Oda Prostiei

Am primit o poezioara pe mail… amuzanta si totodata atat de actuala… trist, dar adevarat, cam asa stau lucrurile:

De-ar fi să-i luăm pe toţi  la rând, 
 Şi pe-actualii, dar şi foştii,
 Cei mai deştepţi de pe Pământ
 Au fost întotdeauna … PROŞTII.
 
 Nu te ruga la ursitoare
 Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
 Mai bine urlă-n gura mare :
 „Iubite Doamne, fă-mă … PROST”.
 
 De ce să tragi ca la galeră,
 Să-nveţi atâtea fără rost,
 De vrei să faci o carieră,
 Ajunge numai să fii … PROST.
 
 In lumea asta cu de toate,
 Unde se-nvaţă contra cost,
 Păcat că nici o facultate
 Nu dă şi diploma de … PROST.
 
 Avem impozite cu carul,
 Dar înotăm în sărăcie
 Şi ce buget ar avea Statul
 Dintr-un impozit pe … PROSTIE.
 
 Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
 Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
 O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
 Cum cresc recoltele de … PROŞTI.
 
 Şi-n lumea asta răsturnată,
 Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
 Savanţii noştri mor de foame
 Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.