iunie 21, 2011

Nunti de poveste

Daca pana acum, in ultimii 6-7 ani am mers aproximativ la cate doua nunti pe an, anul asta s-au adunat mai multe, respectiv vreo 5. Am bifat 3 pana acum, mai am 2. Asta inseamna vai de buzunarul meu si adio vacanta… nu-i bai, se recupereaza!

Si, cum nunta Anei a coincis cu cea a lui Indru, m-am strecurat si-am impacat si capra si varza, in stilu-mi caracteristic. M-am foarte distrat, oricum! 🙂 Cred ca ma fac domnisoara de onoare de profesie. Pentru o suma modica, zambesc frumos la poze, tin lumanarile si incerc sa nu dau ceara pe rochie (cum ofcors ca s-a intamplat). Siiiiiiiiiii, stiu si o gramada de obiceiuri, superstitii legate de tot evenimentul numit nunta, plus, cum sunt mama organizarii, petrecerile de burlacite ar iesi traznet! Sunt o adevarat comoara, stiu! 😆 Si la cele doua nunti ramase, ghici… sunt domnisoara de onoare! Si am o mare dilema: CU CE MA IMBRAAAAAAAAC??? 😀

La Ana la petrecere, ne-am hotarat sa ne imbracam complet in negru si sa avem ruj rosu toate. A iesit distractie mare. La Alina am avut fundite colorate legate la incheietura mainii si ne-am imbracat fiecare cum a vrut. Si petrecerea asta a iesit nebunie, pentru ca am fost foarte multe si ne-am distrat pe cinste, netinand cont de locul unde eram si de fitele din jur. A fost de pomina! Iar nunta a fost pe masura: la Palatul Stirbei, la Mogosoaia, pe terasa, in aer liber, bufet suedez cu „di tati”, bar mai mult decat generos, muzica buna si atmosfera festiva. Daca norocul e de partea cuplului in general asa si nu ploua, asta e formula castigatoare pt o nunta de neuitat! Cred ca incep sa-mi schimb imaginea de ansamblu pe care o aveam eu la un moment dat referitor la ce vrea sufletelul meu din punctul asta de vedere… 😛

Oricum, am dansat de-am rupt baschetii pe hore, latino, sarbe, rap, cocojambo, casablanca, ba chiar si boombastic… ce mi-a placuuuuuuut! Si mai vreau asa petreceri frumoase! Nu pot decat sa le urez tutulol „casa de cacat” (ca sa nu-si bage imeni nasul in ea… asta e noua, n-o mai auzisem!) 😆 si sa fie fericiti, ma bucur mult pentru ei! Si… cateva poze graitoare:

iulie 19, 2010

Am fost in rai!

Chiar daca eu insist spunand ca toantele nu merg in rai, uite ca toanta aici de fata a fost! Ce-i drept, doar doua zile, dar se pun si astea, nu?! Si, si, si… mi-am promis ca ma voi intoarce pentru o vacanta acolo!

Deeeeeeeeeeci, s-o luam cu inceputul, facand un mic rezumat al zilelor pana la partea cu raiul. Weekend-ul trecut (nu asta care tocmai s-a incheiat, celalalt) mi-a fost unul agitat, agitatie interioara, ganduri, scenarita, nervi, dezamagire, telefoane care suna a la long, ganduri imprastiate de am trecut vreo 3 semafoare pe galben in drum spre petrecerea lui Cip. Care, bai za uei, a fost una draguta, dar nu s-a comparat cu ce a fost pana acum… poate datorita invitatilor, datorita schimbarilor din ultimul timp (nu dau detalii, ca sa nu-mi iau injuraturi), dar stiu sigur ca mi-a facut placere sa revad cativa oameni si sa povestim, apoi am facut planuri de ieseala seara la club. Planuri de care m-am tinut, avand totodata grija sa nu uit si de promisiunea facuta vara-mii, cum ca mergem la Chicane. In deschidere si dupa a fost Vania, care a fost genial si am ajuns acasa dimineata… devreme! 😛

Si, cum era vorba sa plec in delegatie de saptamana trecuta, dar s-a schimbat schimbarea, luni am stat pana la 8 seara la birou sa ne lamurim cu deplasarea asta. Asa ca marti dimineata eram in aeroport cu destinatia Antalya, via Istanbul. Misiunea era sa ma intalnesc cu colega mea de acolo si cu cei de la agentia de turism locala, sa vizitam niste hoteluri, pentru a oferi un feedback realist si obiectiv despre optiunile pentru congresul din septembrie. Si, de saptamana trecuta cand am primit variantele, din care am ales trei, mi-am dorit sa stau la hotelul care mi-a intors metafizicul pe dos numai cand am vazut site-ul, la Adam& Eve. Si ghici… acolo am stat! 😀

M-a cam indispus faptul ca mi-a intarziat zborul de la Istanbul-Antalya vreo ora si jumatate, de am ajuns si mai tarziu la hotel, dar nu depindea de mine. Cand am ajuns, ne-am primit camerele si am stabilit ca ne vedem mai tarziu, sa mergem la cina, apoi aveam intalnire cu cei de la agentie. Si cand am ajuns in camera… AU EM GI!!! Arata ca in pozele de pe site, camera imensa, totul numai oglinzi si alb… m-am jucat cu telecomanda oblonului, cu cea de lumini, aveam o priveliste de vis de la balcon, am filmat, eram ca un copil intr-un parc de distractii. Si bineinteles, ce m-a dat gata a fost barul ala imens, cu tavanul ala cu bucati de oglinda, pomii cu meri cubici, piscina aia uriasa, cu paturile alea pe margine unde stateai pur si simplu sa baltesti… atmosfera, conceptul… totul a fost superb! Si… I had my own angel! 😀 Bine, puteau sa-mi dea si mie un baiet cu aspect exotic, dar na… cate fitze sa mai fac?! 😛

Mancarea e super, serviciile la fel, cei de la agentie niste draguti si amabili… daaaaaaaaar, nu mi-a placut discoteca lor indoor, nu ca aspect, ci ca atmosfera si mai ales ca muzica, nu mi-a mai placut ca erau o gramada de pitipoance rusoaice cu sponsorii dupa ele, exact tiparul pe care-l vedem si aici, si nu mi-a mai placut ca am stat putin, doar 2 nopti, dintre care una singura cuc.

