pitzi

noiembrie 7, 2016

Madam Sacaz – Horror

Cand apare ca o boare
Nu se tine pe picioare
Din cauza tocurilor inalte
Si a bauturilor „rafinate”.
La prima vedere e mare doamna
Cand vorbeste e doar o vagaboanda,
Ameninta si jigneste,
Tipa si te-nnebuneste,
Zici ca e muma padurii
O zi cu ea si te sperii
De tot ce reprezinta ea,
De perle, de caracter, de glumele fara perdea,
Ti-e scarba de tot ce spune
Dusmanilor le pune vorbe „bune”,
Egoismul este nemasurat,
Nesimtirea este la patrat.
Dar ea este doamna high class
Povesteste doar tampenii si ramai fara glas
Ce poti spune despre un caine cu diamant?
Mai bine si-ar lua un amant…
Pufi este „copilul” rasfatat
Asta a avut ce n-ai avut tu vreodata si ramai blocat
De cat snobism exista pe lume,
Ce fac unii cu banii si te apuca spume
Ok, frate, iti place luxul si bogatia
Dar nu te lauda!
Fii modest si stai in banca ta!
Face baie in lapte Dorna
Altii n-au ce manca si nici n-aduc vorba,
Vizite regulate la masaj, la salon
Nu prea ajuta… 😆 pardon!
Nu trebuia sa spun asta, dar nu mai pot
Sa te suport!
Deja e prea mult, dar nu meriti nimic
Sa ma agit… nici macar un pic.
Mananci delicatese,
Numai mancaruri alese
Te delectezi cu „chiuftele”
Si te freci pe caramele,
Mergi la „Boti Shop” si la „Stilman”
Degeaba, nu te cizelezi avand bani!
Faci baie in „iacutzi” si ai „Urlpul cu al saptelea simt”
Cine mai e ca tine? Doar ai un „print”
Care-ti face toate poftele
Esti ca toate nemancatele
Care-si gasesc un Iri…
Ai gasit un prost demult
Se pare ca ai pornit un tred nou
Angajata care promoveaza stand sub birou.
Pot spune ca te detest
Prefer stilul meu modest
Nu vreau sa fiu asa infecta,
M-ai calcat pe nervi, te voi zdorbi ca pe o insecta
N-am dreptul eu sa vorbesc?
Ete na, ce sa-ti povestesc!?!
Te crezi prea importanta si vrei plecaciuni
Oare cand se vor intampla asa minuni
Sa-ti multumim si ca existam?!
Mai bine vezi-ti de-ale tale si sa nu ne mai stresam
Reciproc…
Daca nu stiati… la ochi exista streptococ
Iar pluralul este muci
La Paris mergem numai la „Mulin Ruj”
Ii facem lui Pufi french si-i punem „fonte”
Ne uitam in „calindar” si vedem unde
Mai mergem la shopping…
Facem „bagaji” pe care nu le caram ca suntem o doamna
Si plecam in „Havai”, stam pana la toamna
Doamne ajuta sa pleci sa nu-ti mai vad fata
Nu te mai suport si ma apuca greata.
Scandura umblatoare cu silicoane si dinti de portelan
Avem bani, ne facem si un fund baban!
Cand nu te duce capul e de rau
Dar lasa ca nu va fi asa mereu
Roata e rotunda…
Dar ce spun eu aici? Noi nu stim nimic, suntem „tarance” proaste
Ar trebui sa stam la „tarabi” sa vindem „pijamali” decolorate,
Sa suportam umilinte, sa auzim aceleasi chestii rasuflate
M-am saturat de Hilton si de pate de foie gras
Doar asta ti-a ramas!
Bijuterii si flori iti cumperi singura
Astea sunt singurele lucruri care te bucura,
Nu ai pentru cine munci
Nu ai pentru cine trai
Doar Pufi te va mosteni!
Ce mandrie,
Ce bucurie,
Esti demna de mila
Dar nu pot mila, poate doar sila…
Asta e doar o mica parte din ce poti
Dar ma opresc aici, altfel ii sperii pe toti
Nu exista mai rau de atat
Dar cat de curand voi pune capat,
Plec sa nu te mai vad!!! Bleah!!!

P.S.: Tot ce am scris aici e pura realitate si reprezinta o mica parte din toata povestea, iar in ghilimele sunt perlele citate. Minunati-va! Si nu mai pun poza ca ar deveni horror!

Traducerea perlelor: „chiuftele” – chiftele; „Boti Shop” – Beauty Shop; „Stilman” – Steilmann; „iacutzi” – jacuzzi; „Urlpul cu al saptelea simt” – Whirlpool cu al saselea simt; „Mulin Ruj” – Mulin Rouge; „fonte” – funde; „calindar” – calendar; „bagaji” – bagaje; „Havai” – Hawaii; „tarance” – taranci; „tarabi” – tarabe; „pijamali” – pijamale

noiembrie 19, 2010

Cuvinte cheie de gugaleala XXIX

Mi-era asa un dor de gugalitori… dar in ultimul timp n-am mai avut chef de ei. Cand am zis ca-i gasesc, pauza, ca s-a schimbat wordpressu’ si-mi da cu picaturica. Bine ca aveam ceva salvat de mai demult, plus perlele de azi si iacata ce mai cauta curiosii Romaniei:

scorpionul e nebun? – oho, si inca cum!!!

ba curve sunt femeile astea – da, ba, ale dreaq de panarame! 😆

mama dolores tu sei un angelo – vai, multumesc, ma simt flatata 😛

baietelul luizei – avem si de-asta acum, nascut pe 6 noiembrie, sa-i traiasca, sa fie sanatos! 🙂

aranjament nunti alb rosu – Croco, mama, esti cautata!

ce inseamna atunci cazi pe scari – ca esti impiedicat/a sau trotilat/a

barbatii ignora femeile scorpion – pentru ca le e frica de ele, lasii!

imagini descopt frumoase cu femei – cine  e descoptu’ asta? e desktop-ul under cover?

