New York

Am ajuns si la partea cea mai frumoasa, plimbarile. Si inainte sa incep sa povestesc, trebuie sa spun ca am mintit, am facut o omisiune importanta. Referitor la muzica. Mi-am adus aminte mai tarziu. Tot in 2000 a scos Bon Jovi, una din melodiile mele de suflet „It’s my life„… dadeam tare teveul si cantam… si acum imi face pielea de gaina melodia aia!

Si cum spuneam, m-am mai si plimbat, n-am stat numai in oraselul ala si nu am facut doar ture prin „biscuitii” inconjuratori. Astfel ca, intr-o zi insorita de sambata am fost la plaja. La ocean. Atlantic pe numele lui. Eram extrem de incantata, in afara de Marea Neagra nu mai testasem nicio alta apa sarata. Oricum, in mintea mea de desfasurau scene gen plaja din Miami, numai bunaciuni… daaaaaaar nu… oameni normali, Bradley Beach e o bucata de plaja, foarte lata ce-i drept, curat, civilizat, dar cu intrare, 5 dolari de caciula. Nisp fin, apa foarte sarata, valuri mari, eu cu complexe… nu vroiam sa ma dezbrac, dar cand am vazut ce balene ucigase am cu mine, brusc am devenit sirena si n-am mai avut niciun stres.

Mereu ziceam ca m-am ingrasat si gata, nu mai mananc! Ce-i drept, dupa o luna in State m-am intors cu 7 kg in plus 😦 , acolo toate fructele au acelasi gust, legumele la fel, un fel de n-ar mai fi, cred ca am pus pe mine si numai band apa. Dar chiar si asa, am ramas si voi ramane vesnic fan Oreo’s! 😀

Si dupa ce ca mi s-a pus pata pe saracii biscuiti… ghici unde-am fost la concert la Britney? La Hershey, orasul ciocolatei! Cum un stat e cat toata tara noastra, drumul din New Jersey in Pennsylvania a durat ceva, dar se pare ca a meritat. Atunci Britney era pe val si era in turneu, era isterie in masa, vedeam copii mici 3, 4, 5 ani scandand numele ei si ma gandeam ce cauta asa de mici la concert. Ca atmosfera, ca organizare, ca show, a fost wow, chiar am fost surprinsa.

Am fost intr-o vizita la niste prieteni de familie de-ai gazdelor, nu mai tin minte daca in acelasi stat sau nu, dar stateau intr-un fel de mediu rural, aveau curte mai mare, un paraias pe langa si… ce m-a omorat pe mine si de atunci la fel, sunt fan, un hamac legat de doi copaci. Cum l-am vazut, acolo m-am postat si m-am mai dat jos cand am plecat. Deci vreau hamaaaaaaaaaac si la mine la mosie, am zis!

Si, ca sa nu se plictiseasca fata (oricum eram turbata si vroiam acasa, ca-mi facea aia mica-mare zile fripte) m-au dus la mini Las Vegas-ul de pe coasta de Est, Atlantic City. Mi-a placut, recunosc, faleza era superba, casino-urile m-au lasat cu gura cascata, atmosfera specifica m-a fascinat. Totusi, numai oameni in baston pe acolo. Si ce era frapant era ca vis-a-vis de luxul casino-urilor erau casele oamenilor de rand, mahalaua… o antiteza atat de evidenta si de socanta! Si, cum eram mica, nu aveam voie sa-mi incerc norocul pe acolo. Totusi, am incalcat legea, am jucat la slot machines. Mi-au luat gazdele un fisic de fise de 25 de centi, in total cred ca erau vreo 20 de dolari si m-au lasat sa joc. Cum norocul meu e praf si stiam asta, am luat-o ca pe un amuzament. Dar cand am vazut ca la un spin mi s-a umplut de monede galetusa aia, au inceput sa-mi sclipeasca ochii, deja ma vedeam prin magazine tocand bani. Bineinteles ca galetusa aia asa cum s-a umplut, la fel s-a si golit, eu ziceam, hai, mai incerc o data, recuperez eu… astea sunt gandite special sa te faca sa pierzi bani. Am golit galetusa aia si mi-a ajuns, nu ma pasioneaza jocurile de noroc, nu sunt pentru mine, mi-am dovedit-o! 🙂