Vizitele la hoteluri s-au desfasurat ok, adica am inceput cu cel la care am stat, normal. Dupa ce am facut turul salilor de conferinte, am vazut camerele superioare, family suite-urile si apartamentele prezidentiale… au, mama! Cand am vazut sauna in camera, bar, jacuzzi, pat de 5×5 m… n-am putut sa am gandesc decat la destrabalari si orgii, petreceri private, care trebuiesc sa ramana asa, private! 😳 Am ramas marcata, inca sunt, mai vreau, mai trebuie neaparat sa ajung acolo, desi e scump ca naiba, sigur imi voi face o vacanta!

Al doilea hotel vazut a fost Rixos Premium. Mi-a placut foarte mult, pentru ca era foarte luxos, clasic, spectaculos, foarte aproape de plaja, avea un spa genial, multe facilitati, se mula foarte bine pe ideile noastre de congres si aveau o mancare… mmmmmmmmm! Seful a ordonat ca daca e nevoie, sa mancam si de 5 ori pe zi, daca ne invita, sa nu refuzam, pentru ca trebuie sa vedem tot si sa testam tot ce are oferit mai bun hotelul, pentru a ne crea o imagine de ansamblu cat mai conturata. Am mancat o salata de fructe de mare extrem de buna si am fost impresionata ca avea bufet special pentru cei care tineau diete. Dar, sa fim seriosi, mergi in vacanta, intr-un loc asa… si tii dieta? No fuckin’ way! Si, cum nu mancasem pepene pe anul asta, am bagat din greu acolo! 😀

Cel de-al treilea, si ultimul hotel vazut a fost Susesi. Un hotel intre cele doua ca stil, o imbinare de clasic cu modern, o imensitate care aduna tot ce vrei si ce nu vrei sub acoperisul sau, un hotel potrivit si pentru vacante, si pentru congrese. Mi-a placut design-ul, mi-au placut camerele superioare, privelistea de pe balcon, fantanile arteziene, sculpturile in pepeni si dovleci, dar si primirea si suvenirurile capatate. Am primit pixuri, ochisor de-ala anti-deochi si bloc notes. 🙂 Ei chiar sunt superstitiosi, ochiul ala l-am vazut peste tot. Si am mai aflat o superstitie draguta: daca intalnesti doua persoane cu acelasi nume, te asezi intre ele si iti pui o dorinta, cica se implineste. Asa mi-au zis cand am vizitat Rixos si reprezentanta hotelului avea acelasi nume cu colega mea, asa ca m-am asezat intre ele si mi-am pus o dorinta. 😀

Intorsi la Adam &Eve, am stat la un ceai turcesc si-am tras concluziile de peste zi, am mai povestit si-am stat cu colega si cei de la agentie pana cand au plecat la aeroport, ca aveau zbor spre Istanbul in seara aia. Ceea ce insemna ca eu ramaneam copilul nimanui. Noroc cu hotelurile astea, ca sunt destepte si au diverse programe in fiecare seara. Asa ca am profitat de ce-a ramas din seara si m-am plimbat pe plaja facand poze la asfintit si apoi m-am facut o floricica si, dupa ce am fost la cina si am cumparat magneti, am fost la barul ala imens, unde avea loc o prezentare de moda. Mi-a placut atmosfera, mi-am savurat Mojito-ul cu multa gheata, am facut o gramada de poze, am concluzionat ca si rusoaicele sunt frumoase, nu numai romancele, dar mi-am promis ca eu nu voi purta niciodata ce-am vazut la prezentarea aia. Culmea, aici la prezentare DJ-ul a pus muzica excelenta, spre deosebire de club, unde iar s-a stricat. Asa ca dupa o tura prin club, am aterizat fix in camera, nani.

Pentru ca a doua zi m-am trezit devreme si am fost la piscina, la piscina aia mare… si am savurat maxim ora aia stata acolo. Apoi a trebuit sa plec. Cu maaaaaaaaaaaaare regret! Si mi-am promis ca ma voi intoarce, dar insotita, pentru o vacanta romanticoasa si de neuitat! Si acum poze, sa va mai imbolnavesc si pe voi, nu numai eu sa visez cu ochii deschisi! 😀

septembrie 28, 2009

Un weekend cu de toate

Daca weekend-ul a inceput cum nu se poate mai bine, cu gunoiereala de septembrie, trebuia sa se continue in stil maret. Asa ca, sambata, dupa ce am dus-o pe Erminusa la gara, am fugit sa ma fac prezentabila, pentru a iesi in lume si a participa la cununia civila a lu’ varu’.

Am decis ca ma sacrific si conduc eu. Cand am ajuns la masina am constat ca plecasem ca o floricica fara telefon si, cum telefonul e o extensie a mea, ma simteam incompleta, asa ca am urcat inapoi si l-am recuperat, taman bine ca suna varu’ sa vada pe unde sunt. Am ajuns dupa ce au spus DA si au semnat, numai bine, la piscoturi si sampanie plus poze! Bonus a fost podul de flori si cantatul de „Multi ani traiasca!” si aruncatul cu orez si grau (cica se pune si si, pentru belsug, copii si alte balarii). Dar in momentul in care i-am vazut acolo, trecand pe sub flori si erau numai un zambet cand le cantam, m-a luat cu lacrimat si piele de gaina, Livia era stralucitoare, o viitoare mamica superba, iar Marius era tare pedant in costumul ala, cu cravata aia ingusta de mi-a placut mie, eram tare mandra de el!