jocuri de tras croco – bai, sa fie clar, pe Croco n-o trage nimeni… decat eu, de urechi ca nu mai da semne de viata 😛

http://www.bzi.ro/penisul-cel-mai-bun-prieten-a –  say what? chiar exista asa ceva… si, si… al cui e cel mai bun prieten?

cand un baiat iti spune bizi ce inseamna –  ca e bizi… pe stilul „if a guy treats you like he doesn’t give a shit, he really doesn’t give a shit”... mennnnnnnn!

bendeac cu ada – n-am avut onoarea si placerea de a-l cunoaste, dar nu se stie niciodata

gasesc ghid de agatat pentru fete modern – aici sigur nu!

fete care filmate la disco sub fusta – perversule! 😛

fise cu fetitele paorpaf – fetitele astea „paorpaf” m-au facut paf 😆

pe ce principiu merg femeile in viata – „ce-i al meu este al meu, ce-i al tau e tot al meu!” 😆

atat timp cat exista barbati prosti –  exista si pitzipoance

din clipa cind tiam cunoscut prelungire – mai invata gramatica si apoi poate or sa ti se prelungeasca sinapsele sa se lege ca lumea in creierasul ala!

curve cta aydi – new writing style… Doamneeeeeeeeeeee!

dipiridamol cu reteta – asta dadeam eu cand eram la gradi… ii mazgaleam lu’ bunica-miu foi intregi… i-am dat supradoza, saracu’!

saloane de coafura in constanta care dor – eu stiam ca trebuie sa te faca frumoasa, dar nu ma pun cu gusturile tale

fericirea langa femeia scorpion – e intr-un mare fel, va zic eu

vreau sa imi organizez dressingul – nu vii sa-l organizezi si pe al meu? intr-o camera maaaaaaare, asa fiecare frumos

cine a fost vocea care a a spus”vino iubire” – mama omida de data asta nu stie

statusuri pierdut barbat in patul femeilor – nasol moment, iar daca ajungi sa-ti pui si status, e caz de divort!

one night dress – aceasta cautare ma bucura nespus! avem aici! 🙂

Weekend asa cum va doriti, al meu va fi unul special!

septembrie 2, 2010

Sezon nou

… da, sezon nou. Apar noi serii din seriale, apar colectiile de toamna-iarna cu niste preturi colosale, apar filme anuntate inca din primavara, apar noi generatii de boboci (de liceu, facultate), sezon nou e chiar si la club. 😛

M-am gandit ca cea mai buna modalitate de a incepe toamna (brrrrrrrrrr… nu-mi place pana acum) ar fi s-o incep in forta, printr-o noapte de neuitat. Asa ca, ignorand rutina oamenilor normali care joia merg la munca, aseara m-am intolit si am fost la Player. Culmea, ala din sezonul vechi, adica cel de vara. Era cam rece, ce-i drept, tocmai de-aia m-am adaptat luandu-mi o jacheta. Bai, nene, lumeeeeeeeeeeee, cata frunza si iarba, de puteai pune pariu ca-i o zi placuta de vara si e plin weekend. Din nou stateam si ma intrebam unde-i criza. Si unde-s oamenii care a doua zi muncesc…

Una peste alta a fost o seara frumoasa, pentru ca am avut companie pe masura, m-am intalnit si acolo cu persoane misto si muzica a fost super, ptiu! sa nu-l deochi pe digei! (adicatelea fura dati cand nu-mi placu asa de tare muzichia) Si faza tare a fost ca m-am intalnit si cu grupul vesel de prieteni ai lu’ varu’, de parca nu ne mai vazuseram demult, de sambata, si am stabilit cu fetele ca facem gasca si mai iesim. 😀

Bineinteles ca au fost si faze mai aiurea. Una din ele a fost ca am avut niste sandale superbe, dar atat de incomode… m-au rupt! Note to self: Nu-ti mai cumpara incaltaminte ieftina, chit ca arata bine, isi va scoate parleala chinuindu-ti picioarele!

Iar alta faza a fost ca ochiul meu observator vede tot si, pe langa oamenii ca lumea, mi-au sarit in ochi si taranusii si pitzipoancele aferente. Plus ca am observat o faza… de nu stiam ce sa simt mai intai… mila sau scarba. Erau doi neni cam pe la 40 de ani, imbracati bine, bani… cu doua pisi, stateau langa noi la bar si comandau sampanie dupa sampanie; le-au imbuibat pe astea cu sampanie pana la refuz de se dadeau atat de importante, n-ai vazut asa ceva. Dupa care am auzit o frantura de discutie… mi-a fost suficient: „Doar atat? Pai data trecuta mi-ai dat 300!”

Deci… sunt somnoroasa si voi avea grija sa-mi revin!

Si, si, si… mai am o veste buna: toamna a inceput bine ca sezon, cu un nou bebe, a nascut Alina, prietena mea, are un baietel sanatos si frumos si, bineinteles, abia astept sa-l vad! Felicitari, iubita, sa fie sanatos si sa aveti grija de el si sa va aduca numai bucurii!

PS: Daca incepe cineva cu „ce frumoasa-i toamna, uite cate culori, fructe… bla bla bla” s-ar putea sa se pricopseasca cu o privire taioasa. Shushhhhhhh! Pentru mine e inca vara! Am zis!

mai 20, 2010

Povesti nemuritoare si realitati inconjuratoare

Ieri am venit ca o floricica la birou, cu melodia asta in cap. Si chiar ma vedeam undeva asa cum descrie cantecul, zambind, fara griji, relaxata. Ziua a continuat sa fie frumoasa, pentru ca pe mail am gasit invitatie de la Cireasa la film, cu toata gasca HotCity. Am acceptat cu drag.

Pe la 7 seara m-am prezentat punctuala la locul de intalnire, nerabdatoare sa le revad pe fete, sa ma mai conversez cu bloggerite destepte si sa le cunosc si live pe altele. Acolo… surpriza, plin de vedete, toata floarea cea vestita, plus alti bloggeri de talie mare! 😀 Am fost adunati toti in sala de la IMAX si am vizionat „Prince of Persia: The Sands of Time„.

