#MeToo – ul meu

De cateva zile a aparut pe Facebook un hashtag, #metoo, in urma unui scandal de la Hollywood si in urma caruia au aparut multe povesti nespuse, neimpartasite, monstri cu chip de om si am citit lucruri cutremuratoare, pe care, dupa parerea mea naiva, un om intreg la cap nu le-ar face. #metoo este despre agresiunile si hartuirile sexuale, mai grave sau mai putin grave prin care au trecut femeile. De la niste apropo-uri nelalocul lor, pana la reactii urate la refuzuri, la bruscari sau gesturi umilitoare, din pacate aceste lucruri se intampla…si vinovati suntem noi, cei care nu amendam aceste fapte si nu luam atitudine.

Eu de fel sunt o tanti rea, nu sunt prea abordabila, dar chiar si asa, am avut parte si eu de chestii nasoale. Din pacate atitudinea de „nu te uita, nu-mi vorbi, nu te apropia” s-a slefuit in timp, in urma a ceea ce am mai vazut in jur. Poate de unele situatii m-a salvat si faptul ca nu prea beau alcool, fix pentru ca sunt control freak si vreau sa detin in totalitate fraiele asupra mea.

Lucrurile sunt simple: fluieraturi, claxoane, remarci deplasate, de astea sunt satula, le tratez cu indiferenta pentru ca nu am simtit o reala amenintare la adresa mea. Rar mi-o ia gura pe dinainte si vorbesc taios, poate cu anii instinctul de conservare e mai puternic.

Totusi, am trei povesti cu #metoo de nu as dori nimanui.

 

Nu mai tin minte exact anul, eram clasa a doua/treia/patra, pe acolo, 8-10 ani si eram cu o prietena buna, vecina si colega de clasa, la ea la bloc si am intrat impreuna in scara sa urcam sa ne facem temele impreuna. In urma noastra a intrat un tanar (nu-i retin figura, acum stand sa ma gandesc 25-30 de ani) imbracat in haine militare (nu cred ca avea grade, ca avea uniforma diferita de a lui taia, bunicul meu) si noi ne-am dus la lift si el a facut dreapta sa urce pe scari. Pe vremea aia eram printre putinele randuri de blocuri care aveam lift cu usi care se inchid singure. Cand usile au dat sa se inchida, ne-am trezit cu un bocanc prins intre ele (in mod normal ar trebui sa fie cu senzor si automat sa se redeschida, ce bine ca au ramas intredeschise, tinute de bocancul aluia!) si cu soldatul zambitor, ne intreba ce facem, unde mergem, daca sunt parintii acasa si ne indemna sa apasam pe butonul de deschidere a usilor, ca vrea sa ne arate ceva. Noi instinctiv, da, sunt parinti acasa, ne asteapta, trebuie sa urcam. In acel moment omul si-a scos instrumentul si a inceput sa-l frece indemnandu-ne sa-l atingem si noi, in tot acest timp tinand bocancul ala nenorocit intre usile liftului. Cand a scos un tipat Ioana „TATAAAAAAAA!!!” sa se auda in tot blocul, i-am tinut isonul (tignal + ecoul din scara = love -> atata ne-a dus capul la 8-10 ani) si s-a panicat soldatul, a scos piciorul dintre usile liftului si dus a fost, el iesind din bloc si noi deja eram sus, am intrat repede in casa si am incuiat. Cred ca atunci am povestit parintilor, dar putini stiu povestea asta si nici nu-mi face extraordinara placere sa vorbesc despre subiect. Este bine ca nu-mi aduc aminte atat de proaspat, poate o sa uit, e o poveste care s-a terminat cu bine si asta-i tot ce conteaza.

 

Din pacate am avut de-a face mai mult decat ar fi trebuit sau mai bine zis, mi-a luat un pic mai mult timp sa ma prind, pana si-a dat masca jos, cu un specimen de barbat de nu doresc nimanui sa intalneasca. Am scris demult despre el aici si nu numai, de fapt asa am inceput sa scriu, ca sa-mi ramana creierii intregi in urma experientei dezamagitoare. Din toata povestea asta, scriind pe blog am reusit sa salvez o fata din a-i cadea in plasa (mi-a gasit intamplator blogul si s-a regasit in povestea mea, se pare ca omul avea aceeasi placa si o folosea cu toate). Sarumana c-am scapat!