Si dupa ce am stat cuminti la poze, mi-am pupat unchiul preferat (si eu sunt nepoata preferata) si am discutat una alta, mi-a facut cunostinta cu prietena celuilalt var, fratele mirelui, si a insistat ca noi ne vom intelege bine. Si asa a fost, la restaurant numai cu ea si sora ei am palavragit. Am rezistat eroic la intrebarile „Da’ tu cand te mariti? Hai, ca ti-a luat-o var-tu inainte!”, dar matusa mea si nu numai ea, mi-au zis ca asteapta cu interes invitatie. ZA INVITATIE!!! 😀

Nasii lor sunt niste draguti, prieteni buni de-ai lor, a fost mult tineret la mica petrecere data in cinstea evenimentului. Si am dansat de ma dureau picioarele, hore, sarbe, coco jambo, casablanca, meneaito, clubbereli si alte nebunii. Sunt mandra de mine ca m-am aliniat trendului si am vazut si am invatat si eu in sfarsit, DANSUL PINGUINULUI. 😆 Nu e greu: de pe loc cu dreptul de doua ori pasesti in lateral, apoi cu stangul, sari in fata, sari in spate, apoi de 3 ori sari in fata. Se face sir indian si se tot danseaza asa, e fun, dar obositor. Si grija mare fetelor, ca se lasa cu tzatze iesite din decolteu (nu, nu mi s-a intamplat asta!)!

Intre timp am tot vorbit la telefon, primind feedback pozitiv de la gunoieri in legatura cu seara precedenta si apoi punand tara la cale. Trebuia sa ies cu colegii de facultate la club, desi eram rupta de picioare. Si am crezut si eu ca am pe cine ma baza… bad move… se astepta un cineva tot de la mine sa sun, sa organizez si tot. Si asa mi se puse o pata, de-aia de nu iese nici cu Ariel, incat, dupa ce am vazut starea tuturor (deci pana la urma tot am sunat), m-am hotarat ca somnul e cea mai buna varianta pentru sambata noapte. Aveam planuri a doua zi.

Ieri am luat-o pe a mea mama si am tarat-o la cumparaturi. Dar nu shopping de toale si pantofi, ci shopping pentru casa: perne, pilote, lenjerii, prostii, balarii, diverse. Asa ca ieri am umblat vreo 8 ore prin tot orasul dupa toate nebuniile. Am bifat Mobexpert si Ikea in Baneasa. Plecand de acolo, am luat-o prin mirobolanta Pipera, pentru a evita traficul de pe DN1. Doamne apara si pazeste ce e in Pipera! Pe langa faptul ca sunt gropi, si aici sunt smecheri de merg pe contrasens si apoi se baga fortat multumindu-ti (viol, dar cica iti place), atmosfera e una trista, trista, spre emo, nu mi-a placut deloc. Mama mea, pe care am obligat-o sa stea in dreapta, pentru ca de obicei zici ca si-a luat taxiu’, era agitata maxim din cauza traficului. Ajunse acasa am debarcat transa de cumparaturi, am gasit bilet de la frati-miu ca a plecat cu BMXu’ pe rampe si am plecat mai departe. Adicatelea in capatul celalalt al orasului, la Kika, in Militari. La intoarcere am facut destul de drum, pentru ca era final de weekend si toata lumea se intorcea la capitala. Uof!

Si uite asa s-a mai dus un weekend, dar s-a dus cu folos, am avut parte si de bucurii, si de lacrimi (de fericire de data asta), si de oameni draguti, dar si de dobitoci (trafic), de dans, de nervi, intr-un cocktail unic, servit si savurat cu placere! Si acum poze:

martie 24, 2009

Ce ti-e si cu nuntile astea…

Sa fii domnisoara de onoare e tare greu! Si sa mai ai si o mireasa pe stilul bridezilla… show-ul e garantat! 😆

Anul trecut am fost domnisoara de onoare la doua nunti, una in iunie, alta in august, miresele fiind doua bune prietene. Ce mi-o fi trebuit „rolul” asta important nu stiu (fetelor, nu ma plang, pe cuvant, daca nu erati voi eu nu mai aveam ce povesti acum)…

Nunta din iunie nu era in Bucuresti, ci in Calarasi, asa ca am luat-o pe Bubu si inca doi prieteni si go planet. Am ajuns inainte cu vreo 2 ore de slujba de la biserica. Timpul asta ar fi fost alocat motatului, machiatului, imbracatului, dichisitului si cum o mai fi (coafura fusese facuta de acasa de a mea mama din dotare). Si ajungand acolo, mirandolina mea era deja aranjata si am vrut s-o vaz. Si intru in camera… scap o onomatopee admirativa dupa care „ce frumoasa esti” si ma lovesc de o privire ucigatoare. Oo… nu-i bine!!! Si incepe: „lasa-ma ca sunt nervoasa… buclele mi s-au lasat, nu-mi sta nush ce bretea la rochie, mi s-a intins machiajul, mi-e cald, mi-e aia, mi-e ailalta, nu stiu cine nu raspunde la telefon si cum ajunge… etc„… pffffffff… jur ca n-am vazut mireasa mai agitata ca ea! Si o las in pace, nu-i bine sa te pui cu bridezilla. Si ma schimb si incep sa ma machiez. Nu aplic bine fondul de ten, ca se zvoneste repede ca stiu sa machiez si am si tus la mine. Au sarit pe mine toate…”fa-ma si pe mine!” Mama ranitilor putea sa refuze?! Nu! Asa ca da-i si picteaza Ada, ai grija sa nu-ti tremure mainile sa nu faci pocinogul acum! M-am incadrat in timp si pentru aranjatul figurii mele si cand am terminat, ca omu’… sa-mi duc lucrurile in masina. Deodata un racnet „Adaaaaaaaaaaaaaaaaa” 😯 „Ce s-a intamplat?” „Mi-a cazut voaluuuuuuuuuuuu'” … „Ah, sa ne bagam ceva in talentul tantilor de la coaforul unde te-ai aranjat!!!” Repar greseala, ii fixez voalul sa nu mai cada nici la polka, tontoroi, vals, sarba si orice. Si-n timpul nuntii cine alerga pe tocuri dupa invitati sa le infiga floarea-n piept? Si cine a fost cu mireasa la baie si ii tinea cercurile (mama ei de crinolina, ce porcarie)? Si cine i-a refacut machiajul? Eh… detalii!

