metrou

iunie 11, 2011

Scorpionii sunt cei mai tari

Fiecare intelege ce vrea din afirmatia de mai sus. Lasand la o parte ca e o axioma… referindu-ma la concertul de aseara… a fost tareeeeeeeeeeee!

Sa incepem cu inceputul. Ziua de joi a fost asa, ciudata, cam data peste cap, ori am fost eu cu capsa pusa, ori s-au aliniat planetele impotriva mea, in fine… Am ajuns la concert, m-am intalnit cu o prietena, urmand s-o asteptam pe vara-mea, ca la mine erau biletele. Ne postam acolo in fata, dau indicatiile prin telefon si asteptam. Ei bine, jandarmii vietii au inceput sa faca pe zeii pe domeniul public, sa ne dam mai incolo, sa mergem sa asteptam dupa nu stiu ce gard, daca nu, sa intram odata. I-am pizduit destul de bine… frate, e domeniul public, de ce-mi zici da-te mai incolo?! am platit bilet, nu mi l-ai dat tu moca! asa ca stau unde vreau, sa fie clar… ma duc mai incolo cand vreau eu, nu cand suferi tu de sefie si ordoni… fuck off!!! Prietena mea s-a cam speriat de atitudinea mea, drept urmare era cumintica si s-a departat de mine… cica sa n-avem proleme… ba pardon!  😆 Era Babau in actiune, n-avea cum!!!

Si, cum varutza a venit, am intrat in incinta, nu inainte de-a mai avea un mic show la poarta urmatoare. Pe vara-mea n-au vrut s-o lase cu bricheta, a reusit sa se eschiveze, iar pe mine m-au pus sa arunc deodorantul. OMG, sunt plecata de azi de dimineata, m-am schimbat si eu… trebuia sa put?! Si un nene ca cica sa-l pun eu bine undeva si il recuperez cand se termina concertul. Hai, fii serios! Deci… o fi fost arma alba un deo stick, cine stie… ce oameni… Whatever! Intrand in atmosfera, m-am gasit si cu niste prieteni din Sibiu, am facut gasca mai mare si ne-am asezat strategic sa vedem cum trebuie. E prima oara cand artistii au fost punctuali pe scena. Nemti, dom’le! 🙂

Si a inceput show-ul! Care a fost incendiar. Au cantat piese consacrate, piese pe care iar le-am legat de anumite momente… ma dureau palmele de cat am aplaudat, am dansat, m-am zbantuit, m-am simtit excelent! La baladele care m-au uns pe suflet mereu am cantat din tot sufletul, azi, culmea, inca am voce… si multi neprezenti au ascultat melodiile preferate prin telefon. A fost senzational! They rocked me like a hurricane so much, that I sure needed a holiday, but, since the best is yet to come and a wind of change was blowing, I needed them to send me an angel to say to him I’m still loving you! 🙂

Doua ore au trecut pe nesimtite, mi-a placut rau. La gazon A erau puse niste placaje de lemn pe jos si cand ovationam, dadeam si din picioare ca o turma de elefantei, ce mi-a placuuuuuuuuut!!! 😀 Si fluieram cu varutza, ca bajetii, ca pe stadion… iuhuuuuuu! Pentru o suma modica, dau si meditatii!

Cand s-a terminat concertul am mers pana la metrou pe jos, dar cu haha hihi, nu mi s-a parut lung drumul. M-am amuzat ca cei din Sibiu ziceau ca tot ce e la sud de Carpati… sunt olteni… pana in Australia. 😆 Si se plangeau ca pana se gata luminile, adica pana la metrou e drum lung. Ne-am hlizit noi ce ne-am hlizit, dar poate ca au avut dreptate. Spun asta pentru ca am fost din nou toanta, indrumand un cuplu, prin cotloanele metroului. Adica explicat cum schimba la Victoriei, cum ies la Unirii pe unde vroiau. La ora aia nu mai circula nimic, eu as fi mers pe jos pana acasa, nu ma ia niciun taxi atat de aproape. Dar, cum ei mergeau fix pe acelasi traseu mai departe, le-am propus sa luam toti 3 un taxi, ma lasau in drum si ei plecau mai departe. Cand am ajuns la taxi-uri, mi-au zis „multumim, buna seara” s-au urcat in taxi si dusi au fost… fix pe drumul spre casa mea. Superb, de exceptie! Asa-mi trebuie daca sunt amabila si vreau sa ajut! Damn it!

Nu mai conteaza, important e ca a fost un concert de vis, am cantat din suflet, am trait intens toata atmosfera aia si m-am bucurat ca macar o data-n viata am apucat sa-i vad pe Scorpions pe scena. Astept cu mare interes Bon Jovi!

august 25, 2010

Aventuri in amor… de-a-ndoaselea

Dupa cum am promis, voi povesti fazele hazoase, memorabile, de ras, de plans, de ciuda, nervi… mai toate nebuniile ce mi se par mie ca merita mentionate din calatoria asta… in primul rand pentru mine si pentru memoria mea care cumva va trebui sa se pastreze in forma si abia mai apoi pentru amuzamentul si ochii cititorilor.

