afara. Imi pare rau c-am fost scorpie, dar meritai! Altul cu creierii varza, care nu stie ce vrea… chiar nu pot si nu mai vreau sa fiu Mama Dolores, no more! Asa ca are misiune sa-si omoare piticii si mai apoi discutam. Are multe de recuperat pentru ca a fost o mare dezamagire, omul paradox… dar macar acum per total sunt mai putine intrebari fara raspuns.

De curand am intalnit pe cineva. A fost chimie, a fost aceeasi unda, tot ce trebuia… singurul care mi-a spus foarte raspicat ca-si doreste copii cu mine (a spus-o fara sa-mi stie pasiunea pt bebei)… numai ca, avem o mica problema, o relatie de vreo 3 luni in care nu-i e ok si la fel, e confuz. Asa ca… fii confuz in continuare, ca e excelent!

Frate, sunteti toti dusi, pe cuvant!!! In momentul in care vedeti cu cine aveti de-a face, daca nu va simtit siguri pe voi, mai bine back off, dar nu-mi pierdeti mie timpul! Daca as fi fost vreo nebuna si crizata, vreo isterica razbunatoare, as mai fi zis, asa sunt babau din nimic (recunosc ca am tendinte violente cateodata, dar se consuma numai in mintea mea, nu le exteriorizez, asta ar trebui sa va spuna ceva). Este mai mult decat clar ca daca ai pe cineva si ti s-a pus pata pe mine, ce ai tu deja acasa nu e ce trebuie! Pe langa asta, daca vezi ca iti dau toate semnalele ca lucrurile sunt ok, nu inteleg de ce prelungesti agonia si nu tai raul din radacina. Lasand lucrurile nerezolvate, nu vor disparea, vor ramane acolo, agravandu-se si mai tare, complicandu-se si mai tare. Si cica eu sunt aia careia ii plac complicatiile…

Doamneeeeeeee, cu ce ti-oi fi gresit de ma lovesti numai de faze de-astea… oare pentru faptul ca din cand in cand nu iau bilet RATB? Oare pentru ca tip la frati-miu cand ma enerveaza? Oare pentru ca ma isterizez cand ma bate mama la cap? Oare pentru ca mi-am urmat instinctele si inima si-am facut ceea ce am crezut ca e mai bine pentru mine? Oare pentru ca m-am incapatanat in situatii care nu-mi erau favorabile fortand lucrurile? Poate pentru toate astea, poate doar pentru unul sau poate pentru niciunul din lucrurile enumerate mai sus… Dar tot astept roata aia sa se intoarca odata!!!

Sa fie foarte clar, chiar daca „rabdare” nu-i unul din cuvintele mele preferate, ea exista si e limitata. Chiar daca sunt eu bleaga de dragul tau si trec cu vederea lucruri, nu inseamna ca sunt proasta si nu stiu, simt sau intuiesc, te las doar pe tine sa crezi asta! Tinand cont de asta, ai grija sa nu-mi atingi limitele! Ca, daca ai facut-o, te-ai ars, there’s no turnin’ back, ca mie daca mi se ia, apai mi se ia de tot… si apoi poti sa stai si-n limba ca nu ma mai impresionezi. Timingu’ vietii! Si cica daca e sa fie, va fi oricum, mai devreme sau mai tarziu (soarta astrele si horoscopul)… ok, dar sa fie in intervalul ala cand inca vreau eu, ca dupa aia nu se mai pupa timing-ul si e vax albina! Si cu asta am incheiat povestea, desi as mai putea spune multe!

noiembrie 2, 2010

Ce fai maci?

Mut fuste ar fi fost clasicul raspuns. Ei bine, da’ ce nu fac?!

Stiu ca iar ma plang ca timpul zboara, dar asa e. Am avut 3 zile libere intre joburi si am fost mai plecata si mai ocupata decat in restul timpului cat lucram, halal timp liber. Dar daca ma intrebati ce-am facut concret, raspunsul e vag. Vineri a fost ziua mamei si am dus-o la un salon la un tratament cosmetic surpriza, s-a declarat incantata. Sambata am fost la Luiza, i-am mangaiat burtica, m-am jucat cu Sonia, care a inceput sa vorbeasca si e o dulce, mor dupa ea… abia-l astept pe fratiorul ei… si apoi mi-am mai vizitat niste prieteni. Duminica am fost la Muzeul Satului si in Herastrau intr-o plimbare foarte placuta si relaxanta. Miercuri si joi e blank…