Mie una mi-a placut foarte mult filmul. Nu am jucat jocul, singurul cat de cat asemanator pe care l-am jucat a fost „Hercules”, dar filmul a fost la inaltime, am stat langa vulpita mea preferata si am comentat tot filmul. A avut toate ingredientele pentru a fi un hit: o poveste veche, legende, o idila, printi, o printesa, razboaie, binele in lupta cu raul. Printul Dastan, intruchipat de Jake Gyllenhaal face un rol bun, iar printesa Tamina este jucata de Gemma Arterton si impreuna fac un cuplu delicios pe ecran. De nu s-au ciondanit (din iubire) si s-au jucat cu orgoliile, de la un moment dat eram exasperata… „dar pupati-va odata!”, toate astea imbinate perfect cu momente tensionate, lupte, efecte speciale dar si faze de ne fac pe noi gagicile sa suspinam.

Da, da, recomand filmul, e de vazut! Si multumiri inca o data HotCity pentru invitatie, mai vin si alta data cu mare placere! 🙂

Si… ca seara sa se incheie apoteotic, am fost la concert Parazitii in Player. Concertul, foarte tare, ca de obicei, in rest… as avea multe de spus. M-am ingrozit din nou cate pitzi si cati coca pot exista pe metru patrat, ma intrebam cum pisicii mamii ma-sii suntem in criza mare, ca nu se vedea chestia asta si daca oamenii astia muncesc vreodata… Pana sa inceapa sa cante baietii era muzica tipica de la radio, ce se mai distra lumea… iar cand cantau ei, am dat o tura si am observat comportamentul, mai toti erau plictisiti la modul „ce aiurea, au venit si astia sa cante… sa ne strice noua distractia” si am ajuns la concluzia ca publicul de aseara nu i-a meritat pe Prazitii in concert. Sunt convinsa ca daca ar fi cantat vreun manelist ar fi iesit paranghelie pe mese. Uof! Am plecat imediat dupa concert, voi mai merge in locuri unde sunt oameni care stiu sa aprecieze mai mult de doua stiluri de muzica. Partea buna e ca m-am intalnit cu un coleg de facultate si-am schimbat doua vorbe si m-am reintalnit cu un coleg de generala pe care nu-l mai vazusem de ani buni.

Doua momente atat de diferite in aceeasi seara. Stau si ma gandesc care dintre cele doua este realitatea mea? Adunari cu oameni misto, zambete si momente pe care sa ti le amintesti cu placere sau pitipongeala la club, superficialitatea si banalitatea aceleiasi rutini? Tind spre prima varianta, cu mici scapari spre a doua, dar nu la modul sa fiu asa, ci sa am contact cu… sa nu ma pierd de tot in lumea mea roz. Sa visez la o poveste aventuroasa cu final fericit sau sa ma adaptez la ceea ce am in jur? Echilibru si un pic de zen, zic, capul pe umeri, zambetul pe fata si se vor aseza lucrurile!

aprilie 20, 2010

Vacantele la tara

Cum o am la mine pe mamaie zilele astea, am tot povestit despre ce nebunii faceam cand eram mica si ma ducea mama la tara. Impreuna cu verii mei, eram niste draci de copii, poate mai cuminti ca cei din ziua de azi, totusi. Poate de-asta sunt inca apropiata de ei. Si uite-asa, pe langa ce mi-am amintit despre mine, am aflat ca tataie ne-a iubit mult si „ne cauta in coarne”, plus alte ispravi de-ale varului.

Deocamdata hai sa-i barfim pe altii, ca partea cea mai „delicioasa” o voi lasa la sfarsit. Daca eu aveam o afinitate pentru pui, var-miu avea pentru gaini. Astfel ca, lasandu-l singur intr-o zi, cand ne-am intors, in mijlocul curtii trona o mare gramada de grau. A zis ca trebuie sa fie si el util, s-o ajute pe mamaie si a gasit in magazie lazile unde tinea mamaie graul pentru macinat. A golit jumatate de lada. Gainile n-au mai mancat vreo 2 zile 😆 . Iar alta data a certat-o rau pe mamaie pentru o gaina. Cazuse closca si o pusese pe oua, sub o lada, sa nu fie deranjata etc. Ce scandal si ce jale… „da drumu’ la gaina, cum s-o chinui asa, acolo inchisa?! tie ti-ar placea sa te inchid asa? da-i drumu’ ca daca nu, o eliberez eu”. Au trebuit sa-i dea drumul clostii, apoi au pus-o pe oua ascunsa, sa n-o mai boceasca var-miu.

Daca var-miu era pasnic, eu eram mai zuza. Sunt doar cu cateva luni mai mare, dar cica eram responsabila. Febletea mea erau puii de gaina. De la aia abia iesiti din ou, cu puf galben, pana la aia maricei de fugeau si nu puteai sa-i prinzi. Si cand ii prindeam, ii iubeam tare-tare. Atat de tare, ca uneori ii sufocam. Sau, nemultumita ca nu stateau cum vroiam eu, le suceam gatul. Doamne, ce copil sadic! Si iacata-ma-s o data cu puiul lesinat in brate. Mamaie ma amenintase ca mi-o fur daca-i mai omor vreun pui. Ce sa fac, ce sa fac?! Evrika! Iesind din curte, era o mare stiva de lemne, acolo l-am ascuns. Seara puiul n-a iesit la numaratoare… asta e, l-o fi luat vreun uliu. Dar dupa cateva zile, a gasit aripile langa lemne si s-a prins. Nu mi-am furat-o, dar de atunci nici ca am mai pus mana pe pui.