Nunta din august a fost si mai dureroasa, pentru ca am participat si la pregatiri, chiar la cea mai importanta chestie, alegerea rochiei. De obicei, cauti pe net, te duci te interesezi si alegi rochia. DE OBICEI!!! Scumpa mea prietena a fost la un targ, a probat niste rochii, apoi a inceput sa ia magazilele la rand. Si-a propus target: pana nu probeaza 50!!! de rochii, ea nu-si alege!!! 😯 Si pe cine a luat cu ea? Sa-si dea cu parerea, sa faca poze??? Ei bine, da! 😀 Si asa ca am fost la Bien Savvy, a probat niste rochii superbe, poze, am fost la Mariage Couture, alte rochii, poze, am fost la inca vreo doua firme, pac alte rochii, alte poze. Asta in vreo 4 zile. Apoi a descarcat pozele. Surpriza: nu mai stia care-i place cel mai mult si era nehotarata asupra modelului! Intr-un final si-a ales rochia, dar dupa inca niste zile!

Apoi a fost petrecerea burlacitelor, aia a fost foarte draguta, desi n-am stat mult ca lucram a doua zi. O parte din pregatirile de nunta le-a facut ea, o alta parte firma specializata. Si povesteam noi ce povesteam, dupa care incepe sa-mi explice cum se va desfasura ziua nuntii: starea civila, masa acasa, dupa-amiaza impopotonat si facut brad, jucat apa, biserica si restaurant. „Say what??? Brad? ‘Nebunisi? Aia e la tara!” „Pai Voluntari ce e?” „Pfoaaaa, mi-e rau!!!” „Si apa aia ce e?” „Pai imbracata in mireasa tre sa scot apa din fantana, apoi sa ma duc la 3 vecini, sa le bat la poarta si sa vars de 3 ori cu piciorul din galeata apa si se face hora. ” „Bai io n-am auzit de prostiile astea! Da’ de ce faci?” „Pai asa se face!”… In ziua cu pricina am fost la starea civila si apoi am fugit acasa, m-am dus direct la biserica seara, cedasem psihic, i-am zis ca din cauza ei risc sa nu ma mai marit. N-a mai facut nimic, bineinteles si chiar a avut o super nunta, plus ca nu m-am chinuit singura cu florile de infipt in piept. 😉

Deci, stiu magazine de rochii de mireasa, stiu oameni care organizeaza nunti, am luat notite pe unde am fost, stiu traditii, am rabdare… hmmm, care te mai mariti? 😀

martie 4, 2009

„Maica, te marit!”

Ca tot spuneam ca ma tot intreaba lumea ce am de gand, ca tot am citit la Athe de tentativele mamicutei ei de-a o capatui si azi, citind la nasa faza cu telefonul… mi-am adus aminte sa povestesc faza mea cu telefonul de ieri seara.

Suna telefonul seara. Raspund. La capatul firului o voce familiara:

„Ada, tu esti mama?”

„Da, sarumana mamaie! Sa stii ca mama nu-i acasa, ii spun eu sa te sune cand o veni.”

„Aha, da bine… Aaaaaaaaaaaaaa! ca tot te-am prins!” (deja ma ingrijoram…) „Vreau sa-ti fac-cunostinta cu un baiat!”

„De unde? De acolo de la tine?”

„Da, mama! Si te si marit!” (bueeeeeeeeiiii, terminati cu glumele, mai e pana la 1 aprilie!)

„Pai si se muta el in Bucuresti?”

„Pai el nu prea ar vrea…”

„Adica sa vin io la tara… Mamaie, ai innebunit???”

„Ei… vedeti voi, poate vine el…” (deja aveam bazdaci)

„Adica cum? I-auzi ce baiat destept: vine aici, casa, masa, masina, tot, basca si buletin de Bucuresti!!! Pai bravo, breh, s-a-ntalnit hotu’ cu prostu’ si ia uite ce-si aranjeaza omu’ viata! Si eventual io sa-l intretin!!!”

„Pai nu, mama, ca are si el bani de masina! Da’ aici are casa, are pamant…”

„Neinteresant! Da’ de ce te bagi mata in viata mea?”

„Bine, mama, alege-ti tu ce-ti place, da’ sa fie ca lumea!”

„Da, mamaie, nu-ti face griji! Si, uite, daca pana la 30 de ani n-oi gasi pe cineva, ma mai gandesc la oferta ta!”

„Pai cat sa te mai gandesti mama, ca el are 31 de ani!”

„Asa si? Barbatii sunt productivi pana mai tarziu, nu-i problema, pot fi tatici si mai incolo, daca grija stranepotilor o duceai!”

„Nu esti sanatoasa! Eu vroiam sa va fac-cunostinta prin internet, da’ n-are.”

„Aaaaaaaa, n-are internet? Pai mamaie, gata, daca n-are internet pa pa, pai mie imi trebuie net sa comunic. Cand mulg vaca sa ma pun pe webcam sa ma vada prietenii, sa ranesc la porci, sa merg la camp… tre’ sa pun status (nu stie ce e ala)… Pai bine mamaie, de-aia am facut io facultate, sa stau la tara si sa n-am nici net?”