„Distractia” a inceput de ieri. Ieri am inceput noul job la unul din distribuitorii nostri. Si nu-mi place… neam! Oamenii, stilul neaos romanesc de-a face lucrurile, periuta si pupincurismul, atmosfera de teroare si frica impusa si creata artificial… e groaznic! Cu prima ocazie cum prind, am plecat fara sa ma uit inapoi.!Dar si alte aspecte, poate la fel sau mai putin importante m-au facut sa imi pun semne de intrebare si sa ma duc cu inima indoita: faptul ca mi-au spus ca imi vor trece pe cartea de munca jumatate din salariu si, desi Luiza m-a lamurit ce si cum, nu-mi convine, ca ma dezavantajeaza, iar in astea doua zile, nimeni nu mi-a cerut si mie vreun act, o carte de munca, nu m-a solicitat sa semnez un contract de munca, fie el si pe perioada de proba, pe perioada determinata… nada de nada! Poate sunt eu nebuna, poate exagerez, dar conteaza mult sa te simti bine la locul de munca si sa nu te duci cu scarba… ca, vorba ceea, mai mult de jumatate din viata acolo ti-o petreci. Si nu-mi placeeeeeeeeeee! Azi noapte am visat numai teroare, ca mi-e aiurea, ca fac greseli, ca sunt inchisa intr-un spatiu unde nu mi se permite dezvoltarea… brrrrrrrrr, groaznic!

Imi caut in continuare job, nu renunt. Asta e doar ceva temporar, pana gasesc ceva mai bun. Sper doar sa nu fie teapa si sa ma aleg cu praful de pe toba dupa o luna. Se pare ca se practica chestia asta… Pffffffffff… io de un’ sa stiu, daca am lucrat la multinationale? Or fi aia mai robotei asa, dar macar sunt corecti, ai multe de invatat si au o disciplina. Daca as munci pentru mine, nu pentru altul, mi-as trece pe cartea de munca salariul minim, ca stiu pe ce ma bazez… dar asa, nu-mi convine! Si punct!

Si maine o mai bag si pe Bubu in service si o sa stau fara ea vreo doua saptamani… oh joy! Iar maine presimt eu ca ma vor suna de la vechiul job ca nu se descurca… muhahahahaha!

Dar viata merge inainte si TOTUL VA FI pana la urma ASA CUM VREAU EU! 🙂

octombrie 11, 2010

Pelerinaj in Israel

Nu sunt cea mai religioasa persoana, dar cred cu tarie in Dumnezeu. Si in multe alte lucruri… sa le spunem semne… si sa nu intram in detalii, ca nu e cazul. De aceea n-am ezitat cand mi s-a propus un pelerinaj in Israel, la locurile sfinte, pe urmele lui Iisus, si nu numai.

Nici ca se putea o perioada mai potrivita pentru o astfel de calatorie… avand in vedere vestile ca voi ramane fara job, pauza facuta, deconectarea si vizitarea acelor locuri au picat la tanc. Astfel ca am petrecut o saptamana obositoare, solicitanta, deosebita, incarcata de semnificatii si sper eu folositoare pentru mine si pentru sufletul meu, in Tara Sfanta, Israel.

In prima zi cand am ajuns, cum am iesit din aeroport, am zambit instant cand m-a lovit valul de caldura. Am vizitat Lod – Biserica ce adaposteste mormantul Sf. Gheorghe. Apoi am vizitat doua biserici cu hramul Sf Ioan Botezatorul, una in oras, alta mai izolata. Fiecare din ele frumoasa, fiecare deosebita. La cea izolata era un izvor cu apa miraculoasa si un bazin in care se scufundau femeile cu probleme de fertilitate. Mi-am bagat deshtele si am baut apa de-aia preventiv asa. 🙂 Dupa ce am vizitat cele trei biserici, ne gandeam ca scapam si ne duce sa ne cazam. Da’ de unde, taras-grapis am fost dusi la Biserica Sf. Invieri, din cetatea Ierusalimului, unde sunt sub acelasi acoperis Golgota, Piatra Ungerii, Sf Mormant si locul unde s-a aflat Sf Cruce. Am primit explicatii, ni s-a povestit, am descoperit ca am multe lacune in ceea ce priveste pildele Bibliei, voi recupera candva.

Rupti de oboseala am ajuns seara la Ierihon, locul nostru de cazare, la Asezamantul Romanesc, un fel de manastire cu capacitate de cazare si masa pentru pelerini. Conditii decente, mancare suficienta si buna, miercurea si vinerea se mananca de post, dar camere saracacioase ca aspect, fara dulapuri, in niciun caz teveu sau alte minuni ale tehnologiei moderne, exceptie facand aerul conditionat, fara de care s-ar putea sa mori de cald.