  • o stewardesa a fost extrem de explicita cu noi „asigurati-va ca bagajele dumneavoastra sunt SIGURANTATE in compartimentele de deasupra…” iar alta cand a zis cu vesta de salvare a copiilor, ca trebuie activata din avion… a zis „childrens„
  • e plin de romani… si turisti, si de-aia de traiesc acolo si de hoti si de cersetori. Suntem mai rau decat chinezii, am invadat tot. Nu are rost sa spun ca acolo sunt o gramada de nenorociti care ne fac de ras… nu voi intra in detalii, voi spune doar ca am fost socata cand am vazut doi tigani langa un centru comercial care erau tare mandri de ei ca furasera o curea… au venit cu noi in tren pana la aeroport unde s-au indreptat tacticos catre sosiri… normal, la plecari nu era prada bogata. I-as impusca!
  • am observat o noua moda, cu lenjeria intima la vedere. Dar nu asa doar un pic, ci cat mai mult, cat mai tot. Adica barbatii aveau pantalonii pe juma’ de buca, doar asa, cat sa nu cada de pe ei, in rest vazandu-se nu numai banda de la chiloti, ci aproape in toata „splendoarea” lor. Iar la gagici se poarta sutienul la vedere… de tot!!! Adica daca ai rochie fara bretele, nu-ti iei sutien la fel, nuuuuu, iti iei de-ala normal sa se vada bretelele. Sau daca ai maieu de-ala legat de gat si cu spatele gol, din nou, iti iei sutien normal, sa se vada bretelele plus partea din spate a sutienului, ca doar na… e trendy. Si asta am vazut-o de la pustoaice, la femei de varsta mamei, de la italience, la englezoaice, frantuzoaice si alte natii… Si eu care-mi faceam griji pentru ca mi se vedea un pic o bretea pe langa breteaua maieului…
  • mi-a mancat zilele liftul ala de la hotel. Avea o voce de tanti care, pe langa faptul ca anunta etajele in italiana si engleza, mai spunea si ca liftul coboara sau urca… de parca nu stiam directia cand ma urcam in el. Ok, o data, de doua ori, de noua ori… da’ mai lasa-maaaaaa!!! „L’ascensore scende… lift goes down…” 😆 
  • am invatat noi metode de agatat. Am ras cu Simo 100 de ani, urmariind strategiile unui grup de englezi si mai precis a unuia dintre ei, care era cel mai rasarit. In Piazza Spagna, unde se aduna seara multa lume sa stea la o barfa, sa se mai odihneasca, sa admire lumea care trece, sa gate etc. sunt multi turisti si ies multe mici/mari povesti intre oameni. Ei bine, grupul asta de englezi era la vanatoare. Se duceau la nu stiu ce petrecere si vroiau sa mai ia fete. Unul din ei a venit si la noi si ne-a intrebat ceva gen „What are you doing tonight / wanna drink something tonight„, n-am fost prea atenta si vorbea si cu prune-n gura, accentul specific… si cand mi-am ridicat privirea intrebator si-am zis „what” l-am speriat, ca a zambit timid si-a zis „don’t worry, nevermind”. In schimb pisi ala dragut vana de zor. Le ochea si marea pasul inspre ele, le zicea niste chestii, unele se topeau, altele il flituiau… depinde. Oricum target-ul era clar… blondute si cu aspect de englezoaice… probabil ca erau prada sigura, habar n-am de ce era foarte bine definit criteriul asta. La un moment dat a vorbit mai mult cu un grup de 3 gagici, fiind toti 4 dispusi in cerc. Intens o vrajea pe blonda din stanga lui. La un moment dat aia s-a plictisit, a inceput sa se uite in jur, a mai facut niste poze, s-a uitat la ele… timp in care asta si-a indreptat atentia spre cea din fata lui. Cand blonda noastra a vazut asta, subtil asa, si-a schimbat locul, trecand ea in ijloc, adica fix in fata lui. Am ajuns la concluzia ca daca nu te baga in seama, trebuie sa ai grija sa te arunci in raza lui vizuala… pana la urma o sa te observe! 😆 E excelent sa stai pe margine si sa observi lucruri!
  • un italian ne-a intrebat ce limba vorbim ca, chipurile, nu i se pare cunoscuta. I-am spus ca romana si ca sa nu para ca nu i-a convenit m-a intrebat daca vorbesc italiana. Nu vorbesc, inteleg aproape tot. Si ne-a intrebat daca suntem in vacanta, cat stam, daca ne place, daca am venit sa incercam distractiile oferite de Roma, daca mergem in club. I-am retezat-o spunandu-i ca am venit sa vizitam, dar ca nu mergem in club, ca viata de noapte ca in Romania n-am vazut pe nicaieri, asa ca nu ma impresioneaza nimic. s-ar fi oferit el sa ne fie ghid prin cluburi, dar cand a vazut asa, a zis ca „you want to be the boss… you came to Italy and you want to be the boss with italian men”… si asa m-am amuzat si i-as fi zis ca „ai uant tu da bi da best”… apoi a inceput sa comenteze cu un amic de-al lui „sei bellissima”… mhm, merci, ti-am zis ca inteleg!
  • la metrou l-am vazut pe unul cum incerca sa le vrajeasca pe doua tipe. Am schimbat magistrala si eu care credeam ca nu sunt romani, il aud pe amicul lui spunand ofticat de tipele alea ca sunt mincinoase si asta fraier ca l-a pus sa mearga dupa ele. Apoi vin in spatele nostru pe scara rulanta. Si asta zice: „Ce draguta e fata asta… asta din fata”. Eu nu stiam cum sa ma abtin din ras. S-a tot uitat in spate, eu muream de ras… dar nu s-a prins. Am mers impreuna in metrou, ba chiar s-a mutat pe un scaun mai aproape, sa studieze mai bine. Si era dragut, al naibii! Asa ca la coborare… i-am zambit frumos, a zambit si el si i-am spus „Asa e, tot romancele sunt cele mai frumoase!” am iesit din metrou si pe-aci ti-e drumul. M-am simtit atat de bine… l-am lasat cu gura cascata, dar chiar ma gandeam ca poate iese din metrou si vine dupa mine, mi-era un pic aiurea. A fost de filme faza!
  • mi-am gasit rochie pentru nunta lu’ varu’ … am cautat si-am probat multe, faza e ca n-am gasit nimic sa ma dea pe spate… nu stau stralucit la capitolul moda, aici nordul e baza, nu capitala… si tot H&M, iubirea mea, m-a salvat. Ce-i drept, cu o rochie de cocktail, dar accesorizata misto si pe caldurile astea, merge numai bine pentru nunta.
  • nu mi-a placut nici de ei, nici de ele. Iar daca la ei mai gaseai cate-o exceptie, la ele nu… daca vedeai o gagica misto, sigur era romanca. Ei slabanogi si piperniciti, ele mari si grase, deformate si neingrijite. Chestia cu neingrijitul e universala, sunt niste neslpalati, ce mirosuri am suportat la metrou… pfuai. Ei ca ei, dar la ele mi se pare inadmisibil. Cand le-am vazut manichiura si pedichiura lipsa, mi s-a facut rau.. adica oja sarita de vreo saptamana lasata asa, parul la subrat crescut si lasat in voia lui. Maica, iti cumpar io acetona, numai s anu te mai vad asa! Iar daca ai vreo metoda speciala de epilare cu ceara produsa de albine regale si astepti sa-ti creasca parul odata cu fagurii care-ti produc ceara speciala mirobolanta de epilat, macar ia-ti maneca, sa nu se vada, nu-ti lua maieu si-mi ridici mie mainile in auobuz/metrou sa te tii de bara si sa-mi lezezi retina!!!
  • per total Roma nu mi s-a parut un oras la care sa-mi ramana inima si sa spun wow. Stiu, sunt subiectiva, cunosc oameni lesinati dupa Roma, care s-ar muta acolo sau ar reveni oricand. E la fel de aglomerat si murdar ca Bucuresti-ul, e o nebunie de natii, un amestec turbat, un vacarm… astfel ca topul meu de pana acum Barcelona, Venetia si Viena nu s-a schimbat!