Dar cel mai mult si cel mai mult, ghici ce mi-a placut?!? NEW YORK, baby! Am fost de doua ori, in cate doua zile. Prima data cu tata, apoi cu fiica gazdelor. Cand am fost cu tata, bineinteles ca m-a dus sa ma plimbe. Asa ca am cutreierat stradutele Manhattan-ului, eram cu ochii cat cepele si cu capul pe spate la zgarie-nori, ma amuzam cand ii vedeam pe toti fumand in grup restrans in fata cladirilor de birouri, ca niste pedepsiti, desi eram cu tata am facut furori, m-au salutat cativa cu „hi sweetie/beautiful/gorgeous” (cred si eu, frate, la ce mamuti necalcati si lalai mi-au vazut ochii)… am luat vaporasul si-am mers pe Ellis Island. Am aflat istoria locului, am fost la muzeul imigrantilor (emigrant esti cand pleci din tara ta, imigrant esti cand ajungi in tara de destinatie… parca asa era daca nu ma insel)… dezamagire totala… grafice cu ce popoare, cum, cand au emigrat plus cufere si geamantane din 1900 toamna. Adica eu ma asteptam sa vad altceva intr-un muzeu… dar ei cum n-au istorie, au facut din rahat bici si-l vand ca atare. Am vrut sa urc in Statuia Libertatii desi era o coada imensa, dar cand am auzit ca se urca doar pana la poalele rochiei, am renuntat, am zis ca daca nu ma urc pana-n flacara, ca Michael in clip, n-are niciun farmec. Apoi am fost in Little Italy, o zona din oras unde am mancat cea mai buna pizza, am tot facut poze si mi-au placut statuile cu vacute raspandite prin oras (la noi au aparut niste destui ani mai tarziu). Am poze chiar si cu Gemenii WTC… un an mai tarziu cand vedeam live la tv cum cad nu-mi venea sa cred…

A doua oara am fost cu fiica gazdelor, cu autobuzul. Mi-a explicat tata ce si cum cu autogara, aveam harta la mine asa ca am pornit in explorari. Central Park e superb, am mers pe 5th Avenue holbandu-ma stanga-dreapta, pe Broadway unde era teatru langa teatru, am ajuns in vestitul Times Square, am intrat in uriasul magazin al Virgin Records unde gaseai tot ce tinea de muzica si filme, uimitor pentru mine, o pustoaica de 17 ani care vazuse asta doar in filme. Si am ajuns si la Sephora… dar un Sephora imens, unde cred ca am petrecut 2-3 ore pe putin, ne-am boit cu toate nebuniile, nimeni nu ne-a zis nimic… eram in lumea mea, ce-as mai fi putut cere?! 😀 Cand a aparut la noi Sephora eram… „mda, e fumat, de cand stiu eu de asta…” Plus ca multe chestii ce urmau sa apara in materie de muzica si filme au fost anuntate de mine in grupul de prieteni cand m-am intors. 😛

Si, cum pe vremea aia fumam, ce sa faca 2 pustoaice libere in Big Apple? Hai sa luam tigari, Ada, du-te tu, ca esti descurcareata! Si ajung la magazinul unui indian sau, ma rog, ceva pe acolo ca origine. Si ma apuc sa-i explic, ca eu sunt din Romania si ca la noi se vand tigari chiar daca n-ai 18 ani si l-am zapacit de cap, am dat din gene si am iesit victorioasa cu pachetul de tigari in mana. Afara… soc! 😯 O vad pe asta stand de vorba cu unu’, ea pe trotuar, el intr-o masina scumpa, o barca, nu stiu ce era. Si ma apropii. Omul, un hispanic, ne propunea sa ne plimbam cu masina si sa „hang out” in timp ce-si rula un mare joint. M-a luat capul. I-am retezat-o scurt, ca noi nu putem, trebuie sa plecam si-am luat-o pe moaca de acolo, ea cam regreta si-i cam curgeau balele dupa ala, am scuturat-o un pic si-am inceput sa-i expun niste scenarii de-alea de film, mafie etc. Tot eu am fost aia nebuna, aia rea si cu „attitude”. Per total, iubesc New York-ul si m-as intoarce oricand sa-l vad, a ramas unul dintre orasele de suflet!