A doua zi am urcat pe Muntele Carantania, aka Muntele Ispitirii. Pe drum erau neni cu fel de fel de coliere si zdranganele de vanzare. Cum in grupul nostru erau j’de babe nestiutoare de engleza si intrebau ca floricelele in romana de preturi, le-am ajutat, am fost translator si negociator. Astfel, am atras mai multe babe. Drept urmare, nenea ala a zis ca sunt „my friend” si mi-a dat cadou o bratara cu ochisori de-aia anti-deochi, plus doua coliere, unul de malachit, pe care l-am facut cadou unei doamne din grup si unul cu jad, pe care l-am oprit. Apoi am plecat spre Bethlehem la Biserica Magilor, facuta pe locul unde magii au fost instiintati de venirea Mantuitorului. A urmat Biserica Pastorilor, unde am facut poze cu niste maslini care fusesera plantati acolo inaintea lui Hristos. Apoi am fost la Grota Laptelui, un loc de refugiu pentru Maria din calea soldatilor pusi de Irod sa omoare pruncii. Aici se vinde un pamant miraculos, care ajuta cuplurile care n-au copii sa aiba. La rand a fost Biserica Nasterii Mantuitorului. Aici peste tot pe unde s-au intamplat lucruri, nu s-au pastrat ruine sau ceva, nu, peste tot s-a facut biserica…

A treia zi am vizitat Manastirea „Dudul lui Zacheu”, apoi am plecat la Marea Moarta. Acolo am avut vreo 3 ore de balaceala. Daca stiam ca ne si distram, imi luam costumul de baie, asa m-am multumit sa intru doar cu picioarele. Cah… ce naspa se simtea namolul ala, nu m-a dat pe spate sub nicio forma, la noi la mare e muuuuuuuuult mai frumos. Seara am vizitat Manastirea Sf. Gherasim.

Ziua 4 a inceput mai de dimineata, cand am vizitat Manastirea de la Hozeva, sub hramul Sf. Gheorghe. Pana la un punct ne-au dus taxi-urile, apoi se mergea pe jos sau cu „taxi magaru'”, cum ziceau beduinii de acolo. Aici se afla moastele Sf. Ioan Iacob Romanul. De acolo am plecat din nou spre Ierusalim, unde am fost la Zidul Plangerii. Am urcat pe muntele Sionului, unde am vizitat Foisorul „Cina cea de Taina”, mormantul prorocului David si Biserica Adormirii Maicii Domnului. Ziua s-a incheiat cu Gradina Ghetsemani, unde am vazut Biserica Natiunilor, mormantul Maicii Domnului si Grota Tradarii. Aici am foat ceruta de nevasta. De la 2 camile s-a ajuns la 10, eu tot refuzam, i-am zis ca eu ma duc la mine acasa, nu vin la Ierusalim. Altul zicea „don’t marry him, marry me”, da’ cred ca m-au si deochiat, ca de nu mi-au spus ca ce ochi frumosi am de ma plictisisem… Seara am fost si la asezamantul romanesc de la Ierusalim intr-o scurta vizita.

Urmatoarea zi am terminat ce-am inceput, adica Muntele Maslinilor si restul cetatii Ierusalimului. Am fost la Biserica Inaltarii, la Manastirea Pater Noster, Biserica unde s-a aflat capul Sf. Ioan Botezatorul, apoi am intrat in cetatea Ierusalimului, unde am facut Calea Crucii, pe Via Dolorosa, cu cele 14 opriri ale Mantuitorului. Am avut timp liber de cumparaturi restul zilei.

In cea de-a sasea zi am plecat spre nord, urmand a fi cazati la  Nazareth. Ne-am oprit la Iordan, unde m-am (re)botezat si m-am purificat. De acolo am plecat si am vizitat Biserica Sf Petru si Muntele Fericirilor. Am mers cu barca pe Marea Galileii, a fost superb, apoi am vizitat ruinele orasului Capernaum si Tabgha, biserica ce aminteste de hranirea multimii cu 5 paini si 2 pesti si apoi am mers in Nazareth unde spre seara am vizitat biserica ortodoxa Buna Vestire. Seara am facut o plimbare in Nazareth, spre a-mi clati retina intr-un centru comercial. Nu m-a impresionat, singura chestie care m-a dat pe spate, a fost un inel de pe la Galileea, care era din aur alb si avea diamente si era DOAR 5300 de dolari. Un fleac! 😆

Si iata ca a venit si ultima zi, cea a plecarii. Cum decolarea a fost abia seara, am vizitat si in jumatatea de zi ramasa. Am vizitat biserica catolica construita peste ruinele casei lui Iosif, e o catedrala superba, aici am simtit cel mai mult cum am pielea de gaina. Apoi am vizitat Biserica ortodoxa Sf Gavriil si am pornit spre Cana Galileii, unde am vizitat biserica Minunii transformarii apei in vin. Ultimul obiectiv vizitat a fost pe muntele Tabor, Biserica Schimbarea la Fata. Timpul ramas pana sa mergem la aeroport l-am petrecut in Tel Aviv, pe malul marii facand aerosoli.