Simona, daca am uitat vreo faza importanta, da-mi doua palme, shmaf-shmaf si-mi voi revizui atitudinea completand postul, care deja e kilometric! 😀

august 24, 2010

Vacanta romana

Dupa cum am planuit cu Simona (mai mult ea decat mine), iata ca am ajuns si la Roma. Mare metropola, capitala unui mare si vechi imperiu, somptuoasa, fascinanta, plina de viata, ca doar na, toate drumurile duc la Roma… iar noi nu puteam rata!

Inca ma gandesc cum sa structurez povestea, daca o structurez cronologic, cu tot cu ce-am vazut si aventurile aferente sau intai sa scriu o poveste „turistica” si apoi sa scriu un alt post cu fazele memorabile ale acestei calatorii, ca au fost din plin. Cred ca daca las fazele memorabile pentru un post separat, vor avea efect mai mult, sunt si de bine si de rau, plus impresiile mele extrem de subiective… rabdare si tutun si veti vedea ce aventuri minunate am avut.

Era sa ni se inchida check-in-ul in fata aici la avionogara Baneasa, ne-au pus sa ne platim bagajele, 30 de euro si pisi de la casa respectiva se misca in reluare… Simo era la casa, eu la check-in cu un deget ridicat spre fatuca de acolo amenintand-o ca fac scandal daca imi inchide check-in-ul in fata. Cu un minut inainte de inchidere am predat bagajele, injurand Blu Air-ul ca pe net nu se putea bifa chestia aia cu bagajul, dar sa trecem peste. Am ajuns in imensitatea de Fiumicino, ne-am descurcat sa ajungem la tren. Simoneta, care e o descurcareata si-o desteapta a citit pe forum si n-am luat bilet direct spre oras, care costa 11 euro, ci am luat Fiumicino-Parco Leonardo-Ostiense, din doua bucati, la 2 euro 90. Dupa care se trece la metrou si se merge mai departe… ma rog, e mai ieftin oricum decat cu taxi-ul. Din aeroport ne-am cumparat Roma card, 25 euro, cardul care ofera gratuitate la primele doua obiective turistice vizitate, gratuitate 3 zile pe mijloacele de transport si reduceri la celelalte obiective turistice, este insotit de ghid si de harta, e o unealta pe care-o recomand cu caldura. Uitandu-ne pe geam, nu ne-a impresionat extraordinar privelistea, dar nu ne-am descurajat, am gasit destul de repede hotelul, ne-am lasat bagajele si am fugit la galeriile Borgese, unde aveam programare. Programare + card = scutit coada si bani si intrat lejer. Acolo te lasa sa stai 2 ore, dupa care te dau afara, sunt extrem de multe picturi si sculpturi de vizionat, pe doua etaje. Ei bine, noi cam in jumatate de ora-40 de minute am terminat de vizionat. Suntem ignorante? Poate. M-au impresionat tavanele incaperilor, in rest, picturi, sculpturi… sunt o profana care nu intelege arta, ce sa fac?!

Dupa ce ne-am cazat si ne-am schimbat, am luat iar metroul si-am mers undeva aproape de Fontana di Trevi, am mers pe stradute si am gasit-o. Ne-am pozat, am stat si-am admirat furnicarul de lume, bineinteles ca ne-am pus si noi dorinte si-am aruncat banuti peste umar sa se indeplineasca apoi am plecat tot pe stradute sa ne mai plimbam prin imprejurimi.

A doua zi a fost programat Colosseum-ul. Metrou pana acolo, iesit si speriat de coada imensa. Un indicator salvator ne-a aratat ca noi astia cu card putem trece ca prin branza si am scutit o coada de cel putin 2 ore. Colosseum-ul intr-adevar m-a impresionat, e o imensitate, plina de istorie, parca simti atmosfera vremurilor trecute cand te plimbi pe acolo. Din pacate accesul nu se mai permite in catacombe, asa ca ne-am multumit cu partea care se putea vizita. Apoi am vazut toata partea de ruine din zona, si aici am intrat gratis pe baza cardului. Dupa ce-am vazut pietre, pietre si iar pietre am ajuns in Piazza Venezia, de unde am luat la picior Via Corso si am ajuns in Piazza del Popolo. Am gasit in sfarsit si un H&M, fericire maxima… maxima am spus!!! 😀 cum toata lumea statea pe trepte, am adoptat si noi pozitia sa ne mai odihnim. Am mancat si-am luat metroul spre Piazza Spagna, unde, la fel, ne-am odihnit pe trepte, dar de data asta ne-am si distrat. Vorba Simonei, de mult nu m-am mai distrat asa stand in fund pe niste trepte, am observat lumea, stilul de vanatoare si agatat al unor pusti englezi, al unor italieni, am palavragit de-ale noastre si am zis ca vom urca cele 300 (?) de trepte venind in alta zi.

Sambata a fost dedicata Vaticanului. Adica jumatate de zi. Am intrat in San Pietro, am stat putin, ca noi cautam de fapt altceva, Capela Sixtina, unde aveam deasemenea rezervare. Noroc cu Simo, 19 euro de persoana platiti pe net, si am scutit o coada de vreo 3-4 ore, jumatate din ea in soare. Am muncit mult pentru niste poze cu un fel de glob, sa iasa fara oameni in ele… cam greu apoi am luat la rand aproximativ toate cele 1000 (vorba vine) de camarute pana am ajuns in vestita Capela Sixtina, unde mi-am sucit gatul holbandu-ma la tavan. Da, superb intr-adevar… pacat ca nu mai e ca in alti ani cand, asa am auzit eu, se intra pe grupulete, timp limitat si te lasau sa te asezi pe podea pe spate sa poti privi in voie tavanul.

Cautand cu ardoare alt H&M mai mare, Simona avea adresele din Roma si, in afara de cel de pe Via Corso, toate erau in mall-uri, asa ca nu ne-a ramas decat sa mergem la mall, vai ce sacrificiu! 😆 Am luat un autobuz de la Termini, gara lor mare si am mers pana la capat. Soferii lor de la Atac (RATB-ul nostru) circula ca nebunii, cam cu viteza… am ametit de cat am mers stanga, dreapta, stanga etc etc. Orasul parea pustiu, totul inchis… am trecut prin niste zone destul de dubioase. La mall, alta viata, acolo traia lumea de fapt. Oricum, stam mai bine la capitolul asta, adica Porta di Roma nu mi s-a parut vreo mare senzatie de mall, Baneasa si AFI sunt muuuuuult peste. Dar ne-am facut damblaua cu H&M-ul si ne-a apucat noaptea pe acolo, am ajuns la hotel rupte.