Ma amuza foarte tare cum vorbeau bunicii, iar cand se tachinau, era haz mare. Mamaie il apostrofa pe tataie cu „hodorogule”, iar tataie ii raspundea cu drag „hoasca batrana”. Cand mergeam pe acolo si eram bronzata, tataie imi spunea ca sunt oachesa, tiganca si ca nu mai sunt nepoata lui. Cu toate astea, ma platea sa sap via, si-mi dadea si must bun toamna. 🙂 Cand mergeam in vale la fan si mi se punea pata pe mamaie, urcam dealul, inspre casa si-i spuneam ca eu plec la Bucuresti, ca acolo n-au cofetarii sa-mi ia si mie prajituri (deh, de mica lesinata cu dulciurile). Dar ce friganele bune imi facea…

Am aflat ca nu sunt buna de muls vaca. 😆 Dar, pe cuvant ca mi-am dat silinta! Am vrut sa mulg vaca asistata de mamaie si, cand am strans-o de tzatza, a tras un picior canii pline cu lapte, de m-a spoit toata. Nici n-am realizat ce s-a intamplat decat dupa.

Asa ca, mai bine ajutam la fan. Nu-mi placea faza cu strans in capite, cu plimbat fanul in furca dintr-un loc in altul, dar imi placea sa greblez. Fanul mai trebuia adus si acasa din vale, unde aveau ei teren. Asa ca m-am facut ajutor de nadejde. Intre timp, gasisem in lucrurile bunicii, un ruj si o pudra. Le-am arestat imediat si le-am bagat in buzunar. Am plecat in vale, s-a adunat fanul, hai cu el spre casa. Mare ajutor ce mai eram si eu… imi placea sa ma intorc acasa, cocotata in caruta pe toata claia aia de fan, parca eram regina victorioasa intoarsa din lupta. Cam asa ma simteam, iar ceilalti erau supusii mei. Si, ca o regina ce eram, trebuia sa fiu aranjata, asa ca… 😆 si acum am in minte imaginea clara cu mine cocotata in caruta, pe fan, tinand intr-o mana pudra deschisa, ca avea oglinda si in cealalta mana aveam rujul si ma dadeam de zor. 😆 Pitzi timpurie!

Dar cea mai tare faza, de departe a fost cea cand am scapat in latrina cu tot piciorul. Dubluveceurile la tara de obicei sunt formate din patru pereti de scandura, un acoperis si-o podea c-o gaura. Si pe vremea aia, pentru economie, cand sandalutele ramaneau mici, li se taiau baretele si se mai purtau ca papuci. Eu asa ceva posedam in picioare in momentul respectiv. Aveam oroare de gaura aia in podea, dar unde sa ma duc?! Si, cum, de ce ti-e frica, de-aia nu scapi, mi-a alunecat piciorul si-am intrat in caca pana la sold. Arghhhhhh, cah, bleah! Ce-am mai racnit, de-au crezut astia ca am scapat cu totul acolo. Dar nu, am iesit pe picioarele mele, mozolita si plansa. Si nu mi-am pierdut papucelul! M-a spalat mamaie cu de toate… de mai multe ori… si tot miroseam. Var-miu si acum face misto de mine, spunandu-mi ca o saptamana nu s-a mai jucat cu mine ca puteam. 😆

Si nu cred ca de atunci am avut mai mult noroc, ba dimpotriva, deci legenda asta e o vrajeala. Oricum, nu voi uita vreodata patania! Si, cand imi voi mai aminti alte chestii, mai scriu. 🙂

martie 15, 2010

Tara mea, esti frumoasa…

… pacat ca esti locuita!!!

Nici nu stiu cum sa incep. N-are rost sa incep sa pomenesc despre bogatiile si frumusetile patriei, pentru ca fiecare din noi suntem constienti ca avem cu ce, vorba ceea, dar lipsesc alte elemente din puzzle. La noi se prabusesc cetati, se darama monumentele de arhitectura pentru a face loc colosilor de otel si sticla, se lasa in paragina colturi de natura, se neglijeaza mostenirea culturala, se adancesc gropile din asfalt etc. In schimb, se alearga non stop dupa bani, in luna februarie, pe timp de criza, s-au comandat 19 Ferrarri, toate fufele (a se vedea Iulia Tabacaru, o ilustra pitzi) sunt bombe sexy (macar daca ar fi aratat bine), romanii au bodyguarzi, o ardem monden, facem turism de mall si ne dam jmecheri. Asta e sprotul preferat al romanului, sa se dea jmecher!

„Jmecheria” se impamanteneste din frageda pruncie, odata cu laptele supt de la sanul mamei. Se insufla spiritul de invingator, luptator, deasupra tuturor. Conteaza sa te descurci, nu conteaza sa stii sa dai „buna ziua”. Conteaza sa primesti, niciodata ce dai in schimb. Conteaza ce zice lumea (sa moara dujmanii), nu ce simti. Si lista poate continua.

Pai normal ca strainii spun ca romancele arata ca niste curve, cand majoritatea sunt asa! Normal ca bulgarii au castig de cauza cand vin cu oferta de Paste de 60 de euro, in care te trateaza frumos, basca ai si drumuri ca-n palma si atitudine civilizata! Normal ca grecii iti prezinta niste pietre pe Acropole si traiesc doar din turism! Normal ca ungurii isi permit sa inchida circulatia din cateva orase din Ardeal, doar pentru ca e zi nationala (in Ungaria, nu aici) 😦 ! De ce toate astea? De ce altii pot si noi nu? Pentru ca suntem batuti in cap, de-aia! Pentru ca-i lasam pe niste dobitoci iresponsabili sa ne conduca, pentru ca in goana dupa bani, promovam non-valori, pentru ca nu ne intereseaza decat propria persoana si atat si, mai ales pentru ca oamenii s-au invatat sa fie lasi, sa nu strige de durere atunci cand sunt loviti, sa stea sa sufere-n tacere!

Innebunesc cand vad atitudinea asta, din ce in ce mai raspandita! Lamentare si resemnare sunt doua cuvinte care nu ma caracterizeaza si refuz sa se gaseasca in vocabularul meu!