„Bine, bine, da’ ti-am zis, faci cum vrei, sa-ti gasesti tu dupa preferintele si fitele tale!”

„Asa o sa fac! Sarumana!”

Cam asa fu… si am scapat „ca prin urechile acului”… of, oamenii astia batrani, in loc sa-si vada de sanatatea lor, de telenovele si alte barfe-n sat… offfffffffffff 😆

februarie 5, 2009

Leapsa 73 x NU

Am primit o leapsa ieri, de la Athe a.k.a. Carmen, in care ar trebui sa enumar 73 de chestii care nu-mi plac. Doar atat? S-ar putea sa gasesc mai multe, s-ar putea sa raman in pana de idei… Probabil dupa 73 de chestii care nu-mi plac, vor urma 73 de chestii care-mi plac… vedem daca primesc si o leapsa asa. Sa incepem:

ipocritii
mincinosii
lasii
ambitiosii fara scrupule care te sapa zambindu-ti
oamenii suciti
oamenii care nu se tin de cuvant
sa fiu subestimata
sa fiu catalogata direct, fara macar a scoate un cuvant
sa fiu inteleasa gresit
sa fiu luata de fraiera
sa ma pisalogeasca cineva
sa incerce cineva sa ma convinga sa fac un lucru cand eu nu vreau
sa fiu santajata
sa fiu ultima fraiera care afla
sa stea cineva in spatele meu cand sunt la calculator
sa se uite cineva sa vada ce telefon am
sa-mi citeasca cineva mailurile
sa mi se ceara socoteala
sa mi se umble in telefon
sa-mi cotrobaie cineva prin lucruri
sa-mi ia cineva ceva fara sa ceara voie
agramatii
etichetele pe talpa pantofilor
sa nu-mi stea parul
sa n-am unghiile ingrijite
dezordinea
ceapa
sa ma simt in plus
sa fiu provocata
sa fiu zgandarita cand sunt cu capsa pusa
sa fiu deranjata cand vreau linistea mea
prostia
laudarosii
smecherasii
baietii de Banbu
sa fiu claxonata (raspund cu o injuratura)
ca injur prea mult si prea urat la volan
manelele
„doamnele”, ajunse din taranci coclite mari cocoane sub aripa protectoare a unui batran potent financiar
ignorantii
pitipoancele
cocalarii
combinatiile aiurea de culori
branza mucegaita (de-aia considerate delicatesa)
sa combin dulce cu sarat
replicile de agatat standard
schimbarile de ultim moment
imprevizibilul (prea mult strica)
kitsch-ul
animal print
„vedetele” autohtone
pretentiile nefondate
sa mi se scoata ochii
cuvantul „taci”
aia care arunca ambalaje pe jos
aia care scuipa pe strada
copiii foarte rasfatati
oamenii razbunatori
sa mi se inchida telefonul in nas
sa mi se puna mana in par (mai ales dupa ce l-am aranjat)
abundenta accesoriilor
filmele care n-au happy end
sa fiu contrazisa cand am dreptate
crizele de personalitate ale lu’ frati-miu
oamenii insistenti
mironositele (fetele finute)
vocea pitigaiata
lipsa de respect
sfaturile nesolicitate (gratuite)
ingalatii
oamenii gelosi
sa fiu tinuta in suspans
sa fiu intrebata cand ma marit

Pfiu! Am scapat! Dau leapsa mai departe la Naicu, Mihnea si CLeO!

februarie 2, 2009

Cum sa cazi… artistic

Din categoria „cele mai haioase lucuri” fac parte si cazaturile. Fie la tv, fie la emisiuni live, fie la camera ascunsa, fie cazaturi ale apropiatilor la care am asistat sau cazaturi proprii… deruland filmul, sunt super amuzante. Daca mai sunt si penibile, cu atat mai amuzante! Am o prietena, e campioana la cazaturi spectaculoase. Ea in fiecare an trebuie sa traga cateva cazaturi zdravene, ma mir ca nu si-a rupt nimic pana acum: a cazut pe gheata, a cazut pe scari cu piciorul sub ea de s-a mulat tibia pe scari, a cazut din autobuz… face ce face si din cand in cand le trage serios. Se zice ca atunci cand cazi, in anul ala te mariti. Aiurea! Inseamna ca ea trebuia sa aiba un harem!

Si subsemnata are la activ cazaturi… multe. Cand eram mica mereu aveam genunchii plini de semne, cum se vindeca unul, aveam grija sa-l improspatez, sunt mandra purtatoare de cicatrici. Dintre toate, cateva au fost memorabile, tocmai de-asta mi le amintesc si ma bufneste rasul de fiecare data.

Am o problema cu leaganele. Nu-mi place sa ma dau in leagan. Pentru ca mi se face rau. Explicatia fenomenului n-o stiu. Cand eram mai mica n-aveam de unde sa stiu si ma dadeam in leagan cu copiii, aveam chestii de-alea cine se da mai tare, pana la bara. Si dandu-ma eu asa in leagan, la un moment dat m-am scurs… nu mai tin minte… stiu ca cineva incetinise leaganul, eu am dat sa ma ridic si mi-a venit leaganul in cap, mi-am reluat pozitia. M-am trezit cu lume in jur care ma intreba cum ma cheama si unde stau… „astia ce au? nu ma cunosc? de ce ma intreaba asta?” De atunci bataiala in leagan, nu prea!

In Drumul Taberei, unde am copilarit, alaturi de leaganul buclucas, aveam si un tobogan. Intotdeauna mi-au palcut toboganele, si nici asta n-a scapat. Faceam coada la urcare. La un moment dat, ce ne-am gandit noi?! De ce sa ne dam pe fund, cand putem sa ne dam pe vine? Zis si facut. O data, de doua ori, de noua ori… La un moment dat m-am gandit eu ca trebuie sa fiu mai breaza si, cand ajung la capat sa aterizez in picioare. Drept urmare, am stat pe vine pe toata partea abrupta si, la curba de final unde se indrepta m-am ridicat in picioare. Rezultatul? Am picat in nas exact ca in desene animate, ca purceii cu ratu-n tarana. 😀 Am fost minunata vreo 2-3 saptamani cu zbenghi la nas si cu buza superioara julita, am pastrat cicatricea ca amintire.