 

Povestea cea mai recenta, care m-a surprins neplacut si m-a facut sa nu am reactie s-a intamplat acum 7 ani cand, dupa ce ramasesem fara job, primul meu sef de la primul job mi-a propus sa lucrez direct cu el, nu la biroul comercial cum lucrasem initial. Toate bune si frumoase, daca eram cu mintea de acum, sa inteleg ca ciorba reincalzita nu bun, era mai bine pentru mine, dar am invatat din greseli. Omul – fost securist, varsta respectabila, insurat, case, masini, apartament in Paris pe Champs Elysees (asa se lauda in fata mea, cred ca trebuia sa tring!-tring!, da’ fraiera nu, ca toti oamenii sunt buni!), foarte dur cu angajatii, dar se pare ca pentru mine avea o slabiciune. Se purta mereu frumos, eu imi vedeam de treaba, rar si subtil mai strecura cate-o gluma sau apropo si eu ma faceam ca nu aud, dar in rest nu dadea semne ca ar fi vreun pericol. Pana de ziua mea in anul respectiv, cand am primit un buchet de flori de la el si o bratara, pentru care am multumit frumos fata de toti colegii mei. La o jumatate de ora m-a chemat in biroul lui „Nu ma pupi sa-mi multumesti pentru cadou?!” Eu prostanaca si cu intentii bune, naiva pana la proba contrarie si dincolo de ea, ma apropii sa-l pup cum se pupa lumea de protocol, obraz in obraz si tzoc in aer. M-am trezit stransa si imobilizata si mozolita pe buze… am ramas blocata, m-am schimbat instant la fata, ca nu-s in stare sa disimulez, am ingaimat un „eu trebuie sa plec” si dusa am fost. Desi locuiam extrem de aproape, m-am plimbat pe strazi cateva ore bune, sa ma adun si sa fiu in stare sa apar acasa in fata alor mei cu o figura „decenta”, care sa nu tradeze nimic (tarziu i-am spus mamei ce s-a intamplat), sa par fericita de ziua mea. Zilele urmatoare am fost anuntata ca nu vom continua colaborarea pentru ca profesional nu corespundeam fisei postului. Si de data asta, sarumana c-am scapat si a fost doar atat. In cazul asta chiar nu avea rost sa depun plangere, era cuvantul meu impotriva cuvantului lui, om respectabil, cu prieteni in politica si cu prieteni peste tot…am lasat-o balta. Am lucrat cateva luni bune pe un job care nu-mi placea si unde am fost platita cu o treime decat ce castigam inainte, dar macar eram linistita.

 

Sper sa nu mai citesc despre mizerii de-astea, care poate fizic nu-ti fac rau, dar toaca nervi, nasc frustrari si pot deveni scheletii aia din dulap care ies si fac bau-bau la tine cand nu te astepti si cine stie ce mai declanseaza. Si e pacat, oamenii ar trebui sa evolueze, nu sa involueze.

Anunțuri

Aventuri cu Tasha II

Cel mai iubit catel din lume locuieste cu mine. Este copilul meu cu 4 picioare si nu ma intereseaza daca oamenii considera ca exagerez. Ma tine activa, mi-a activat o parte mai sensibila (cea in care imi iau unfollow si unfriend de la toata lumea ca ii spamez cu postari despre animale) si ajut animalele, este inclusa in majoritatea activitatilor si plecarilor (daca as putea s-o iau la birou, ar fi vis!) si este o minunatie de caine!

Cea mai notabila prostie facuta intre timp, in afara de ce v-am mai povestit a fost ca a rontait un cablu de laptop. Mai mult ca sigur ca nu era in priza, ca altfel o pisca la limba. Numai bine pentru ea, probabil era plictisita si si-a facut de lucru maruntindu-l meticulos intr-un mod in care nu mai puea fi salvat, poate doar reciclat selectiv. Adica am gasit in casa bucati scurte, firele metalice si bucati de cauciuc, toate insirate si bucatite cu simt de raspundere. De atunci ascundem toate cablurile cand plecam de acasa.