Am plecat oarecum pe neasteptate, aveam bilet cu data variabila de intoarcere, si cand m-am hotarat, am pus mana pe telefon, am sunat si mi-am facut rezervare si abia apoi am facut anuntul. Scandal, chestii, cu sunat la ai mei ca ce copil rau au… probabil pedeapsa a fost sa nu ma duca la aeroport, l-au pus pe un tip, tot roman, sa ma duca. Ala pe atunci avea aproape 30 de ani si am povestit cate ceva pe drum. Mi-a spus ca era combinat cu o mulatra si m-a sfatuit daca am de gand sa vin sa traiesc in America, sa nu ma imprietenesc cu romani, toti au uitat de unde au plecat si sunt rai.

Venirea mea acasa, a fost unul dintre cele mai frumoase momente, am avut un sentiment de nedescris ca nicaieri nu-i ca acasa, indiferent de cum ar fi acel „acasa”, ca familia e priceless si ca n-as putea sa stau prea mult departe. Sentimentul asta inca-l am! Pentru mine a fost o experienta, nu extraordinara, am vazut ce trebuia sa vad cu ochii mei, m-am lamurit, una e-n filme si alta realitatea, viata misto si distractie e pe coaste in orasele mari, altfel… nu! Concluzii ar mai fi, dar ma opresc aici, si-asa am lungit povestea cam mult.

Acum 10 ani am ajuns intr-un loc unde multi inca viseaza sa ajunga… in America! Era vacanta inainte de clasa a 12-a si ai mei s-au gandit ca daca tot au prieteni acolo, plus de renovat casa, ar putea sa ma trimita la ei toata vara, ca sigur imi va placea si voi avea o vacanta de neuitat!

Eram foarte incantata, ca voi simti pe propria piele „the American way of life”, ma voi afla in tara tuturor posibilitatilor si ma voi intoarce cu povesti si cu o experienta superba. Pe vremea aia, Tarom inca facea cursa de New York. Am stat la business 😛 si am calatorit pe ruta Bucuresti-Satu Mare-New York (asa era atunci, se facea escala la SM sau TM si la intoarcere se venea direct). Si… la Satu Mare pe cine vad eu pe hublou? Nimeni altul decat… Ghita Muresan! O imensitate de om, dar cu privire blanda si cu mult bun simt. A stat paralel cu mine si am intrat in vorba. Mi-a recomandat locuri pe care sa le vad, m-a intrebat cat stau, ce tari am mai vizitat… discutii de genul asta, foarte relaxate, eu la randul meu intrebari cu duiumul… cred ca nimeni nu l-a intervievat asa ca mine. 😛 Si da, am luat si autograf… il pastrez cu drag!

Ajunsa la destinatie, m-au preluat gazdele si-am mers la ei acasa, in statul vecin, New Jersey, intr-un orasel numit Garwood. Dupa toate politeturile, discutiile si lamuririle… m-a doborat oboseala, schimbul de fus orar s-a simtit si m-am culcat.

De acum eram in vacanta. In casa unor oameni pe care nu-i cunosteam, care munceau mai toata ziua, cu o fiica mai mica decat mine cu vreo 3 ani, dar mai inalta c-un cap si de tz-shpe ori mai mare ca mine! 😀 Dar nu conteaza, sunt in tara aia frumoasa, de-o vedeam la teveu, o sa fie wow!