Am bifat si eu o cazatura pe scari, dar nu oricum. De la intrarea in bloc pana la lift sunt 9 trepte. Eram la varsta la care inca ma jucam cu papusile. Si am iesit afara cu o prietena, evident cu papusile. Nebunia din capul meu m-a facut sa-mi iau rolul de „mama” in serios si, am vrut sa ajut „copilul” sa coboare scarile. Papusa de 20 cm, eu aplecata s-o tin de manute si sa o fac sa coboare… si se futututututururututu centrul de greutate… si iaca-ta-ma-s cu o mana pe o treapta, un picior pe alta si tot asa imprastiat m-am dus pana jos… unde am aterizat cu obrazul pe ciment. Am stat acolo putin, mi-am revenit din sperietura, o mica zgaiba si gata! 😆

Cazatura asta n-a fost prea amuzanta la momentul respectiv, dar cred ca a fost executata cu arta. Acum niste ani au fost niste epidemii urate de gripa. Una am luat-o si eu. Simtit rau, ameteli, febra 40, deci serios. Si ma ridic din pat sa ma duc la baie. Se invartea casa cu mine de parca bagasem numai shot-uri. Vedeam in ceata. Ma hotarasc sa ma spal pe dinti. Ma sprijineam de chiuveta si dau sa iau periuta si pasta de pe etajera… si pierd echilibrul si ma duc pe spate. Ajung la usa, care nu era inchisa bine, deci doar mi-a atenuat caderea… ca apoi sa ma scurg pe gresia din hol. Asa m-a gasit mama dupa cateva minute, am speriat-o saraca, mi-a tras cateva palme si mi-am revenit, cat sa ma poata duce inapoi in pat. De atunci n-am mai lesinat niciodata, nici nu-mi doresc.

Am avut un accident domestic, am cazut de pe scaun. Eram cocotata pe un taburet, ocupata cu stersul prafului pe sifonier. Omul cand se cocoata, se mai si descocoata si asa trebuia sa fac si eu. Aveam un picior pe o margine si celalalt pe marginea opusa. Si, in loc sa pun un picior pe mijloc si apoi sa ma dau jos, iau piciorul de pe o margine si… surpriza, scaunul cade, raasucindu-se cu picioarele in sus si eu buf printre ele. Asta a insemna ca mi-am facut vanatai gen dara pe ambele picioare, m-am lovit la coaste si am stat 10 minute pe jos chinuindu-ma sa ma adun.

Cel mai tare e cand ai si spectatori. Si nu 2-3, ci o statie intreaga de tramvai (cap de linie). Se zice sa nu alergi in viata dupa autobuz (aici era tramvai) si dupa femei, ca nu le prinzi. Eram la Unirii la capat la 32. M-am incapatanat sa prind tramvaiul si, venind dinspre Mitropolie, am bagat viteza, numai ca m-am impiedicat si am aterizat in cel mai original mod in mijlocul strazii, dar pe trecerea de pietoni! Mi-a zburat ceasul de la mana, geanta cat colo, un sabot imi iesise din picior, pantalonii aveau un „L” de toata frumusetea + zgarietura de rigoare in genunchi, plus palmele julite (ce usturaaaaaa!!!). M-a bufnit un ras isteric si, desi ma durea, cand am vazut ca vin masini, in 2 timpi si 3 miscari eram in picioare si cu lucurile adunate, si trecuta strada! Toata lumea haha hihi, dar nimeni nu m-a ajutat sa ma pescuiesc de jos… 😀

Cea mai recenta cazatura a fost anul trecut la schi. Nu, nu pe partie! Dupa un numar de coborari, insetata si inghetata, vreau si eu ca tot omul un ceai. Si, ca o floricica, la Clabucet sosire, imi scot schiurile, le infig in zapada si ma indrept spre bodega cu ceai, vin fiert & company. Erau acolo niste scari de lemn, evident inghetate si, evident, fara balustrada. De prima am trecut cu brio, dar la a doua, plasticul claparilor nu s-a pupat cu gheata si au fugit care-ncotro. Asa ca eu am dat cu fundul de pamant serios, m-am dat si pe gheata si m-am facut cu vanatai. Culmea, cine radea cel mai tare? Eu! Si o prietena cu care m-am intalnit acolo si, cand m-a recunoscut, a inceput sa rada si mai cu foc si sa ma asigure ca la asa cazatura, sigur ma marit. 😆

Sper sa nu mai am parte de cazaturi demne de „cascadorii rasului”, pana acum n-am facut harem in urma lor, in ultimul an n-am mai cazut… deci faza cu maritatul n-are nicio legatura. Asa ca, vorba cantecului de-mi place mie, „keep on falling”! 😛

decembrie 1, 2008

Cea mai urata despartire

Pentru a evita sa spun de „n” ori aceeasi poveste, pe cine intereseaza, primeste link si se lamureste. Nu doresc nimanui sa i se intample asa, acum toata povestea ma amuza, atunci m-a uimit. Este o poveste gen „asa nu” si de luat aminte de catre blege ca mine care viseaza feti frumosi.