In ultimul timp aventurile au fost mai mult din cauza mea, dar din greseli invatam. Este foarte empatica si preia imediat starea omului cu care interactioneaza. De exemplu, daca un copil vine spre ea cu teama, dar vrea s-o mangaie, si ea e precauta si se apropie usurel sa nu-l sperie. A speriat-o la un moment dat un caine mai mare si de atunci este cam panica atunci cand vede caini mari. Are si ea preferintele ei, normal. Cumva, in capsorul ei, intr-un caine mare ea vede un posibil agresor fata de mine si, daca se apropie cainele de mine sa-l mangai, se posteaza in fata mea si face 180 de grade latrand si avertizandu-l sa stea departe de mami a ei. E amuzanta, deocamdata nu am reusit s-o fac sa renunte la asta, lucram. O astfel de panica a tras cand s-a intalnit cu Tero, un frumos metis de amstaff cu dog argentinian, bland cu fetele si ascultator. Vazand ca ii e frica sa intre in tarc, am luat-o in brate si am intrat cu ea. Tero a venit la mine si incepuse s-o miroasa gen „ce jucarie ai tu aici?”. L-am domolit, dar se tinea dupa mine si nu puteam s-o las pe jos si, tot incercand sa o miroasa, fraiera mea a dat drumul la un pisu de frica. Pe tricoul abia imbracat si pe blugi. Sa-mi fie invatatura de minte!

Intr-o seara i-am dat un galbenus de ou crud. Se da frecvent cainilor, este hranitor pentru ei, cat era mica-mica, ii dadeam saptamanal cate un galbenus. Ei bine, cred ca oul nu a fost cel mai proaspat, pentru ca dupa ce l-a mancat a facut niste galme pe piele. Nu imi dadeam seama, dar ea cum e cu blana neteda, am observat ca s-a ciufulit si am vrut sa o mangai sa i-o asez. Saraca, mi-era asa o mila de ea si eram nervoasa pe mine ca i-am dat ceva care nu era suficient de proaspat. I-a trecut in vreo 2 ore. De atunci, mai rar galbenus crud, ori gatit ori f proaspat.

Urmatoarea povestioara despre Tasha este un semnal de alarma, atunci cand cainele nu pare a fi el, du-l la veterinar! Saptamana trecuta cand am ajuns acasa, Tasha era extrem de agitata, hiperventila, topaia si dadea sa muste in joaca (lucru pe care nu l-a mai facut de cand era puiut), balea si bea apa, dar o insira prin casa, era confuza si se lovea cu botul de lucruri si era mai calda decat de obicei. Parca era un alt caine, avea si alta privire. Deja aveam scenarita, ca imi turbeaza cainele sau ca a mancat ceva de pe jos si s-a otravit. Am dus-o cat am putut de repede la vet, unde mi-a spus ca e o reactie alergica, dar nu se stie de la ce, poate fi polen, puf de plop, odorizant de camera, parfum, iarba taiata etc. Dupa 4 injectii cu antihistaminice, un claritine si 2 ore mai tarziu, parca incepea sa-si revina. Eu stiu ca e o rasa agitata, ca pe baterii, dar cum era, era de cel putin 10 ori mai! fata de cum e de obicei.

Acum suntem bine, nu mai avem nimic. Dar panica pe care am trait-o nu o doresc niciunui iubitor/posesor de caine! Aveti grija de blanosii vostri si poate invatati din greselile mele, voi mai reveni cu povesti despre Tashica! Pana atunci, va mai las niste poze:

Madam Sacaz – Horror

Cand apare ca o boare
Nu se tine pe picioare
Din cauza tocurilor inalte
Si a bauturilor „rafinate”.
La prima vedere e mare doamna
Cand vorbeste e doar o vagaboanda,
Ameninta si jigneste,
Tipa si te-nnebuneste,
Zici ca e muma padurii
O zi cu ea si te sperii
De tot ce reprezinta ea,
De perle, de caracter, de glumele fara perdea,
Ti-e scarba de tot ce spune
Dusmanilor le pune vorbe „bune”,
Egoismul este nemasurat,
Nesimtirea este la patrat.
Dar ea este doamna high class
Povesteste doar tampenii si ramai fara glas
Ce poti spune despre un caine cu diamant?
Mai bine si-ar lua un amant…
Pufi este „copilul” rasfatat
Asta a avut ce n-ai avut tu vreodata si ramai blocat
De cat snobism exista pe lume,
Ce fac unii cu banii si te apuca spume
Ok, frate, iti place luxul si bogatia
Dar nu te lauda!
Fii modest si stai in banca ta!
Face baie in lapte Dorna
Altii n-au ce manca si nici n-aduc vorba,
Vizite regulate la masaj, la salon
Nu prea ajuta… 😆 pardon!
Nu trebuia sa spun asta, dar nu mai pot
Sa te suport!
Deja e prea mult, dar nu meriti nimic
Sa ma agit… nici macar un pic.
Mananci delicatese,
Numai mancaruri alese
Te delectezi cu „chiuftele”
Si te freci pe caramele,
Mergi la „Boti Shop” si la „Stilman”
Degeaba, nu te cizelezi avand bani!
Faci baie in „iacutzi” si ai „Urlpul cu al saptelea simt”
Cine mai e ca tine? Doar ai un „print”
Care-ti face toate poftele
Esti ca toate nemancatele
Care-si gasesc un Iri…
Ai gasit un prost demult
Se pare ca ai pornit un tred nou
Angajata care promoveaza stand sub birou.
Pot spune ca te detest
Prefer stilul meu modest
Nu vreau sa fiu asa infecta,
M-ai calcat pe nervi, te voi zdorbi ca pe o insecta
N-am dreptul eu sa vorbesc?
Ete na, ce sa-ti povestesc!?!
Te crezi prea importanta si vrei plecaciuni
Oare cand se vor intampla asa minuni
Sa-ti multumim si ca existam?!
Mai bine vezi-ti de-ale tale si sa nu ne mai stresam
Reciproc…
Daca nu stiati… la ochi exista streptococ
Iar pluralul este muci
La Paris mergem numai la „Mulin Ruj”
Ii facem lui Pufi french si-i punem „fonte”
Ne uitam in „calindar” si vedem unde
Mai mergem la shopping…
Facem „bagaji” pe care nu le caram ca suntem o doamna
Si plecam in „Havai”, stam pana la toamna
Doamne ajuta sa pleci sa nu-ti mai vad fata
Nu te mai suport si ma apuca greata.
Scandura umblatoare cu silicoane si dinti de portelan
Avem bani, ne facem si un fund baban!
Cand nu te duce capul e de rau
Dar lasa ca nu va fi asa mereu
Roata e rotunda…
Dar ce spun eu aici? Noi nu stim nimic, suntem „tarance” proaste
Ar trebui sa stam la „tarabi” sa vindem „pijamali” decolorate,
Sa suportam umilinte, sa auzim aceleasi chestii rasuflate
M-am saturat de Hilton si de pate de foie gras
Doar asta ti-a ramas!
Bijuterii si flori iti cumperi singura
Astea sunt singurele lucruri care te bucura,
Nu ai pentru cine munci
Nu ai pentru cine trai
Doar Pufi te va mosteni!
Ce mandrie,
Ce bucurie,
Esti demna de mila
Dar nu pot mila, poate doar sila…
Asta e doar o mica parte din ce poti
Dar ma opresc aici, altfel ii sperii pe toti
Nu exista mai rau de atat
Dar cat de curand voi pune capat,
Plec sa nu te mai vad!!! Bleah!!!

P.S.: Tot ce am scris aici e pura realitate si reprezinta o mica parte din toata povestea, iar in ghilimele sunt perlele citate. Minunati-va! Si nu mai pun poza ca ar deveni horror!

Traducerea perlelor: „chiuftele” – chiftele; „Boti Shop” – Beauty Shop; „Stilman” – Steilmann; „iacutzi” – jacuzzi; „Urlpul cu al saptelea simt” – Whirlpool cu al saselea simt; „Mulin Ruj” – Mulin Rouge; „fonte” – funde; „calindar” – calendar; „bagaji” – bagaje; „Havai” – Hawaii; „tarance” – taranci; „tarabi” – tarabe; „pijamali” – pijamale

Aventuri cu Tasha

Febletea mamei a crescut, are aproape 10 luni acum si, de cand a aparut in viata mea, imi insenineaza orice zi, ma face un om mai bun si imi bucura sufletul cu iubirea ei neconditionata! Iar eu sunt topita dupa ea!