Duminica a fost ziua in care am facut turul Romei in bus de-ala deschis, la inceput am facut turul complet si apoi am coborat la ce statii ne-a interesat. Am gasit un tur ok ca pret, 18 euro valabil 48 de ore hop-on hop-off, restul sunt mai scumpe,  City Sightseeing si, daca pastrezi biletul, in alte orase partenere ai 10% reducere, e o intreaga retea. De aici mi-au venit niste idei cum am putea si noi sa avem asa ceva, dar voi face post separat cu acest subiect, ca e foarte mult de scris. Cu bus-ul am vazut doua biserici foarte frumoase, Santa Maria Maggiore si Santa Maria delli Angeli, biserica unde se afla La Bocca della Verita, castelul fost inchisoare cu podul aferent, in rest nu prea ne-am dat jos din bus. Apoi am mers din nou la Fontana di Trevi si pe jos pe stradute pana la Piazza di Spagna, unde ne-am mai distrat din nou, dar nu atat de bine ca si cu doua seri in urma. Am gasit magneti cu preturi intre 1 euro si 5 euro bucata, oferte 4 la 10 euro, 5 la 10 euro, 6 la 10 euro, depinde de model, noi am luat ultima varianta si abia apoi i-am gasit pe cei cu 1 euro, intre Fontana di Trevi si Piazza Spagna, asta pentru amatorii de ponturi.

Ziua de luni, cea in care am plecat, am luat din nou bus-ul si-am facut o tura, pe linia albastra, alt traseu decat cel din ziua precedenta, dar care avea statii cam in aceleasi locuri. Dupa un tur, alte poze si alte 1000 de grade, asa cum a fost in fiecare zi, sauna in aer liber, am baut la apa cat n-am baut intr-o luna… am mai mers pe la cateva magazine, la hotel, luat bagajul si spre aeroport. Puturosii astia nu mucesc toata ziua, casa de bilete s-a inchis la 13:30, iar noi pe la 14 si ceva eram la tren si vroiam sa luam tot asa ca la venire, ca daca luam bilet direct era mai scump. Dupa aventuri, ne-a lamurit conductorul ca la Parco Leonardo e casa de bilete in centrul comercial si pana la urma am ajuns cu bine la aeroport.

Aici alta bucurie, am mai platit iar pentru bagaje, de data asta 20 de euro si direct la check-in. In imensitatea imensitatii, Fiumiciono, am facut check-in-ul intr-o parte si-am mers vreo 10 minute pana la control pasapoarte, dupa era un mare duty-free si apoi poarta. Vorba vine, ca avea un tren care te ducea la un terminal cu mai multe porti, terminalul avea litere si apoi porti numerotate, inca o imensitate cu alte magazine si aici. Si, surpriza, inca se lucreaza la extindere. Cu o intarziere de vreo 10-15 minute am plecat si-am ajuns la noi acasa unde, chiar daca mai naspa decat Italia, dupa cum zic unii, e ACASA!!!

Iar povestile si fazele hazoase, naspa, de speriat, de tinut minte si zambit peste ani… in postul urmator! 🙂

noiembrie 25, 2009

Leapsa la metrou

Am primit o leapsa de la Mada si nu o pot lasa neonorata. Trebuie sa „povestim întâmplări amuzante de la metrou. Fie că te-ai împiedicat de era să-ţi rupi tocul de la noile cizme, fie că ţi s-a prins geanta în uşă, alea s-au închis bine şi când trebuia să cobori nu puteai, pentru că nu s-a deschis uşa în care erai prinsă… minim 2 poveşti, maxim câte vreţi!”

Din amintirile mele de pe la metrou am si chestii placute si neplacute, cred ca pe blog am povestit doar neplacute.

Chestii hazoase ar fi ca l-am dat pe un nene jos din metrou, un nene de-ala de mirosea de te traznea si nu l-am suportat. Cred ca s-au bucurat toti din jur. Alta data am luat metroul invers, pentru ca eram setata pe un traseu anume. Am stabilit ca ma vad cu cineva si dupa ce am plecat de la birou, dar eu cum eram obosita, mergeam din inertie si asa ca am luat metroul spre casa. Mi-am dat seama ca am gresit dupa ce a plecat metroul. Asa ca m-am intors… si inca o faza draguta a fost cand, prinsa intr-o discutie cu o colega de birou, am uitat amandoua sa coboram la statia unde trebuia si am mai mers o statie. Ne-a bufnit rasul si apoi am coborat la statia urmatoare si ne-am intors.

Si cam atat! Inca n-am net la birou si ma doare in gat…

aprilie 10, 2009

Londra in 48 de ore

Pe vremea cand eram pliznot (vorba unui clasic in viata) la fostul job, am fost solicitata sa ma prezint la un training pentru un nou sistem de baze de date, la sediul mare, adica la Londra. Toata chestia a durat cam 48 de ore cu totul, adica am ajuns azi la pranz, urmatoarea zi am avut training si a treia zi dimineata m-am trezit, am facut bagajul si am plecat la aeroport. Poate data viitoare, reusesc sa stau mai mult, poate ma va ajuta chiar Vola facandu-mi cinste cu 2 bilete!

Am ajuns la Londra intr-o zi pe la ora pranzului, intr-o zi de decembrie si o vreme ciudata si inchisa ma ameninta ca voi sta in camera de hotel. Training-ul era abia adoua zi, asa ca aveam timp sa vad si imprejurimile, macar putin. Cand am vazut ce camera mica aveam, ce rece era si mai aveam si vedere la un zid… am zis ca voi sta acolo doar cat fac dus si dorm. Drept urmare, am luat harta de la hotel si am plecat pe strazi. Am mers ceva timp, am admirat cladirile, am intrat si la un Harrods (nu te poti apropia… ce preturi!) si, ghidata de harta stiam cam pe unde sunt. M-am hotarat sa nu mai merg aiurea, macar sa vad si eu ceva.

Si… ce viziteaza turistul cand ajunge la Londra? Big Ben, of course! Asa ca m-am uitat pe harta ce si cum, am intrat la metrou, am luat cartela pentru o zi, am luat si harta metroului si, cand am iesit de la metrou… tadaaaa… Big Ben. Pe partea cealalta a Tamisei, London Eye. Gata, aici e de mine! Am facut niste poze si ma indreptam catre marea roata, cand, vad un tip zambitor venind spre mine. Era foarte amabil, s-a oferit sa-mi fie ghid, sa iesim in oras in seara respectiva, mi-a spus ca arat a frantuzoaica… vrajeli de-astea! In momentul in care i-am zis ca nu vreau sa iesim, eu am venit cu treaba, am training, n-am timp de prostii, cred ca am luat si privirea tipica „nu te apropia”, pentru ca m-a lasat repede in pace spunandu-mi ca nu sunt fun. 😆

Asa ca, din nou singura, cum am fost toata perioada training-ului (pfoai ce naspa e!) m-am urcat in London Eye si am admirat privelistea, m-am plimbat si am mai fcaut niste poze, apoi ma luat metroul si am mers in Piccadilly. Acolo am intrat intr-un magazin sport, m-am plimbat pe Regent Street si am balit in fata unei vitrine cu torturi 😀 … si cam asta fuse prima zi.