In februarie eram cam zdruncinata de o despartire. Am cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni un tip, nu dau nume, si-asa daca vreodata va da peste blogul asta, va sti ca este vorba despre el. Mi-a placut din prima, mi s-a parut foarte dragut, amuzant, de treaba, destept. Ne-am mai vazut de doua ori de atunci, dupa care a plecat din tara, hotarat sa se mute in Germania de tot. Mama lui de mess si de hi5, ca altfel n-am cum sa le zic, fac si desfac, pe cuvant! Mi-a trimis mesaj pe hi5 povestindu-mi despre calatoria lui in Germania. I-am urat toate cele bune, asa a inceput totul si dintr-una intr-alta am inceput sa ne scriem din ce in ce mai des. Daca nu-mi scria intr-o seara, era catastrofa.

Astfel, vorbind pe mess am aflat mai multe despre el: era nascut in Germania, a stat si acolo, facultatea facuta la Barcelona, a fost si in State… Discutiile erau extraordinare si usor usor am inceput sa ma indragostesc, mai ales ca mi-a trimis flori si cd-uri prin prieteni comuni, imi arata prin diverse metode ca se gandeste la mine. Ideea era ca nu mai vroia sa se mai intoarca in tara, iar eu alte planuri nu-mi faceam. Dupa alte discutii interminabile, mi-a propus sa ne intalnim la Paris, sa petrecem cateva zile impreuna. Am acceptat si ne-am intalnit acolo. Totul a fost de vis, a fost foarte romantic, eram tare fericita. Totusi simteam o mica presiune, ma intreba in fiecare zi ce-mi place la el. In ultima zi, l-am vazut preocupat, dar l-am lasat in pace cu gandurile lui, e bine sa nu te bagi prea mult in viata unui om, daca are ceva de spus, iti spune singur. Mi s-a parut un pic teatrala preocuparea lui, dar mi-a spus despre ce era vorba. De atunci cred ca trebuia sa-mi pun semne de intrebare, intuitia mea dadea semnale, dar am ignorat-o. Intre timp, el se mutase in Tenerife cu familia lui si s-au gandit sa se stabileasca acolo. Mi-a propus sa ne cunoastem mai bine, sa stam mai mult impreuna si deci, sa merg sa stau cu el in Tenerife, pe perioada verii sau cat mi-as fi dorit eu. Am fost de acord. I-am anuntat pe ai mei, care m-au sustinut in hotararea mea.

A venit pentru o saptamana in Romania cu tatal lui, am stat impreuna, a venit la noi acasa, a vorbit cu ai mei, le-a facut o super impresie. Era de vis, dar chiar si asa, ma deranja cand spunea ca Romania e de kkt si asa si pe dincolo. Initial am vrut sa plec pentru o perioada de o luna sa vad cum e, apoi daca ne intelegeam si era ok, ma intorceam imi dadeam demisia etc. Initial a fost foarte ok cu decizia mea, dupa care m-a convins sa-mi inchei toate socotelile aici, motivand ca ce rost are sa dau atatia bani pe avion, ca va trebui sa stau in preaviz prea mult etc. I-am spus ca ma mut acolo, dar dupa nunta prietenei mele, de la care n-as fi lipsit pt nimic in lume. Mi-a spus la un moment dat ca ea trebuie sa-mi fie recunoscatoare ca sunt asa o prietena buna, prefer sa ma duc la nunta ei o noapte, decat sa petrec vara cu el. Per total era ok si cu asta.

Ajunsa acolo, urma sa ne mutam in 2 saptamani intr-un apartament, pana atunci stateam la ai lui. M-am dus cu cadouri pt toti, m-am purtat frumos, am facut tot posibilul sa nu deranjez. Bineinteles ca n-a fost bine, mama lui n-a fost deloc multumita de mine, se astepta cum ajung sa incep sa fac mancare si smotru prin casa lor, primul lucru pe care l-a facut cand am ajuns a fost sa-mi arate aragazul. Mi-a spus ca daca noi ne casatorim, va trebui sa ma convertesc la catolicism. I-am replicat scurt ca nu, ca se accepta relatia dintre religiile astea doua (catolicism si ortodoxism) si pot sa ma marit si sa-mi pastrez religia. M-a dezamagit spunandu-mi ca acum gata, ce mai conteaza familia mea, trebuie sa urmez barbatul. El se purta ciudat cu mine, adica simteam ca ceva s-a rupt, era bossy si vroia sa fie centrul universului, asta pe langa parerea extraordinara pe care o avea despre el. M-am simtit prizoniera, m-a atacat cand am vrut sa imi caut repede job, el „sta pe 3 mil de euro” si eu sunt disperata si nebuna ca vreau sa muncesc. Da, vroiam, pentru ca nu vroiam sa depind de banii lui sau de ai parintilor lui, ai mei imi dadeau pana ma puneam pe picioare si chiar imi doream sa ma simt utila. Urma sa vina parintii mei, normal, sa se cunoasca mai bine cu ai lui etc.

Cu doua zile inainte a fost faza fatala. Dimineata a plecat la cumparaturi cu ai lui lasandu-ma in casa. Seara trebuia sa mergem la concert la Julio Iglesias. Dupa pranz, am adormit. M-a trezit la un moment dat avand chef de sex. Somnoroasa, i-am zis sa ma lase in pace, mi-era somn si eram si in perioada delicata a lunii (daca sunt somnoroasa, nu te intelegi cu mine, si daca imi mai e si foame, am stricat orice prietenie!). A zis ca atunci se poate rezolva altfel (referindu-se la sex oral). Cum n-aveam chef de nimic, i-am spus ca nu vreau. S-a ridicat nervos din pat si a deschis usa de la dulap. Mi-a scos valizele de sub pat si mi-a aruncat lucrurile, mi-a zis sa-mi fac bagajul si „sa mi-o iau usor„…ca el se grabeste, trebuie sa ajunga la concert. Nu mi-a venit sa cred ce vrea sa faca, dar am zis sa fiu o doamna, sa nu fac scandal. Mi-am strans lucrurile, timp in care m-a facut perversa, mincinoasa, a zis ca primit el telefon din Romania si stie ca m-am culcat cu toti prietenii lui, ca merit sa fiu inselata la cum sunt etc. I-am zis ca aflu lucruri noi si sa-mi povesteasca si mie de aventurile mele sexuale 🙂 . I-am spus sa nu mai zbiere si am continuat bagajul. Asta l-a infuriat si mai tare, ca nu m-am tiganit sa ma cert cu el, ca nu i-am cazut la picioare implorandu-l sa ma ierte, eu stiu ce si-o fi inchipuit el?! La un moment dat a venit zbierand aproape de mine, atentand la spatiul meu vital. Cred ca daca ridicam mainile in semn de pace sa se potoleasca, in nebunia lui isi inchipuia ca ripostez si m-ar fi lovit. Chiar ma gandeam la asta, dar spre fericirea lui n-a indraznit, altfel iesea urat, lasam la o parte toata educatia de acasa. Parintii lui nu au zis nimic. In viata mea nu m-am simtit atat de umilita.