Si asa am trecut de la agonie la extaz si invers. Nu mi-a placut Ierihonul si unde ne-am cazat, nu m-am omorat dupa Ierusalim, m-am minunat ca din piatra ei au scos atatea frumuseti si noi suntem niste fraieri la faza asta, am simtit niste lucruri in biserica pe locul unde s-a nascut Hristos si in biserica din Nazareth facuta pe ruinele casei lui Iosif, nu mi-au placut evreii ca oameni, pt conflictele permanente cu arabii si mai ales aia cu perciuni care nu muncesc si-si rad nevestele in cap, toarna copii si-i intretine statul… de unde spuneam ca abia astept sa ajung acasa, de aceea acum spun ca as mai merge o data. Mi-a placut foarte mult Nazarethul si Tel Aviv partea aia cu cladiri impresionante… culmea oras construit in 50 de ani… si noi… am putea face atatea… dar nu mai discut, ca am scris si-asa mult.  M-a terorizat mama cum a stat cu ochii pe mine cica sa nu fiu rapita… i-am explicat ca atunci cand or vedea ce rea sunt  vor veni ei s-o roage sa ma primeasca inapoi! 😛

Ideea e ca per total mi-a placut foarte mult ca experienta, merita traita macar o data-n viata iar pentru detalii suplimentare si recomandari astept intrebari. Vor veni si poze cand le voi strange pe toate si voi face o selectie.

iulie 27, 2010

Beauty session

Eu sunt copil cuminte, dar tot mai incalt din cand in cand cate-o pedeapsa! Asa, preventiv! De data asta m-a tras de ciuf Nina, care ma pune sa dau din casa, adicatelea sa povestesc ce fac eu de sunt asa de draguta 😳 (a se vedea si modesta 😆 ). Deci, cand vine vorba de ritualul de ingrijire si infrumusetare, sunt campioana! Nu la viteza, ci dimpotriva, pentru ca atunci cand am timp si chef sesiunea poate dura o intreaga zi.

Dar sa incepem cu inceputul. Dimineata cu ochii carpiti, ma spal pe dinti, imi fac un dus si ma dau cu crema pe fata. Dupa ce ma imbrac, ma machiez si aici ingredientele de baza sunt tusul si rimelul. Bineinteles ca mai bag si o pudra, un fard de obraz, un gloss. Cand sunt multumita, trec la partea cea mai dureroasa, parul. Pe care, acum pe timp de vara il rezolv rapid, o coada de cal si aia e. Dar si asa, tot bag in el ceva spuma si fixativ (am un par fin si moale care sta numai cum vrea el). Vara n-am breton, ca nu-l suport, dar cand e rece mi-l refac.

In timpul zilei rar ma dau cu gloss dupa ce mi s-a dus cel aplicat dimineata. Ma mai dau din cand in cand cu crema de maini.

Seara, daca am fost la sala, direct in baie ma opresc, asta dupa ce deja am mai facut un dus la sala. Am gel de dus de la Dove, ala crema, e minunat, am sampoane potrivite pentru parul meu matza, dar si impotriva caderii parului (trebuie sa invat sa fiu ma nesi, sa nu ma mai stresez, ca de ala asta mi se trage in primul rand) si, dupa ce termin partea de curatare, sunt alt om. Si ma spal si pe dinti! De obicei, demachierea se face cu apa si solutie de spalat pe fata, apoi pe o discheta demachianta pun niste crema minune de la Farmec, are si niste tonic si intr-un final, pentru ca am tenul uscat, aplic o crema regeneranta de noapte. Inca n-am nevoie de crema de ochi, ma conserv bine deocamdata!

Dupa toata nebunia asta, ma dau cu crema de corp tonifianta, daca mai am chef, pun si Relax&Tone-ul in miscare si cam aia e.

In weekend, la toate astea se adauga epilat, pensat, manichiura si pedichiura, mi-a spus mie mama cand eram a 7-a ca o femeie se vede cat de (ne)ingrijita e dupa unghii, de atunci am bagat la cap si actionez in consecinta… eventual mai pun si o masca de par, o masca de fata, pe langa crema de corp, dau cu crema anticelulitica, mai dau cu crema emolienta de talpi… ehe… o gramada de pomezi! 😛

Imi face o placere nebuna sa am timp pentru mine sa ma lafai si sa ma lungesc cu beauty session-ul toata ziua, sunt cunoscuta pentru asta deja, si chiar daca sunt o invartita, rezultatul final e satisfacator, chiar si pentru mine, carcotasa carcotaselor. Si nu, nu folosesc produse care costa cat un salariu, multe chestii pleaca de la autosugestie, daca genetica ajuta, cu atat mai bine, mai trebuie ceva indemanare, simt estetic si stil si… there comes the diva in you! 😉

iulie 22, 2010

Ametita rau

De obicei sunt organizata si am memorie buna, dar cateodata se intampla s-o comit intr-un mod colosal. Cam asa a fost ieri, iar Murphy s-a amuzat copios.