A doua zi m-am descurcat excelent cu metroul, ziceai ca stau acolo de ceva timp si, dupa training, m-am plimbat din nou. Sediul era foarte aproape de London Bridge, asa ca, pana la pitorescul Tower Bridge am mers pe jos pe un mal al Tamisei, am trecut pe Tower Bridge pe malul celalalt si m-am intors pe partea cealalta la metrou, fredonand „how come every time you come around my London, London Bridge wanna go down” 😀 . Am mai facut o tura prin Piccadilly, am mers pe jos spre Soho si… s-a terminat si a doua zi. A treia zi plecam, asa ca am luat frumusel metroul pana la aeroport (deh, sa nu fac gaura in bugetul firmei!)… m-a amuzat foarte tare mesajul ala cu „mind the gap between the train and the station”, mai lipsea sa-ti iei si una dupa ceafa sa fii atent pe unde calci sa n-ai surprize! 😛

Si… m-am ofticat pentru ca n-am apucat sa vad mare lucru din Londra, am ramas cu niste idei generale: e frumos, curat, civilizat, ai ce vizita, e scump, gagicile se imbraca prea funky pentru gusturile mele (in decembrie aveau palton, esarfe, manusi si pantofi peep toe…), multi indieni, camerele de hotel sunt inghesuite… Asa ca, data viitoare am de gand sa vad tot ce se poate vedea! Si, voi face multe poze, poze in care voi aparea si eu… a!… si voi face poze si ziua! 😛

aprilie 8, 2009

Preumblari prin Paris

Intr-o frumoasa zi de iunie 2008 am aterizat la Paris. Poate mai am norocul si anul asta sa aterizez tot acolo, tot cam in aceeasi perioada. Asta datorita Vola, care se aniverseaza si face cinste cu bilete de avion!

Dar sa revenim undeva anul trecut… Paris… creme de la creme… eram cu ochii lipiti de geamul autobuzului, sa vad tot! Ajunsa la hotel, m-a apucat panica: aveam o camera mica, cu miros de igrasie si neaerist, cu o mocheta patata si lenjerie de un alb murdar… macar in baie era curat. Eh, asta e… nu conteaza foarte tare, am venit sa ma plimb, sa vizitez, sa ma relaxez, nu sa fac figuri la camera (surpriza a fost ca n-am avut mic dejun si a mai fost si camera o gramada de bani! Deci la Paris, mare atentie, daca nu e hotel de 4-5 stele, no way!!!).

Si, cum camera era urata si neprimitoare, am inceput preumblarile. Am mers foarte mult pe jos (de aici si titlul), am folosit metroul doar o data si inca o data trenul. Fiind pe Rue de Rivoli, deci destul de in centru, am luat-o la pas pe strazi…am trecut pe la Notre Dame, am ajuns la Luvru, am dat o tura de curte interioara, apoi am facut o plimbare in Gradinile Tuileries, am ajuns in Place de la Concorde si mergand pe vestitul Champs Elysees, am ajuns la Arcul de Triumf. Totul arata foarte frumos, oamenii sunt relaxati si zambitori, vestitul bulevard are j-de magazine unde mi-au fugit ochii, nu prea am intrat, decat in Sephora (unde puteam sa stau pana la sfarsitul sejurului si nu m-as fi plictisit) si de curiozitate la Luis Vuitton. Pfoaiiii, ce preturi, cu banii aia ma duc in Cancun/Fiji/Cuba etc! 😛 Daaaar, ce m-a enervat a fost ca oamenii astia in parcuri nu au alei asfaltate, ci cu un fel de nisipo-pietris, asa ca dupa traseul de mai sus, aveam sandalele si degetele prafuite de parca venisem de la sapa… 😦 Seara am aflat ce inseamna „pomplemousse”, cand am intrebat fresh de ce (fruct) au… pana nu mi-a adus ospatarita fructul sa-l vad sa ma luminez, nu m-am prins ce si cum: deci e grapefruit! 🙂

Urmatoarea zi a fost vizitarea catedralei Sacre Coeur, Centre Pompidou, catedrala Saint Madeleine si cimitirul Pere Lachaise, unde sunt ingropate numeroase personalitati. Am fost placut surprinsa ca la mormantul lui Edith Piaf sunt mereu flori proaspete, in rest, ai impresia ca te plimbi prin parc, asa e de frumos si liniste, suna creepy, stiu, clar noaptea nici nu m-as apropia! 😀 A treia zi a fost cam noroasa si rece, dar planul era deja facut: am vizitat Partenonul, unde sunt ingropati multi oameni de seama ai Frantei si unde exista un mare pendul, am admirat privelistea de pe acoperis, apoi am plecat in La Defense, un cartier relativ nou, o suburbie frumoasa a Parisului, cu multe sedii de companii, unde am vazut o varianta moderna a Arcului de Triumf, La Grande Arche.

Ultima zi a fost impartita intre Versailles si Turnul Eiffel. In tren spre Versailles m-am simtit ca acasa, era un nene cu acordeon si canta de mama focului, apoi dupa ce si-a primit banutii a zis cu un puternic accent familiar „mersi bocu”. Palatul Versailles este impresionant, mi-a placut foarte mult (mi-au zgariat retina atatea chestii haurii la porti, dar trecem peste), nu am apucat sa vizitez interiorul, m-am uitat ca aia micii pe geam, am preferat sa vad gradinile. Da, m-am imbolnavit, sunt intretinute foarte bine, se intind pe o suprafata imensa (cat se plimbau aia pe vremurile apuse, dar pe acolo cica ieseau adevarate orgii!), iar la lac am ademenit niste lebede si lebadoiul s-a prins ca n-am mancare si m-a ciupit de adidas 😆 . Intorsi in oras, am fost la Tour Eiffel. Am stat la coada vreo 2 ore. Mai venea din cand in cand o tiganca cu fuste, aratandu-ne un biletel pe care scria „do you speak enghlish?”, ne-am amuzat tare si i-am zis ca vorbim romana. Am urcat cu liftul pana sus-sus… super priveliste, am facut multe poze! Din pacate cu noi in lift erau si niste melteni cu cefe si lanturi cu pitzi groaznice dupa ei… brusc am dat-o pe spaniola (urat, stiu! 😀 ). De coborat am coborat pe scari si tot pozam in jur de la diferite inaltimi. Turnul asta e un mastodont de metal in mijlocul orasului care te ajuta sa vezi privelistea, nu-mi dau seama ce o fi atat de romantic-ca o ea sa fie ceruta in varful turnului… dar sunt eu o insensibila probabil! 😀

Ultima seara a fost petrecuta la o super cafenea, Le Procope, cea mai veche cafenea din Paris. Am zis ca ne destrabalam papilele gustative si am mancat scoici, somon, rata… Scoicile au venit la frapiera, cu instrumentele aferente… oops, astea ce stiu sa faca? 😀 Nu-mi comandasem eu scoicile, dar am mancat una. chestie mai naspa n-am mancat in viata mea! Sunt fan fructe de mare, dar asa zisele „oisters” n-o sa mai mananc in veci! Sunt scoici crude si cand le mesteci simti un miros si un gust de balta, plus consistenta lor gen muci… cah! bleah! brrrrrr!