De ce suntem atata de inraiti? De ce e mai usor sa faci rau decat bine? De ce romanii plecati peste hotare rup prietenii durabile? De ce oamenii care ajung la un anumit statut uita de unde au plecat? De ce unii cred ca au drepturi de stapani si ii trateaza pe ceilalti ca pe sclavi? De ce trebuie sa fie unii smecheri si altii fraieri? Oare legea compensatiei functioneaza la fel pentru toti? Eu sper ca da!

De ce spun toate astea? Pentru ca ma ingrijorez. Rau! Iubesc bebeii si abia astept sa am si eu! Daaaaaaaar, m-am mai uitat in jur si m-a cam luat panica. Ieri am fost la mall. Acolo, puzderie de copii, aia micii cu parintii, aia mai marisori, in carduri. Extrem de multi, extrem de galagiosi si necivilizati. M-a speriat atitudinea pustoaicelor, care nu aveau mai mult de 14-15 ani. Am fost cu o pitica super dulcica la bilute. Locul ala de joaca unde piticii sunt ca maimutele in cusca, se cocoata si se joaca, pe jos fiind mingi colorate de burete. La un moment dat tipete, urlete, chiraieli. Doi baietei se luasera la bataie. Unul n-avea mai mult de 4 ani si celalalt vreo 2 juma’. Au sarit mamicile sa-i desparta… „fa, ia-ti copilu’, nu vezi ca-l bate pe al meu?!”, „fa, lasa ca ma bag io dupa el, ca astia se bat rau”. M-a luat capul! Am vazut exact ce stil de mame erau, la fel si progeniturile in ce stil au fost crescuti. Pai normal, ca daca acasa ala mic face prostii si e incurajat, continua! Normal ca atunci cand parintele instiga „da-i tata/mama, da-i… hehe, ai vazut ce pusti jmecher am? asta o sa ajunga mare bastan!”, e clar ca asta va face si in spiritul asta va creste. Ce-mi venea sa le zic sa isi educe copiii intai si abia apoi sa-i aduca intre alti copii, dar mi-a fost ca imi luam injuraturi si, Doamne fereste, mai rau, vreo bucata in gura.

Asa ca m-a luat groaza. Pai cum frate, eu sa fac un copil, sa-l invat sa se poarte frumos, fara violenta etc. si cand il duc intr-un loc de joaca, sa mi-l cotonogeasca un zbanghiu de-asta?! Pai nu mor cu el de gat?! Hai, nu cu el, ca e mic si bleg, cu ma-sa! Ce e grav e ca din ce in ce mai multi de-astia fac copii. Si la un moment dat, ne vor coplesi. Si, la un alt moment dat, astia vor fi noile generatii, generatii care ne vor asigura noua pensia. Oare?

Brrrrrrrr! De-aia zic! Desteptarea cat inca mai e timp! Ca romanu-i descurcaret se stie, ca inca exista OAMENI, asta-i extrem de clar, ca inca putem, se simte, depinde numai de noi!

De exemplu, putem incepe cu propagarea semnalului de alarma tras de Nea Costache la el pe blog! N-am fost niciodata la Targu Jiu, dar mi-am pus in gand sa ajung cat de curand. N-ar fi pacat sa nu mai am ce vizita?

februarie 11, 2010

Bubu si buba

Aseara Bubu era sa faca buba. NU din vina mea, cum ar fi unii carcotasi tentati sa creada! Si pe cuvant ca nu mint! M-au trecut toate apele, caldurile si momentele de fericire cu Bubu mi-au flas-uit in minte… brrrrrrr!

De aseara am un nou motiv sa nu-i sufar pe aia cu sufragerii pe roti, care au impresia ca asa impozanti din masinile lor mari, cum se cred ei, au dreptul sa nu mai respecte regulile de circulatie! Si daca-l mai aud pe vreunul ca zice ca femeile la volan sunt praf, il bat… momentan… ca si eu zic de multe ori chestia asta, numai ca femeile sunt mai prudente (nu le includ pe pisi care se rujeaza si vorbesc la telefon in timp ce conduc si masina-i in miscare).

Boooooon! Acum ca ne-am lamurit ca EU am dreptate, sa va povestesc. Aseara am avut un business/pleasure meeting cu niste colegi din strainezia. Acelasi loc si aceiasi colegi ca anul trecut. (Stiam eu ca le place pe la noi!) Si cum restaurantul minune e in Cartierul Francez, am virat pe Nordului si mergeam ca o floricica spre locul cu pricina. Viteza mi-era undeva pe la 30 km/h, ca nu se stie niciodata. Desteapta am fost! Ca la un moment dat, dinspre o straduta secundara, din partea dreapta, vad un bot de Touareg infigandu-se vijelios in mica intersectie vrand sa faca stanga, fara semnal, fara nimic. Am apasat cu sete pedala de frana… idiotu’ m-a vazut tarziu si inghetase, nici n-a avut prezenta de spirit sa dea inapoi rapid… si Bubu a mea franase, dar s-a dus si oleaca taras. Bou’ stana de piatra bulbucase niste ochi la mine… nu mai misca, astepta doar impactul metalelor. Masina s-a oprit la 5-10 cm de aripa lui stanga. Am rasuflat amandoi usurati, i-am umplut frigiderul serios, dar nici c-a indraznit sa spuna ceva! A dat cu spatele, m-a lasat sa trec, apoi… cu mare precautie, semnalul pus si tot tacamul, a facut stanga. You fuckin’ idiot, uite cum ne-am fi putut futututururututu amandoi masinile… si pe vremea asta era la marele fix!

Ajunsa la Maiko cu inima-n gat, m-am relaxat cand mi-am vazut colegii, ne-am pupat, am barfit, ne-am hlizit si ne-am delectat papilele gustative. Cu sushi excelent, de vreo 4-5 feluri, cu peste, fructe de mare si orez gatit acolo in fata noastra… mmmmmmmmmm… orgasm! 😀 E al naibii de scump acolo, dar macar o data pe an, si mai ales cand platesc altii, nu refuz!