Eu, in stilu-mi caracteristic, nu prea m-am inteles cu fiica lor, pentru ca ar fi vrut sa fiu o mica marioneta… „mum, Ada are atitudine cu mine!” … eu eram mirata, ca nu cunosteam exact sensul, dar m-am lamurit pe parcurs si am ajuns la un numitor comun. Neterminand inca scoala, am fost intr-o zi si eu, curioasa din cale afara. Imi inchipuiam atmosfera aia misto de liceu gen „Saved by the Bell” si am vrut sa vad cat se pupa cu realitatea. Cam asa arata… numai ca elevii n-au nicio legatura. Dupa ce m-a prezentat, toata lumea roia in jurul meu, intrebandu-ma cate-n luna si-n stele… „wow, you live in Europe! how cool!”, „hmmm, Romania… is it in Italy?”, „do you have tv’s in Romania?”, „what do you learn in school?”, „the girls are as beautiful as you?”, „so, do you speak English, Romanian, Spanish and you know some French… woooooow! awesome!” … dar cea mai tare a fost de departe „see, this is one cent… 100 of these…” si eu am zis, „yes, I know, one dollar”, replica „you’ve learned fast”! 😆 M-am simtit foarte bine vazandu-i ca-s cam tampitei si cam ignoranti.

Dupa episodul asta am cam aflat ce puteai face in oraselul ala… sa mergi la supermarket si sa mergi in parc. Mda! Si-am mai cunoscut vecini, amici de-ai gazdei, unii haiosi, altii mai putin… per total ei aveau o impresie buna despre mine, eu asa si-asa despre ei. Eram cea mai mare dintre ei, in rest aveau intre 13 si 15 ani. Cand m-au intrebat „do you smoke weed” mi s-au muiat picioarele. Ulterior mi-au explicat si ce e weed. Pe atunci fumam, ca un copil teribilist ce eram… si am facut rost de tigari, pe care le fumam cu fata gazdei. Abia atunci vocabularul meu in materie de expresii s-a imbogatit, eram picata din luna… si astia faceau misto de mine. Acolo am invatat ce inseamna „awesome”, „hook up”, „make out”, „make up”, „blow job”, „hang out”, „chillin'”, „hand job”, „what’s up” si alte balarii de genul.

Usor, usor am aflat cam cum stau lucrurile pe acolo, obiceiurile casei, cum sunt oamenii, mentalitati, stil de viata etc. Gazdele mele si-au mentinut stilul de viata, facand doar cateva exceptii pentru mine, astfel ca ma trezeam tarziu si nu era nimeni acasa, ei la serviciu, fiica la summer school… ma plictiseam si ma uitam la televizor. M-am ingrozit: multe canale dedicate proceselor, americanii sunt procesomani si au niste reguli stupide rau, altele cu soap opera si restul cu talk show-uri. Remember Jerry Springer? Ei bine, majoritatea erau in stilul asta. Si ce mi-au vazut ochii acolo… pfuai… de exemplu tema de emisiunea „I slept with my daughter’s boyfriend”… certuri, balacareli! Copii rebeli care-si chinuiau parintii… erau adusi in emisiune si dusi in bootcamp, un fel de tabara de reeducare, unde se lucra mult pe psihic, dar cu stimulare negativa, se facea militarie si peste o luna erau mielusei… numai emisiuni asa!

Intr-o seara, stand la palavre in gasca in fata casei cu fiica gazdei si amicii ei, unul, Vinny (tot timpul cand il vedeam imi venea sa cant „hey cousin Vinny, yo cousin Vinny, is there anything that you could do for me”), m-a intrebat ce am de gand sa fac dupa ce termin liceul. Si i-am spus ca ma voi duce la facultate, cred ca pe vremea aia nu eram foarte hotarata ce voi urma. Mi-a oferit solutia: „Come and live in America! With me!” Vorba de la Revelion, „pai cum sa nu?! sigur ca da!”… dupa ce am vazut mai multe, nu mi s-a mai parut asa cool sa traiesti acolo. Dar despre asta si alte intamplari, in episodul urmator!

– va urma –