Cam asta a fost vizita mea la Paris. Clar m-as intoarce, sunt atatea lucruri de descoperit si pe care n-am apucat sa le vizitez sau sa le fac. Vreau cu vaporasul pe Sena, vreau la Disney, vreau sa vad Luvrul si pe dinauntru, nu numai pe dinafara, sa vad si eu Mulin Rouge si sa hoinaresc pe strazi! Dar ma voi duce la Paris doar cu the one and only atunci cand va fi (daca tot se spune ca e orasul iubirii, macar sa aplic asta!)!

Pozutze:

aprilie 6, 2009

Hai sa-mi incerc norocul!

Postul de azi al lui Dono mi-a trezit amintiri frumoase, dar si spiritul de aventura! Vola implineste 2 ani si face cinste cu bilete de avion, ocazie numai buna pentru un concurs! Sunt puse la bataie bilete pentru Londra, Paris, Atena, Barcelona si Milano! Ei bine, aici mi-au sclipit ochii, trebuie sa povestesc despre unul din orasele astea. Cum le-am vazut pe toate, ma voi opri la cel care mi-a ramas cel mai drag si in care am petrecut cele mai multe zile: Barcelona!

A trecut ceva timp de atunci, am fost in septembrie 2007, dar tin minte atat de bine totul… e un oras superb, plin de cultura, civilizatie, modern si bun gust! Noi ne-am hotarat pentru destinatia asta cu ceva luni inainte, aranjand ca totul sa fie ok, am fost cu doua prietene si a fost un concediu cu fetele extraodinar!  Si acum sa detaliem! Ce este de vazut in Barcelona ?!

Sunt multe, poti imbina vizitele la diferite puncte de atractie turistica, cu plaja, shopping si cluburi. De la Mirador de Colom, din Port Vell, poti urca pe Rambla pana la Placa de Catalunya, in drum te poti abate prin cartierul gotic, mai ales daca esti admirator al arhitecturii si un muzeoman inrait. Majoritatea spun ca muzeele in Barcelona, nu merita… si nu sunt prea departe de adevar, sunt interesante daca esti la student la arte plastice, arhitectura, design si altele. Pe Rambla te poti fotografia cu diversi mimi, in schimbul a cativa centi, e fun !

Pentru cei care au de gand sa faca un tur complet al Barcelonei, recomand Barcelona Card, care-ti ofera gratuitate pe mijloacele de transport in comun si pe metrou, dar si alte gratuitati sau reduceri la diferite puncte de atractie turistica.

In Placa de Catalunya te poti poza cu porumbei, dar dupa ce in prealabil le-ai cumparat mancare, 1.50 euro, sa vina la tine. De aici poti continua drumul pe Passeig de Gracia, una din cele mai frumoase strazi ale Barcelonei, se simte si se vede amprenta lui Gaudi, care, by the way, este GENIAL ! Aici sunt cele mai mari magazine si nume din moda. Pe strada asta nu trebuie ratata Casa Batlo si La Pedrera, niste bijuterii facute de Gaudi, care merita toti banii. Am renuntat la o bluza in ultima zi, pentru a le vizita. Intrarea la Casa Batlo este 16.50 euro, iar La Pedrera 8 euro cu ghid audio inclus. Imaginile sunt spectaculoase, designul interior si exterior te lasa mut si te intrebi oare cum s-au creat asemenea bijuterii la inceputul secolului 20, unde toate liniile sunt armonioase si te simti in perfecta comuniune cu natura, totul este creat astfel incat sa ai parte de cat mai mult aer si lumina naturala.

Din creatiile lui Gaudi nu trebuie ratate Parcul Guell si Sagrada Familia. In parc te simti ca in povesti, parca vezi numai casute de turta dulce, iar pentru 3.50 euro vizitezi si casa memoriala Gaudi, unde te mai minunezi de mobila creata de el in functie de anatomia omului. Cu toate astea, camera lui mi sa parut atat de trista si de deprimanta… Si fotografiile se fac fara blitz…

Catedrala Sagrada Familia este unica in lume si, desi nu este terminata (poate nici peste 10 ani nu va fi gata) este superba. Intrarea este 8 euro, iar liftul care te duce intr-unul din turnuri este 2 euro, dar daca doar intri si nu urci, habar n-ai ce ai pierdut! In interior catedrala nu este atat de spectaculoasa, dar cand te afli sus in turn, poti vedea detaliile, poti vedea rabdarea si migala mozaicurilor specifice lui Gaudi si nu poti decat sa comtempli privelistea 360 a Barcelonei.

Nu trebuie ratat Monjuic, cu numeroase atractii concentrate acolo. Exista un bus care te duce pe un traseu prestabilit, costa 3 euro pentru toata ziua, te poti urca si cobori din el cand si unde doresti pentru a te bucura de tot ce are sa-ti ofere Montjuic. De pe platoul unde este castelul, se vede marea, se vede portul si o mare parte din oras. Pentru inca 2 euro, merita sa vizitezi Muzeul Militar, unde vei ramane cam o ora doar in camera cu soldatei, asa am ramas noi… ne gasisem jucarii! 😛 La Monjuic te poti plimba cu telegondola pentru o priveliste si mai frumoasa decat ce ai vazut pana acum, costa 7.50 dus-intors.

In zona asta, la poalele Palatului Regal, trebuie sa mergi sa vezi Font Magica, o fantana arteziana cu muzica si lumini. Programul ei difera in functie de anotimpuri, cel mai probabil o poti viziona de joia pana duminica incepand cu ora 21. Daca iti plac artificiile si de fiecare data te uiti captivat la ele, asa ti se va intampla si cu Font Magica. E fantastica!

