One Night Dress

Adica La Multi Ani si Doamne Ajuta! 🙂

Nu m-am apucat sa fac un bilant amanuntit al anului 2010, pentru ca in mare, comparativ cu 2009, n-a fost mai tare. A fost un an ciudat, un an al castigurilor neasteptate, al redescoperirii sinelui, al picului de egoism benefic, al dezamagirilor din partea unor persoane la care nu ma asteptam, un an cu urcusuri si coborasuri.

Am scris o luna la Hotcity si mi-am dat seama ca-mi place si ca ar fi frumos sa am un job de genul, chiar daca e greu sa scrii pe teme impuse. A citit mai mult, chiar daca au fost carti cu vampiri, basca am vazut si serialul facut dupa carti (in alt post despre asta). Am primit o nepotica frumoasa, cu niste ochi superbi, sunt lesinata! Am incheiat niste socoteli neincheiate demult. De Paste, in seara de Inviere am avut o revelatie, drept urmare, am facut ce mi-au dictat instinctele, inima si ratiunea care o data-n viata s-au pus de acord (s-au aliniat planetele). Mai apoi aveam sa vad ca tot raul spre bine! Evident nu pentru mine, decat in mica parte. Mi-am dat seama ca pot fi periculoasa daca vreau si daca cineva imi greseste, plateste… karma stuff… ar trebui sa-mi tin gandurile in frau. Am facut o mica escapada la munte, unde online-ul a fost lasat in favoarea offline-ului. Au inceput sa ma bata (nu suficient de tare) gandurile despre plecari in strainezia pentru o perioada sa lucrez. In ultimul timp din ce in ce mai tare. Televizorul a fost o prezenta sporadica in viata mea si cand a fost, a fost deschis mai mult pe Discovery. Am vazut doua trupe rock live in concert, trupe de ale caror piese am eu legate amintiri din tinereti si mi-au placut foarte. Pentru prima data am prins si eu buchetul la o nunta. Am fost intr-un colt de rai, unde cu siguranta ma voi reintoarce intr-o zi. M-am vazut mai rar cu Gunoierii, dar cand m-am vazut m-am bucurat tare mult. Am fost printre finalistele Blend a Med Zambetul Verii, a fost o surpriza excelenta de care m-am bucurat 3 zile din plin. L-am bifat din nou pe Fatboy Slim, care e genial de-a dreptul. Am cantat cu Redblonde, la nunta varului meu. Am fost cu Simona la Roma. Si cu mama in Israel. Am fost intr-o incursiune in frumosul Bucuresti vazut prin obiectivul aparatului de fotografiat. Mi-am pierdut jobul de care eram mai mult decat multumita. Dupa o ratare maxima, in care era sa-mi pierd mintile, am gasit un job ok, dar nici pe departe ce-mi doresc. Pana la noi sanse, deocamdata raman aici. Am executat-o pe Bubu pe toate partile. N-am avut o aniversare extraordinara, dar mi-am canalizat energia spre altceva, un proiect care mi-e drag si care sunt sigura ca va avea succes, „One Night Dress„. Am cunoscut oameni misto, de unii m-am apropiat, pe altii i-am indepartat, am reinnodat vechi prietenii, m-am vazut cu colegi si prieteni vechi, care uitasem cat de dragi imi sunt. Am ras mult, am plans mult, am gasit mereu motive sa zambesc si ma lupt in continuare cu tot ce apare in viata mea. Anul asta a fost agitat, simtim criza, ne adaptam, am pierdut pe cineva din familie de curand si n-am fost in stare s-o sun pe vara-mea ca nu stiam ce sa-i zic… dar viata merge inainte si sunt convinsa ca 2011 are multe surprize pentru mine.

Sarbatorile astea nu le-am simtit prea speciale, chair daca au fost cu ceva surprize, echilibrul s-a pastrat. Seara de Ajun mi-am petrecut-o in BlaBla, la Karaoke Christmas Party, nici ca se putea mai bine, ziua de Craciun ca de obicei la bunica mea, apoi am fost in vizita la un unchi si seara m-am vazut cu prietenii in oras. A doua zi de Craciun am luat-o de la capat iesind in oras cu oameni care ma fac sa zambesc. Au urmat niste zile nu prea reusite la birou, plus o stare generala proasta si discutii cu grupul pentru mancarea de la Revelion… dar totusi ne-am tinut de plan, asa ca am petrecut Revelionul la Moeciu, unde desi m-am enervat si am carcotit din plin, am cantat si am ras mult mai mult si tragand linie a iesit cu +…

Anul Nou l-am inceput cu zero dorinte, uitand totalmete sa-mi pun macar una, dar cu bani la mine, sampanie si artificii. S-a continuat cu o cutiuta de catifea si o scrisoare care m-au bulversat rau, dar nu e de bine si trebuie sa rezolv urgent… si apoi cu karaoke si mim. Bonus, o raceala! 😛

Dar stiu eu… si simt ca anul asta va fi unul de hotar pentru mine, se vor limpezi situatii, se vor trasa rute, se vor inchide capitole neinchise demult, se vor linisti apele! Important e sa fiu sanatoasa si sa-mi doresc cu ardoare lucruri. Si se vor indeplini!