Am ajuns acasa pe la 2 jumatate noaptea, sunt cam zombie, dar diseara se pare ca scap de corvoada de-a fi entertainer. Cel mai important e ca am salvat-o pe Bubu de la „dezastru” si am cu ce circula. Desi probabil ca ar trebui sa-i montez niste aripi inotatoare…

PS: La multi ani, varu’ Marius! Sa fii sanatos, voios, voinic, fericit si iubit! 🙂

ianuarie 19, 2010

Gunoiereala, clubul si Avatarul

In momentul in care s-a strigat adunarea, mailurile si comentariile au inceput sa curga, astfel ca mai multi gunoieri si-au anuntat participarea. Ca unii n-au mai ajuns, asta-i partea a doua… oricum, m-ati suparat si sa va fie rusine 5 minute! Deci au spus prezent urmatorii: Erminusa cu al ei domn, Florin, Marius, Monique, Crocoditza, Marmotica, Schnitzel, Marul cu jumatatile perfect semirotunde, Joa si KS, Lucian cu Anca, Pisica Turbata, Buratina, Cristi, Chitzy, Simona si subsemnata.

Absenti motivati au fost Aia cu Paru’, Sburlea si Asterix cu jumatatile, deoarece au avut alte evenimente de onorat si-au zis din timp. Absentii nemotivati sunt Ocserver, Sangerica si Dragos. Pai bine, bre, Ocservere, ma suni, imi stric o unghie raspunzand la telefon si tu nu mai ajungi? Sangerica, ne duci cu zaharelu’ cu zecile de minute ca dupa aia sa dai semeseu sa zici ca nu mai ajungi? O ai promisa de la Marmotica, Erminusa, Crocoditza si de la mine… bataia, nu te gandi la prostii! Si bine, bre, Sofocle, ca zisesi pe mail ca e ok sambata si nu aparusi!

Asa… acum ca i-am certat pe toti, sa ne dixtram! Am dansat, ne-am hlizit, am cantat la multi ani pentru niste sarbatoriti de pe acolo, din alt grup, de cuminti ce-am fost am primit si tort! Am lamurit-o pe Erminusa cu ultimele grade de rudenie, a zis ca mai vrea rude, ca si Buratina trebuie sa-i fie ceva. Si ghici! Am adoptat-o si pe Buratina! Iar am 3 fete! Aveam eu si mai demult, dar pe Mary o reneg, ca n-a mai scris nici pe blog, nici n-a mai venit la adunari, nu zice nimic pe mess si nici nu raspunde la mailurile prin care se anunta intalnelile. Pentru mai multe detalii despre arborele genealogic gasiti la Croco.

Din pacate, Monique a plecat devreme, nu inainte de a-si lua tabloul, Phoenix. Am si eu tablou, tananananananaaaaaaaaana… Sarut! 😀 Marius a plecat la scurt timp. In rest, nebunii au ramas pe pozitii. Si ne-am tras in poze, am facut poze cu atitudine, asa ne-a invatat Cristi, ne-am mai dantuit… si pe la ora 1 am spart gasca. O sa pun si poze, diseara, ca acum la munca am un calculator care-mi face nervii macaroane si trebuie sa incarc poza cu poza.

Si, ramanand cu fiica mea Croco, cu mama mea Pisica, cu sotul Cristi si cumnata Simona am zis ca mergem sa ne dantuim la club. Boooooooon! Si ne intalnim cu domnu’ Gibrian aka Cip aka Animalu’ (din cand in cand asa…) si ne hotaram ca mergem la Banbu 😛 cu o mica escala. Bleah, cah… dar asta e, daca suntem noi, ne dixtram, lasand la o parte peisajul. Escala a fost la Gaia. Gaia nu mai e unde stiam eu, sau o fi si acolo si-am ramas eu in urma, cert e ca unde am ajuns era o parcare noroioasa si cu pietris, mi-am facut pantofii de comanda si… cum am ramas cu Simona ultimele, la intrare se posteaza unu-n fata noastra, intrebandu-ne de rezervare. Pisic si Croco erau mai in fata, trecusera si-mi faceau semn sa vin. Eu semn ca nu ma lasa astia. Deja eram kukta sub presiune. Si ma intrebam uatafac… io am ciunga-n par de n-am voie sa intru si altii trec pe langa mine si intra? Numai fitosi si basinosi, pantofi portocalii, freze nebune, fuste tutu si alte extravagante… deci da, eram prea imbracata. Intr-un final cica aveam voie sa intram. Le spun ca nu mai am nevoie, ca acum nu mai vreau eu sa intru in clubul lor. Lua-i-ar gaia! 😆 Si fetele-mi zic sa nu mai fiu capoasa. Ihim… bine… si intru eu, pana in fata, si Simona tot nu intra, iar dupa fete a venit ala sa le intrebe de rezervare. Si gata, aia a fost SVF ba, am plecat!

Si-am ajuns la Bamboo, de ma uitam in jur si ma-ntrebam ce caut acolo… Doamne, bine ca am fost cu oameni ok, care nu-s ca aia. Dar ma uitam stanga dreapta si vedeam numai pitzi puse pe capatuiala… si schimbam fete-fete cu zuzele mele si radeam, radeam… maaaaaaaaaama, ce circ! Ma uitam la una si mi-era mila de ea ca se chinuia sa tina boticul incordat… La baie cu Pisica… ma uitam in oglinda si nu eram deloc glamourous… trist, dom’le trist… „i-am spus iubitului meu sa nu ma mai ia in brate ca-mi strica coafura… dar el, fata, nu intelege si ma tot ia in brate”… moment in care am iesit hlizindu-ma cu Pisica de prostia lor. Chiar ii ziceam ca ma simt ca Cenusareasa prin atata sclipici, animal print, bulane, silicoane… dar n-o sa uit vorba ei, manca-o-ar mama pe ea de fata geniala: „Ba sa te simti desteapta si independenta!” Atat!!!