Tibidabo este deasemenea un loc de vizitat! La un moment dat se merge cu funicularul, in total dus-intors cam 7 euro, privelistea iti taie rasuflarea, mai ales ca la un moment dat treci numai printre plante uriase de aloe si cactusi la fel de mari. Tibidabo este un parc de distractii pe mai multe nivele, cu atractii diverse, de la carusel, la montagne-rousse si casa groazei. Ceea ce ne-a atras la acest loc a fost catedrala din varful acestui deal, o combinatie de gotic cu traditionalismul catolic, absolut superba. Exista o cutiuta mare cu geam si cu lumanarici cu bec si pentru 20 de centi, ti se va aprinde automat o lumanare care va arde pentru tine, alaturi este o rugaciune pentru sanatate, familie, prieteni… idee tare ingenioasa. Cu 2 euro urci pana aproape in varf, dealul este vegheat de o statuie a lui Isus, se urca pana la baza lui, este o copie a celui de la Rio. Si din acest punct, privelistea te mai uimeste inca o data, daca n-a facut-o pana acum!

O destinatie foarte cautata in Barcelona este acvariul si pe buna dreptate. Tunelul prin acvariu este genial, mai ales ca vezi rechini imensi inotand pe langa tine. Este interzis fotografiatul cu blitz pentru a nu agita animalele. Si m-am pozat si cu pinguinii! 😀

Nisipul lor nu este ca al nostru, este mai fin, dar totodata il poti asocia cu tarana de pe drumurile neasfaltate, sezlongul este 3 euro, si apa este foarte curata…

In ziua cu shopping-ul am vizitat si Camp Nou, stadionul lor imens. Nu sunt microbista, dar acolo parca simteam emotiile spectatorilor, frumos! Barcelona merita vizitata pentru ca iti ofera diversitate, gasesti toate natiile pamantului, se vorbesc o gramada de limbi, dar ai ce vedea, ai ocazia sa vezi lumea cum traieste relaxat, cum este sa vezi oamenii la costum pe scutere mergand la servici, cum arata un oras care nu doarme niciodata!!! Trebuie incercata paella cu fructe de mare, inghetata senzationala de portocale, sangria si binecunoscutele tapas, gustari diverse servite in stilul specific spaniol! M-am indragostit de orasul asta, am spus ca este un oras in care m-as muta, are agitatia specifica oraselor mari, si prin tot ceea ce are de oferit, te face sa te simti ca acasa! M-as intoarce oricand cu drag, cred ca de fiecare data as mai descoperi cate ceva nou! Si, daca unora li se pare foarte romantic Paris-ul, mie mi se pare ca Barcelona face concurenta serioasa, de-asta l-as alege pentru o escapada romantica de neuitat! 😉

PS: Din 2007 pana acum, preturile cred ca s-au modificat!

februarie 11, 2009

De azi…

Azi a fost o zi ciudatica, dar si interesanta. S-o luam cronologic:

1. Azi noapte am visat ca my ex a aparut in Cancan, stire bomba despre el: „… domnul X s-a combinat cu Gina Pistol. Ultima cucerire a d-lui X este binecunoscutul iepuras Playboy Gina Pistol. Cei doi s-au cunoscut in club la o petrecere mondena si de atunci sunt nedespartiti… Domnul X este cunoscut ca fiind un adevarat Don Juan, in lumea buna vorbindu-se ca ar avea vreo 8 iubite, sa vedem cum se va descurca cu toate!” De obicei uit ce am visat in secunda in care m-am trezit, dar faza asta a fost mult prea tare, m-am trezit zambind si m-am intors pe partea cealalta si, culmea, visul s-a continuat! Gina Pistol… ar vrea el! 😆 8 iubite… hahahahaha, le trebuie programare! (primul lucru cand am ajuns la birou a fost sa deschid pagina Cancan 😆 … nu era stirea! poate maine 😆 )

2. M-am „certat” cu o tanti la metrou. Eu cand spun ca taranii de Bucuresti sunt cea mai urata specie… La Victoriei, sa schimb metroul, eram in capu‘ la scari 😀 si venea metroul. M-am grabit sa cobor. In fata mea o tanti. Dau s-o ocolesc pe dreapta, se da si ea in dreapta cand vede ca vreau s-o depasesc. O depasesc pe stanga, trec in fata ei si cobor mai departe. Aud: „Hai ca esti culmea!” hmmm… asta vorbeste cu mine? Si ma intorc spre ea. „Ce te uiti asa? Ia nu te mai uita!” Eeeeeeeeeee, tu-tzi, ti-a cumparat ma-ta scara la metrou?! Si-i spun: „Da’ de ce? Unde scrie ca e uitatul interzis?”… A facut ochii mari, n-a mai comentat si pana la Stefan cel Mare numai la mine s-a holbat, evident fiind la cealalta usa, a stat departe, o fi crezut ca ii spun si eu la fel. 😀

3. Mi-a placut foarte mult sondajul de pe blogu’ lu’ CLeO. Mi-am dat si eu cu parerea si… ohooo, cate ar mai fi de spus pe marginea subiectului!

4. Azi a fost ziua lu’ varu’ Marius! La multi ani! 😀

5. Urechea mea s-a delectat azi cu o piesa de la Radio 21, a fost dragoste la prima auditie! Enjoy!

Si cam atat! Tomorrow is another day! 🙂

ianuarie 8, 2009

Vacanta mea – impresii de pe drum

E prima oara cand plec la un drum asa lung cu masina, a fost obositor, stresant dar si altfel.

Ne-am trezit la 3 dimineata in ziua de Craciun si am pornit la drum. Prima oprire Arad. M-am bucurat ca mai vad parti din Romania, pentru ca nu mai fusesem mai vest de Sibiu. Bineinteles, strazile pustii, doar era sarbatoare, acum chiar se aplica „ce frumoasa esti tara mea… si esti nelocuita” (stiu ca era altfel, am adaptat). Am ajuns devreme in Arad, cred ca am facut vreo 7 ore (deh, daca n-avem autostrazi…). Asa ca ne-am plimbat. Deci… Bucurestiul e cel mai praf: la noi mizerie, la noi badarani, la noi figuri, la noi claxoane, la noi cladiri darapanate, la noi toate scursurile tarii, la noi tot ce e mai urat si mai rau. Aici… bulevarde largi, case vechi devenite monumente si restaurate, strazi pitoresti, civilizatie in trafic, ornamentele de Sarbatori, primaria orasului impunatoare… frumos!