Deeeeeeeci, cum eu sunt mama planurilor si a organizarii, m-am gandit ca imi pot lua o mica pauza de la job, intre niste ore mai lancezitoare si sa profit de faptul ca am mai tot aproape si sa impusc niste iepuri. Adica sa ma duc sa bag benzina, apoi sa duc masina la spalat si intre timp sa-mi fac si o mica aprovizionare de la Kaufland. Zis si facut! Ajung la benzinarie, bag benzina si apoi scot portofelul sa ma duc sa platesc. Cu cardul, ofcors! Si… surprizaaaaaaaaaa! 😯 Exact cardul ALA nu era in portofel, in rest aveam toate plasticele din lume! Ce ma fac, ca ma fac?! Basca, ramasesem in pom si cu telefonul! Oh, yeah! Ma si vedeam incatusata…

Si merg si le explic oamenilor ca mi-am uitat cardul acasa, dar ca merg pana la birou sa iau bani si ma intorc in 10 minute. Nenea de la casa m-a privit suspicios, mi-a cerut buletinul si m-a mai intrebat de vreo cateva ori daca ma intorc. Am ajuns la birou, m-a salvat contabilul, am fugit inapoi si-am platit.

In rest, s-au dus planurile mele! Si acum panica… si acum frustrare… unde e cardul?! Ada, adu-ti aminte ce ai facut cu el, cand l-ai folosit ultima data? Eu nu prea pierd chestii de-astea, deci ori e pus bine, ori e ratacit si-l gasesc cine stie cand, ori mi l-a furat cineva. Si stau si ma gandesc… evrika, e in geanta aia gri! Si asa a fost! A nu se face asa!!!

Pe langa toate astea, caldura imi da „fiori”. Prin aerul ala conditionat, mama lui! Ieri, cu agitatia si du-te vino-ul ala… am tot iesit afara, am intrat in cladire. La mine in birou e o temperatura ok, dau drumul la aere in alte incaperi si las usile deschise, ajunge si la mine, dar nu ma vajaie de cap. Cand ies din birou, pe hol, e brusc innabusitor. Merg spre receptie si e din nou racoare, spre cam frig pentru gusturile mele. Cand ies afara, ma paleste din toate partile caldura… care e a naibii de umeda, spre deosebire de alti ani (cam asa era in State acum 10 ani cand am fost). Iar trecerea asta brusca mi-a afectat ieri capatana, mi-am simtit deranjate toate sinusurile, le-am simtit ca exista si ca-mi bat in teava. cica le-am sensibilizat si de la faptul ca mai plec vara cu parul ud pe afara, asa zice mama… bine, incerc sa fiu cuminte! 😀 Desi nu prea cred ca o sa-mi reuseasca figura. 😛

Totusi, voi sa nu faceti ca mine si, cand plecati de acasa, sa aveti parul uscat, bani cash si toate cardurile, plus baterie la telefon!!!

aprilie 14, 2010

Leapsa pe machi(a)telea

Am primit o leapsa de la Aimee si, cand am vazut ca e despre farduri am fost incantata. Dar cand am vazut si cate intrebari are… pfuai! Dar, cand vine vorba de farduri, femeile sunt de neoprit in discutia despre, se pare ca n-o sa fie asa o corvoada sa fac leapsa asta. Sa purcedem:

1. De cate ori iti speli fata pe zi? Pai cam de doua ori. Dimineata la trezire si seara, cand ma demachiez.

2. Ce fel de ten ai? Uscat cu mici tendinte de ten mixt.
3. Cu ce iti cureti fata? Apa si face wash special. Daca nu, ma spal cu apa pe fata si apoi folosesc un servetel demachiant pentru a curata tot. Daca nu, dupa apa si face wash, dau cu un pic de demachiant.
4.Ti-l exfoliezi? O data pe saptamana sau mai rar.
5. Ce brand obisnuiesti sa folosesti? Brand de? Demachiant? Farmec 2 in 1. Face wash? Cred ca e Garnier…
6. Ce crema folosesti? De zi am Olay si de noapte Nivea regeneranta. Momentan.
7. Ai pistrui? Nu.
8. Folosesti crema pentru ochi? Nu, se aplica tot crema de fata, ca, pe cuvant, nu ma ustura ochii!
9. Ai fost sau esti predispusa la acnee? Am avut niste probleme mai demult, dar le-am rezolvat cu Skinoren si Zynerit.
10. Ai avut nevoie vreodata sa folosesti Pro-Active? Nu stiu ce este, dar am gugalit. Am zis mai sus ce-am folosit.
11. Ce fond de ten folosesti? Acum folosesc Affinitone de la Maybelline.
12. Dar anticearcan? L’Oreal, ala in forma de pix, cu pensula.
13. Ce nuanta a pielii ai? Mai inchisa un pic, la fonduri de ten imi trebuiesc nunate in a caror denumire este „gold” sau „honey”, ma bronzez repede, uniform si ma fac tuci. 😀
14. Ce crezi despre genele false? Am avut o singura data, la sedinta foto de la calendar, dar alea erau imense si foarte incomode. Oricum, ideea imi place si, la ocazii n-as ezita sa port.
15. Stii ca trebuie sa-ti schimbi mascara o data la 3 luni? Da, stiu.
16. Ce brand de mascara folosesti? L’Oreal. Dar nu ala pe care-l iubesc eu, ca nu se mai fabrica. Cel mai bine m-am inteles cu Volume Shocking ala cu pieptene, era genial, facea niste gene wow. Nu mai e… 😥
17. Sephora sau Mac? Eheee… cand stiam eu de Sephora, abia aparuse Avon in Romania! Sephora, Mac sunt mai scumpe si nu neaparat mai bune. Si se gasesc la Sephora oricum. 🙂
18. Ai un card Mac Pro? Nu, am card Cora, HelpNet, Altex, Mobexpert si Sensiblu. 😛
19. Ce instrumente pentru machiaj folosesti? Pensula, buretel aplicator, degetele si cateodata clestele de gene.
20. Folosesti baza de machiaj sau primer pentru ochi? De obicei baza de machiaj este crema hidratanta aplicata, dar cand trebuie sa tina mai mult machiajul, folosesc o baza de machiaj care cica netezeste fata. Nu e diferenta colosala…
21. Dar pentru fata? Vezi mai sus.
22. Care este culoarea de fard preferata? ROSU! Uimitor, dar imi sta super machiata cu rosu. In general imi plac culorile inchise, pentru ca cele deschise nu ma avantajeaza: negru, bleumarin, verde, maro, mov. Din culorile deschise imi plac portocaliu, turcoise, gri, auriu si roz. Si pot face niste combinatii de senzatie daca ma straduiesc!
23. Folosesti creion sau tus? Tusul sa traiasca! L’Oreal e za best!
24. Cat de des iti bagi creionul in ochi? Rar spre niciodata.
25. Ce crezi despre pigmenti? Exista si or fi si ei buni de ceva, nu?! 😆
26. Folosesti machiaj mineral? N-am incercat. Cand mi se mai termina din smacuri, o sa incerc chestii minerale, sa vedem daca simt vreo diferenta.
27. Care e rujul tau preferat? N-am ruj preferat, am doar unul sau doua, le folosesc rar.
28. Dar lipgloss? Ehe, aici e alta treaba. Folosesc numai gloss-uri cu pensula, se aplica mai bine decat cele cu buretel. Preferatele sunt cele de la Burjois si mai am vreo 2 de la Sephora.
29. Care e blush-ul tau preferat? Nu cred ca am vreunul preferat, sunt foarte multumita de cel de la Lancome pe care-l folosesc cel mai des.
30. Iti cumperi produse de machiaj de pe Ebay? In niciun caz! De pe net mi-am luat doar laptop. Aaaa… si mai demult o pereche de adidasi.
31. Iti plac magazinele cu produse cosmetice? Calule, mananci ovaz? Lasa-ma acolo o zi si-o noapte si nu ma voi plange de foame/sete/somn/plictiseala!!!
32. Mergi la Cosmetic Company Outlet? Nu, dar poate voi merge vreodata.
33. Ai luat vreodata in considerare sa faci cursuri de machiaj? Da. Si chiar imi doream, facusem primul pas, dar era prea scump cu totul si-am renuntat.
34. Uneori esti stangace cand te machiezi? Nu. Am invatat de mica sa ma machiez, mama mi-a zis ca trebuie sa stiu singura sa ma machiez, sa-mi fac manichiura, parul etc. asa ca m-a invatat. Dar n-am avut voie sa ma machiez decat cand am intrat la facultate! Pana atunci, doar la zile de nastere si la bal.
35. Numeste o “crima” in ceea ce priveste machiajul. Machiajul gotic, machiajul stil „scapat in galeata cu farduri”, machiajul papagal.
36. Iti plac culorile aprinse sau cele neutre in ceea ce priveste machiajul ochilor cat si buzelor? Depinde de momentul zilei. In general la buze prefer culori cuminti, la ochi e diferenta. Pentru un machiaj de zi e suficient un fard neutru, un tus/creion si un rimel. Pentru seara merg culori mai indraznete, mai inchise, smokey eyes, depinde de tinuta si de eveniment.
37. Care celebritate are intotdeauna un machiaj impecabil? Jennifer Aniston (machiaj natural), Angelina Jolie (nu renunta la tus, luv her 4 that!), Nicole Kidman (aspect de papusa de portelan), Kylie Minogue (prospetime). Nu mai stiu… mai sunt sigur!
38. Daca ar trebui sa iesi din casa folosind un singur produs de machiaj care ar fi acela? Rimel.
39. Iesi din casa fara sa te machiezi? Extrem de rar. Si pana jos la paine daca ma duc, macar un pic, si tot ma aranjez.
40. Crezi ca arati bine si nemachiata? Da. Mi s-a spus de nenumarate ori. Nemachiata sunt la plaja sigur. Le-am surprins placut pe niste colege de serviciu cand m-au vazut nemachiata intr-o delegatie. Au zis ca arat foarte mica nemachiata. 😀
41. Din punctul tau de vedere, care e cel mai bun brand in materie de cosmetice? Nu am un brand preferat si nu sunt eu make-up guru sa pot da asemenea verdicte. Nu vreau sa se arunce cu rosii! 🙂
42. Ce crezi despre makeup? Este o arma imbatabila la indemana oricarei femei. Uneori transforma mai mult decat e cazul, si in bine, si in rau. Adica femeia machiata poate arata diva si dimineata sa te sperii cand o vezi in pat langa tine nemachiata. La fel cum o fata cu un ten dragut si trasaturi frumoase se transforma in ceva vulgar cand exagereaza cu machiajul. Machiajul e ca sarea in bucate, in cantitati corecte produce delicii, daca e prea mult, atunci e potroaca! Restul e cancan! 😛