Duminica seara am fost la Avatar la Imax, cam in aceeasi formatie, l-am luat pe Schnitzel si pe frati-miu. A fost super, decorurile alea au zugravit exact o lume de basm, mi-a placut foarte mult ideea cum ca natura straluceste noaptea, legatura bastinasilor cu natura, comuniunea aia speciala si grija reciproca, mi-au palcut albastreii aia, in special ea, avea niste gene frumoase, Toruk Makto si in general ideea de lupat intre bine si rau unde binili invinge! 😛 Comentariile de pe randul din spate, unde era distractia, vorba lu’ aia mica… au fost super! Avatar e filmul pe care l-as vedea de mai multe ori fara probleme, e exceptia, f bine realizat, il recomand tuturor, nici nu simti cand trec cele aproape 3 ore!

LE: Poze gasiti la fii-mea!

decembrie 15, 2009

Shopping-uim, ca doar e criza!

Cum jumatate de weekend a fost cu leneveala, in cealalta jumatate am zis sa fiu activa, sa toc niste bani fac niste cumparaturi, asa ca, impreuna cu Simona, duminica am bifat Metro, Carrefour si mall-ul din Baneasa. Nu se mai pune ca am plecat la ora 14 de acasa si am ajuns cam pe la 21 (hai, ca nu e mult!).

Simona avea treaba pe la Metro si Carrefour, sa vada cum e marfa pusa in raft, eu aveam de luat de mancare, numai bine, partea cu mall-ul era relaxarea de dupa. La Metro am gasit decoratiuni de Craciun la preturi decente (comparatie: la Kaufland beteala rosie de 1,80 m 30 RON, la Metro, 2 m, 6 RON), am luat cam ce vroiam sa iau pentru decorat, am mai luat si una alta de mancare, Simona la fel si hai la casa. Sa mai spun ca erau niste cozi fenomenale? Sa mai spun ca am intrebam unde e criza? Nu mai spun, „romanii e saraci si amarati”!

Cea mai tare chestie pe care am vazut-o, m-a facut sa ma ingrozesc, sa ma bufneasca rasul si sa nu ma abtin sa nu fac o poza: geamantane cu animal print. Pentru o pitzi veritabila!!! 😆 😆 😆 Si Simona zicea sa nu mai rad, ca stie ea ca in adancul sufletului meu, eu imi doresc asa ceva. Si hai, in magazin ca in magazin, dar imi inchipuiam cum as fi reactionat s-o vad pe vreo mirandolina printr-un aeroport tragand asa ceva dupa ea. Sau mai rau, un el! 😆

Ne-am mutat la Carrefour, unde am completat lista de cumparaturi. Aici, parca mai nebunie si cozile si mai mari. Nu pot sa-i inteleg pe oamenii care vin cu copii mici (si aici ma refer la sugari) la cumparaturi, in imbulzeala, in atatia microbi… nu pot sa cred ca nici macar in weekend n-au cu cine lasa copilul doua ore, or veni sa-i faca anticorpi. Pai vino, frate, in timpul saptamanii, cu tot cu copil, macar nu mai e asa balamuc! Asta-i alta mancare de peste. Sa revenim. Si criza nu s-a aratat nici pe la Carrefour, toata lumea era cu cosurile full, gemeau de atata incarcatura, iar cozile se insirau pe culoare, intre rafturi.

Si mi-era o foameeeeeeeeee, de cand am intrat in Carrefour, as fi mancat tot ce vedeam pe acolo pe rafturi! Dar am fost cuminte, n-am facut pagube, am mancat apoi de la Nordsee, peste, calamari si creveti…mmmmmm, a meritat asteptarea! Apoi a inceput plimbarea, am intrat doar in magazinele care ne faceau cu ochiul… am suportat niste cantecele de copilasi, dar sonorizarea era execrabila, asa ca m-au zgariat pe creier si am fugit din zona. Am vazut multe pitzipoance, multa lume cu copii, acum nu se mai scot copiii in parc, e frig, se scot la mall, dar si oameni normali (ce bine). Majoritatea magazinelor au haine cu sclipiciuri, paiete, animal print-uri si colanti, de mi-au pupazat vazul. E vreun nou trend si nu stiu eu? M-am saturat sa vad rochii cu paiete de sus pana jos, veste, pantaloni, bolero-uri, palarii, caciuli, sacouri… colanti negri luciosi, luciosi cu animal print… cah, caca! Pai sa zic sarumana ca acum o luna mi-am gasit rochie frumoasa! Ne-a placut foarte mult un magazin de decoratiuni, am fi stat si o zi si nu ne-am fi plictisit, ca si concept… super! Mi-au placut doua rochii de la Promod… sunt pe lista de viitoare achizitii.

Toata lumea… toooooaaaaaaaaaata lumea avea UGG-uri, sau ma rog, pe stilul ala. Stiu ca incep sa fiu baba, sa expir, cum zic unii, dar cizmele alea n-or sa-mi placa si pace! Da, sunt comode, da, sunt calduroase, daaar… sunt butucanoase, fac laba piciorului foarte lata, zici ca esti Yeti si nu avantajeaza pe toata lumea. Adica, daca esti scandura umblatoare inalta, e ok, poti sa porti, dar daca ai o inaltime medie si mai ai si forme, cizmele alea te vor face dop! Deci, o oglinda obiectiva rezolva aparitii penibile!

Am mai facut o poza penibila… in vitrina unui magazin celebru de lenjerie initma… mi-au vazut ochii un body… de ma intrebam cine poarta asa ceva?! Din dantela (perdea) si cu cristale Ceaikovski pe tzatze… mda, super combinatie, n-am ce zice! De fiecare data cand vedeam ceva penibil, e chestie veche intre noi, ne spuneam una alteia ca, daca nu suntem cuminti, aia ne aduce Mosul/primim cu anumite ocazii! 😛 Si am tot vazut dantelarii, paiete, taieturi, croieli tampite… dar, rochiile alea cu franjuri, stil foxtrot imi plac! Nu toate, dar am vazut cateva foarte dragute, dar scumpeeeeeeeee!