A doua zi cu noaptea in cap, din nou la drum, destinatia Viena. Iar am ajuns devreme (de data asta, autostrazi prezente). Cine erau aia grabiti, cu stilul de presat in fund si flash-uit, cu tractoare numite jeep-uri si cu crosetat printre masini? Romanii, bineinteles! Deja ii ghiceam numai uitandu-ma in retrovizoare. Si bineinteles, in special bucurestenii! GPS-ul mi-a tocat nervii marunt, dar asta-i alta poveste. Cu harta la purtator, stiind ce si cum cu statiile de metrou si cu biletele, eram sef de trib. Fiind 26, normal, inchise magazinele. Jale mare pe capul meu! Asa ca am fost la Maredo vis-a-vis de Opera si am mancat puiul marinat la care visam de aproape un an si am bagat o plimbare pe Kartner Strasse, cu oprire la Stephandom. Ce luminite frumoase, nu ca porcariile noastre!!! M-am interesat de programul magazinelor pentru cand ma intorc si yessssssssss, urma sa fie deschise!

Intr-un final am ajuns la destinatia finala, Mayrhofen, o statiune de schi unde urma sa petrecem o saptamana. Urmandu-l pe nenea ala care zicea ” in 800 de metri va incadrati pe banda dreapta… parasiti autostrada… apoi…” am realizat ca era o coada imensa spre valea unde mergeam. Asa ca am iesit pe la urmatorul exit, am intors si am mers pe un drum paralel cu autostrada. Nenea tot zicea „reconfigurarea traseului”, dar te pui cu romanul descurcaret?! Am evitat o coada de cativa km si niste ore pierdute. Dar ce vedeam nu ma linistea deloc. Frate… unde e zapada? Eu unde schiez??? Aveam sa aflu ulterior.

… (aici e partea cu vacanta propriu-zisa)

Cred ca e un fix cu trezitul dimineata. La plecare, la fel, ne-am trezit la 4 si la 5 eram pe autostrada. La 10 si eram in Viena. Insfaca harta, ia belete, metrou. Destinatia Mariahilfer Strasse. Shopppinguialaaaaaa! Daaaaaaaaa!!! Ca sa citez un clasic in viata (frati-miu) „omoram bani!” ! 🙂 Dupa cum am mai zis, iubesc H&M-ul! Si desi acolo sunt 3, am intrat doar in unul, te pui cu oamenii nerabdatori!!! Mie-mi trebuie cate o ora in fiecare H&M, si am reusit in 20 de minute sa-mi iau ce mi-a facut cu ochiul si sa si platesc! Dar am reusit sa bantuim strada de la un capat la altul. Sa mai spun cum erau romancele noastre cu sacosele de cumparaturi??? Si ca peste tot se auzea dulcele grai romanesc? Nu mai e cazul.

Inca o zi de drum si de chin, de data asta am petrecut vreo 14 ore in masina, pana acasa. Chinul a fost dupa ce am intrat in tara, as usual.

Concluzii dupa un drum in stilul asta:

  • daca te duci la Viena la shopping, du-te cu avionul, scutesti multi nervi!
  • suntem sub orice critica la capitolul sosele
  • „saracii” romani, au cele mai luxoase masini, pe autostrazi acolo erau numai X5, Cayenne, Q7 si alte tractoare de-astea de bani multi
  • cei mai indisciplinati in trafic sunt romanii, bucurestenii fiind de departe in fruntea clasamentului
  • GPS-ul este folositor, dar iti toaca si nervii; este super bun in oras pentru a te duce la locul exact, in rest, daca stii sa te uiti la indicatoare pe autostrada si mai ai si o harta, n-ai cum sa te pierzi.
  • totul e curat, pus la punct, civilizat; din punctul asta de vedere suntem niste handicapati coborati din copac.

Ar mai fi de zis, dar ma opresc aici cu concluziile, nu are niciun sens sa continui, este foarte clar ca multi romani sunt redusi, cocalari, manelisti si limitati si astia ne fac de ras! Din fericire, nu toti romanii sunt asa!

P.S.: In postul urmator povestesc despre vacanta propriu-zisa si pun si poze. 🙂

octombrie 30, 2008

Aventuri la metrou

Inca o zi obisnuita de mers la lucru, inca o dimineata cu aglomeratia specifica traficului… Asa credeam, pana m-am urcat in metrou.

Pe la usa unde m-am urcat, pe langa multi alti oameni, a urcat un grup de 4 fete. Nu, nu erau pitzipoance, erau foarte normale, cred ca faceau un sport, ceva (probabil handbal), erau imbracate sport si au pomenit ceva de un antrenament. Asa, si cum spuneam, urcandu-se in metrou, la cat e de aglomerat, oamenii se imping, sa incapa, sa-si faca loc, ei bine, una din ele il impinge (impinsa si ea din spate, ca la domino) pe un domnisor aflat in metrou.

Rar mi-a fost dat sa vad atata mitocanie. Badaranul era insotit si probabil ca sa faca impresie, a inceput sa faca scandal „ce tot impingi domne? n-ai loc?”, la care fata a spus foarte clar „nu eu am impins, sunt impinsa din spate, nu mai face atata caz”. Celelalte fete au aparat-o spunand si ele acelasi lucru. Asta ridica mana, aratand un dos de palma, o lopata cu unghii jegoase: „ia mai taceti ca va dau si una!” ( taceţi, nu tăceţi ). Fetele au inceput sa rada si sa faca un pic misto de el. Enervat la culme, animalul sa sara la bataie, cu lopetile amenintatoare ridicate in aer si cu o gura cat o sura. Pun pariu ca daca-si puneau fetele alea mintea cu el iesea cam sifonat. Fata care-l insotea cu greu l-a potolit, pentru ca si cele 4 fete i-au zis sa stea potol ca nu e cazul sa urle si sa ameninte, lucru care l-a intaratat si mai rau.

Fiind exact langa ele si vazand toata scena, m-au apucat toti bazdacii, pentru ca nu suport un barbat care ridica mana asupra unei femei. In toata agitatia din metrou cu „taci fa ca te bat” si tot asa, prietena lui incercand sa-l calmeze… nu m-am putut abtine: „Daca asa faci cu cineva strain, nu vreau sa stiu cum te comporti cu prietena ta! Mi-e mila de ea!”. Mi-am atras o privire ucigatoare, fetele m-au aprobat, iar saraca fata care-l insotea a lasat capul in pamant. E, si uite ca de-aia nu mai pot sa dorm la noapte!

Cazuri de-astea sunt multe, de foarte multe ori ies urat, si poate datorita faptului ca sunt tare in gura, o sa mi-o fur intr-o zi, dar asta nu ma va opri sa fac la fel. Nu inteleg de ce nimeni altcineva din metrou nu s-a bagat, nimeni n-a vazut si n-a auzit nimic, cand ala mai avea putin si o darama pe prietena lui sa ajunga sa dea in fata din grupul de 4. M-am saturat de tarani, de lipsa de educatie si mai ales de lasitate! Am procedat corect ca m-am bagat s-o apar? Eu cred ca da.