Bineinteles ca de-a lungul timpului am mai avut si aventuri, a facut si prostii, dar a si invatat chestii si relatia si legatura dintre noi se imbunatateste si se sudeaza pe zi ce trece.

Ca prostii memorabile pot enumera pipi in pat, vomitat in pat, ros marginea lambriului de pe hol, mancat papuci si sapat in ghiveciul de flori. Unele au fost din vina mea sau din cauza nesupravegherii corespunzatoare. Mi-am asumat aceste lucruri de fiecare data, stiam ce ma asteapta. Pipi in pat a facut de curand, cand bause multa apa cu o seara inainte, iar dimineata am vrut sa mai trag de timp pana eram gata sa iesim afara, saraca nu s-a mai putut abtine, iar eu ca o tuta nu o lasam sa se dea jos din pat (da, suntem o printesa, dormim in pat…exista avantaje de ambele parti). Mi-a vomitat in pat in momentul in care a mancat prostii sau ceva ce nu i-a priit. M-am trezit in mijlocul noptii auzind exact sunetele specifice de reflux gastric si am luat-o pe sus. Apoi am vazut ca de fapt era partea a doua, prima parte nu o auzisem. Am schimbat lenjeria, am bagat la spalat patura si am curatat, cu ochii carpiti (csf, n-ai csf). Lambriul de pe hol l-a ros mereu numai cand nu eram acasa si ea probabil se plictisea (terrierii tot timpul ar trebui sa fie ocupati), am certat-o de fiecare data. Reactia ei, urechile pe spate si sarit pe mine sa ma pupe. E smechera gagica, stie cum sa fie escroaca sentimental. 🙂 Papuci a mancat multe perechi, chiar si interval scurt, de coborat pana jos la magazin si intors. Si nu, nu-i lipsesc jucariile.

In ghiveci a sapat cand era micuta, inca nu avea voie afara. Am o planta mare in sufragerie, unde ea are voie doar cu supraveghere, iar eu cum eram acasa, am lasat-o sa se agite si sa topaie pe langa mine. Stand concentrata la laptop, era prea liniste. Cand m-am intors, printesa mea era toata cocotata in ghiveci, sapa de zor, cu toate cele 4 labute, plus bot, zbura pamantul in stanga si-n dreapta, de m-am inverzit la fata! Am certat-o si am luat-o pe sus mozolita, am bagat-o in cada. Voiam sa strang in sufragerie, dar dracanelul se agita in cada si-mi facea dare de pamant. „Bine, am inteles, te spal intai pe tine, apoi curat acolo”.

In rest, este o catelusa foarte cuminte, ascultatoare, receptiva, lipicioasa si pupacioasa. Si o ador! Pentru ca ma iubeste si in somn.

Din pacate am avut si ceva momente mai neplacute, dar am trecut peste destul de bine, as spune eu. Ii  port de grija tot timpul si aparent se vede. Totusi, accidente si lucruri neprevazute se pot intampla. Era sa nu mai am catel de doua ori…

Intr-un weekend cand am fost la mosie a zburdat toata ziua si a fost extrem de fericita. Tata s-a gandit sa curete terasa de lemne si, cu ajutor, a inceput sa debaraseze. Maimuta a aparut ca din senin si a cazut un lemn langa ea la milimetru. S-a speriat foarte tare si a inceput sa faca ture schelalaind, de nu stiam, lovita la picior, la cap, la coaste…m-a luat o panica sinistra si cu greu am prins-o. Cand am constatat ca e ok, ce-a fost la gura mea…am balacarit pe toata lumea fara discriminare. Si acum ii scot ochii si n-o sa uit faza!