Va urez sa aveti un an excelent pe toate planurile si sper sa ma cititi in continuare, pentru ca e draftul plin de titluri interesante! 🙂

Atentie! Nu sunt si nici n-am de gand sa ma fac blonda. Nu de alta, dar nu-mi sta bine, imi lipseste fusta inflorata. N-am nimic cu blondele, cunosc o gramada de blonde destepte, deci sa nu-mi arunce vreuna cu rosii, da?! Asa! 😀

Toate cele trei faze pe care le voi povesti mai jos au de-a face mai mult sau mai putin cu prietena mea, Simona. Cred ca numai ea e de vina! 😆

Noi cand ne apucam sa vorbim la telefon, apai vorbim, nu gluma, de schimbam telefonul de pe-o ureche pe alta de cel putin 2 ori si cand inchidem avem urechile fierbinti. Ei bine, intr-o seara ma duceam sa ma vad cu niste colegi la o cafenea si in trafic, sa treaca mai repede timpul, am sunat-o. Si povesteam, povesteam… pana am ajuns la destinatie, am parcat, i-am spus ca am ajuns… si deodata exclam: „Fuck, mi-am uitat telefonul in masina, tre sa traversez inapoi sa-l iau!”. Simo la capatul celalalt tacea… intr-o fractuine de secunda imi dau seama, „hai ca nu mi-am uitat niciun telefon, ce tuta sunt, ca-l aveam la ureche, vorbeam cu tine!”. Ne-am hlizit, clar!

La scurt timp dupa faza asta, la fel, la un final de saptamana, fusesem la cumparaturi si conducand spre casa, vorbeam cu ea la telefon. Am vorbit de-ale noastre, am parcat, am oprit motorul, am luat catrafusele din portbagaj si cu telefonul la ureche si plasele-n mana, vroiam sa ma indrept spre bloc. Mai lipsea ceva din ecuatie. Masina trebuia inchisa. Si da-i si pipaie-te pe la buzunare, cu plasele atarnate si cu capul stramb tinand telefonul. Si ma loveste din nou memoria: cheile erau in contact. Iar a facut Simo misto de mine.

Aveam un stick. De-ala de 2 GB. Eram tare mandra de el, ca era brand-uit si daruit de compania la care lucram (of!). Si, mai prin primavara tarziu, vara timpurie asa, venitara la mine Simo cu inca un prieten sa vedem un film. Eu le-am spus ca adorm la filme, dar nu m-au crezut. Sa revenim, c-am luat-o pe aratura. Si am pus din laptop, un film pe stick, stick pe care l-am infipt in teveu. Si vazuram filmul fara subtitrare ca teveu’ meu are fite si-i pute limba romana, am mai atipit asa pe ici pe colo (daca n-aveam ce citi) si a fost o seara foarte draguta. Si-a inceput vara torida, petreceri, chestii, poze, nunti, nebunii, ce mi-ar fi trebuit stick-ul ala nenorocit, daca nu l-as fi pierdut! Si l-am cautat, in toate gentile, in toate buzunarele gentii laptop-ului… bai nene, unde l-am pus?! Eh, probabil ca l-am pierdut… aia e…

Saptamana trecuta, sedinta foto pentru One Night Dress. Si pana s-au montat toate cele, am inceput sa vorbim de teveu, ca ar fi misto sa am cablu care leaga laptopul de teveu, asta vorbisem la un moment dat si cu Simo la telefon. Si ma duc spre televizor sa arat ca e spatiul destul de mic pana la perete si ca trebuie sa vad cum fac loc mufei aleia mari, ca pana cum am pus filmele pe stick. Si-mi bag deshtele pe acolo. Si… tadaaaaaaaaaa… stick-ul meu! Yessss, nu sunt nebuna, inca nu pierd lucruri! Doar le ratacesc temporar. 😆 Bineinteles ca am sunat-o pe Simo, care m-a felicitat pentru isprava mea. Stick-ul e tot acolo, macar acum stiu unde e! 😀

Sa nu radeti de mine sau daca radeti, sa notati sa nu faceti asa… ca astea-s semne… uite asa incepe omu’ sa se sclerozeze!