Din tot periplul asta, tot ce am achizitionat a fost o bluza alba simpla pe gat, pentru a o purta cu o rochie tricotata… si atat. Nu mi-a sarit in ochi nimic special, de sa zic, mama, daca n-o cumpar, mor, ma perpelesc si mie imi trebuie neaparat… ntz! Astept reducerile, atunci poate o sa vad cu alti ochi lucrurile banale si scumpe care sunt pe la noi prin magazine!

noiembrie 26, 2009

Uof, Duamne!

In momentele cand ma plang spunand ca am de-a face numai cu prosti, mama imi spune ca sunt o rautacioasa si ca foarte urat din partea mea sa cataloghez oamenii, si ca nu e ok eu sa ma cred superioara tuturor. Da, corect, are dreptate… dar cateodata imi ies din tatani… ca parca sunt un magnet pentru astfel de oameni! Din pacate, pe unii n-am cum sa-i evit. Damn!

Urmatoarele 3 sunt exemple de femei tute care degeaba au o functie importanta, ca-mi fac mie zile negre. Sper sa nu se mai repete. Prima nebunie am avut-o cu o tanti care reprezenta pe cineva cu care lucram. I-am trimis un mare dosar la semnat, apoi trebuia preluat si dus in alta parte si de acolo la noi, sa se intoarca. S-a semnat ce trebuia semnat si ne anunta sa trimitem DHL-ul la ei. Era intr-o marti cand au ajuns cei de la DHL acolo. Bineinteles ca nu stia nimeni nimic. M-au sunat pe mine, nu eram la birou, intrucat eram toata firma la restaurant la ziua lu’ sefu’. Au anulat tot. Peste doua zile, vazand ca nu vine dosarul cu contracte, am sunat la DHL. M-au lamurit si-am refacut comanda. Lunea, dupa calculele mele, dosarul trebuia sa fie ajuns la cea de-a doua destinatie si semnat. Cand colo, pauza. Si din telefon in telefon, ajung la tanti prima care avea dosarul. Era speriata de bombe, cum sa duca ea dosarul la secretariat sa fie trimis asa? Ca ea nu-l da din mana. Pfffffff… i-am desenat procedura si i-am zis cu incredere sa duca dosarul la receptie, sa-i zica si fetei de acolo sa nu mai spuna la DHL ca n-are nimic de trimis, ca o tund… si a treia oara a avut curierul ce sa ridice. Pfuai!

A doua faza a fost cu prietena mea din Slovenia. M-am trezit cu instiintare din vama cum ca sunt vreo 5 colete, 70 kg in total, habar n-aveam cine le ceruse, de la cine erau, pentru cine erau si tot asa. Lasand la o parte documentatia, pe care am trimis-o fara probleme, nu stiam nimic. Si da-i si sapa, tot asa cu mail-uri worldwide, ca sa aflu… surpriza, ca mandra coana din Slovenia trimisese mail cu comanda clara, cu instructiuni de livrare pentru tot, in Romania. Si de aici, toate coletele trebuiesc desfacute si continutul lor impartit, pe baza unei liste in toata regiunea Europei de Est. Ea n-a avut de zis decat ca a stabilit ea si cu inca un destept chestia asta si gata. Pai, bine, bai frate… nici nu ma intrebi daca se poate, ca poate avem si noi dificultati, nici nu ma anunti, ma trezesc cu beleaua pe cap?! Basca nu stiu ce sa fac cu-cutiile! Din cate am inteles, se asteapta ca eu sa-i dau mail sa o intreb despre pasii urmatori. Da, da, vezi sa nu! Asa cum mi-a dat si ea mie sa ma anunte despre tot si sa-mi dea instructiuni, cu tot cu „te rog frumos”-ul de rigoare! Muhahahaha, hard-ul meu e decedat de-o saptamana, deci nici daca vroiam nu se putea! 😈

Cea de-a treia faza s-a intamplat azi. Zilele astea o avem pe o tanti mare sefa din Bulgaria pe la noi in vizita. Si primesc azi telefon de la agentia care i-a rezervat hotelul. Vesti proaste: bulgaroaica reclamase la receptie cum ca s-a inundat, s-a verificat ce si cum, se pare ca nu e de la ei (nicio teava sparta, nicio scurgere etc) si este vina exclusiva a oaspetelui, care se pare ca a lasat dusul deschis. 😯 Si s-a inundat serios, astfel ca toata mocheta e compromisa si mobila facuta praf, iar paguba trebuie platita de cineva… si se ridica la valoarea de 900 de euro. 😯 😯 😯 Say what? Si ma intrebam cat de tuta sa fii sa faci asa???… adica sa lasi dusul aiurea sa curga si sa nu te deranjeze cand face pic-pic. Pfuai… si eu ce fac acum? Cum ii spunem asteia ca are de plata 900 de euro? Dar suntem siguri ca de la ea e greseala? Si tot asa m-am framantat… S-a rezolvat, suntem clienti vechi si seriosi, isi vor recupera paguba din viitoarele colaborari.

Deci… ultima e blonda, se intelege, mai e si pitzipoanca, iar se intelege, are vreo 60+ de ani si e botoxata in buze… deci n-ai ce-i cere. Pe celelalte doua nu le cunosc, dar tare-s curioasa! Uneia a trebuit sa-i explic cu scheme sa lase naibii din mana dosarul ala cu contracte sa vina la mine… hai, hai, let it go! Alta s-a trezit ca eu trebuie sa ghicesc in stele si sa visez intentiile ei, sa-i anticipez miscarile si s-o si perii un pic, facand-o sa se simta mai sefa. Iar cea din urma… 😆

Numai eu am specimene de-astea pe la munci? Am mai auzit eu si de altii, am vazut multe la viata mea, dar cred ca tot n-am intalnit toate stilurile de colegi de munca / sefi. Uof!