In alta zi a venit o vecina cu liftul cand ieseam afara si o tineam in lesa. Avea o zgarda cam pricajita si voiam s-o schimb. A intrat in lift dupa vecina si s-au inchis usile si liftul s-a pus in miscare. Eu eram de partea cealalta cu lesa urland „nuuuuuuuuuuuuu!!!!!” pentru ca si vedeam cum se strange de gat. Din fericire, cum zgarda era semi rupta, s-a rupt de tot si am recuperat catelul bine merci. Cu panica in suflet, am zis frate, e ceva in aer, nu e bine deloc si, ca o vrajitoare nebuna, am stropit cainele cu aghiazma, am zis ca na, poate o functiona, ca eu nu vreau sa pateasca ceva cainele. Doamne fereste!!!

Probleme de sanatate nu am avut cu ea, a mai avut din cand in cand diarie sau a vomitat, dar e normal. A fost cam lesinata in ziua in care am sterilizat-o, de mi se rupea sufletul, nu m-am dezlipit de ea, am pazit-o…nu a vrut sa manance, nu pipi, nu caca, nu apa si tremura. Dar am avut un medic foarte bun si a facut treaba excelenta, asa ca nu am avut alte complicatii. A mai avut o mica eruptie pe piele, ca o alergie, dar i-am schimbat meniul si a trecut de la sine. Mai nasol a fost cand s-a trezit intr-o dimineata mutant, cu botul umflat de parca aveam bull terrier…atunci a fost pe antihistaminice, pentru ca aparent a intepat-o o albina. Si da, si patrupedele pot face reactii alergice, asa ca mare grija.

Evident ca sunt cu ochii pe ea ca pe butelie, e un caine energic, are nevoie de supraveghere, interactiune, alergare, joaca si atentie. De curand am inceput si lectiile de dresaj si merg bine, e un cursant silitor si cu mult potential. Este foarte cuminte pentru un Jack Russell si toata lumea o place si-o mangaie si-o pupa. Si ei nu-i place deloooooc. 🙂

Despre cum merge dresajul si ce am reusit sa invatam, intr-un post viitor, dupa ce vom termina lectiile. Pana atunci, niste poze cu Tasha:

catel cuminte splendoare in iarba imi place cu masina cu prietena Coca splendoare in iarba 2 m-a luat mami la concert

Cuvinte cheie de gugaleala XXXVI

Se spune ca Google iti ofera tot ce trebuie sa stii, daca stii si cum sa cauti, faza testata pe propria piele. Numai ca unii raman mereu la categoria de incepator, pentru ca e greu sa cauti. Nu mai am gugalitori atat de amuzanti ca in trecut, totusi, cumva aria de interes s-a modificat un picut, dupa cum urmeaza:

intre zodia gemeni si scorpion care o domina pe cealalta – una de aer, alta de apa, e complicat, se cam bat cap in cap, dar scorpionul ruleaza (ce sa zic si eu?!)

colegi rai multinational – sunt multi, peste tot, la toate, fereste-te cat poti

de ce ma enerveaza un sunet – probleme cu nervisorii, cunosc!

cand te intreaba cineva „si ce mai zici?” – uita-te cateva randuri mai jos

cum se distreaza azi lumea de craciun in zimnicea –  probabil ca oriunde altundeva, cu familia, bai!

barbatul scorpion. am depresie – ma apuca si pe mine numai cand ma gandesc

dorinte implinite la ierusalim –  nu prea stiu ce sa zic, Barbosu’ne da ce avem nevoie, nu neaparat ce vrem

cuvinte care se termina cu ida – omida, formaldehida, crisalida, na! 😛

mergeam in vacanta la bunici imi faceam prieteni mergeam la joaca si ajungeam la sex – copiii din ziua de azi… ntz, ntz

cava pt matreata – sampon Head&Shoulders

cati mc rascheteaza un buldozer intr-o zi – esti pe blogul unei atehnice, mai baga o fisa

am doua degete amortite la picior dupa o noapte de stat pe tocuri – daca tocurile sunt de 12 si tu ai vrut sa arati ca o diva dar de fapt mergeai ca un vitel nou nascut, cred si eu

ce nume s imi pun pe facebook daca ma cheama laurentiu – fix numele tau, doooh!

am numele madalina ce nume as putea sa îmi pun pe facebook? – de ce ti-ai pune cine stie ce pseudonime?