M-a dus la hotel „hai sa-ti arat ca totusi sunt gentleman si te duc la hotel„ 😆 si pe drum imi zicea „aveai tot, baiat frumos, destept, milionar, masina decapotabila… si tu?„. Nu-mi venea sa cred… Incercam sentimente de uimire, furie, nervi, nu stiam daca sa rad sau sa ii intorc replicile. Am preferat sa tac, si tacerea e un raspuns si doare mai tare. M-a lasat la hotel si, exact ca in cea mai proasta telenovela, a plecat spunandu-mi „sa nu uiti ca am fost iubirea vietii tale!”, faza la care chiar m-a bufnit rasul.

Toate sentimentele, toata admiratia, absolut tot au disparut ca prin farmec dupa episodul asta. A jucat un teatru fantastic, ipocritul, mi-a prostit parintii care au avut incredere sa ma lase acolo si el m-a dat afara, nepasandu-i daca am bani sa stau la hotel sau ceva de genul. Asta dupa doar 5 zile de stat acolo!!! Eram singura intr-o tara straina cu bagajele in strada. Norocul meu e ca sunt descurcareata, stiam limba, am gasit hotel, bani aveam, am sunat si le-am zis alor mei ce si cum si pana la urma a fost totul ok, au venit ai mei, am petrecut o vacanta in familie si apoi m-am intors in tara. Sa-mi fie invatatura de minte!

Poveste cam lunga, stiu, am incercat sa fac un rezumat. Ideea de baza este: casca ochii in 4, nu lua decizii pripite, nu crede nicio vrajeala, testeaza inainte, asculta-ti instinctele! Si… nu, nu am suferit, nu am plans, nu mi-a parut rau, nu regret nimic, mai bine regreti ceva ce ai facut decat sa te intrebi cum ar fi fost daca… Si acum ma amuz. 🙂

noiembrie 28, 2008

Povestea cea mai scurta si frumoasa pe care ai citit-o vreodata

A fost odata ca niciodata un baiat care i-a cerut unei fete sa se marite cu el.

Fata a spus „NU”.

Si a trait fericita pana la adanci batraneti…

Fara sa spele,

Fara sa gateasca,

Fara sa calce pentru nimeni,

Iesind cu prietenele ei,

Facand-o cu cine avea chef,

Cheltuindu-si banii pentru ea insasi,

Fara sa lucreze pentru altcineva.

Sfarsit.

Problema este ca de mici NU ne spuneau povestile astea
Si ne-au prostit cu tampenia aia cu “Fat-Frumos”

octombrie 24, 2008

Da’ tu cand te mariti?

De cand am depasit pragul de 20 de ani am inceput sa aud intrebarea asta. Pe masura ce timpul trecea si mai adaugam cate un an, frecventa acestei intrebari crestea. Acum, dupa 6 ani e mai intensa ca niciodata, adica o data la cateva zile trebuie sa ma loveasca. De ceeeeeeeee??? E mai frecventa la rubedenii, plictisite probabil ca nu mai au despre ce barfi vreun an de acum incolo, o curiozitate bolnava mascata de ideea „noi iti vrem binele, trebuie sa-ti faci un rost in viata”. Aha, ok si ce ma asteapta? Calcat, gatit, spalat, smotruit, toate cu zambetul pe buze, mandra de mine ca sunt o gospodina cu saiba pe deget. Hmmm, ma mai gandesc! In cep sa devin imuna la intrebarea asta si deja am un raspuns standard: „Ma marit cand mi-o veni randul, daca am ceva de anuntat, o sa afle toata lumea”. Normal ca imi doresc asta, ca orice femeie, vreau o nunta frumoasa, bine pusa la punct, speciala, de neuitat. As putea sa-mi deschid o firma de organizat nunti, la cate am fost si stiu cum se face tot. Pana acolo mai am, in sensul ca mi-am pierdut speranta sa-l mai gasesc pe Fat-Frumos pe cal alb (l-oi fi intalnit eu si nu mi-am dat seama), acum vreau doar unul sanatos la cap (definitie alta data) care sa aiba si curajul de a ma cere. Pentru a se ajunge la nunta trebuie sa fiu foarte indragostita si sa primesc din toate partile semnale pozitive cum ca va fi bine.

Stiu ca nu sunt singura care s-a confruntat cu probleme de-astea. Incep sa devina din ce in ce mai acute, mai ales daca in jurul tau prietenele, colegele au inceput sa se casatoreasca. Te apuca ganduri „bine, bine, toti si eu…?!”. Mi-am propus sa nu ma agit, sa vedem ce-o fi. Aviz amatoarelor, nu va inchideti in casa, iesiti chiar si singure! De exemplu eu vreau la concert la Ace of Base, n-am gasit pana acum pe cineva care sa mearga cu mine, voi merge singura. Doritori?

Toantele nu merg in rai

"Simt enorm si vad monstruos" – I.L. Caragiale

maritis