Aceasta lepsuta mirobolanta o dau mai departe fiicelor mele, Crocoditza si Marmotica, mamicii mele, Erminusa, lui Honey, Ninei, mamica de gemene, Morenei, don’soarei Semafor, cocoanei cu paru’, ca ea cred ca se da cu pomezi mai speciale de are tenul ala frumos asa, si lui Anachen, sa vedem ce foloseste ea a la Deutschland! Spor fetelor!

martie 11, 2010

Principiile si iubirea de sine

Am ramas iar datoare cu lepse! Doua bucati! Una de la LiaLia si cealalta de la Dana de la HotCity, ca tot am fost ucenica. Si… cele doua subiecte zic eu ca se imbina foarte bine, asa ca voi face din nou o leapsa 2 in 1. Leapsa de la LiaLia e o mica introspectie in urma careia sa astern aici vreo 10 principii de viata ale mele, iar leapsa de la Dana este despre cat de mult (nu) ma iubesc. Au legatura si, pe masura ce voi scrie, se vor lega lucrurile. Sper…

Principiile care te ghideaza in viata… spun atatea despre un om… despre calitatile si defectele lui, despre increderea pe care poti sa i-o acorzi, daca se poate crea o relatie win-win cu acesta etc. Daca stau sa ma gandesc, n-as putea sa le enumar pe toate, poate nici eu nu stiu sa le nominalizez desi le urmez zilnic, poate unele mi-au fost transmise genetic, poate pe unele mi le-am impus, altele au venit pe parcurs, niciodata n-am facut o lista, dar cred ca as putea extrage 10 din multitudinea de principii care ma ghideaza.

 Un principiu ar fi sa nu ma mai mire nimic. Adica sa ma astept la orice din partea oricui. Stiind chestia asta, poate ca socurile sunt mai usor de incasat si, desi poate nu-mi vine sa cred… sa bag la cap ca nu toata lumea-i fraiera ca mine, vorba mamei. Dintr-un principiu deriva altele, asa va fi scris si aici. Am invatat ca familia este singura care-ti vrea cu adevarat binele pe tot parcursul vietii, in rest, rar sa mai fie si altii.

Un alt principiu ar fi ca mai bine ajut pe cineva strain si complet necunoscut decat pe cineva apropiat, strainul va aprecia sincer, ceilalti nu.

Daca nu gasesc cel putin un motiv sa zambesc si sa lupt in fiecare zi, inseamna ca sunt o trista si ziua a trecut degeaba. Si nu vreau sa am zile din viata irosite!

Cand apuc sa promit ceva, apai, moarta, coapta, ma tin de cuvant si am pretentia ca si cei din jur sa faca la fel. Bineinteles ca nu-i asa. De mica eram convinsa ca eu sunt altfel, mi se tot confirma. Nu-i vorba, am intalnit si oameni frumosi, deosebiti, speciali, fiecare cu avantajele lui, nu contest asta! Am vrut mereu sa fiu celebra, pentru ceva anume, ideal ar fi fost in domeniul artistic, dar… mai bine ca nu a fost asa! Dar tot imi place sa cunosc cat mai multa lume, sa socializez. Dar n-am putut sa-mi calc principiul a nu amesteca distractia si munca. Clar nu fac asta, no way!