ce inseamna cand visezi o buba – asta chiar nu stiu

vreau sa postez ceva pentru toate curvele caut o poezie – incearc-o p-aia cu „poezie, poezie…”

poți sa răspunzi cu bine mersi – exact, la intrebarea de mai sus

ai bine sa ne punem dedesupt de ochi discgete anmuiate an camomilla – invata sa vorbesti si sa scrii corect ROMANESTE!

ce nu poate un scorpion nu poate nimeni – cam asa, un scorpion poate tot!

barbatii sunt niste porci de multe ori intretinuti de femei – trista concluzie, dar cu un sambure de adevar

pietre sultanit de vanzare – mi-as dori si eu, dar le gasesti in Turcia, de unde se extrag. E o piatra superba, care-si schimba culoarea in functie de lumina si nu numai

ce vor sa demonstreze barbatii care vorbesc filozofic – ca sunt mai interesanti decat par

unde sunt femeile goale de alta data – au imbatranit si si-au tras o flanea pe ele

Slabut, cam slabut, s-au cumintit gugalitorii. Ramane de vazut daca vom mai avea material pentru un viitor episod. 🙂

Tasha

De aproape trei saptamani viata mi s-a schimbat. Scriu acum articolul asta si imi sta in brate, dormind, asa se simte cel mai bine. Sunt mai fericita, zambesc mai mult, poate sunt mai empatica si totul datorita ei.

La un moment dat mi s-a pus o pata. Una de care nu mai scapam. Si mie cand mi se pune pata si simt ca asta trebuie sa fac, o fac, eventualele regrete sa vina pe urma, decat sa traiesc cu „what if”. Am fost intr-o sambata sa vad gogosile pufoase. Imi doream un baiatel si m-am ales cu o fetita.

M-am topit cand i-am vazut pe toti jucandu-se si fiind cele mai dragalase fiinte pe care le vazusem in ultimul timp. Unul dintre ei a venit la mine si a inceput sa ma traga de soseta, sa se joace cu mine. Apoi, ostenit de atata joaca, s-a ghemuit la picioarele mele si a adormit. E un semn de incredere, ca se simte in siguranta in preajma ta. Am aflat ulterior ca era fetita. Si cred in destin si in semne. Ea m-a ales pe mine. Ce sa fac? s-o iau, sa n-o iau? Sa iau baietel pana la urma? Toti erau frumosi, a fost o decizie grea. Avandu-l si pe frati-miu cu mine, ma mai lasam influentata si de el si eram extrem de nehotarata, ceea ce rar mi se intampla (i-as fi luat pe toti!!!). Totusi, mi-a ramas inima la ea si m-am codit cateva ore, dupa care hotararea a fost luata, ea ramane, ea m-a ales, e clar!

Asteptarea pana s-a facut mai maricica a fost tolerabila, desi o asteptam ca pe nu stiu ce. Mai greu a fost cu numele, am tot facut research si degeaba, tot numele pe care l-am simtit i l-am dat. Si i se potriveste. Stiam exact la ce ma inham si, cu cat mi se spunea ca va fi greu, ca e complicat, parca imi doream mai mult sa ajunga la mine, la casuta ei! In ziua cea mare am fost s-o iau si ma incercau tot felul de sentimente: daca nu ma voi descurca, cum ne vom intelege, oare este ceea ce-mi trebuie mie?! Doar ca, asa cum ii incurajez pe oamenii din viata mea sa faca ceea ce-i face fericiti, asta am connsiderat ca ma face fericita, s-o am pe ea langa mine. Si a fost cea mai buna decizie si am cel mai bun sentiment!

Pentru ca este A-DO-RA-BI-LA!!! O iubesc de nu mai pot si ador ca e lipicioasa si se bucura cand ma vede. E atat de afectuoasa, la cat de mica este, se vede ca se straduieste sa ma faca sa zambesc. Ne-am adaptat foarte bine una cu cealalta, incepem sa prindem curaj, imi arata cat de desteapta si receptiva este, este ascultatoare si la fata de miloaga pe care o are, n-ai cum sa te superi pe ea, indiferent de ce ar face.

Si da, face dracarii, ca doar e copil. Ferfenita hartia igienica, mi-a furat animalele de plus si le smotoceste ea, caca si pipi prin casa si pe pled, dar si pe langa, a reusit sa intre in dulapul de incaltaminte (si cum eu sunt fanatica, am multe) si mi-a ros o pereche de ghete, insira jucariile pe unde apuca, cand face diverse mai si calca si apoi se plimba prin toata casa, plange dupa mine si fac baie asistata si astea sunt asa, de inceput.

Dar chiar nu conteaza ca dau de doua ori pe zi cu mopul prin casa (am devenit si un pic obsedata, omg, o sa fiu ca mama!!!), ca strang dupa ea, ca-i port de grija sa manance, ca-i gatesc, ca-mi amortesc picioarele in aceeasi pozitie doar ca sa nu-i tulbur somnul.

Mai avem un vaccin si apoi iesim afara si abia astept sa ne alergam prin parc, in casa alergam destul, dupa fiecare pui de somn parca sta la incarcat dar, Doamne, mi-e atat de draga, incat n-as da-o pentru nimic in lume! Stim sa facem pe pled absorbant, am invatat „sezi” si „da labutza” si aproape am invatat „fetch” si „sit nice”. Si aventurile continua!

Si, ca sa n-o mai lungim, ea este TASHA, noua membra a familiei, aka Miloaga aka Caprita aka Escroaca Sentimentala aka Tzutzurica aka FrumoasaLuMama aka Prapadenie etc. si este Jack Russell Terrier:

 9585_10209093340470847_784504860072368544_n

Si eu sunt #colectiv

La sfarsit de an toata lumea face bilanturi, cum a fost, ce an au avut, ce-si doresc pentru noul an, etc. De niste ani, pe data de 31 decembrie imi scriu pe o hartiuta dorinte pentru anul urmator. De cele mai multe ori le ratacesc si nu stau sa bifez, multe dintre ele, fiind importante (pentru mine) nu s-au indeplinit nici pana acum, asa ca le-am cam translatat de pe un an pe altul.

In mare parte, la lucrurile marunte, este suficient sa le gandesc sau sa le dau glas si se cam indeplinesc. Cred ca anul asta voi renunta la ideea de lista si… let it be!

Anul asta a fost unul darnic cu mine, un an greu, dar cu schimbari in bine. Ultima lui parte, in schimb, m-a incercat emotional destul de mult. Poate nu as fi indreptatita sa fiu atat de afectata dar pentru moment, asta este starea si asa rezonez. Toata lumea stie ce s-a intamplat la Colectiv. Nu am fost acolo, dar a fost fratele meu. Nu voi povesti prin ce am trecut pana am dat de el, pentru ca nu as sti sa redau starile traite. Nu i-am cunoscut personal pe niciunul dintre cei care si-au pierdut viata, dar ii cunosc pe o parte din prietenii lor. A fost si este greu pentru multi. Din pacate, nici acum, ca nici atunci, nu-mi gasesc cuvintele sa scriu ceva de Doamne ajuta despre subiectul asta. S-a scris mult prea mult, s-au intamplat multe, inca nu este o poveste incheiata. Iar decizia mea este sa ma implic, sa ajut cu orice pot, sa ma rog, sa tin pumnii, sa…nu stiu, orice!

Tot ce pot spune este ca sunt extrem de recunoscatoare pentru faptul ca Andrei a scapat cu arsuri minime, ma bucur ca am pe cine sa cert, pentru cine sa-mi fac griji, cine sa-mi scoata peri albi si sa ma scoata din minti. Sunt cu sufletul alaturi de toti, cei plecati nu vor fi uitati, iar pentru cei ramasi imi doresc recuperare rapida si fara urme! Si orice ar fi, toti suntem #colectiv, pentru ca #impreunarezistam si #nuuitamcolectiv!

Sa avem cu totii un an asa cum ni-l dorim fiecare, sa fim sanatosi si sa apreciem oamenii si lucrurile din jurul nostru mai mult, pentru ca avem senzatia ca ni se cuvine tot si uitam sa fim recunoscatori pentru lucrurile simple. Iar eu sunt fericita sa am familia completa, sanatoasa, un trai decent si multe alte lucruri marunte. Fara liste, fara frustrari ca nu ni s-au indeplinit planurile, doar ganduri bune si zambete, atat! Sa fim mai buni! 🙂