Fac lucrurile in felul meu si in ordinea in care vreau eu, nu suport sa ma „ordoneze” cineva, principiul ar fi, nu porvoca scorpia, doar atunci reactioneaza. Nu m-am lasat niciodata subestimata si calcata in picioare, cand am simtit asta, am ripostat, n-a contat „rangul” persoanei. Poate ar trebui sa povestesc intr-un post cum l-am executat pe it-istul de la Bratislava cand am avut probleme cu calculatorul si cum le-am educat pe alea de la contabilitate, de ma stiu de babau.

Pun cartile pe fata si am pretentia ca si cei din jur sa faca la fel. Urasc sa fiu ultima proasta care afla, mai bine spune-mi indiferent de consecinte!

Nu ma bag in relatiile altora, nici cu sfaturi si nici sa fur barbatul alteia. Ala e cu interzis in frunte! Nu voi tese niciodata intrigi si nu ma voi baga, daca e vreo problema, e ca nu era ceva ok de dinainte, omul multumit nu cauta in alta parte. Si nu judec o persoana fara s-o fi cunoscut. Am invatat ca numai Dumnezeu judeca. Exceptie: daca persoana respectiva ma jigneste si-mi face viata amara gratuit, imi pare rau, dar i se va plati cu aceeasi moneda!

Nu-mi plac intretinutele si nici intretinutii! Deloc! De-aia nu voi accepta prea multe din partea unui barbat. Nu se stie niciodata cand imi va scoate ochii, sa prefer sa nu. Am tendinte feministe gen „anything boys can do, girls can do better”. 😆

Nimic nu e intamplator, totul se intampla dintr-un anume motiv, cu un anume scop, si fiecare om are o misiune pe pamantul asta. Traditiile, superstitiile sitoate lucrurile astea au un sambure de adevar.

Si as putea-o tine langa asa… ohoooooo… dar iar imi sar carcotasii in cap ca ma repet. Nici n-am numarat daca sunt 10, dar, cine m-a citit pe aici, s-a cam lamurit cu ce fel de om are de-a face, e foarte clar ca stiu sa fiu si buna si nebuna, ca am si toane, dar si rabdare pan’ la cer cand trebuie, sunt si sucita, dar si docila… dar am principii de la care nu am de gand sa ma abat.

Cat despre iubirea de sine… nu stiu ce sa zic… si din randurile de mai sus se vede asa, prin invaluire ca e un sentiment puternic. Sti ca se zice ca daca te iubesti si te respecti tu, asta se va oglindi si in relatiile cu cei din jur si vei fi iubit/a! Depinde… foarte mult de alti factori.

Ma iubesc pentru ca tin foarte mult la linistea din jurul meu, la tabieturile mele, la beauty session-urile de juma de zi. Imi vorbesc in oglinda, mi-e prietena buna, imi arata obiectiv defecte si calitati. Si am invatat sa ma iubesc si sa am accept asa cum sunt. Unde nu mi-a placut, am facut schimbari, inca fac, inca lucrez la asta. Ce pitici de pe creier, care creeau complexe, am putut sa omor, i-am omorat!

Si totusi ma iubesc si nu ma iubesc! Ma iubesc suficient cat sa stiu ce vreau, dar nu suficient cat sa stiu sa accept ce primesc. Suficient cat sa am standarde inalte, insuficient pentru a le adapta realitatii. Ma iubesc suficient cat sa stau jumatate de zi la beauty session, dar nu suficient cat sa-mi spun ca pot iesi oricand sa cuceresc lumea doar cu un zambet. Ma rasfat cu delicatese, dar n-am timp si chef de sala (astept caldura sa iau rolele la rodat!). Imi iau tot felul de creme si pomezi, dar nu m-am dus la un masaj relaxant de nu mai stiu cand. Ma iubesc astfel incat sa-mi iau tot felul de minuni, dar nu atata de mult cat sa-mi cheltui toti banii numai pentru asta. Imi plac genele false (hihi, alea rosii de le-am avut la sedinta foto), dar nu mi-as pune zilnic. As vrea sa fiu glamorous mereu, dar nu sunt dispusa sa fac sacrificii prea mari pentru asta.

Nu stiu daca tot ce-am insirat inseamna ca ma iubesc sau nu… eu cred ca da. Totusi nu ma iubesc la modul egoist. Uneori sunt atat de fraiera si am las pe mine deoparte pentru altii, incat, de ciuda, nu ma mai iubesc pentru asta! Daaaaaaar, daca as fi pusa intr-o situatie de viata si de moarte, si ar trebui sa aleg, gen faza cu gagica din Saw, prima parte… clar m-as alege pe mine… indiferent de cat de egoist ar suna asta!

Voi cum stati cu iubirea de sine si cu principiile ce-o insotesc (sau nu)?